Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 498/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 498/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-09-2013 în dosarul nr. 4596/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.498/AS
Ședința publică din 03 Septembrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător J. Z.
Judecător M. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta reclamantă P. M. reprezentat de SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat S. S. I., cu sediul în C., . bis, județul C., împotriva sentinței civile nr.914/20.02.2013 pronunțată de Tribunalul C., în contradictoriu cu intimații pârâți C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI A. NAȚIONALE, cu sediul în București, ..7-9, sector 6 și M. A. NAȚIONALE, cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta reclamantă d-na avocat S. S. I., în baza împuternicirilor avocațiale aflate la fila 60 dosar fond, lipsind intimații pârâți.
Procedura este nelegal îndeplinită conform art. 87 și urm. cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează instanței că intimații pârâți au depus la dosar la data de 13.05.2013 întâmpinare, ce a fost comunicată și recurentei reclamante.
După referatul grefierului de ședință:
Apărătorul recurentei reclamante susține că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța luând act de susținerea apărătorului, declară dezbaterile încheiate conform art. 150 cod pr.civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Având cuvântul apărătorul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA :
Cu privire la recursul civil de față, constată:
Prin sentinta civilă nr.914/20.02.2013 Tribunalul C. a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta P. M. prin reprezentant Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere în contradictoriu cu pârâta C. de P. Sectorială a Ministerului A. Naționale.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Reclamanta a beneficiat de pensie de serviciu stabilită in baza legii 164/2004.
La data de 31.12.2010 s-au recalculat pensiile militare, in baza legii 119/2010, iar în baza OUG nr.1/2011 s-au revizuit pensiile militarilor stabilindu-se sume mai mici decât cele acordate în cadrul pensiilor de serviciu.
Reclamanta a solicitat anularea deciziei de revizuire a pensiei nr._/02.02.2012, mentinerea în plata a pensiei stabilita în temeiul legii nr. 164/2001, și plata diferentelor actualizate dintre pensia revizuita și cea avuta anterior precum și plata cheltuielilor de judecata.
Prin completarile aduse actiunii s-a solicitat recalcularea pensiei în considerarea tuturor veniturilor realizate și a primelor primite în decursul carierei.
In ceea ce privește cererea de a se constata încălcarea dreptului de proprietate din perspectiva art.1 al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului instanța a apreciat ca aceasta este nefondata.
F. de cele reținute in decizia in interesul legii 29/2011 a ICCJ, anume ca odată realizat controlul obiectiv, in abstracto, de catre Curtea Constituționala in ceea ce privește compatibilitatea dintre Legea nr. 119/2010 si art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO nu se exclude posibilitatea instanțelor judecătorești de a efectua o analiza nemijlocita, directa, de convenționalitate raportata la situația particulara din fiecare speța in temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, ca obiect al încălcării reclamate in fiecare litigiu, instanța urmează sa analizeze susținerea reclamantei.
Potrivit art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale".
Reclamanta susține ca in cuprinsul noțiunii de "bun" utilizată de acest text intra si pensia acesteia.
F. de acest aspect, Curtea Constituționala a Romaniei s-a exprimat prin decizia nr. 873/25.06.2010 in care a arătat „Având în vedere însă cele două componente ale pensiei de serviciu, precum și faptul că a doua componentă, adică suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părții contributive, nu poate avea semnificația unei exproprieri. „
Tribunalul s-a raportat și la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului care a arătat ca „… o ampla marja de apreciere este de obicei lasata statului pentru ca acesta sa poată lua masuri de ordin general in domeniul economic si social. Datorita unei cunoașteri directe a societarii lor si a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt in principiu mai in măsura decât judecătorul internațional sa hotărască ceea ce este de interes public in domeniul economic sau social. Curtea respecta in principiu modul in care statul concepe imperativele de interes public, cu excepția situației in care judecata sa se dovedește « in mod evident lipsita de baza raționala »
Instanța a considerat ca in determinarea proporționalității, a justului echilibru nu se pot face aprecieri matematice, in funcție de procentul cu care a fost diminuata pensia reclamantei, acest criteriu fiind unul subiectiv, relativ, ci se va avea in vedere substanța dreptului, măsura in care acest drept, văzut ca posibilitate recunoscuta de legea civila unei persoane in virtutea căreia aceasta poate sa aibă o anumita conduita si sa pretindă o conduita corespunzătoare, a fost afectata de ingerința statului.
Prin aplicarea modalității de calcul prevăzuta de legea pensiilor 119/2000 reclamantul si-a pierdut doar statutul „special” si nu a fost afectat, in aspectele sale fundamentale, exercițiul dreptului sau asupra pensiei, cu atât mai mult cu cit noul mod de calcul se aplica tuturor pensiilor din sistemul public de asigurări cu excepția pensiilor magistraților.
Prin urmare dreptul sau fundamental de proprietate nu a fost afectat in substanța sa, partea cu care i s-a micșorat pensia fiind suplimentul adăugat matematic la pensia contributiva.
F. de cele arătate, instanța a apreciat ca nu a fost încălcat art 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
De asemenea, nu au fost încălcate principiul neretroactivității legii si cel al nediscriminării având în vedere ca prin decizia data in interesul legii nr. 29/2011, obligatorie potrivit art 3307 alin 4 din c.pr.civ, ICCJ a arătat ca instanțele nu mai sunt in drept sa facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate a legii 119/2010, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii si nediscriminării, atâta timp cat Curtea Constituționala s-a pronunțat asupra acestor aspecte prin decizia 873/2010, decizie obligatorie la rândul sau.
Acest lucru a fost in mod judicios stabilit de catre Curtea Constituționala care a arătat prin Decizia 873/25._ ca pensia de serviciu avea doua componente si anume o parte din ea era pensie contributiva, iar cea de-a doua parte era un supliment, cele doua componente având finanțare diferita, bugetul de asigurări sociale de stat si respectiv bugetul consolidat de stat.
Cat priveste cererea de recalculare a pensiei instanța de fond a apreciat ca este imposibil a se verifica daca exista o diferenta de pensie în conditiile în care nu s-a administrat nicio proba pertinenta care sa deminstreze aceste sustineri.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere formulând următoarele critici:
Prin decizia nr. 956/13.11.2012, Curtea Constitutionala a Romaniei a solutionat excepția de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii și a stabilit ca „ sunt neconstitutionale în masura în care se interpreteaza ca nesolutionarea contestatiilor și necomunicarea în termenul legal a hotararilor Comisiei centrale de Contestatii nu impiedica accesul la justitie”.
Din interpretararea per a contrario a celor retinute de CCR rezulta (în opinia recurentei) ca dispozițiile art. 151 alin.2 din legea nr. 263/2010 sunt neconstitutionale atunci cand impiedica accesul la justitie.
Recurenta invoca nelegalitatea revizuirii prin prisma normelor de drept interne:
Astfel, revizuirea pensiilor de serviciu a incalcat normele de drept intern edictate la momentul emiterii acestor decizii, fiind emise sub imperiul Noului Cod Civil, în vigoare în luna decembrie 2011, data emiterii acestora.
În acest context, prevederile abrogative ale art.1-3 din Legea nr.119/2010 (menținute și prin art.196 lit.”i” din Legea nr.263/2010) au avut ca efect eliminarea totală și intempestivă a pensiei de serviciu, și înlocuirea ei cu pensia de drept comun. Constatarea anterioară a constituționalității Legii nr.119/2010 nu împiedică instanța națională să verifice dacă aplicarea legii, în concret, produce încălcări ale dreptului intern sau chiar Convenției, cu atât mai mult cu cât, între momentul pronunțării Curții Constituționale asupra legalității Legii nr.119/2010 și data emiterii deciziei de revizuire contestată au intervenit acte normative noi, de imediată aplicare, respectiv Noul Cod Civil.
Pe cale de consecință, faptul că s-a respins excepția de neconstituționalitate a legii, nu exclude verificarea de către judecătorul de caz, a modului în care C. Sectorială de P. a înțeles să facă aplicarea legii, în concret.
Astfel că, prin emiterea deciziilor de revizuire după data de 01 octombrie 2011, nu se putea da eficiență dispozițiilor Legii nr.119 sau O.U.G.nr.1/2011 pentru raporturi juridice născute din acte juridice anterioare emiterii acestor acte normative.
Cel puțin de la acest moment, aceste acte normative prin care încetează pensiile de serviciu și se nasc pensiile de drept comun, cu consecința aplicării metodologiei din Legea 19/2000 și a calculației speciale prevăzute în O.U.G.nr.1/2011, nu se mai putea aplica raporturilor juridice născute anterior emiterii O.U.G.1/2011.
Ori, în cazul de față, prin supunerea pensiei de serviciu născută anterior lunii iunie 2010 și menținută în plată de către instanță la data de 01.10.2011, data intrării în vigoare a Noului Cod Civil, la o procedură de revizuire aplicabilă situațiilor juridice născute după 31 ianuarie 2011, printr-un act (decizie de revizuire) emis după . Noului Cod Civil, s-au încălcat dispozițiile imperative ale art.4, 5, 6, 8 și 11 din Noul Cod Civil.
Interesul anulării deciziei de revizuire subzistă nu numai sub aspectul reducerii cuantumului efectiv al pensiei rezultată în urma procedurii de revizuire, dar, în primul și primul rând prin pierderea privilegiilor avute prin pensia de serviciu.
Ori, prin pierderea acestor privilegii - posibilitatea actualizării cuantumului pensiei cu solda activilor, conferite de legea specială, nu a fost în nici un fel despăgubit de statul român ceea ce justifică, în continuare, interesul anulării acestei decizii de revizuire, cu consecința menținerii în plată a pensiei de serviciu stabilită prin Legea nr.164/2001 cu toate privilegiile aferente.
Un alt aspect de nelegalitate a deciziei de revizuire, il reprezintă includerea în cuprinsul deciziilor de revizuire a faptului că „prezenta decizie de revizuire intră în vigoare începând cu data de 01.01.2011”.
Aspectul de nelegalitate rezidă în acest caz din interpretarea sistematică a art.1 și 2 din O.U.G.nr.1/2011 care prevede două cazuri de revizuire – art.1 reglementează revizuirile din oficiu, cum este cazul acestora, iar art.2 reglementează revizuirile la cerere, făcute de petiționarii care ar avea de încasat drepturi suplimentare ce li se „cuvin”. Numai în acest caz, din urmă, prevăzut de art.2 alin.2 lit.”a” din O.U.G.1/2011 se prevede împrejurarea că drepturile revizuite se cuvin „de la data de 01 ianuarie 2011”.
Recurenta considera ca se impune analizarea legalității deciziilor emise atât prin prisma legilor în vigoare, dar și a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Curtea Europeană a constatat că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture – din oficiu sau la cererea părților – prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Natura juridică distinctă a pensiei de serviciu față de pensia de drept comun și calitatea de „bun” a pensiei de serviciu.
Noțiunea juridică de pensie de serviciu (specială) nu se confundă și nici nu se suprapune cu cea de pensie de drept comun.
Dreptul la pensia de serviciu s-a născut în baza unui regim profesional public de securitate socială instituit prin legea internă, distinct de dreptul la pensie din sistemul general.
În acest context, prevederile art.1-3 din legea nr.119/2010 menținute și prin art.196 lit.”i” din Legea nr.263/2010 au avut ca efect eliminarea totală și intempestivă a pensiei de serviciu, reprezintă o ingerință din partea statului asupra proprietății. Aceasta chiar dacă acest „bun” (pensia de serviciu) a fost înlocuit cu alt bun, dreptul la pensia de drept comun.
Ori, pensiile aflate în plată nu pot fi recalculate în baza unei legi noi care încalcă însăși substanța dreptului la pensie ceea ce echivalează cu aplicarea retroactivă a legii de recalculare.
Rezultă că legea nouă de recalculare se poate aplica numai faptelor ce se vor produce ulterior datei intrării sale în vigoare, nu și situațiilor anterioare, trecute (facta praeterita), cu toate efectele care s-au produs și se produc în timp, datorită situației create la acel moment. Pensia specială a părții reclamante reprezintă o situație juridică constituită de norma veche, echivalată și de norma legală nouă, situație care a creat efecte juridice definitive, sub formă de prestații succesive, pe care statul este obligat să le respecte.
Pentru aceste motive, se solicita admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii actiunii și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauza, Curtea constată ca recursul este nefondat.
In conformitate cu dispozitiile art.1 al Legii nr.119/2010 pensiile speciale ale militarilor, politistilor si altor categorii de persoane, au devenit pensii in intelesul Legii nr.19/2000 privind sistemul unitar de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, de la data intrarii in vigoare a legii.
Integrarea in sistemul public de pensii a atras dupa sine si recalcularea pensiilor speciale, art. 3 al Legii nr.119/2010 stipuland ca pensile stabilite conform prevederilor legilor cu caracter special se recalculeaza prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecarei pensii, utilizand algoritmul de calcul prevazut de Legea nr.19/2000.
Prin O.U.G. nr.1/2011 Guvernul Romaniei a instituit o procedura de revizuire, din oficiu a pensiilor stabilite in conformitate cu Legea nr.119/2010, pana la data de 31.12.2011 recunoscand erorile in procedura de recalculare a drepturilor la pensie cuvenite beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, erori ce au avut ca efect prejudicierea drepturilor acestei categorii de persoane.
În baza OUG nr. 1/2011 s-au revizuit deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010 și aceste decizii isi produc efectele de la data de 01.01.2011 iar eventualele diferente de pensie care au aparut în luna decembrie 2010 în baza deciziei contestate, au fost achitate deja, în luna februarie 2011.
Din expunerea de motive a O.U.G.nr.1/2011 rezultă că măsura revizuirii pensiilor s-a datorat imposibilității identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie, al beneficiarilor acestei legi, precum și necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității, în scopul de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr.119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
În raport de aceste aspecte, Curtea constată că cerințele interesului general în adoptarea O.U.G.nr.1/2011 a fost dovedit.
În ceea ce privește raportul de proporționalitate între interesul general și cel al apărării dreptului de proprietate, instanța apreciază că s-a păstrat un just echilibru între cele două cerințe.
În determinarea proporționalității, a justului echilibru, Curtea va verifica în ce măsură a fost afectată substanța dreptului.
În cauza de față nu a fost sistată plata pensiei, ci pensia a fost doar revizuită în raport cu sumele cu care s-a contribuit la fondul de pensii, potrivit principiului contributivității.
Prin aplicarea acestei modalități de calcul, reclamanta a pierdut doar partea necontributivă, suplimentul adăugat de la bugetul de stat însă dreptul de pensie nu a fost afectat în aspectele sale fundamentale.
Prin decizia nr.29/12.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deși s-a respins recursul în interesul legii, Curtea a statuat că este esențial a se constata în privința fiecărui reclamant în parte dacă s-a respectat raportul de proporționalitate între interesul general și cel al apărării dreptului de proprietate.
Făcând o analiză comparativă a nivelului pensiei revizuite cu pensia medie lunară la nivel național, pe anul 2010 și 2011, se observă un nivel superior al pensiei revizuite, astfel încât s-a respectat raportul de proporționalitate între interesul general și cel al apărării dreptului de proprietate.
În ceea ce privește discriminarea invocată, prin raportare la alte categorii de pensionari, aceasta nu poate fi reținută, în speță nefiind vorba de persoane aflate în situații similare, fiecare categorie de persoane având drepturi și obligații din prisma statutului profesional.
Reclamanta nu a fost supusă unui regim diferențiat față de alte persoane aflate în situații identice sau comparabile, O.U.G.nr.1/2011 s-a aplicat tuturor beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
În ce privește respectarea principiului egalității în fața legii și a nediscriminării, chiar în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențiere.
S-a solicitat mentinerea în plata a pensiei de serviciu stabilita anterior în temeiul Legii nr. 164/2001 – care este abrogata, și s-a invocat încălcarea dreptului de proprietate din perspectiva art.1 al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului însă, chiar în jurisprudenta CEDO se reafirma dreptul statului de a reglementa politica sociala deoarece “Statele sunt mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru intre cheltuieli și venituri.”
Astfel chiar și în cauza C. Abaluta s.a contra Roamniei, - la care recurenta nu face referire - Curtea Europeana a considerat ca “reforma sistemului de pensii nu a avut efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestatii sociale dobandite în temeiul contributiilor la bugetul asigurarilor sociale achitate în timpul anilor de serviciu si numai acelei părți din pensie care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezinta un avantaj de care reclamantii beneficiasera multumita profesiei lor”.
Prin urmare, chiar Curtea Europeana a stabilit ca în ceea ce privește recalcularea pensiilor speciale nu se aduce nicio atingere dreptului fundamental de proprietate deoarece nu a fost afectat in substanța sa, partea cu care i s-a micșorat pensia fiind suplimentul adăugat matematic la pensia contributiva.
De asemenea, Curtea constată ca nu este incalcat nici principiul neretroactivitatii legii civile deoarece OUG 1/2011 s-a aplicat numai după ., revizuind pensiile pe viitor, fără a se aduce atingere prestațiilor anterioare deja încasate, iar prin aplicarea acestui act normativ nu se poate reține că s-ar fi adus atingere în vreun fel ordinii publice și bunelor moravuri.
Nu poate fi reținută nici susținerea că prin revizuirea pensiilor ar fi intervenit o novație reglementată prin noul cod civil.
Novație este definită ca acea convenție prin care părțile unui raport juridic obligațional sting o obligație existentă, înlocuind-o cu o nouă obligație, însă în cauza de față nu suntem în prezenta unui contract, prin urmnare, nu exista un raport de natură convențională.
De asemenea nu poate fi retinuta critica privind ingradirea accesului la justitie prin interpretarea deciziei nr. 956/2012 a CCR atata vreme cât hotărârea recurată nu privește inadmisibilitatea actiunii în raport de data solutionarii contestatiei de către Comisia centrala de contestatii iar reclamanta a formulat în justitie toate apărările considerate ca fiind necesare pentru dovedirea pretentiilor invocate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondate toate criticile formulate de reclamantă cu privire la legalitatea deciziilor contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul civil formulat de recurenta reclamantă P. M. reprezentat de SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat S. S. I., cu sediul în C., . bis, județul C., împotriva sentinței civile nr.914/20.02.2013 pronunțată de Tribunalul C., în contradictoriu cu intimații pârâți C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI A. NAȚIONALE, cu sediul în București, ..7-9, sector 6 și M. A. NAȚIONALE, cu sediul în București, ., sector 5, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. B. J. Z. M. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: M.S.Teșa
Red.dec.jud.M.B.
2 ex. – 13.09.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 577/2013. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 584/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
