Obligaţie de a face. Decizia nr. 146/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 9263/118/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.146/CM
Ședința publică din data de 19 februarie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. A.
Judecător – M. B.
Judecător – R. A.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă S.C. „E.” S.A. – cu sediul în municipiul București, ..9, Sector 1, împotriva sentinței civile nr.4470 din data de 17 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant R. N. – domiciliat în municipiul M., ., ., județul C., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează instanței că recurenta pârâtă a solicitat judecata recursului în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C. sub nr. _ la data de 21.06.2011, reclamantul R. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . acesteia să acorde reclamantului grupa I de muncă pentru activitatea prestată în perioada 01.07._74 și 16.07._01 și să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a avut calitatea de electrician la societatea pârâtă și a efectuat lucrări de întreținere, revizie, reparație, lichidare a avariilor și a incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune, pe toată durata contractului individual de muncă, activități care se încadrează în grupa I de muncă.
Prin întâmpinare înregistrată la 15.07.2011, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că activul și pasivul fostei subunități din cadrul acesteia, la care a lucrat reclamantul, au fost preluate de .. De asemenea, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, pretențiile reclamantului fiind contrare art. 5 din Ordinul nr. 50/1990, iar instanța și-ar depăși competența pronunțându-se asupra grupelor de muncă. De asemenea, reclamantul nu a dovedit că a lucrat în condițiile prevăzute de acest ordin mai mult de 50% din programul de lucru.
Pentru dovedirea pretențiilor și a apărărilor formulate, instanța a administra proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar carnetul de muncă al reclamantului, adeverința Enel Distribuție Dobrogea nr. 5742/9.06.2008, precum și proba cu expertiză tehnică în materia protecției muncii.
Prin sentința civilă nr.4470/17.09.2012 pronunțată de Tribunalul C. s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei . neîntemeiată; s-a admis cererea formulată și a fost obligată pârâta să acorde reclamantului grupa I de muncă pentru activitatea prestată în perioada 01.07._74 și 16.07._01 și să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția de lipsa calității procesual pasive invocata de parata ., instanța retine ca aceasta este neîntemeiata si urmează a fi respinsa ca atare, întrucât reorganizarea pârâtei a avut loc ulterior perioadelor menționate în cererea de chemare în judecată, prin HG nr. 1342/2001, publicată în Monitorul Oficial la 23.01.2002, astfel încât raporturile juridice deduse judecății s-au purtat între părți.
Cu privire la fondul cauzei, instanța retine că reclamantul a desfășurat activități de exploatare și întreținere a capacităților de producție ale unor societăți ai căror angajați beneficiază de grupa I de muncă, ceea ce determină incidența dispozițiilor art. 3 alin. 2 din Ordinul 50/1990, potrivit cărora beneficiază de aceleași drepturi personalul care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă.
În ceea ce privește posibilitatea extinderii condițiilor de muncă și încadrării acestora în grupa I, deși nu se încadrează în unul din punctele prevăzute în Ordinul 50/1990, instanța reține că posibilitatea extinderii acestor activități rezultă nu doar din interpretarea art. 3 alin. 2 din ordin, ci și din nota de fundamentare la HG 1223/1990, esențial fiind însă ca această extindere să aibă la bază analiza condițiilor de muncă.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a identificat mediul de lucru, condițiile grele în care și-a desfășurat activitatea reclamantul, riscurile la care a fost supus, condițiile de microclimat nefavorabil, atât prin perceperea efectivă a instalațiilor electrice, a atribuțiilor de serviciu, echipamentului din dotare, felul muncii desfășurate de fiecare în parte, cât și din observarea înscrisurilor privind condițiile grele de muncă și factorii de risc.
Expertul a concluzionat că se justifică încadrarea reclamantului în grupa I de muncă, la poziția 123 Anexa 1 a Ordinului 50/1990, prin asimilare cu aceste categorii profesionale, în raport cu fișa postului și atribuțiile de serviciu deosebit de complexe realizate efectiv în instalații, condițiile impuse instalațiilor, funcționarea instalațiilor în regim de foc continuu, analiza comparativă cu activitatea și riscurile altor categorii profesionale care beneficiază de grupa I de muncă.
Instanța și-a însușit această expertiză ca fiind judicios întocmită deoarece expertul a identificat în concret condițiile de muncă ale reclamantului și riscurile la care a fost supus.
Se va reține, de asemenea, că reclamantul a beneficiat de sporuri salariale pentru lucru în condiții grele, potrivit adeverinței depuse la dosar.
Prin faptul că după 1990, angajatorul și sindicatele s-au preocupat de identificarea și buna gestionare a riscurilor profesionale și îmbunătățirea condițiilor de lucru nu este prin el însuși de natură a exclude de la încadrarea în grupa I de muncă, de vreme ce reclamantul a desfășurat activități în astfel de locuri.
A accepta apărările pârâtei în sensul depășirii competenței instanței ar echivala, dincolo de încălcarea accesului liber la justiție, cu acceptarea restrângerii sferei de aplicare a ordinului și cu crearea unei categorii distincte de beneficiari, ceea ce ar însemna să se accepte discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
Toate acestea justifică, conform art. 3 alin.2 din Ordinul 50/1990, încadrarea în grupa I de muncă a activității reclamantului, prin asimilare, la poziția 123 din anexa 1, în perioada 01.07._74 și 16.07._01, în care a lucrat la societatea pârâtă, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă.
Soluția se impune și în considerarea principiul nediscriminării consacrat de art. 16 din Constituție, de reglementările internaționale - Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și de jurisprudența CEDO (cauzele B. și D. contra României).
În ceea ce privește susținerile pârâtei în sensul că ar fi aplicabile punctele 112-115 din Ordinul nr. 125/1990, instanța reține, pe baza expertizei efectuate în cauză, că, deși pârâtei îi revenea sarcina probei dată fiind natura litigiului, aceasta nu a dovedit că ar fi încadrat activitatea reclamantului într-unul dintre punctele respective, și că nu ar fi lucrat mai mult de 50% din programul de lucru în condițiile analizate de către expert. De asemenea, pârâta nu a dovedit că activitatea reclamantului s-ar fi rezumat la activitățile acolo descrise.
Față de cele ce preced, instanța va obliga pârâta să acorde reclamantului grupa I de muncă pentru activitatea prestată în perioada 01.07._74 și 16.07._01 și obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
În acest sens, instanța reține că vechimea în muncă și mai ales condițiile de încadrare în grupele I și II de muncă se dovedesc potrivit prevederilor art. 11 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
În carnetul de muncă se înscriu datele privind activitatea depusă pe baza unui contract de muncă, așa cum rezultă din contract sau din actele originale, care vor cuprinde: denumirea unității, perioada în care s-a lucrat, precum și precizarea modului de încadrare, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de muncă, funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta și, după caz, locurile de muncă cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele I și II de muncă la pensie.
După efectuarea cuvenitelor mențiuni dispuse în carnetele de muncă, pârâta va elibera adeverința solicitate.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta. În motivarea recursului său, aceasta a arătat următoarele:
Nu are calitate procesual pasivă. În conformitate cu art. 45 din HG nr. 1342/2001, "societățile comerciale înființate, au preluat toate drepturile și sunt ținute de toate obligațiile S.C."E."S.A. și se substituie în drepturile și obligațiile decurgând din raporturile juridice ale acesteia cu terții, inclusiv în litigiile în curs" coroborate cu dispozițiile art. 46 (1) si (2) din aceeași hotărâre enunțata mai sus "(1) Personalul existent în cadrul "E. M." - S.A., "E. Dobrogea" - S.A., "E. Muntenia Nord" - S.A., "E. Oltenia" - S.A., "E. Banat" - S.A., "E. Transilvania Nord" S.A., "E. Transilvania Sud" - S.A. și "E. Muntenia Sud" - S.A. ale "E." - S.A., la data încheierii protocoalelor de predare-primire, se preia de către societățile comerciale înființate potrivit art. 1 și se considera transferat în interesul serviciului la acestea"; "(2) Contractul colectiv de munca încheiat anterior de "E." - S.A. se aplica personalului transferat la "E. M." - S.A., "E. Dobrogea" - S.A., "E. Muntenia Nord" - S.A., "E. Oltenia" S.A., "E. Banat" - S.A., "E. Transilvania^Nord" - S.A., "E. Transilvania Sud" - S.A., "Muntenia Sud" - S.A., pana la încheierea unui nou contract colectiv de munca în condițiile legii";
În conformitate cu dispozițiile art. 173 din Codul Muncii in vigoare la data apariției hotărârii, personalul putea fi transferat in interes de serviciu de la o unitate la alta si pe cale de consecința salariații in cauza au fost transferați la noile societăți comerciale cu personalitate juridica infiintate in baza HG. nr. 1342/2001, împreuna cu documentele si arhiva aferenta de persona;.
Se invocă dispozițiile pct. 1, 4 si 5 la Anexa Ordinului nr. 590/2008.
Noile societăți comerciale cu personalitate juridica, înființate in baza H.G. nr.1342/2001, s-au substituit in drepturile si obligațiile .>
Sentința recurată este nelegala si netemeinica pentru următoarele considerente:
S. C. E. S.A., cu sediul in București, nu a deținut niciodată carnetele de munca ori alte documente privind angajații de la nivelul filialelor, sucursalelor ori agențiilor sale; aceasta fost înființata in baza H. G. nr. 627/2000 privind reorganizarea Companiei Naționale de Electricitate - S.A., având in componenta sa 36 de sucursale la nivelul întregii tari, care asigurau serviciul public de distribuție si furnizare a energiei electrice, din care făcea parte si Sucursala de Distribuție si Furnizare a Energiei Electrice M.; datorita acestei structuri organizatorice, toate documentele de personal erau ținute si operate la nivelul sucursalelor pe baza de delegare de competenta; nici nu ar fi fost util ca documentele de personal sa fie păstrate la nivelul aparatului central deoarece toate dispozițiile privind personalul din cadrul filialelor, sucursalelor si agențiilor constituie atribuții ale conducătorilor acestora; practic, la nivel de filiala, deciziile de angajare, concediere, promovare, sancționare sunt de competenta directorului general al filialei; la nivel de sucursala, deciziile de angajare, concediere, promovare, sancționare sunt de competenta directorului general al sucursalei; la nivelul agențiilor, deciziile de angajare, concediere, promovare, sancționare sunt de competenta conducătorului agenției; S.C. E. S.A. nu deține nici carnetele de munca ale salariaților din structurile aflate in subordinea sa, nici alte documente din care sa reiasă activitatea desfășurata de către salariații de la nivelul entităților aflate in subordinea sa; aceste documente au fost păstrate si sunt păstrate in continuare la nivelul filialelor, sucursalelor si agențiilor.
In anul 2005, in temeiul OUGuvernului nr. 114 aprobata prin Legea nr. 277 - privind unele masuri pentru derularea si finalizarea privatizării societăților comerciale filiale de distribuție si furnizare a energiei electrice "E. M." S.A. si "E. Oltenia" S.A., S.C. Filiala de Distribuție si Furnizare a Energiei Electrice "E. M." S.A. a fost preluata de către EON M.. Intre clauzele Contractului de privatizare încheiat intre S.C. E. S.A. si EON. M. se număra si anumite convenții privind personalul. În Anexa 9 la Contractul de privatizare se prevede la punctul 1 lit. (a) ca "Societatea va respecta toate prevederile actului sau constitutiv si va asigura respectarea de către orice entitate Controlata de Societate a actului constitutiv al acesteia...". Astfel, cu toate ca statutul societății a fost modificat in anumite privințe, dispozițiile privind personalul au rămas neschimbate. Pentru aceste considerente, totalitatea documentelor privind personalul fostei S.C. F.D.F.E.E. "E. M." S.A. a rămas in grija investitorului strategic.
Mai mult decât atât, potrivit punctului 6 din anexa 9 la Contractul de privatizare. "Societatea va menține un număr de salariați corespunzător cu nivelul sau de activitate si cu cerințele privind practicile legate de personal așa cum exista in prezent". Potrivit aceluiași punct din anexa 9, "Societatea va respecta drepturile si obligațiile in legătura cu: contractele individuale de munca existente precum si legislația romana privind condițiile de munca, salariile, protecția muncii, indemnizațiile si alte compensații.
. dat dovada de buna credința si a transmis adresa către CEZ Distribuție SA, ultima fiind înregistrata subnr.9900/_/17.11.2009.
Societatea a transmis la Ministerul Muncii, Familiei si Egalității de Șanse, o adresa prin care a solicitat luarea unei decizii privind recunoașterea de către Oficiile de Pensii si Asigurări.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Recurenta a atașat cererii de recurs copii ale adreselor la care face referire în motivarea acestuia.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Se constată că susținerile recurentei cu privire la preluarea obligațiilor societății de către societățile înființate prin HG nr. 1342/2001 sunt nefondate.
Astfel, prin art. 1 alin.(1) din HG nr. 1342/2001 s-a stabilit că se înființează opt societăți comerciale prin reorganizarea Societății Comerciale de Distribuție si Furnizare a Energiei Electrice "E." - S.A., (denumită in continuare "E." - S.A.) dar toate ca filiala ale acestei societăți.
Aceste societăți nou înființate sunt: . si Furnizare a Energiei Electrice "E. M." - S.A., . si Furnizare a Energiei Electrice "E. Dobrogea" - S.A., . si Furnizare a Energiei Electrice "E. Muntenia Nord" S.A., . si Furnizare a Energiei Electrice "E. Oltenia" - S.A., . si Furnizare a Energiei Electrice "E. Banat" - S.A., . si Furnizare a Energiei Electrice "E. Transilvania Nord" - S.A., filiala a "E." - S.A., . si Furnizare a Energiei Electrice "E. Transilvania Sud" S.A., și . si Furnizare a Energiei Electrice "E. Muntenia Sud" S.A..
Ca urmare, nu a fost vorba de o reorganizare a "E." - S.A. în sensul unei divizări a acestei societăți în acord cu prevederile art.40 și 41 din Decretul nr.31/1954, din care să rezulte noi persoane juridice care să dobândească calitatea de succesoare ale societății divizate și, în consecință să preia drepturile și obligațiile sale în această calitate.
Prin efectul HG nr. 1342/2001 au fost înființate filiale ale "E." - S.A., persoane juridice distincte astfel cum prevede lg 31/1990, al căror unic acționar a devenit "E." - S.A. conform art.2 din actul normativ indicat.
În consecință, între "E." - S.A. și filialele sale înființate prin HG nr. 1342/2001 nu a operat o transmisiune a unor părți din patrimoniul celei dintâi, aceste societăți nefiind succesoare ale "E." - S.A. în sensul art.47 și art.48 din Decretul nr.31/1954.
Este adevărat că potrivit art.45 din HG nr. 1342/2001 s-a stabilit că societățile comerciale înființate potrivit art. 1 vor prelua toate drepturile si vor fi ținute de toate obligațiile "E." - S.A. si se substituie in drepturile si obligațiile decurgând din raporturile juridice ale acesteia cu terții, inclusiv in litigiile in curs.
Dar, această prevedere legală se referea la raporturile juridice cu terții, din perspectiva activității economice a "E." - S.A., filialele preluând activitatea sa și drepturile și obligațiile rezultând din raporturile juridice stabilite cu partenerii comerciali, acest tip de reorganizare fiind atipic în raport cu prevederile Decretului nr.31/1954 și, în consecință, limitat la efectele stabilite prin actul normativ cu caracter special, neputând fi asimilate efectele reorganizării realizate prin HG nr. 1342/2001 cu efectele de principiu, general instituite pentru reorganizarea persoanei juridice în sensul Decretului nr.31/1954.
Ca urmare, nu se poate considera că filialele înființate au preluat obligațiile născute până la data de 01.04.2001 în raporturile de muncă cu angajații "E." - S.A..
Din calitatea de angajator a "E." - S.A. rezulta obligația de a recunoaște încadrarea activității reclamanților în anumite condiții de muncă precum și atestarea acestei încadrări.
Spre deosebire de situația juridică generată de HG nr. 1342/2001, prin HG nr. 627/2000, Societatea Comerciala de Distribuție si Furnizare a Energiei Electrice "E." - S.A., s-a înființat prin divizarea Companiei Naționale de Electricitate - S.A. care s-a desființat (art.1 lit.d), fiind vorba deci de o divizare în sensul art.40 și 41 din Decretul nr.31/1954, caz în care a operat succesiunea în drepturi și obligații a "E." - S.A. în raport de Compania Națională de Electricitate - S.A..
La rândul său, Compania Natională de Electricitate - S.A. s-a înființat în baza art.1 din HG nr. 365/1998 prin reorganizarea Regiei Autonome de Electricitate "Renel", care s-a desființat, fiind vorba tot de o divizare în sensul art.40 și 41 din Decretul nr.31/1954, cu efectele prevăzute de art.47 și art.48 din Decretul nr.31/1954.
De altfel, raporturile de muncă existente între reclamanții pentru care s-a admis acțiunea și pârâtă nu sunt contestate de aceasta și nici împrejurarea că aceasta este succesoarea societăților desființate, în privința raporturilor de muncă stabilite cu acești reclamanți.
Tot în art. 1 din HG nr. 1342/2001, la alineatul 2, s-a stabilit că "E." - S.A. va avea 8 sucursale de întreținere si servicii energetice, fara personalitate juridica. Acestea constituie conform Legii nr. 31/1990 dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societății comerciale care le constituie.
Ca urmare, susținerile recurentei că înscrisurile necesare verificării condițiilor de muncă în cazul reclamanților erau deținute de sucursale este lipsit de fundament, deținerea lor de către sucursale având din punct de vedere juridic semnificația deținerii de chiar persoana juridică în cauză. Faptul că anumite înscrisuri sunt deținute de o societate în diferite locații, la sediul unor dezmembrăminte ale sale, unde se desfășoară activitatea în legătură cu care s-au întocmit înscrisurile respective, nu are semnificația deținerii lor de către terți.
Susținerile privind transmiterea fondului arhivistic al . si Furnizare a Energiei Electrice "E. M." - S.A. către EON M. urmare a aplicării OUG nr. 114/2005 sunt străine cauzei, neexistând date că reclamanții ar fi fost angajați ai acestei filiale și nici că fondul arhivistic care îi privea, al "E." - S.A., ar fi fost transmis către această filială. De altfel, chiar recurenta susține că documentele privind raporturile de muncă erau păstrate la sediul sucursalelor.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta pârâtă S.C. „E.” S.A. – cu sediul în municipiul București, ..9, Sector 1, împotriva sentinței civile nr.4470 din data de 17 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant R. N. – domiciliat în municipiul M., ., ., județul C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. A. M. B. R. A.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – M.S.S.
Red.dec. jud. A. R./ 2 ex.
Data: 18.03.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 815/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 821/2013.... → |
|---|
