Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 733/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 733/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 8310/88/2012
dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 733/CM
Ședința publică din 16 septembrie 2013
Complet specializat pentru
cauze privind conflicte de muncă
PREȘEDINTE - M. G.
JUDECĂTOR - G. L.
JUDECĂTOR - J. Z.
Grefier - C. M.
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de recurenții pârâți C. JUDEȚEAN PENTRU RESURSE ȘI ASISTENȚĂ EDUCAȚIONALĂ, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea și C. JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea și ȘCOALA G. SPECIALĂ nr. 14 TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 1915/13.03.2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea, Secția civilă de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți A. I., C. P., C. L., I. A., K. (Z.) I., L. T., O. L., P. V., P. LUCREȚIA, R. R. F., S. M. D., Ș. E. și Ț. E. P. prin S. L. de Artă Tulcea, cu sediul în Tulcea, . nr. 166, jud. Tulcea, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul oral al grefierului de ședință prin care s-a învederat că procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și urm. C. pr. civ., că recursurile sunt declarate și motivate în termen și scutite de plata taxelor de timbru și că, la data de 11.06.2013, reprezentantul intimaților reclamanți a trimis prin fax întâmpinare la recursurile pârâților C. Județean Tulcea și C. Județean pentru Resurse și Asistență Educațională, după care:
Reținând că nu sunt cereri de formulat și că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentanților acestora, instanța constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la 18.12.2012, reclamanții A. I., C. P., C. L., I. A., K. (Z.) I., L. T., O. L., P. V., P. Lucreția, R. R. F., S. M. D., Ș. E. și Ț. E. P. a chemat în judecată pârâții C. Județean Tulcea, Școala G. Specială nr. 14 Tulcea și C. Județean Pentru Resurse și Asistență Educațională/CJAP Tulcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să-i calculeze și să-i plătească drepturile salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferențe dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea O.G. 15/2008, anterior cu trei ani înaintea depunerii cererii și până la data de 31 decembrie 2009, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății; reîncadrarea începând cu data de 01 ianuarie 2010, astfel încât, la stabilirea drepturilor salariale în conformitate cu dispozițiile Legii 330/2009 și ale OUG 1/2010, să se aibă în vedere, în plus față de drepturile salariale acordate în luna decembrie 2009, drepturile salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii 221/2008; calculul și plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite prin reîncadrarea sa în sensul mai sus arătat și drepturile salariale acordate pentru perioada cuprinsă între 01 ianuarie 2010 și 31 august 2010.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, în perioada la care se referă, reclamanta a ocupat funcție didactică în cadrul Școlii Gimnaziale Speciale nr. 14 Tulcea iar în anul 2008, salarizarea personalului didactic a fost reglementată de o succesiune de acte normative emise atât de Parlament, cât și de Guvern respectiv Ordonanța Guvernului 15/2008 aprobată prin Legea 221/2008, care a stabilit că, începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este 400.000 lei; ulterior, au fost emise O.U.G. 136/2008, O.U.G. 151/2008 și O.U.G. 1/2009, care au operat modificări asupra Legii 221/2008, dar ale căror prevederi au fost declarate neconstituționale prin Deciziile nr. 1221 din 12.11.2008, nr. 984 și 989 din 30.06.2009 ale Curții Constituționale întrucât au nesocotit principiile legii fundamentale prin faptul că au intervenit asupra coeficientului stabilit prin legea emanată de la puterea legiuitoare.
P. acțiunea promovată s-a arătat că, deși în conformitate cu Legea 221/2008, începând cu data de 1 octombrie 2008, în calitate de cadru didactic, avea dreptul ca la calculul salariului să se aibă în vedere o bază de 400,00 lei, acest lucru nu s-a întâmplat, instituția școlară făcând aplicabilitatea O.U.G. 136/2008, O.U.G. 151/2008, O.U.G.1/2009.
Reclamanții au mai precizat că, au fost reîncadrați în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și OUG nr. 1/2010, începând cu data de 01.01.2010, avându-se ca bază de stabilire a drepturilor salariale în anul 2010, drepturile salariale acordate în luna decembrie 2009, astfel încât în situația admiterii primului capăt de cerere se impune reîncadrarea avându-se ca bază de calcul salariul lunii decembrie 2009 calculat prin aplicarea Legii nr. 221/2008.
P. sentința civilă nr. 1915/13.03.2013, Tribunalul Tulcea a admis acțiunea și a obligat pârâtele la calculul și plata sumelor constând în diferența dintre drepturile salariale cuvenite prin luarea în calcul a coeficientului de multiplicare prevăzut de dispozițiile Legii nr. 221/2008 și drepturile efectiv încasate, actualizate cu indicele de inflație la data plății, corespunzător perioadelor lucrate la angajatorul pârât și a obligat pârâtul C. Județean Tulcea, la alocarea sumelor necesare plății diferențelor salariale la a căror plată au fost obligate prin prezenta hotărâre unitățile școlare pârâte arondate.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, prin art. 1 din O.G. nr. 15/2008 s-au stabilit creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, prin precizarea pentru anumite perioade de timp a valoarii coeficientului de multiplicare 1,000 pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 ale O.U.G. nr. 68/2004; O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008 în care s-a prevăzut că în peioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este de 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Au urmat apoi o . acte juridice O.U.G. nr. 136/ 2008, O.U.G. nr. 151/2008, declarate neconstituționale prin Deciziile nr. 1221/2008, nr. 842/2009, nr. 984/2009 nr. 989/2009 ale Curții Constituționale a României, astfel că prin Decizia Nr. 3 din 4 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a putut stabili că drept efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
În privința solicitării de reîncadrare salarială începând cu data de 01.01.2010 și de plată a diferențelor cuvenite până la data de 31.12.2010, prima instanța a observat că, potrivit art. 30 alin. 5 din Legea Cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ,,În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009”, iar conform alin. 6 al aceluiași articol, ,,Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
De asemenea, prin art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 1 din 25 ianuarie 2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, ,,Începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, [….], iar potrivit art. 6 alin. 1 din aceeași ordonanță, ,,În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.”
În aceste condiții, tribunalul a concluzionat că, având în vedere argumentele ce fundamentează concluzia instanței relativ la primul capăt al cererii, cum s-a arătat că salariul reclamantei la nivelul lunii decembrie 2009 trebuie să fie calculat potrivit coeficientului de multiplicare stabilit prin Legea 221/2008, se reține că încadrarea salarială trebuie să se raporteze la salariul cuvenit și nu la salariul încasat în luna decembrie 2009, reclamanta fiind îndreptățita astfel la plata diferențelor ce rezultă din drepturile ce i se cuvin și sumele efectiv încasate în perioada 01.01._10.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții C. Județean Tulcea, Școala G. Specială nr. 14 Tulcea și C. Județean Pentru Resurse și Asistență Educațională/CJAP Tulcea, prin care au criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate prin prisma prevederilor art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. pr. civ., solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca nefondată a cererii de chemare în judecată.
În motivarea căilor de atac, s-a invocat că OUG nr. 151/2008 a fost declarată neconstituțională prin Deciziile Curții Constituționale nr. 842/02.06.2009, 989/30.06.2009, 984/30.06.2009, iar OUG nr. 1/2009 prin Decizia Curții Constituționale nr. 989/30.06.2009, în conformitate cu prevederile art. 147(4) din Constituția României, „Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”. Astfel, cum deciziile Curții Constituționale au fost pronunțate începând cu luna iunie 2009 și publicate în Monitorul Oficial al României din luna iulie, respectiv luna august 2009, produc efecte doar pentru viitor și de la data publicării, or pentru această perioadă salarizarea personalului didactic se face în conformitate cu prevederile OUG nr. 31/2009, respectiv OUG nr. 41/2009, acte normative în vigoare la acea dată.
Recurenții consideră nefondată cererea de chemare în judecată și datorită faptului că se solicită plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, pentru perioada 11.04.2009 – 31.12.2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective, în condițiile în care conform art. 2 din O,M.E.C.T. nr. 5702/23.10.2008 „În perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008, pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3 la Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi de 299,933 lei, în conformitate cu prevederile art. 1 alin.(1) lit.c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, reprezentând o creștere cu 9% față de salariile de bază din luna septembrie 2008”, iar începând cu luna aprilie 2009 salarizarea personalului didactic se realizează conform OUG nr. 31/2009 și începând cu luna mai 2009, conform OUG 41/2009, acte normative în vigoare și care nu stabilesc nicio mărire salarială.
Recurenții au învederat că decizia de reîncadrare s-au emis cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale în vigoare iar la data întocmirii acesteia nu exista o sentință civilă care să oblige unitatea la acordarea unor diferențe salariale.
În motivarea căii sale de atac, C. Județean Tulcea a arătat că, în ceea ce îl privește, acțiunea introductivă a fost formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală pasivă având în vedere art. 104 alin.2 din Legea nr. 1/2001 privind educația națională în baza cărora în calitate de pârât în prezentul proces poate avea doar Statul Român și nicidecum C. Local al Municipiului Tulcea.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurenți, curtea constată că recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Tulcea, curtea arată că, potrivit art. 266 C. muncii, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali prevăzute de acest cod; conform art. 267 C. muncii pot fi părți în conflictele de muncă: salariații și angajatorii și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă.
Or, în cazul de față, deși C. Local Tulcea a fost chemat în judecată pentru a răspunde alături de ceilalți pârâți pentru calculul unor drepturi salariale precum și la plata unor diferențe dintre drepturile salariale astfel calculate și cele efectiv încasate, actualizate cu indicele de inflație, obligația acestuia sbzistă în temeiul L. nr.1/2011
Astfel, potrivit art. 104 alin. 2 lit. a din L. nr.1/2011, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugata, prin bugetele locale, pentru armatoarele articole de cheltuieli, în funcție de care se calculează costul standard per elev/preșcolar: cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege, precum si contribuțiile aferente acestora, însă aceasta nu poate conferi calitatea da angajator (și, deci, parte într-un conflict de muncă) persoanelor juridice care dispun de bugetele locale sau de bugetul de stat.
În plus, conform art. 20 din L. nr.1/2011 autoritățile administrației publice locale asigura, în condițiile legii, buna desfășurare a învățământului preuniversitar în localitățile în care acestea își exercita autoritatea, angajarea personalului didactic în unitățile de învățământ cu personalitate juridica se face prin încheierea contractului individual de muncă de către directorul unității, cu aprobarea consiliului de administrație (art. 90 alin. 2 din L. nr.1/2011).
În aceste condiții, calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanților cu aplicarea Legii nr. 221/2008 și plata eventualelor diferența care ar rezulta ține exclusiv de obligațiile ce îi revin angajatorului (să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă), se face nu doar potrivit art. 40 alin. 2 lit. c C. muncii ci și în conformitate cu prevederile Legii nr.1/2011.
Referitor la fondul cererii introductive, trebuie arătat că, prin Decizia nr. 11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
În ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale pentru perioada 01.01.2011 – 13.05.2011 se constată că sunt valabile aceleași considerente ca și în cazul stabilirii drepturilor salariale pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010.
Astfel, Legea 285/2011 prevede în art.1 că „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.”.
Așadar, ca și în anul 2010, salariul pentru anul 2011 s-a stabilit prin raportare la salariul din anul anterior, în acest caz cel stabilit în luna octombrie 2010.
Această cerere vizează drepturile salariale cuvenite reclamantelor și care nu au fost calculate și plătite în acord cu aceste prevederi legale, întrucât în cazul acesteia, pentru stabilirea salariului la data de 01.01.2011, angajatorul a avut în vedere salariul stabilit și încasat în anul 2010 pe care l-a raportat la salariul de la 31.12.2009 și care nu includea majorarea stabilită de Legea nr. 221/2008. Or, raportarea la salariul avut la 31.12.2009 pentru stabilirea salariului la 01.01.2010 respectiv 01.01.2011 trebuia să se facă la salariul cuvenit reclamantei, incluzând creșterea stabilită de Legea nr. 221/2008, iar nu salariul plătit efectiv și care era calculat greșit, prin neincluderea majorării stabilite de Legea nr. 221/2008.
Argumentele recurentei contravin celor stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii cu caracter obligatoriu astfel că nu pot fi reținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de pârâții C. JUDEȚEAN PENTRU RESURSE ȘI ASISTENȚĂ EDUCAȚIONALĂ, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea și C. JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, și ȘCOALA G. SPECIALĂ NR. 14 TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 1915/13.03.2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea, Secția civilă de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. I., C. P., C. L., I. A., K. (Z.) I., L. T., O. L., P. V., P. LUCREȚIA, R. R. F., S. M. D., Ș. E. și Ț. E. P. prin S. L. de Artă Tulcea, cu sediul în Tulcea, . nr. 166, jud. Tulcea, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. G. L. J. Z.
Grefier,
C. M.
jud.fond Șt.R.
tehnored. dec .jud. G.L. 23.12.2013/ 2 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 136/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 372/2013.... → |
|---|
