Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1167/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1167/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 1958/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1167/CM
Ședința publică din 2 decembrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Judecător J. Z.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant R. C., cu domiciliul procesual ales în C., ., etaj 1, birou 22 la Cabinet avocat G. C. A., împotriva sentinței civile nr. 2976/26.06.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă S. B. ȘI DE RECUPERARE TECHIRGHIOL, cu sediul în Techirghiol, ..34, județul C., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința de judecată din data de 19 noiembrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise și pentru legala constituire a completului de judecată a amânat pronunțarea la data de 25.11.2013 și 02.12.2013, când a pronunțat următoarea soluție,
CURTEA :
Asupra recursului civil de față:
Prin cerere înregistrată la 2.04.2013, reclamantul R. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. B. și de Recuperare Techirghiol completarea sentinței civile nr. 6097/14.11.2012, arătând că prin aceasta instanța a omis să se pronunțe asupra cererii sale de obligare a pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariul pentru perioada suspendării.
Instanța constată că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 141/26.01.2012, anularea deciziei nr. 186/10.02.2012, obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariul pentru perioada suspendării și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariul pentru perioada suspendării contractului individual de muncă, suspendare dispusă de pârât prin decizia nr. 141/26.01.2012, aceasta a fost motivată pe considerente de fond, de nelegalitate și netemeinicie a acestei decizii.
Prin sentința civilă nr. 6097/14.11.2012 instanța a respins contestația ca nefondată.
Prin sentința civilă nr._, Tribunalul C. a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.6097/14.11.2012 pronunțată în cauza având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă, privind pe reclamantul R. C. în contradictoriu cu pârâtul S. B. și de Recuperare Techirghiol, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de completare, reclamantul a arătat că prin rezoluția de netrimitere în judecată din 11.07.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva reclamantului întrucât fapta, reclamată de pârât și în considerarea căreia a dispus suspendarea contractului individual de muncă, nu există.
O asemenea motivare, echivalând cu indicarea cauzei cererii ca fiind art. 52 alin. 2 C. Mc., potrivit căruia, dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară și i se plătește, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, text legal aplicat la situația de fapt din speță, se regăsește pentru prima oară în concluziile scrise depuse de reclamant la 14.11.2012, după ce instanța a rămas în pronunțare la 7.11.2012.
În condițiile în care reclamantul indicase drept cauză a cererii de chemare în judecată în întregime, inclusiv a capătului de cerere aflat în discuție, exclusiv nelegalitatea și netemeinicia celor două decizii contestate, întemeierea cererii referitoare la despăgubire pe art. 52 alin. 2 C. Mc. constituie o schimbare a cauzei cererii de chemare în judecată.
Astfel, cererea de chemare în judecată se identifică prin părți, obiect și cauză, în raport cu care se analizează de altfel și puterea lucrului judecat.
Când oricare dintre aceste elemente este schimbat, ia naștere o cerere nouă, astfel încât hotărârea dată asupra primei cereri nu are putere de lucru judecat asupra celei de-a doua având de exemplu o altă cauză.
În speță, modificarea cauzei cererii de chemare în judecată, reprezentând situația de fapt calificată juridic, a avut loc prin concluziile scrise, moment procesual în care instanța nu putea soluționa noua cerere, definită printr-o nouă cauză.
Prin sentința civilă pronunțată în cauză, instanța a respins contestația în întregime, inclusiv capătul de cerere referitor la despăgubirea pentru perioada suspendării, fără a fi fost necesar să-l menționeze expres întrucât avea un caracter accesoriu, la fel ca și cererea referitoare la cheltuielile de judecată.
Acest caracter accesoriu derivă din aceea că despăgubirea nu a fost solicitată, până la rămânerea instanței în pronunțare, decât pentru motive de nelegalitate și netemeinicie a deciziilor contestate prin capetele de cerere principale, nu și în considerarea finalizării litigiului penal care a stat la baza suspendării contractului individual de muncă.
Faptul că instanța a omis să motiveze soluția în legătură cu decizia de suspendare a contractului de muncă putea fi invocat exclusiv pe calea recursului, în baza art. 304 pc. 7 C. proc. civ.
Astfel, din modul de redactare a dispozitivului sentinței rezultă că a fost soluționată întreaga contestație, inclusiv capetele de cerere accesorii, care au fost de asemenea respinse, aceasta fiind și situația celui aflat în discuție.
Lipsa motivării soluției asupra unui capăt de cerere (referitor la legalitatea și temeinicia deciziei de suspendare) nu se confundă cu nesoluționarea unui capăt de cerere.
În acest sens, art. 2812a C. proc. civ. prevede că îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-2812, ceea ce presupune că nesoluționarea unui capăt de cerere, pentru care nu se poate face recurs, nu este același lucru cu nemotivarea soluției asupra unui capăt de cerere, pentru care se poate face recurs, cele două căi procedurale fiind complementare și neputându-se suprapune. În caz contrar, instanța ar ajunge să soluționeze în baza art. 2812 C. proc. civ. o cerere care a mai fost soluționată o dată, modificând sentința civilă prin care în realitate s-a dezînvestit, ceea ce nu este permis.
Reținând că instanța a soluționat în întregime cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită, în schimb nefiind învestită legal cu cererea întemeiată pe art. 52 alin. 2 C. Mc., având la bază soluția de netrimitere în judecată (cerere formulată de reclamant abia în cadrul concluziilor scrise – fila 115), care face obiectul prezentei cereri de completare, aceasta din urmă va fi respinsă ca neîntemeiată.
Reclamantul păstrează, în baza art. 30 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă, dreptul de a se adresa instanței cu cererea mai sus descrisă, având drept cauză art. 52 alin. 2 C. Mc. aplicat la situație de fapt incidentă în speță, cu care nu a învestit legal instanța în dosarul de față.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurs reclamantul R. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență următoarele:
Instanța a avut în vedere faptul că cererea de plată a despăgubirilor are caracter accesoriu, astfel că nu trebuia să îl menționeze expres, întrucât este obligată să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere și nu doar a celor pe care le consideră ca fiind principale.
Precizează instanța că despăgubirea nu a fost solicitată până la rămânerea în pronunțare însă din actele și cererile existente la dosar rezultă că despăgubirea a fost solicitată prin contestația formulată, fiind doar reiterată prin concluziile scrise.
Arată că nu este vorba despre o lipsă a motivării soluției, ci despre o lipsă a pronunțării în privința unuia dintre capetele de cerere. Deși a fost repus în funcție încă din timpul judecării pricinii în fond, capătul de cerere privind anularea deciziei de suspendare rămânând fără obiect, instanța nu s-a pronunța asupra capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri, motivând că era de fapt un capăt accesoriu, iar această motivare nu poate fi primită.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată, reclamantul R. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. B. și de Recuperare Techirghiol anularea deciziei nr. 141/26.01.2012 de suspendare a contractului individual de muncă nr. 628/10.05.2007 și repunerea în situația anterioară emiterii deciziei, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariul pentru perioada aferentă suspendării, anularea deciziei nr. 186/10.02.2012 de sancționare disciplinară în sensul reducerii salariului și a indemnizației de conducere cu 10% pe o perioadă de 3 luni, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 6097/14.11.2012, tribunalul C. a respins contestația formulată ca nefondată și a obligat contestatorul la plata către intimată a sumei de 3720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
În consecință, prima instanță a respins contestația în întregime, atât cererile principale, cât și cererea accesorie de obligare a pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariul pentru perioada aferentă suspendării.
Cererea accesorie a fost respinsă ca o consecință a respingerii cererii principale, prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 141/26.01.2012 de suspendare a contractului individual de muncă al contestatorului.
Având în vedere faptul că prima instanță a soluționat în întregime cererea de chemare în judecată cu care a fost investită, în mod corect cererea de completare a sentinței civile nr. 6057/14.12.2012 a fost respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant R. C., cu domiciliul procesual ales în C., ., etaj 1, birou 22 la Cabinet avocat G. C. A., împotriva sentinței civile nr. 2976/26.06.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă S. B. ȘI DE RECUPERARE TECHIRGHIOL, cu sediul în Techirghiol, ..34, județul C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. B. R. A. J. Z.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: M.S. S.
Red.dec.Jud.J.Z./20.12.2013
Tehnored.gref.RD/2ex./20.12.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1157/2013. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 6/2013.... → |
|---|
