Obligaţie de a face. Decizia nr. 92/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 15946/118/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 92/CM
Ședința publică din 05 februarie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A.
Judecător M. A.
Judecător J. Z.
Grefier M. D.
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant C. N., cu domiciliul în C., .. 38, .. A, . civile nr. 3597 din 21 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu intimatul pârât S.C. ȘANTIERUL N. C. S.A., cu sediul în C., Incinta Port nr. 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant C. N., personal și pentru intimatul pârât S.C. Șantierul N. C. S.A., consilier juridic P. M., în baza delegației de reprezentare nr. 108 din 07 ianuarie 2013 depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul reclamant C. N. depune la dosar răspuns la întâmpinare și comunică reprezentantului intimatului pârât S.C. Șantierul N. C. S.A. un exemplar al acestuia.
La solicitarea instanței, acesta precizează că dorește eliberarea unei adeverințe, conformă cu ștatele de plată, referitoare la sporul pentru orele de noapte, aferent perioadei 2007-2009. Arată că inițial a formulat acțiunea greșit menționând doar perioada 1982-2007.
Întrebate fiind părțile, prin reprezentanți arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, luând act de declarația părților, prin reprezentanți, în sensul că nu mai sunt cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond pentru dezbateri.
Recurentul reclamant C. N., având cuvântul solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a se dispune obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe, conformă cu ștatele de plată, referitoare la sporul pentru orele de noapte, aferent perioadei 2007-2009.
Reprezentantul intimatului pârât S.C. Șantierul N. C. S.A., având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de la fond ca temeinică și legală.
Urmează a se observa că solicitarea privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe pentru perioada 2007-2009 reprezintă o cerere nouă în recurs, nefiind menționată în cadrul cererii de chemare în judecată.
CURTEA
Curtea cu privire la recursul civil de față:
C. N. a declarat recurs la 27.09.2012 împotriva sentinței civile nr. 3597/21.06.2012 pronunțată de Tribunalul C., pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C. la data de 21.12.2011 sub nr._, reclamantul C. N., în contradictoriu cu pârâta S.C Șantierul N. C. S.A. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța: să fie obligat pârâta – unitate angajatoare, la eliberarea unei adeverințe conformă cu statele de plată referitoare la sporul de șantier și sporul pentru orele de noapte, aferent perioadei 1982 – 2007.
În considerentele cererii reclamantul învederează instanței că în perioada 1982 – 2007 a fost salariat în cadrul societății pârâte iar pentru activitatea desfășurată a încasat venituri cu titlu de spor de șantier și spor pentru orele de noapte.
Reclamantul susține că, prin cerere, a solicitat pârâtei să - i se elibereze o adeverință cu aceste câștiguri salariale, iar pârâta a refuzat, în opinia sa, nejustificat.
Cererea nu este motivată în drept.
Cererii i-au fost anexate înscrisuri, în copie: decizii de pensie, fluturași salariu; cerere nr. 4169/20.01.2012.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În cuprinsul întâmpinării, pârâta susține că în perioada 1982 - 1992, unitatea nu acorda sporuri cu caracter permanent, cu excepția sporului de vechime; pentru perioada 1992 – 1996, sporurile de care a beneficiat reclamantul au fost atestate prin adeverințe, dacă nu se regăsesc în carnetul de muncă; pentru perioada 1996 – 2001 – sporurile sunt înscrise în carnetul de muncă; pentru perioada 2001 – 2007 – baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale se regăsește în declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.
Cu privire la sporurile solicitate prin cerere, pârâtul susține că nu a acordat niciodată salariaților săi și implicit nici reclamantului, spor de șantier întrucât Șantierul N. C. nu s-a aflat sub incidența Legii 57/1974.
Cu privire la sporul de noapte pentru perioada 1982 – 2007, cererea reclamantului, în opinia pârâtului, trebuie privită contemporan cu legislația aplicabilă și în lumina dispozițiilor Legii 49/1992 și ale OUG nr.4/2005. Pârâta susține că acest spor nu are caracter permanent și nici nu a constituit bază de calcul a contribuției asigurărilor sociale de stat, astfel cum impun dispozițiile Legii 49/1992 coroborate cu cele ale OUG nr.4/2005.
Se invocă și responsabilitatea emitentului pentru datele înscrise în adeverință, susținând că, pentru orice spor invocat conform legii, acesta trebuie să aibă caracter permanent și supus CAS – ului.
Întâmpinării i-au fost anexate înscrisuri, în copie: contracte de muncă, adeverințe
În dovedirea cererii, respectiv în apărare, părțile au solicitat, iar instanța, apreciind pertinentă, concludentă și utilă cauzei a încuviințat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3597/21.06.2012, pronunțată de tribunalul C., a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâtul Șantierul N. C.. A fost obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantului adeverință privind cuantumul sporului pentru orele de noapte ( munca prestată în timpul nopții) încasat în perioada 1982 – 2007. Au fost respinse celelalte pretenții ca nefondate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În perioada 16.11.1982 – 15.09.2006, reclamantul C. N. a fost angajat în cadrul pârâtei S.C Șantierul N. C. S.A., în baza mai multor contracte de muncă, ocupând succesiv funcția de lăcătuș mecanic și compresorist.
Cu privire la sporul de șantier:
Probele administrate în cauză, atât de către reclamant (contracte de muncă, fluturași de salariu) cât și de către unitatea angajatoare, nu dovedesc susținerea reclamantului privitoare la încasarea în perioada 16.11.1982 – 15.09.2006 a unor venituri cu titlu de spor de șantier.
Sporul de șantier se acordă pentru activitățile desfășurate pe șantiere personalului nelocalnic, conform prevederilor art.69 din Legea 57/1974, fiind stabilit anual prin planul național unic de dezvoltare.
Reclamantul nu a lucrat într-un șantier de construcții montaj, ci într-un șantier de construcții și reparații nave, prin urmare, în raport de obiectul de activitate precizat, dispozițiile citate din Legea 57/1974 nu erau aplicabile salariaților Șantierului N. C..
Asupra sporului pentru orele de noapte:
Probele administrate în cauză dovedesc că reclamantul, în calitate de salariat al societății pârâte, a încasat în perioada 1982 – 2007 sume cu titlu de spor pentru orele de noapte.
Prin răspunsul la întrebarea nr.2 din interogatoriu, pârâtul recunoaște că, în conformitate cu prevederile lit.f a legii retribuirii după cantitatea și calitatea muncii – Legea 57/1974, salariații puteau beneficia pe lângă retribuția tarifară lunară și de sporuri, iar pentru munca prestată în timpul nopții, cel puțin jumătate din programul de lucru, se acorda un spor de 15%.
Pârâtul recunoaște că reclamantului i s-a plătit sporadic un astfel de spor, însă justifică refuzul de eliberare a unei adeverințe doveditoare prin invocarea art. 10 din Legii 49/1992 coroborat cu OUG nr.4/2005, susținând că nu are un caracter permanent și nu a fost supus CAS – ului.
Faptul că reclamantul a obținut venituri suplimentare sub forma sporului pentru orele lucrate pe timp de noapte rezultă fără nici un echivoc și din cuprinsul fluturașilor de salariu depuși la dosar.
Trebuie precizat că, administrarea probatoriului în prezenta cauză s-a circumscris exclusiv obiectului cererii, nefiind cercetată periodicitatea cu care s-au încasat aceste sume. Necesar și concludent în prezenta cauză, în opinia instanței, este dovada faptului că, pe parcursul perioadei 16.11.1982 – 15.09.2006, reclamantul a încasat venituri suplimentare pentru orele de noapte. Periodicitatea și cuantumul acestora este cel care rezultă din evidențele contabile ale firme, nefiind stabilită de instanță.
În acest sens, sintagma ,, spor pentru orele de noapte ( munca prestată în timpul nopții) încasat în perioada 1982 – 2007” utilizată în dispozitivul hotărârii nu trebuie interpretată în sensul că, acest spor a fost încasat permanent/lunar, în perioada de referință.
Potrivit art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salarii se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Ca urmare, este un drept al contribuabilului să i se ia în calcul la determinarea punctajului pe baza căruia se stabilesc drepturile de pensie, toate veniturile pentru care s-a virat contribuție de asigurări sociale inclusiv sporurile cu caracter permanent. Acestea pot fi dovedite și cu adeverințe eliberate de unități.
Pentru ca dreptul contribuabilului, de a i se lua în calcul toate veniturile salariale la stabilirea pensiei, să fie unul efectiv iar nu unul formal, trebuie concluzionat că, în mod corelativ, unitatea angajatoare are obligația să îi elibereze o adeverință din care să rezulte aceste venituri salariale (salariu de bază, sporuri, prime, indemnizații) de care a beneficiat în timpul activității.
Conform prevederilor art. 34 alin.(5) din Codul muncii, „La solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, durata activității, salariul, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.
În speță, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin cererea prealabilă adresată angajatorului, reclamantul a solicitat eliberarea unei adeverințe cu câștigurile salariale reprezentând sporul pentru orele de noapte.
Caracterul permanent al acestor sporuri sau faptul că acestea pot fi sau nu valorificate de către reclamant în cadrul unei cereri de recalculare a pensiei, nu face obiectul cauzei, constituind doar o justificare a refuzului pârâtei de a elibera documentul solicitat de fostul salariat.
De asemenea, la eliberarea adeverinței pârâtul va face mențiunile obligatorii prevăzute de lege, inclusiv cu privire la faptul reținerii/nereținerii CAS-ului, astfel cum rezultă din evidențele sale.
Verificarea aspectelor legate de caracterul permanent al veniturilor de natură salarială și a faptului că au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, nu intră în atribuțiile angajatorului, care nu se poate substitui în nicio împrejurare instituțiilor cu atribuții speciale în domeniul pensiilor.
În opinia instanței, angajatorului îi revine obligația simplă de a emite adeverință conformă cu datele din evidențele sale contabile, privitoare la drepturi de natură salarială, eliberarea acestor adeverințe nefiind condiționată de caracterul veniturilor și nici de faptul dacă s-a achitat sau nu contribuția pentru asigurări sociale de stat.
Refuzul de eliberare a adeverinței nu are temei legal, în condițiile în care, dispozițiile legale citate statuează asupra obligației care îi revine angajatorului de a elibera la cerere documentele care fac dovada calității de salariat, respectiv adeverințe pe baza ștatelor de plată în care sunt menționate drepturile de natură salarială încasate, aceste înscrisuri regăsindu-se în arhiva angajatorului.
Angajatorul nu este îndreptățit să facă aprecieri și nici să prezinte soluții asupra modului în care va fi soluționată de către Casa Județeană de Pensii cererea de valorificare a adeverinței prin care se atestă veniturile obținute de reclamant pentru orele prestate în timpul nopții.
Adeverința prin care se dovedesc sumele încasate de reclamant cu titlu de spor pentru orele de noapte va fi supusă examinării de către Casa Județeană de Pensii, în cadrul unei cereri de recalculare, singura instituție în măsură să stabilească, incidența sau nu a dispozițiilor legale în materie de pensii și să dispună motivat, valorificarea sau nu a acestei adeverințe.
Responsabilitatea angajatorului la emiterea acestor adeverințe, invocată de pârâtă, nu vizează aspectele evidențiate (caracterul permanent al sporului, dacă intră sau nu în baza de calcul a pensiei) ci realitatea, exactitatea și conformitatea datelor consemnate în adeverință, cu datele ce rezultă din documentele angajatorului.
Acest aspect este susținut și de dispozițiile cap VI din OUG 4/2005 care stabilesc expres conținutul unei adeverințe astfel: ,, Adeverințele prin care se dovedesc aceste sporuri vor cuprinde: ▪ denumirea unității; ▪ perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă; ▪ funcția, meseria sau specialitatea exercitată; ▪ denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; ▪ perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat; ▪ adeverințele vor purta număr, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității”.
Raportat la principiul contributivității se vor face și mențiuni privitoare la reținerea și plata de către angajator a contribuției de asigurări sociale.
În OUG 4/2005 se face apoi mențiunea că ,, Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 ,, (…) alte sporuri care nu au avut caracter permanent”.
Prin urmare este atributul casei județene de pensii să califice în raport de datele adeverinței, și temeiul legal, dacă sporul are un caracter permanent, dacă a făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor și dacă poate fi luat în calcul la stabilirea dreptului de pensie.
În baza considerentelor de fapt și de drept precizate, reținând că refuzul manifestat de angajator nu are temei legal, instanța a admis în parte cererea și a obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantului C. N. adeverință privind cuantumul sporului pentru orele de noapte ( munca prestată în timpul nopții) încasat în perioada 1982 – 2007, astfel cum rezultă din documentele aflate în arhiva angajatorului.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență nelegalitatea din prisma faptului că, în mod eronat i s-a admis obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe care să ateste sporul de noapte numai pentru perioada 1982 – 2007 câtă vreme înscrisurile de la dosar (fluturașii de salariu) atestă încadrarea acestuia și în perioada 2007, 2008 până în anul 2009.
Recursul nu este fondat.
Curtea analizând sentința atacată din prisma criticilor formulate și având în vedere probatoriile administrate va respinge recursul având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată recurentul reclamant a învestit Tribunalul cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe care să ateste încasarea sporului de noapte în perioada 16.11.1982 – 16.02.2007, cerere care a fost admisă de către Tribunalul C..
Împrejurarea existenței unor înscrisuri care să ateste încasarea acestui spor și pentru alte perioade decât cele care au făcut obiectul judecății nu justifică criticarea pertinentă a soluției pronunțate de instanța de fond întrucât excede obiectului judecății și nu se poate constitui într-o critică valabilă a sentinței.
Cu toate acestea, nimic nu împiedică recurentul reclamant, dacă apreciază că justifică interesul în a obține adeverință cu sporurile încasate și pentru alte perioade decât cele ce au făcut obiectul prezentei judecăți, să învestească instanța cu o nouă cerere de chemare în judecată.
În condițiile stabilirii cadrului procesual de câtre recurentul reclamant cât și a obiectului judecății, Tribunalul, în considerarea principiului disponibilității părților care guvernează procesul civil, nu putea să soluționeze cauza decât în limitele învestirii sale.
Pe cale de consecință, Curtea găsind criticile neîntemeiate va respinge acest recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant C. N., cu domiciliul în C., .. 38, .. A, ., împotriva sentinței civile nr. 3597 din 21 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S.C. ȘANTIERUL N. C. S.A., cu sediul în C., Incinta Port nr. 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 februarie 2013.
Președinte Judecători
R. A. M. A.
J. Z.
Grefier
M. D.
Jud.fond V.T.
Red.dec.jud. M.A. 13.02.2013
Dact.gref.M.C. 20.02.2013/2 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 372/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 590/2013.... → |
|---|
