Contestaţie la executare. Decizia nr. 239/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 239/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 6608/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 239/AS
Ședința publică din data de 23 aprilie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale compus din:
Președinte - J. Z.
Judecător - R. A.
Judecător - M. B.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă I. G., domiciliată în Hârșova, . A, județul C., împotriva sentinței civile nr. 5308/12.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în . C, județul C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen și motivat și recurenta reclamantă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Curtea, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, constată:
Reclamanta I. G., la data de 06.06.2012, a formulat cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C., prin care a solicitat anularea deciziei nr._/11.05.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit în perioada 01.01._12, cu titlu de prestații de asigurări sociale, în cuantum de 2.106 lei. De asemenea, reclamanta a contestat decizia nr._/11.05.2012 privind acordarea pensiei pentru munca depusa si limita de vârstă în cuantum de 464 lei și a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani ce vor fi reținute din pensie până la soluționarea prezentei contestații, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.5308 din data de 12 octombrie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._, Tribunalul C. a respins contestația formulată de reclamanta I. G., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C., ca fiind nefondată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Referitor la decizia privind recuperarea sumelor încasate necuvenit:
Conform acestei decizii, emisă la data de 11.05.2012, s-a stabilit un debit în cuantum de 2106 lei pentru perioada 01.01.2009 – 31.01.2012, reprezentând plata pensiei încasata necuvenit, decizie care constituie titlu executoriu potrivit art. 179 alin.4 din Legea nr.263/2010. Prin această decizie a fost corectat debitul instituit în decizia din 03.02.2012.
În motivarea acestei decizii se arată că plata necuvenită a drepturilor a fost generată de înscrierea în adeverința nr.1133/18.11.1996 din dosarul administrativ, a unor date care nu corespund realității.
Din adeverința nr.1133/18.11.1996, depusa la dosar în vederea pensionarii, privind activitatea desfășurata la S.C. Carsor S.A. Hârșova, rezultă că reclamanta I. G. a fost încadrata ca muncitor sezonier în perioada 1969 - 1974.
Prin adresa nr.6732/02.08.2011, Primăria Orașului Hârșova deținător al arhivei S.C. Carsor S.A., nu confirmă faptul că reclamanta a fost angajată ca sezonier, motiv pentru care s-a procedat la reconstituirea stagiului de cotizare realizat – stabilindu-se ca la data de 14.10.2003 nu erau îndeplinite condițiile de acordare a pensiei anticipata parțiala (cererea nr._/08.10.2003).
Reanalizându-se documentele din dosarul administrativ s-a constatat că la data de 01.11.2008, erau îndeplinite condițiile de acordare a pensiei de limita de vârsta, motiv pentru care a fost emisa decizia prin care s-a anulat decizia de încetare a plații drepturilor de pensie, iar începând cu luna iunie 2012, reclamanta beneficiază de drepturi de pensie în baza deciziilor emise la data de 11.05.2012.
În consecință, decizia privind recuperarea sumelor încasate necuvenit, respectiv a debitului în cuantum de 2106 lei, astfel cum a fost corectat, a fost emisă ca urmare a anulării deciziei de încetare a plății pensiei și a emiterii deciziei de stabilire a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă în baza documentelor din dosarul administrativ.
Raportat la aceste considerente, se constată că instituția pârâtă, în mod corect, a emis decizia nr._/11.05.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit prin care se instituie debitul în suma de 2106 lei, reprezentând plata pensiei încasata necuvenit pe perioada 01.01.2009 – 31.01.2012.
Se constată că reclamanta, deși apreciază că decizia nr._/11.05.2012 privind acordarea pensiei de limita de vârsta este nelegală, nu a investit instanța cu o cerere prin care să solicite anularea acestei decizii – aspect precizat în mod expres și susținut în ședință publică - și nici nu a invocat motive de nulitate în susținerea unei asemenea cereri.
În consecință, având în considerare dispozițiile art.129 alin 6 din C.p.c. instanța nu se poate pronunța pe o asemenea cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta I. G. care a formulat următoarele critici:
Instanța de fond, în motivarea sentinței pronunțate a reținut faptul că reclamanta nu a solicitat și anularea deciziei de stabilire a pensiei nr._ din 11.05.2012, ci doar a deciziei de imputare a sumei de 2.106 lei, care are același număr și aceeași dată.
Consideră că este eronată această apreciere. Din cuprinsul cererii de chemare în judecată și din cuprinsul încheierii din data de 05.10.2012, când s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei ambelor părți, se observă în mod concret că a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu precizarea că, cea de-a doua decizie este consecința primei și că anularea primei va conduce și la anularea celei de-a doua.
Și în motivarea contestației a invocat aspecte de nelegalitate a ambelor decizii de imputare, respectiv stabilire – recalculare pensie și, prin urmare, instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu a contestat ambele decizii emise la data de 11.05.2012.
Conform art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, chiar dacă ar fi analizat exclusiv anularea deciziei de imputare a sumei de 2.106 lei, fără a se referi la decizia de stabilire a pensiei, ca urmare a revizuirii deciziei anterioare de pensionare, instanța de fond ar fi trebuit să observe și faptul că criticile reclamantei la motivele care au stat la baza stabilirii debitului și imputare a sumei acordate necuvenit, vizează abuzul intimatei în aprecierea ca falsă a adeverinței nr.1133/18.11.1996, prin care se atestă că în perioada 15.05.1969 – 01.10.1974 a desfășurat activitate la S.C. „CARSOR” S.A.
Nici unul dintre înscrisurile care au fost avute în vedere la stabilirea pensiei nu a fost înscris în fals, iar simpla supoziție că sunt nereale datele, nu poate sta la baza încetării plății pensiei și imputării sumelor de bani primite cu titlu de pensie.
Solicită analizarea tuturor aspectelor expuse anterior, admiterea recursului formulat, iar pe fondul cauzei, modificarea sentinței recurate și să se dispună admiterea contestației așa cum a fost formulată.
În drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9, art.3041 Cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de probele administrate instanța constată ca în cauza sunt incidente dispozițiile art. 312 alin.5 cod procedură civilă care impun casarea sentinței cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Cererea adresata Tribunalului C. a avut 3 capete de cerere și anume:
- anularea deciziei nr._/11.05.2012 emisa de pârâta privind recuperarea sumelor încasate necuvenit în perioada 01.01._12 în cuantum de 2.106 lei;
- anularea deciziei nr._/11.05.2012 emisa de pârâta privind acordarea pensiei pentru muncă depusa și limita de vârsta în cuantum de 464 lei;
- obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani reținute din pensie până la soluționarea prezentei contestații.
La termenele de judecata acordate de instanța nu s-au formulat cereri de restrângere a obiectului cererii iar C. Județeană de Pensii a răspuns prin întâmpinare la toate aceste capete de cerere.
Prin urmare, instanța de fond a fost în eroare atunci când a apreciat ca în lipsa investirii sale cu o astfel de cerere, nu se poate pronunța cu privire la decizia nr._/11.05.2012 emisa de pârâta privind acordarea pensiei pentru muncă depusa și limita de vârsta.
De altfel, numai după soluționarea acestei cereri și stabilirea cuantumului corect al pensiei în raport de toate adeverințele depuse la dosarul administrativ, se putea trece la analiza primului capăt de cerere și anume dacă reclamanta a încasat în mod necuvenit suma de 2.106 lei așa cum pretinde pârâta deoarece acest debit este urmarea anularii deciziei de încetare a plății pensiei și a emiterii unei noi decizii prin reaprecierea documentelor din dosarul administrativ.
Drepturile de pensie ale asiguratului nu pot fi lăsate la aprecierea exclusiva a Casei de Pensii și nu pot fi modificate în minus ori de cate ori aceasta reinterpretează actele depuse la dosarul administrativ deoarece asiguratul trebuie sa aibă siguranța drepturilor ce i se cuvin și în condițiile în care legiuitorul a stabilit caracterul definitiv al unei decizii ca urmare a necontestații ei, nici emitentul nu poate reveni asupra unei decizii decât în situația în care legea o prevede.
Potrivit art. 107 din Legea nr. 263/2010:
“ (1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.”
Așadar, revizuirea unei decizii de pensie presupune stabilirea în primul rând a drepturilor de pensie în raport de toate datele certe care influențează modificarea acestui cuantum putând fi urmată eventual de o decizie de recuperare a unei sume încasată necuvenit.
Întrucât instanța a fost investita și cu o cerere de stabilire a drepturilor sale de pensie iar de soluționarea acesteia depindea judecata celei prin care se solicita anularea deciziei de recuperare a sumelor încasate, Curtea constată ca neintrând în cercetarea fondului, se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în condițiile art. 312 alin.5 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta reclamantă I. G., domiciliată în Hârșova, . A, județul C., împotriva sentinței civile nr. 5308/12.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în . C, județul C..
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
J. Z. R. A. M. B.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – R.I.S.
Red.dec.Jud.M.B./08.05.2013
Tehnored.Gref.G.I./3 ex.
Data: 09.05.2013
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 580/2013. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 235/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
