Recalculare pensie. Decizia nr. 393/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 393/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 12751/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 393/AS
Ședința publică din data de 11 iunie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător J. Z.
Judecător M. A.
Grefier M. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant T. C., domiciliat în C., .. 12, județul C., împotriva sentinței civile nr. 400/25.01.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în . C, județul C., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul reclamant avocat M. S., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 16.02.2013, depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și scutit de timbraj, după care:
Întrebat fiind, apărătorul recurentului reclamant arată că nu mai are înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile acesteia, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, formulează concluzii de admitere a recursului, astfel cum a fost formulat și motivat, cu obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C., reclamantul T. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei luând în considerare punctajul suplimentar acordat în baza O.U.G. nr. 100/2008; plata diferențelor rezultate din această recalculare începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii; recalcularea pensiei luând în considerare punctajul suplimentar acordat în baza Legii nr. 263/2010 și plata diferențelor rezultate din recalculare începând cu 01.01.2011, actualizate cu indicele de inflație, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 400/25.01.2013 Tribunalul C. a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul T. C., în contradictoriu cu pârâta C. Județeanăde Pensii C..
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Reclamantul a ieșit la pensie în baza Legii nr. 3/1977, drepturile sale de pensie fiind stabilite prin decizia nr._/06.04.1995.
Stagiul realizat de către reclamant în grupa I de muncă este de 26 ani și 11 luni.
Ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977 Tribunalul Constanta, prin sentința civilă nr. 169 pronunțată în dosarul nr._/2009 a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare în care să se ia în calcul un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și să se plătească diferențele de drepturi de pensie.
În baza acestei sentințe, pârâta a majorat punctajul mediu anual.
În speța de față, reclamantul dorește să obțină, pe lângă beneficiul reducerii stagiului la 20 de ani acordat prin hotărâre judecătorească și punctajul suplimentar acordat prin O.U.G. nr. 100/2008 și Legea nr. 263/2010.
Însă, reținându-se un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, casa de pensii a utilizat un stagiu prevăzut de un act normativ cu caracter special, ceea ce înseamnă ca reclamantul se încadrează în dispozițiile de excepție prevăzute de art. II alin. 1 lit. „a” din O.U.G. nr. 100/2008 și art. I pct. 3 din Legea nr. 218/2008 (art. 1651 din Legea nr. 19/2000) și art. 169 alin. 2 din Legea nr. 263/2010.
Acest lucru este corect deoarece atâta timp cât activitatea desfășurată în grupa superioară de muncă a fost deja recompensată prin împărțirea numărului total de puncte realizate la un stagiu redus nu mai pot fi acordate și puncte suplimentare pentru aceeași activitate întrucât s-ar ajunge la o dublă despăgubire a reclamantului pentru efortul suplimentar depus prin desfășurarea muncii sale în grupa superioară de muncă.
Pentru motivele de fapt și de drept expuse, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T. C., care a criticat-o pentru următoarele aspecte:
Arată că fiind pensionat în baza Legii nr. 3/1977, pentru stagiul realizat în grupa superioară de muncă, trebuia să beneficieze de un alt mod de calcul al pensiei astfel cum s-a stabilit prin O.U.G. nr. 4/2005 și tocmai pentru faptul că pârâta nu a aplicat această ordonanță, reclamantul a fost nevoit să se adreseze instanței.
Obținerea unei sentințe favorabile nu îl exclude de la beneficiul celorlalte acte normative deoarece Legea nr. 3/1977 nu este o lege specială ci una cu caracter general iar corectarea greșelilor pârâtei în baza unei hotărâri judecătorești nu constituie temei pentru a invoca „caracterul special” în cazul determinării punctajului mediu anual.
Consideră că pârâta C. Județeană de Pensii C. era obligată ca odată cu recalcularea pensiei în funcție de stagiul de cotizare de 20 de ani, să acorde și punctul de pensie suplimentar în funcție de prevederile Legii nr. 19/2000, 263/2010 art. 169 alin. 2 și O.U.G. nr. 100/2008 deoarece beneficiază de dispozițiile prevăzute de toate aceste acte normative.
Pentru mărirea punctului de pensie, C. Județeană de Pensii C. avea obligația ca la sfârșitul fiecărui an calendaristic să recalculeze pensiile în funcție de inflație în baza prevederilor art. 89 (1) și (2) din Legea nr. 19/2000, art. 102 (1) din Legea nr. 263/2010, lucru pe care nu l-a făcut.
Prin art. 169 din Legea nr. 263/2010, legiuitorul a prevăzut că cei pensionați anterior datei de 01.04.2001 vor beneficia începând cu 01.01.2011 de o creștere a punctajelor anuale pentru perioadele în care au desfășurat activitate în grupe speciale de muncă ceea ce înseamnă că și acest punctaj suplimentar se va raporta tot la un stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
În concluzie, pentru considerentele arătate și în raport de prevederile legilor amintite, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea constată că recursul este nefondat.
În privința stagiului complet de cotizare, sediul materiei este reprezentat de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 3/1977 care prevăd că Personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile, are dreptul la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile.
Conform art. 14 din Legea nr. 3/1977:
„persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa a II-a de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
- un an și șase luni pentru grupa I de muncă;
- un an și trei luni pentru grupa a II-a de muncă”.
Prin urmare, 20 ani lucrați în locuri care potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă sau 25 de ani lucrați în grupa a II-a de muncă, echivalează cu 30 ani lucrați în condiții normale.
De asemenea, art. 2 din Normele metodologice de aplicare a H.G. nr. 1550/2004 arată că „stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare, care pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 01 iulie 1977–31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”.
Conform dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005 și H.G. nr. 1550/2005, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art. 14 alin. 3 raportat la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, pentru deschiderea dreptului său la pensie.
Acesta a fost temeiul legal în baza căruia prin sentința civilă nr. 169 pronunțată în dosarul nr._/2009 a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare în care să se ia în calcul un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și să se plătească diferențele de drepturi de pensie.
Adoptarea O.U.G. nr. 100/2008, a avut drept scop înlăturarea unor inechități apărute prin aplicarea prevederilor Legii nr. 19/2000 pentru categoriile de pensionari care – până la data de 01.04.2001 – au desfășurat activități în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă.
Aceste inechități au fost generate de faptul că formula tehnică de calcul reglementată prin Legea nr. 19/2000, nu permitea utilizarea, la determinarea punctajului mediu anual și implicit a cuantumului pensiei, a sporurilor suplimentare acordate la vechimea totală în muncă, de 6 luni pentru fiecare an de vechime în grupa I de muncă, și respectiv, de 3 luni pentru fiecare an de vechime în grupa a II-a de muncă, sporuri recunoscute de legislația specifică, în vigoare până la data de 01.04.2001.
Aceste sporuri sunt considerate, sub incidența prevederilor Legii nr. 19/2000, doar un bonus la stagiul de cotizare realizat, dar ele nefiind perioade contributive, nu pot duce la creșterea punctajului total al asiguratului, în aceste perioade el nerealizând venituri.
De la aplicarea dispozițiilor art. 782 alin. 1 lit. „b” din Legea nr. 19/2000, introdus prin O.U.G. nr. 100/2008, sunt înlăturate persoanele pentru care, la deschiderea drepturilor de pensie s-au aplicat prevederi mai avantajoase referitoare la vechimea în muncă.
Odată cu . Legii nr. 263/2010, dispozițiile privind recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 02.11.2008 au fost incluse în conținutul acestui act normativ ce constituie dreptul comun în materie de pensii publice, fiind abrogate toate actele normative edictate anterior acestei legi.
Prin urmare, actualul art. 100 din Legea nr. 263/2010 este corespondentul fostului art. 782 din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 218/2008 și O.U.G. nr. 209/2008 și se aplică, de regulă, drepturilor de pensie stabilite cu începere de la data de intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, adică de la data de 01.01.2011.
Prin excepție, potrivit art. 169 alin. 6 „Prevederile art. 100 lit. „a”, referitoare la majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiții deosebite de muncă după data de 1 aprilie 2001, se aplică și persoanelor înscrise la pensie anterior intrării în vigoare a prezentei legi. Delimitarea nu este precizată de legiuitor însă aceasta rezultă fără putință de tăgadă din raportarea dispozițiilor art. 169 alin. 1 la dispozițiile alin. 3 ale aceluiași articol, rezultând aplicabilitatea art. 100 lit. „a” pentru munca prestată în condiții deosebite de muncă în perioada 01.04.2001 –02.11.2008.
S-a impus instituirea acestei excepții întrucât art. 169 alin. 1 face referire strictă numai la majorări de punctaje pentru perioade de muncă prestată în grupa I și a II-a, rămânând astfelnerecompensate cu punctaje suplimentare stagiile prestate în condiții deosebite de muncă.
Coroborând dispozițiile legale, prin raportare la realizarea scopului urmărit de legiuitor în condițiile respectării principiului egalității, reglementat de dispozițiile art. 1 lit. „d” din Legea nr. 263/2010, instanța concluzionează în sensul că beneficiul grupei superioare de muncă nu poate fi acordat decât o dată. În cazul în care s-ar recalcula pensia atât cu stagiul redus conform O.U.G. nr. 4/2005 cât și cu suplimentul de punctaj prevăzut de O.U.G. nr. 100/2008 și Legea nr. 263/2010, în considerarea aceleiași perioade lucrată în grupa superioară de muncă, s-ar ajunge în situația unei duble recompense sau unui dublu beneficiu fiind astfel încălcat principiul egalității, prin care se asigură tuturor participanților la sistemul public de pensii, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeași situație juridică, în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 400/25.01.2013 pronunțată de Tribunalul C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant T. C., domiciliat în C., .. 12, județul C., împotriva sentinței civile nr. 400/25.01.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în . C, județul C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2013.
Președinte, M. B. | Judecător, J. Z. | Judecător, M. A. |
Grefier, M. P. |
Jud.fond. I.D. F.
Tehnoredactare decizie, jud. M.B./26.06.2013/ 2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 327/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Recalculare pensie. Decizia nr. 554/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
