Contestaţie la executare. Decizia nr. 372/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 372/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 6434/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.372/AS
Ședința publică din data de 04 iunie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - R. A.
Judecător – M. A.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant P. D. – domiciliat în localitatea Eforie Nord, ..1, ., județul C. împotriva sentinței civile nr.6808 din data de 21 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratură din partea intimatei pârâte – întâmpinare la data de 03 iunie 2013, buletinul de calcul al sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale și precizări precum și faptul că părțile au solicitat judecata recursului în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, contestatorul P. D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata C. Județeana de Pensii Constanta, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei nr._/14.05.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, precum și suspendarea executării silite.
În motivarea acțiunii se arată că decizia contestată se referă la plata unor sume de bani, dar apreciază că nu este vinovat pentru încasarea a unor drepturi necuvenite, întrucât C. Județeană de Pensii C. a calculat greșit sumele ce trebuiau plătite. Se învederează că reclamantul nu se încadrează în categoria persoanelor la care se referă legea nr.285/2010, astfel că nu sunt incidente disp.art.10 alin 1 din legea nr.263/2010. cererea de suspendare a executării nu a fost motivată și nici întemeiată în drept.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care se solicită respingerea acțiuni ca nefondată, motivându-se că, în urma analizării modalității de calcul al indemnizațiilor prevăzute de Legea nr.341/2004 a recunoștinței fata de eroii-martiri si luptători si de Legea nr.578/2004 privind acordarea unui ajutor lunar soțului supraviețuitor, a reieșit ca, începând cu data de 01.01.2011, cuantumul prestațiilor prevăzute de aceste acte normative a fost determinat si plătit in mod necorespunzător.
Se mai arată că începând cu data de 01.01.2011, prestațiile susmenționate nu au fost majorate conform prevederilor art.10 alin.l din Legea nr.285/2010, fiind calculate si plătite la nivelul anterior prevederilor Legii nr. 118/2010. Din aceasta cauza, in perioada ianuarie 2011-martie 2012 toate prestațiile susmenționate au fost plătite in alt cuantum decât cel legal cuvenit.
În drept au fost invocate art.179 alin.1 si alin.4 din Legea nr.263/2010.
Prin sentința civilă nr.6808 din data de 21 decembrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr._, Tribunalul C. a luat act de renunțarea reclamantului la judecată cu privire la cerea de suspendare a executării .
A respins acțiunea formulată de reclamantul Parsan D., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C., ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul este beneficiar al indemnizației de revoluționar, stabilită in conformitate cu dispozițiile legii 341/2004. Prin Legea 118/2010 s-a redus această indemnizație în temeiul dispozițiilor art.14 alin.1 lit. d care arata „ De la data intrării în vigoare a prezentei legi se reduc cu 15% următoarele drepturi: indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.”
Ca urmare a acestei dispoziții, indemnizația reclamantului a fost redusă, așa cum rezulta din înscrisurile depuse de către pârâtă, iar în baza Legii nr.285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a majorat indemnizația ca urmare a restituirii integrale a reținerii de 15% ce se operase in baza Legii 118/2010.
La data de 14.05.2012 C. Teritorială de Pensii C. a emis decizia nr._ privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, prin care s-a dispus constituirea în sarcina contestatorului a debitului în sumă de 846 lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit pe perioada 01.01.2011 – 01.04.2012 și recuperarea acestui debit de la beneficiar conform art.181 din legea nr.263/2010.
În motivarea deciziei se arată că în urma verificării modului de stabilire și plată a drepturilor aferente dosarului de pensie aparținând contestatorului, s-a constatat că, având în vedere dispozițiile legii nr.285/2010, s-au plătit și încasat necuvenit drepturi în sumă de 846 lei, reprezentând diferențe de indemnizație acordată în baza legii nr.341/2004. De asemenea, se menționează că plata necuvenită a fost generată de aplicarea eronată a prevederilor art.10 alin 1 din legea nr.285/2010.
Potrivit art.10 alin 1 din Legea 285/2010 „Începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (4), art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Din interpretarea textului de lege citat mai sus rezulta ca majorarea de 15% la care se face referire nu se calculează la indemnizația inițială din anul 2010, ci procentul de majorare se aplica la indemnizația din octombrie 2011.
Prin urmare, instanța a constatat că în anul 2011 reclamantul trebuia sa primească cu titlu de indemnizație suma de 1975 lei ( brut), anume suma de 1866 lei net, si nu suma de 2020 lei( brut).
Potrivit Legii nr.341/2004 indemnizația se calculează prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. Pentru anul 2011, salariul mediu brut a fost stabilit prin Legea 287/2010 la suma de 2022 lei.
Cu toate acestea, indemnizația reclamantului pe anul 2011 nu trebuia sa fie calculata prin raportare la salariul mediu brut de 2022 lei, întrucât cuantumul acestei indemnizații fusese deja stabilit prin Legea nr.285/2010 în raport cu indemnizația din luna octombrie 2010 majorata cu 15%.
F. de succesiunea actelor normative enunțate, din interpretarea istorico-teleologica si sistematica a acestora, instanța a reținut ca legiuitorul a reglementat pentru anul 2011 un cuantum fix al indemnizației, fără a mai avea in vedere salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Întrucât dispozițiile Legii nr.341/2004 sunt in contradicție cu cele ale Legii nr.285/2010, care este o lege ulterioara, ținând cont de principiul lex posterioris derogant lex priori, instanța constată ca in cauza este vorba despre o abrogare tacita, temporara, a dispozițiilor Legii nr.341/2004 referitoare la modalitatea de calcul a indemnizației făcută de legiuitor prin adoptarea Legii 285/2010.
Se mai poate aprecia si faptul că dispozițiile referitoare la calculul indemnizației pentru anul 2011 din Legea nr.285/2010 sunt dispoziții speciale, in raport cu dispozițiile Legii 341/2004, astfel ca din aplicarea regulii referitoare la concurența normelor de drept intern, ce se regăsește in adagiul lex specialis derogant lex generali, rezulta ca dispozițiile din Legea 285/2010 sunt cele care se aplica pentru anul 2011.
Totodată, trebuie menționat si faptul ca Legea nr.285/2010 a fost adoptata având in vedere dificultățile economice ( pe fondul creșterii nesusținute a cheltuielilor bugetare) pe care statul trebuia sa le depășească si criza economică globală.
De remarcat in acest sens este si opinia Curții Europene a Drepturilor Omului, care în cauza Andrejeva contra Lituaniei a aratat că” „De asemenea, o ampla marja de apreciere este de obicei lăsată statului pentru ca acesta sa poată lua masuri de ordin general in domeniul economic si social. Datorita unei cunoașteri directe a societății lor si a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt in principiu mai in măsura decât judecătorul internațional să hotărască ceea ce este de interes public in domeniul economic sau social. Curtea respecta in principiu modul in care statul concepe imperativele de interes public, cu excepția situației in care judecata sa se dovedește « in mod evident lipsita de baza raționala » (vezi, de exemplu, N. and Provincial Building Society si alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, Volum 1997-VII, § 80, si Stec si alții, citat mai sus, § 52).”
Raportat la considerentele expuse, instanța a apreciat că decizia de impunere nr._/14.05.2012, precum și modul de calcul al indemnizației sunt legale si temeinice, a respins acțiunea ca nefondată.
Având în vedere că reclamantul a renunțat la cererea privind suspendarea executării silite, instanța a luat act de această poziție procesuală în conformitate cu dispozițiile art.246 Cod procedură civilă.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. D., pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență următoarele:
Eroarea inițială de calcul aparține pârâtei, care a emis decizia nr._/14.05.2012, prin care i-a imputat suma de 846 lei care nu a ținut cont de majorarea de 15% și la data de reper.
Cuantumul acestui debit este greșit, deoarece pârâta l-a considerat fix pentru toată perioada de calcul, când în realitate el reprezintă un procent de 0,6% din salariul mediu brut pe economie, care a crescut continuu și a cărui creștere, ar fi acoperit, eventualele aceste erori de calcul teoretic.
Aceste aspecte au fost omise de instanță, de fond, prin motivarea priorității legii speciale, când este vorba doar de un calcul exact, de contabilitate.
Suma primită de recurentul reclamant este o indemnizație și nu trebuie afectată de eventualele diminuări de 15%, care a fost dispusă doar pentru salarii și pensii clasice.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul este beneficiar al unei indemnizații reparatorii, acordată în conformitate cu prevederile Legii 341/2004.
Prin decizia nr._/_ emisă de C. Teritorială de Pensii C. s-a imputat reclamantului suma de 846 lei cu titlu de indemnizație reparatori încasată necuvenit pe perioada 01.01.2011 – 01.04.2012, indemnizație lunară acordată conform Legii nr. 341/2004.
În motivarea acestei decizii s-a arătat că plata necuvenită a drepturilor a fost generată de aplicarea eronată a prevederilor art. 10 alin.1 din Legea nr. 285/2010 și anume majorarea cu 15% a indemnizațiilor prevăzute de Legea 341/2004, nu s-a aplicat la cuantumul aflat în plată la nivelul lunii octombrie 2010.
Majorarea de 15% a fost aplicată la cuantumul nediminuat conform art. 14 alin.1 lit.d) din Legea nr. 118/2010.
În conformitate cu prevederile art. 14 lit.d) din Legea 118/2010: „de la data intrării în vigoare a prezentei legi se reduc cu 15% indemnizațiile prevăzute de Legea 341/2004 cu modificările și completările ulterioare”.
Prin art. 10 alin.1 din legea nr. 285/2010 s-a prevăzut că: „ începând cu luna ianuarie 2011. drepturile prevăzute la art. 2 alin.(2) lit. a), b) și d) și alin.(4), art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Prin art. 18 din legea nr. 283/2011 s-a prevăzut faptul că:” în anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin.(4) din Legea nr. 341/2004 cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă”.
Cum în luna octombrie 2010 cuantumul indemnizației prevăzute de Legea nr. 341/2004 aflat în plată era redus cu 15% potrivit art.14 lit.d) din Legea 118/2010 față de cel cuvenit anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, majorarea prevăzută de art.10 alin.(1) din Legea nr.285/2010 se impunea a fi raportată la cuantumul astfel redus.
Majorarea operată conform art.10 alin.1 din Legea nr.285/2010 în privința contestatorului a avut în vedere nivelul indemnizației aflată în plată anterior intrării în vigoare a Legii 118/2010.
În consecință, în mod legal pârâta a emis decizia nr._/28.03.2012 prin care a imputat reclamantului suma de 846 lei cu titlu de indemnizație reparatorie acordată necuvenit.
Susținerea recurentului reclamant că indemnizația reparatorie ar fi fost calculată greșit de către pârâtă prin raportarea la salariul mediu brut pe anul 2010 și nu la salariul mediu brut pe anul 2011 nu poate fi reținută, întrucât reclamantul nu a formulat contestație împotriva deciziei prin care i s-a stabilit cuantumul indemnizației reparatorii potrivit art.87 din Legea nr.19/2000.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant P. D. – domiciliat în localitatea Eforie Nord, ..1, ., județul C. împotriva sentinței civile nr.6808 din data de 21 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. A. M. A. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – R.I.S.
Red.dec.Jud.J.Z./21.06.2013
Tehnored.Gref.G.I./2 ex.
Data: 25.06.2013
| ← Nulitate act. Decizia nr. 109/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Recalculare pensie. Decizia nr. 206/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
