Nulitate act. Decizia nr. 191/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 5646/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 191/AS
Ședința publică din 16 aprilie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. A.
Judecător M. B.
Judecător R. A.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant B. R., cu domiciliul în M., .. 23, ., ., în contradictoriu cu intimatul pârât M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR – CASA DE PENSII SECTORIALĂ, cu sediul în București, .. 3, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 6394/28.11.2012 pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._, având ca obiect anulare decizie pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul prezintă referatul cauzei arătând că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxelor de timbru; o copie a motivelor de recurs a fost comunicată intimatului la 25.01.2013.
După referatul grefierului de ședință:
Curtea, fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății și având în vedere că nu sunt chestiuni prealabile de discutat, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 6394/28.11.2012 Tribunalul C. a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul B. R. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Reclamantul a beneficiat de pensie de serviciu stabilită în baza Legii 164/2004.
La data de 31.12.2010 s-au recalculat pensiile militare, in baza Legii 119/2010 stabilindu-se sume mai mici decât cele acordate în cadrul pensiilor de serviciu iar în baza O.U.G. nr.1/2011 s-au revizuit pensiile militarilor.
Reclamantul solicită anularea deciziei de revizuire a pensiei nr._/12.12.2011, menținerea în plată a pensiei stabilită în temeiul Legii nr. 164/2001, și obligarea pârâtei Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor la plata diferențelor actualizate dintre pensia revizuită și cea avută anterior precum și plata cheltuielilor de judecată.
Instanța a înlăturat susținerile referitoare la lipsa temeiului juridic al deciziei de recalculare acestea fiind neîntemeiate. In ceea ce privește cererea de a se constata încălcarea dreptului de proprietate din perspectiva art.1 al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului instanța a apreciat ca și aceasta este nefondata.
Față de cele reținute in decizia in interesul legii 29/2011 a Î.C.C.J., anume că odată realizat controlul obiectiv, in abstracto, de către Curtea Constituțională in ceea ce privește compatibilitatea dintre Legea nr. 119/2010 si art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO nu se exclude posibilitatea instanțelor judecătorești de a efectua o analiză nemijlocită, directă, de convenționalitate raportată la situația particulară din fiecare speță in temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, ca obiect al încălcării reclamate in fiecare litigiu, instanța urmează să analizeze susținerea reclamantului.
Potrivit art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale".
Reclamantul susține că in cuprinsul noțiunii de "bun" utilizată de acest text intra și pensia acestuia.
Față de acest aspect, Curtea Constituțională a României s-a exprimat prin decizia nr. 873/25.06.2010 in care a arătat „Având în vedere însă cele două componente ale pensiei de serviciu, precum și faptul că a doua componentă, adică suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părții contributive, nu poate avea semnificația unei exproprieri. „
Tribunalul s-a raportat și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a arătat ca „… o amplă marjă de apreciere este de obicei lăsată statului pentru ca acesta să poată lua măsuri de ordin general in domeniul economic si social. Datorită unei cunoașteri directe a societății lor si a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt in principiu mai in măsură decât judecătorul internațional să hotărască ceea ce este de interes public in domeniul economic sau social. Curtea respectă in principiu modul in care statul concepe imperativele de interes public, cu excepția situației in care judecata se dovedește « in mod evident lipsită de bază rațională »
Instanța a considerat că in determinarea proporționalității, a justului echilibru nu se pot face aprecieri matematice, in funcție de procentul cu care a fost diminuată pensia reclamantului, acest criteriu fiind unul subiectiv, relativ, ci se va avea in vedere substanța dreptului, măsura in care acest drept, văzut ca posibilitate recunoscută de legea civilă unei persoane in virtutea căreia aceasta poate sa aibă o anumită conduită si să pretindă o conduită corespunzătoare, a fost afectată de ingerința statului.
Prin aplicarea modalității de calcul prevăzută de legea pensiilor 119/2000 reclamantul si-a pierdut doar statutul „special” și nu a fost afectat, in aspectele sale fundamentale, exercițiul dreptului sau asupra pensiei, cu atât mai mult cu cât noul mod de calcul se aplică tuturor pensiilor din sistemul public de asigurări cu excepția pensiilor magistraților.
Prin urmare dreptul său fundamental de proprietate nu a fost afectat in substanța sa, partea cu care i s-a micșorat pensia fiind suplimentul adăugat matematic la pensia contributivă.
Față de cele arătate, instanța a apreciat că nu a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
De asemenea, nu au fost încălcate principiul neretroactivității legii si cel al nediscriminării având în vedere ca prin decizia data in interesul legii nr. 29/2011, obligatorie potrivit art. 3307 alin 4 din cod procedură civilă, I.C.C.J. a arătat că instanțele nu mai sunt in drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate a Legii 119/2010, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii si nediscriminării, atâta timp cât Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra acestor aspecte prin decizia 873/2010, decizie obligatorie la rândul sau.
Acest lucru a fost in mod judicios stabilit de către Curtea Constituțională care a arătat prin Decizia 873/25._ că pensia de serviciu avea două componente și anume o parte din ea era pensie contributivă, iar cea de-a doua parte era un supliment, cele doua componente având finanțare diferită, bugetul de asigurări sociale de stat si respectiv bugetul consolidat de stat.
Prin urmare instanța a apreciat că nu există niciun temei juridic pentru a se dispune anularea deciziilor de revizuire, a hotărârii Comisiei de contestații și nici pentru menținerea în plată a deciziei întemeiate pe Legea nr. 164/2001 sau pentru plata diferențelor atâta vreme cât aceste diferențe nu există.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. R., formulând următoarele critici:
Hotărârea nu cuprinde temeiurile legale pe care se bazează, criticile fiind formulate generic, fără a motiva respingerea solicitărilor făcute în cererea de chemare în judecată, afirmându-se că scopul legitim urmărit prin luarea măsurii de recalculare a pensiei a fost determinat de „necesitatea diminuării cheltuielilor bugetare și instituirea unui regim egalitar de pensii având la bază principiul contributivității și eliminarea inechităților existente în sistem”. De asemenea, instanța consideră că nu este vorba despre o privare de proprietate, testul de proporționalitate între ingerința statului și scopul urmărit nu constă în verificarea acordării de către stat a unei despăgubiri adecvate, analizând incomplet în ce măsură a fost justul echilibru între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului. Instanța mai apreciază că nu i-a fost sistată plata pensiei ci doar diminuată, fiind înlăturat acel supliment de pensie care îi conferă un „statut special”.
Hotărârea cuprinde o . exemple din jurisprudența CEDO, care nu au legătură cu solicitările formulate în cererea de chemare în judecată, interpretând greșit actele juridice menționate, schimbând natura și înțelesul acestora.
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, nu s-a analizat fiecare capăt de cerere și nici materialele puse la dispoziția instanței.
În concluzie, recurentul reclamant solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acesteia și admiterea celor solicitate inițial în cererea de chemare în judecată.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
In conformitate cu dispozițiile art.1 al Legii nr.119/2010 pensiile speciale ale militarilor, polițiștilor și altor categorii de persoane, au devenit pensii in înțelesul Legii nr.19/2000 privind sistemul unitar de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, de la data intrării in vigoare a legii.
Integrarea in sistemul public de pensii a atras după sine și recalcularea pensiilor speciale, art. 3 al Legii nr.119/2010 stipulând că pensiile stabilite conform prevederilor legilor cu caracter special se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr.19/2000.
Prin O.U.G. nr.1/2011 Guvernul României a instituit o procedură de revizuire, din oficiu a pensiilor stabilite in conformitate cu Legea nr.119/2010, până la data de 31.12.2011 recunoscând erorile in procedura de recalculare a drepturilor la pensie cuvenite beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, erori ce au avut ca efect prejudicierea drepturilor acestei categorii de persoane.
În baza O.U.G. nr. 1/2011 s-au revizuit deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010 și aceste decizii iși produc efectele de la data de 01.01.2011 iar eventualele diferențe de pensie care au apărut în luna decembrie 2010 în baza deciziei contestate, au fost achitate deja, în luna februarie 2011.
Din expunerea de motive a O.U.G.nr.1/2011 rezultă că măsura revizuirii pensiilor s-a datorat imposibilității identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie, al beneficiarilor acestei legi, precum și necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității, în scopul de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr.119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
În raport de aceste aspecte, Curtea constată că cerințele interesului general în adoptarea O.U.G.nr.1/2011 a fost dovedit.
În ceea ce privește raportul de proporționalitate între interesul general și cel al apărării dreptului de proprietate, instanța apreciază că s-a păstrat un just echilibru între cele două cerințe.
În determinarea proporționalității, a justului echilibru, Curtea va verifica în ce măsură a fost afectată substanța dreptului.
În cauza de față nu a fost sistată plata pensiei, ci pensia a fost doar revizuită în raport cu sumele cu care s-a contribuit la fondul de pensii, potrivit principiului contributivității.
Prin aplicarea acestei modalități de calcul, reclamantul a pierdut doar partea necontributivă, suplimentul adăugat de la bugetul de stat însă dreptul de pensie nu a fost afectat în aspectele sale fundamentale.
Prin decizia nr.29/12.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deși s-a respins recursul în interesul legii, Curtea a statuat că este esențial a se constata în privința fiecărui reclamant în parte dacă s-a respectat raportul de proporționalitate între interesul general și cel al apărării dreptului de proprietate.
Făcând o analiză comparativă a nivelului pensiei revizuite cu pensia medie lunară la nivel național, pe anul 2010 și 2011, se observă un nivel superior al pensiei revizuite, astfel încât s-a respectat raportul de proporționalitate între interesul general și cel al apărării dreptului de proprietate.
În ceea ce privește discriminarea invocată, prin raportare la alte categorii de pensionari, aceasta nu poate fi reținută, în speță nefiind vorba de persoane aflate în situații similare, fiecare categorie de persoane având drepturi și obligații din prisma statutului profesional.
Reclamantul nu a fost supus unui regim diferențiat față de alte persoane aflate în situații identice sau comparabile, O.U.G.nr.1/2011 s-a aplicat tuturor beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
În ce privește respectarea principiului egalității în fața legii și a nediscriminării, chiar în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențiere.
S-a solicitat menținerea în plată a pensiei de serviciu stabilită anterior în temeiul Legii nr. 164/2001 – care este abrogată, și s-a invocat încălcarea dreptului de proprietate din perspectiva art.1 al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului însă, chiar în jurisprudența CEDO se reafirmă dreptul statului de a reglementa politica sociala deoarece “Statele sunt mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru intre cheltuieli și venituri.”
Astfel chiar și în cauza C. A. ș.a contra României, - la care recurentul nu face referire - Curtea Europeană a considerat că “reforma sistemului de pensii nu a avut efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale achitate în timpul anilor de serviciu si numai acelei părți din pensie care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezintă un avantaj de care reclamanții beneficiaseră mulțumită profesiei lor”.
Prin urmare, chiar Curtea Europeana a stabilit ca în ceea ce privește recalcularea pensiilor speciale nu se aduce nicio atingere dreptului fundamental de proprietate deoarece nu a fost afectat in substanța sa, partea cu care i s-a micșorat pensia fiind suplimentul adăugat matematic la pensia contributivă.
De asemenea, Curtea constată ca nu este încălcat nici principiul neretroactivității legii civile deoarece O.U.G. 1/2011 s-a aplicat numai după ., revizuind pensiile pe viitor, fără a se aduce atingere prestațiilor anterioare deja încasate, iar prin aplicarea acestui act normativ nu se poate reține că s-ar fi adus atingere în vreun fel ordinii publice și bunelor moravuri.
Nu poate fi reținută nici susținerea că prin revizuirea pensiilor ar fi intervenit o novație reglementată prin Noul Cod Civil.
Novație este definită ca acea convenție prin care părțile unui raport juridic obligațional sting o obligație existentă, înlocuind-o cu o nouă obligație, însă în cauza de față nu suntem în prezenta unui contract, prin urmare, nu exista un raport de natură convențională.
Cererea subsidiara prin care se solicita obligarea paratelor la emiterea unei decizii de pensie în temeiul Legii nr. 164/2001 a fost de asemenea în mod corect respinsă deoarece aceasta lege a fost abrogata și începând cu 01.01.2011 temeiul legal al emiterii unei decizii de pensie îl reprezintă Legea nr. 263/2010.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondate toate criticile formulate de reclamant cu privire la legalitatea deciziei contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant B. R., cu domiciliul în M., .. 23, ., ., în contradictoriu cu intimatul pârât M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR – CASA DE PENSII SECTORIALĂ, cu sediul în București, .. 3, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 6394/28.11.2012 pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. A. M. B. R. A.
Grefier,
C. M.
Jud.fond A.C.
Tehnored.dec.jud. M.B.
24.04.2013/2 ex.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 625/2013. Curtea... | Recalculare pensie. Decizia nr. 698/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
