Contestaţie calcul CAS. Decizia nr. 150/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 150/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 5068/118/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr.150/AS:
Ședința publică de la 26 martie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul constituit din:
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător R. A.
Judecător M. B.
Grefier C. D.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant B. D. domiciliat în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.5868/05.11.2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județul C., având ca obiect contestație calcul CAS.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant B. D., lipsind intimata pârâtă C. Județeană de Pensii C..
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea prevederilor art.87 și următoarele Cod proc. civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care a evidențiat părțile aflate în cauză, obiectul și stadiul dosarului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare.
Recurentul reclamant depune practică judiciară: copia sentinței civile nr.3490/04.07.2012 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ și copia deciziei civile nr.552/AS/06 noiembrie 2012 pronunțate de Curtea de Apel C. în dosarul nr.1999/2012.
Fiind întrebat de către instanță, recurentul reclamant susține că nu mai are alte cereri, excepții de invocat sau probe de solicitat în cauză.
Instanța, având în vedere susținerile recurentului reclamant, potrivit cărora în cauză nu mai sunt alte cereri, excepții de invocat sau probe de solicitat, declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul, recurentul reclamant solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, considerând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică.
Susține recurentul reclamant că prin acțiunea formulată a solicitat soluționarea celor 3 capete de cerere și anume: restituirea sumelor reținute ilegal, obligarea pârâtei la actualizarea sumelor reținute în raport cu indicele de inflație și dobânda legală la cursul BNR calculate de la data reținerilor până la achitarea integrală și efectivă. Instanța de fond avea obligația legală de a acorda actualizarea acestor sume cu indicele de inflație, ca o reflectare a necesității îndeplinirii exacte, integrale a obligației de restituire a diferențelor de pensie. Precizează că i se cuvine dobânda legală, care are un caracter compensatoriu, cu titlul de daune interese în temeiul OG nr.9/2000.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțate de Tribunalul C., în sensul admiterii în parte a acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C. sub nr._ reclamantul B. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. obligarea pârâtei să calculeze și să rețină contribuția la fondul de asigurări de sănătate de 5,5% numai pentru diferența care depășește suma de 740 lei lunar și să plătească sumele reținute necuvenit începând de la 1.01.2011 actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective.
Prin concluzii orale, pârâta a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.5868/05.11.2012 pronunțată de Tribunalul C. s-a respins cererea formulată de reclamantul B. D., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C., ca neîntemeiată. Pentru a pronunțată această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Având în vedere deciziile Curții Constituționale nr. 223 și 224/2012, care au stabilit că dispozițiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au fost preluate în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2011, "(...) sunt constituționale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depășesc 740 de lei", a fost adoptată OUG nr. 17/2012, prin care a fost prevăzut că sumele reținute de la data de 1 ianuarie 2011 până la data de 30 aprilie 2012, reprezentând diferența dintre pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de contribuție de asigurări sociale de sănătate asupra întregului cuantum al pensiei și pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de contribuție de asigurări sociale de sănătate asupra părții din pensie care depășește nivelul de 740 lei, se restituie astfel: a) pentru sumele reținute în perioada ianuarie-martie 2011, restituirea se realizează în tranșe lunare egale în perioada iunie-august 2012; b) pentru sumele reținute în perioada aprilie 2011 - aprilie 2012, restituirea se realizează până la data de 31 decembrie 2013. Potrivit art. 2 alin. 1, restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către C. Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum și de către casele de pensii sectoriale și cele aparținând sistemelor proprii de asigurări sociale neintegrate în sistemul public de pensii.
Se constată astfel că legiuitorul a intervenit prin OUG nr. 17/2012 în vederea încetării reținerii contribuției la bugetul asigurărilor de sănătate în conformitate cu deciziile menționate al Curții Constituționale, precum și în vederea plății diferențelor rezultând din contribuțiile deja încasate peste plafonul admis prin aceste decizii. Nu există nici un indiciu că pârâta nu ar fi pus în aplicare acest act normativ ori că nu ar intenționa să respecte obligația de restituire potrivit calendarului prescris prin acesta.
Constatând astfel că pârâta își execută voluntar obligațiile care îi revin potrivit legii, cu privire la problema dedusă judecății, nu există nici un temei de a fi obligată la aceasta prin hotărâre judecătorească.
În ceea ce privește actualizarea cu rata inflației și dobânda legală, se constată că acestea nu sunt prevăzute de OUG nr. 17/2012, act normativ care reglementează exhaustiv chestiunea restituirii sumelor încasate peste plafonul admis, astfel încât nu există temei pentru admiterea acțiunii nici sub acest aspect, în contra prevederilor OUG nr. 17/2012, care nu au fost contestate de reclamant sub aspectul constituționalității.
Ca urmare, cererea ca fi respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul. În motivarea recursului s-au arătat următoarele: prin acțiunea formulata a solicitat soluționarea celor 3 capete de cerere si anume: restituirea sumelor reținute ilegal, obligarea paratei la actualizarea sumelor reținute in raport cu indicele de inflație, dobânda legala la cursul BNR calculate de la data reținerilor pana la achitarea integrala si efectiva; soluția pronunțată de instanța de fond este greșita, in sensul ca instanța trebuia sa admită in parte acțiunea formulată si sa constate ca primul capăt de cerere a rămas fără obiect pentru ca sumele reținute nelegal au fost si sunt restituite lunar, iar cu privire la capetele de cerere nr. 2 si 3, trebuia sa oblige parata la actualizarea sumelor reținute nelegal cu indicele de inflație, precum si a dobânzii legale calculate pana la data plații efective; chiar daca sumele reținute nelegal se restituie lunar, instanța de fond avea obligația legala de a acorda actualizarea acestor sume cu indicele de inflație,ca o reflectare a necesitații îndeplinirii exacte, integrale a obligației de restituire a diferențelor de pensie, daune care se circumscriu noțiunii de „daune emergens" fiind necesar sa fie acordate atât in temeiul art.998 cod civil anterior, respectiv in temeiul art. 1530-1531 cod civil actual; precizează faptul ca i se cuvine dobânda legala cu titlul de daune interese in temeiul O.G. nr.9/2000; acordarea cumulata a acelor categorii de daune este acceptata de doctrina juridica, data fiind natura juridica diferita a acesteia, in sensul ca indicele de inflație reprezintă o expresie a executării integrale a obligației de plata, iar dobânda legala are un caracter compensatoriu si raportat pentru acoperirea prejudiciului creat prin plata cu întârziere a unei sume de bani; prin concluziile scrise de susținere depuse la dosarul cauzei pentru termenul din 05.11.2012 a solicitat ca instanța de fond sa oblige parata la actualizarea sumelor restituite si a dobânzii legale la cursul BNR calculate de la data reținerii si pana la achitarea efectiva a sumelor reținute nelegal; instanța de fond face afirmația ca in OUG nr. 17/2012, nu sunt prevăzute indicele de inflație si dobânda legala, dar in schimb sunt alte acte normative care prevăd expres aceasta, pe care instanța le-a eludat; totodată, instanța de fond a indicat greșit termenul înlăuntrul căruia trebuie formulată calea de atac, adică in loc de 10 zile in materie de litigii de muncă s-a specificat 15 zile de la comunicare.
F. de motivele invocate, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat si in consecința obligarea paratei la plata celor solicitate.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit pct.7 din OUG 107/2010, alineatul (2) al articolului 259 din Legea nr.95/2006, s-a modificat astfel: "Contribuția datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi”.
Anterior acestei modificări acest text legal stabilea în mod expres că „Pentru pensionari contribuția datorata de aceștia se aplica numai la veniturile din pensiile care depășesc limita supusa impozitului pe venit, se calculează pentru diferența intre cuantumul pensiei si aceasta limita si se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi”.
Prin Deciziile nr. 223 și 224 din 13 martie 2012 pronunțate de Curtea Constituțională s-a constatat că „dispozițiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, care au format obiectul excepției de neconstituționalitate […] sunt constituționale în măsura în care se interpretează în sensul ca procentul de 5,5 se aplica numai asupra veniturilor din pensii care depășesc 740 de lei”.
Având în vedere aceste decizii și în considerarea dispozițiilor art. 147 din Constituție, care impun Parlamentului sau Guvernului, după caz, un termen de 45 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziilor Curții Constituționale să pună de acord prevederile legale cu textele constituționale, a fost adoptată OUG nr. 15/2012.
Prin art.I s-a modificat articolul 2969 alineatul (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, urmând a avea următorul cuprins:
"Pentru persoanele cu venituri din pensii care depășesc 740 lei, prevăzute la art. 2933 lit. f) pct. 4 si 5, baza lunara de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă numai partea de venit care depășește nivelul de 740 lei”.
În conformitate cu art. III din același act normativ, prevederile art. I se aplica începând cu veniturile din pensii aferente lunii mai 2012.
Ca urmare, se constată că începând cu luna mai 2012 nu mai operează o reținere a contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din pensii ce depășesc 740 de lei.
Pe de altă parte, tot ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziilor nr. 223 și 224 din 13 martie 2012, s-a adoptat OUG nr.17/2012 privind stabilirea unor masuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate (publicată în M.Of. nr.336/18.05.2012), astfel cum rezultă din expunerea de motive a acestui act normativ.
Potrivit art. 1 din acest act normativ, sumele reținute de la data de 1 ianuarie 2011 până la data de 30 aprilie 2012, reprezentând diferența dintre pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de contribuție de asigurări sociale de sănătate asupra întregului cuantum al pensiei și pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de contribuție de asigurări sociale de sănătate asupra parții din pensie care depășește nivelul de 740 lei, se restituie astfel:
a) pentru sumele reținute în perioada ianuarie-martie 2011, restituirea se realizează în tranșe lunare egale în perioada iunie-august 2012;
b) pentru sumele reținute în perioada aprilie 2011-aprilie 2012, restituirea se realizează până la data de 31 decembrie 2013, urmând ca până la data de 25 august 2012, Guvernul să aprobe prin hotărâre graficul și modalitatea de restituire a acestor sumelor.
Prin HG nr.850/2012 s-a stabilit acest grafic de restituire.
În conformitate cu art.2 din același act normativ, restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către C. Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum și de către casele de pensii sectoriale și cele aparținând sistemelor proprii de asigurări sociale neintegrate în sistemul public de pensii. Plata către titularii drepturilor de pensii a sumelor care se restituie se efectuează împreuna cu drepturile de pensii aferente fiecărei luni.
Așadar, prin acest act normativ, Statul Român a recunoscut obligația sa de a restitui sumele încasate de la data de 1 ianuarie 2011 până la data de 30 aprilie 2012, reprezentând diferența dintre pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de contribuție de asigurări sociale de sănătate asupra întregului cuantum al pensiei și pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de contribuție de asigurări sociale de sănătate asupra parții din pensie care depășește nivelul de 740 lei, hotărând ca expresie a voinței suverane să restituie aceste sume după o anumită procedură, etapizat, prin intermediul caselor de pensii.
Tot din expunerea de motive a OUG nr. 17/2012 rezultă că adoptarea acestui act normativ a fost determinată și de împrejurarea că un număr mare de pensionari s-au adresat instanțelor de judecata solicitând restituirea sumelor reprezentând contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, blocând activitatea acestor, rezultând cu evidență că Statul a urmărit în acest mod să stingă litigiile astfel generate prin recunoașterea pretențiilor reclamanților și restituirea sumelor reținute din pensie în urma interpretării considerate contrară Constituției de Curtea Constituțională a prevederilor legale incidente.
Curtea nu poate ignora acest cadru legislativ și împrejurarea că acesta stabilește o eșalonare a restituirii sumelor plătite în plus de beneficiarii de pensie de asigurări sociale.
Ca urmare, față de situația particulară a evoluției cadrului legislativ în mod corect Tribunalul a respins acțiunea, urmând ca restituirea sumelor încasate în plus de pârâtă cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate corespunzător parții din pensie care depășea nivelul de 740 lei începând cu 01.01.2011 să se realizeze în temeiul OUG nr. 17/2012 și potrivit eșalonării stabilite de acest act normativ. Reclamantul nu a invocat de altfel împrejurarea că pârâta nu ar fi respectat acest act normativ.
De altfel, în legătură cu eșalonarea plății unor sume datorate de către stat, Curtea Constituțională s-a pronunțat în mai multe rânduri, stabilind că nu contravine Constituției nici eșalonarea pe o perioadă mai mare decât cea stabilită de 17/2012 a plății unor obligații stabilite chiar prin hotărâri judecătorești irevocabile ceea ce nu este cazul de față (de ex. prin Decizia nr.188/2010 sau Decizia nr.815/2012 și deciziile citate în cuprinsul său).
În cauză nu se mai pune problema obligării pârâtei să restituie potrivit OUG nr.17/2012 sumele reținute întrucât la acest moment a început deja aplicarea acestui act normativ iar reclamantul nu a invocat și nici dovedit că pârâta nu ar respecta graficul de eșalonare a plății acestor sume.
În ceea ce privește actualizarea sumelor restituite cu rata inflației și plata dobânzii legale pentru sumele reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale până la restituirea acestora potrivit graficului de eșalonare stabilit, se constată că nici această cerere nu este întemeiată.
Astfel, trebuie avut în vedere că restituirea sumelor reținute se face potrivit unui act normativ special prin care Statul și-a asumat o obligație de plată față de toți asigurații cărora li s-au reținut aceste sume iar nu numai față de cei față de care ar fi produs efecte Deciziile pronunțată de Curtea Constituțională la care s-a făcut referire potrivit Deciziei nr.319 din 29 martie 2012 pronunțată de Curtea Constituțională (publicată în Monitorul Oficial nr.274 din 25.04.2012), nefiind vorba de o obligație stabilită potrivit dreptului comun. În aceste condiții, plata sumelor se face în condițiile stabilite în mod expres de OUG nr.17/2012 care nu prevede plata dobânzii legale și nici actualizarea sumelor cu rata inflației, nefiind aplicabile normele cu caracter general invocate de recurent ci normele cu caracter special. În acest sens este relevant că în alte cazuri de eșalonare a plății unor sume datorate de către stat, s-a prevăzut în mod expres și o formă de compensare pentru devalorizarea monedei naționale respectiv actualizarea cu rata inflației cum ar fi în cazul OUG nr.71/2009. Astfel, rezultă că legiuitorul a avut în vedere în aceste cazuri intervalul de timp stabilit pentru eșalonarea plății care în cazul OUG nr.71/2009 este unul semnificativ mai mare în timp ce în cazul eșalonării plății potrivit OUG nr.17/2012 perioada de eșalonare este una mai redusă.
În ceea ce privește termenul de formulare a căii de atac, se constată că acesta a fost corect indicat de Tribunalul C. în conformitate cu prevederile art.155 din Legea nr. 263/2010 și art.301 Cod.pr.civ. întrucât prezentul litigiu este un litigiu de asigurări sociale iar nu un conflict de muncă cum susține recurentul, obiectul litigiului neputând fi încadrat în prevederile art.281 din Codul Muncii ci vizând modul de stabilire și plată a pensiei în sensul art.153 lit.g) din Legea nr. 263/2010. Oricum, invocarea acestui motiv de recurs este lipsită de interes, recurentul formulând calea de atac în interiorul termenului legal.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant B. D. domiciliat în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.5868/05.11.2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județul C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.03.2013.
Președinte,Judecători,
J. ZalmanRăzvan A.
M. B.
Grefier,
C. D.
Jud.fond: M.S.S.
redactat jud. A. R. 26.04.2013
Tehnored.decizie gref.C.D./30.04.2013
2 ex.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 572/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 142/2013. Curtea... → |
|---|
