Obligaţie de a face. Decizia nr. 1157/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1157/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 1467/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR. 1157/CM
Ședința publică din 02 decembrie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE - VANGHELIȚA T.
JUDECĂTOR - G. L.
JUDECĂTOR - M. G.
Grefier - A. B.
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă C. P. S.A. prin lichidator judiciar D. & CO S.P.R.L., cu sediul în C., ..8, parter, împotriva sentinței civile nr. 2155, pronunțată de Tribunalul C. la data de 26 aprilie 2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. I., cu domiciliul în C., ..1, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260(1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 02 decembrie 2013, dată la care Curtea a hotărât astfel:
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 2155/26.04.2013 a Tribunalului C. a fost admisă în parte acțiunea reclamantului A. I., pârâta C. P. S.A., prin lichidator judiciar, fiind obligată să emită reclamantului - pentru perioada 1.06._00 - adeverințe care să ateste sporul pentru orele efectuate pe timp de noapte, remunerația pentru prima producție, veniturile nete și brute de care a beneficiat pe toată perioada angajării (cu mențiunea cuantumului achitat pentru pensia suplimentară), precum și sporul acordat pentru ore festive.
A fost respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea de eliberare a unor adeverințe care să ateste sporul de vechime, sporul de condiții grele și toxicitate și remunerația primită pentru orele suplimentare.
Societatea pârâtă - prin lichidator judiciar a fost totodată obligată la plata către reclamant a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut că reclamantul a sesizat instanța cu o cerere vizând obligarea fostul angajator la eliberarea unor adeverințe care să ateste sporul pentru orele efectuate pe timp de noapte, pentru orele suplimentare, pentru prima producție, pentru vechime, veniturile nete și brute, sporul pentru condiții grele, spor de toxicitate, grupa de muncă și pentru orele festive.
Astfel, reclamantul a fost salariat al pârâtei C. P. S.A. între 1.06.1990 și 22.01.2000, îndeplinind funcția de motorist; adeverințele eliberate în cursul judecății de către lichidatorul judiciar al fostului angajator atestă sporurile de care a beneficiat acesta în cursul activității, anume sporul de condiții grele, condiții periculoase, condiții nocive, limbă, dar și orele suplimentare, precum și activitatea desfășurată în grupa I de muncă.
Tribunalul a apreciat că această solicitare a reclamantului este legitimă, în măsura în care fondurile de asigurări sociale se constituie, potrivit principiului contributivității, pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Or, în aplicarea acestui principiu, la stabilirea drepturilor de pensie trebuie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția pentru asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințe eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
Dreptul contribuabilului de a i se lua în calcul toate veniturile realizate pentru stabilirea pensiei trebuie să fie unul efectiv, iar nu unul formal, iar unitatea angajatoare are obligația să îi elibereze adeverințe care să ateste sporul pentru orele efectuate pe timp de noapte, remunerația pentru prima producție, veniturile nete și brute de care a beneficiat pe toată perioada angajării cu mențiunea cuantumului achitat pentru pensia suplimentară, sporul acordat pentru ore festive.
Față de emiterea pe parcursul judecății a unor adeverințe ce au relevat sporul de vechime, sporul de condiții grele și toxicitate, remunerația primită pentru orele suplimentare, aceste pretenții au fost respinse ca rămase fără obiect.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, S.C. C. PETRMIN S.A prin lichidator D. & Co S.P.R.L. C., care a susținut că în mod eronat prima instanță a obligat pe fostul angajator să releve, prin adeverințe, sporurile menționate.
Au fost prezentate certificările conforme cu datele de evidență ale societății, care au făcut obiectul adeverinței 740/27.02.2013 (pentru spor de condiții grele, spor de condiții periculoase, spor de condiții nocive, limba străină și ore suplimentare), adeverinței nr. 742/27.02.2013 (pentru grupa I de muncă); adeverinței nr. 1135/27.03.2013 (pentru spor de muncă prestată în timpul nopții).
Cu privire la adeverința care să ateste sporurile pentru orele efectuate pe timp de noapte s-a solicitat să se constate că ultimul act, emis la 27.03.2013, a fost întocmit și comunicat reclamantului anterior pronunțării hotărârii supuse recursului.
Recurenta a solicitat ca instanța să aibă în vedere dispozițiile art. 25 alin. 6 din O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale, care arată că ,,Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
- formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;
- participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice;
- premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;
- recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate;
- diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer;
- drepturile de autor;
- drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă;
- al 13-lea salariu;
- alte sporuri care nu au avut caracter permanent.’’
S-a solicitat totodată să se constate, în privința remunerației pentru prima producție, că aceasta nu este menționată în statul de plată; ca și sporul acordat pentru ore festive, ea nu reprezintă ,,sporuri cu caracter permanent’’ și prin urmare nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
Cât privește dispoziția instanței de fond de a fi eliberată o adeverință din care să reiasă veniturile brute și cele nete, recurenta a arătat că această pretenție a reclamantului este excesivă, câtă vreme sunt cunoscute elementele de calcul ale salariului brut: salariul tarifar este menționat în carnetul de muncă, iar sporurile cu caracter permanent sunt indicate în adeverințele eliberate fostului salariat.
Recursul este întemeiat.
Reclamantul intimat A. I. a pretins fostului său angajator să îi emită adeverințele necesare evaluării drepturilor sale de pensie și care să cuprindă, în acord cu legislația asigurărilor sociale, acele drepturi de natură salarială de care a beneficiat în timpul activității la C. P. S.A.
Astfel, textul alin. 2 al art. 165 prevede că la calculul punctajului se includ, în acest ultim caz, și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Sub un prim aspect, instanța de recurs va reține că nu se poate impune fostului angajator să emită adeverințe pentru orice tip de beneficii de natură salarială de care s-a bucurat salariatul în activitate, unitatea fiind chiar obligată să stabilească, în conformitate cu reglementările legislației de asigurări sociale, care anume venituri intră ori nu în baza de calcul a drepturilor de pensie.
Legiuitorul nu a urmărit ca orice solicitare a foștilor salariați să implice o perpetuă și inutilă verificare arhivistică a datelor angajatorului, ci ca o atare cerere să fie fondată pe un drept conferit prin lege, care să permită în mod real ca datele astfel obținute să fie utilizate în procedura calculării/recalculării drepturilor de pensie.
Prin urmare, singura atribuție a unității este aceea de a elibera, la cererea salariatului sau a fostului salariat, prin adeverințe, datele utile legate de aceste venituri, precum și dacă pentru ele au fost reținute și virate contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale.
Astfel, atât prevederile art. 7 din Legea nr. 263/2010 privind obligativitatea angajatorilor de a depune declarația nominală de asigurare, cât și cele ale art. 125 din H.G. nr. 257/2011 stabilesc că angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie.
Mai mult decât atât, art. 124 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010 dispune că:
,,În situația prezentării și a altor acte de vechime în muncă prevăzute de lege, pentru perioadele menționate la art. 16 lit. a din lege, acestea vor cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente:
a) denumirea angajatorului;
b) datele de identificare a persoanei;
c) perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă;
d) menționarea temeiului legal în baza căruia a avut loc încadrarea;
e) funcția, meseria sau specialitatea exercitată;
f) salariul tarifar de încadrare;
g) denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordată;
h) perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat.
Actele vor avea număr și dată de înregistrare, ștampila unității emitente, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.’’
Aceleași dispoziții se regăsesc în prevederile art. 127 din Normele aprobate prin H.G. nr. 257/2011 privitoare la sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie și care potrivit prevederilor art. 165 alin.2 din lege, sunt cele prevăzute în Anexa nr. 15. În această anexă, angajatorii sunt obligați să indice denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată, precum și perioada în care asiguratul a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat.
Prin urmare, normele edictate în acest scop nu exonerează pe deținătorii fondului arhivistic – înțelegând prin aceasta și pe angajatori – să verifice utilitatea datelor solicitate a fi eliberate pe baza evidențelor financiare și de personal, în perspectiva valorificării lor, conform legii, la stabilirea sau recalcularea drepturilor de pensie ale solicitantului. Dimpotrivă, așa cum s-a arătat, aceste prevederi impun angajatorului să nu emită adeverințe neconforme modelului consacrat prin lege ori care se referă la venituri fără valoare juridică din punctul de vedere al elementelor ce compun baza de calcul a pensiei.
Revenind la pretențiile ce au făcut obiectul cererii de chemare în judecată, Curtea constată că deși în primă instanță s-a admis că salariatului i-au fost emise adeverințe cu privire la sporul pentru condiții grele de muncă 15%, sporul condiții periculoase 15% și spor pentru condiții nocive, pentru activitatea de grupa I de muncă– toate aceste date fiind indicate ca perioadă și temei legal de acordare – tribunalul a apreciat ca justificate și solicitările referitoare la: remunerația pentru prima producție, venituri nete și venituri brute pe întreaga perioadă a angajării, cuantumul corespunzător al pensiei suplimentare achitate de salariat pe aceeași perioadă și sporul acordat pentru ore festive.
- n.b. Pentru sporul pentru munca prestată în timpul nopții 6%, angajatorul a făcut dovada emiterii adeverinței 1135/27.03.2013, anterior pronunțării hotărârii primei instanțe (fila 17 recurs) -
Cu privire la aceste elemente, instanța va reține, în recurs, că ele nu se încadrează în dispozițiile fostului art. 25 alin. 6 din O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale, act normativ abrogat prin Legea nr. 263/2010 (aplicabil însă în cazul recalculării unei pensii din sistemul anterior Legii 19/2000) și nici în cele ale noii reglementări a pensiilor din sistemul public, respectiv art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 și cele ale Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 257/2011 – Anexa 15.
Nici remunerația pentru prima producție și nici sporul pentru ore festive nu îmbracă – în ambele legislații succesive – recunoașterea de ,,sporuri cu caracter permanent’’ menite să contribuie la elaborarea punctajului mediu anual. Așa cum le definește și titulatura, ele au reprezentat o parte componentă a salariului brut, încasat pe o anumită perioadă de timp, intrând în structura acestuia, dar calculându-se asupra lui ca întreg atât impozitul, cât și contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale. Ele nu sunt confirmate de către legiuitor ca elemente definitorii ale drepturilor salariale încasate, cum sunt sporurile cu caracter permanent care au reflectat anumite condiții de muncă diferite de cele uzuale (pe timp de noapte, în condiții grele sau nocive etc.) și pentru care legea le și recunoaște ca având rolul de a crea o adiționare procentuală, în raport de perioada efectiv lucrată în aceste condiții, la punctajul de pensie stabilit, după caz, în funcție de veniturile nete ori cele brute.
În concluzie, nu orice spor primit în timpul activității trebuie identificat prin adeverințe de către angajatori, ci doar acelea pe care legea le pretinde ca având un rol social reparatoriu, în sensul că sunt menite să producă o justă calculare - în raport de condițiile efective de muncă - a drepturilor de pensie.
Pe de altă parte, astfel cum reiese atât din dispozițiile fostei legi 19/2000, cât și din actuala reglementare, punctajele lunare pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 se calculează conform art. 165 alin. 1 (prevăzut în Capitolul IX ,,Dispoziții tranzitorii’’), în sensul că pentru acestea se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă: salarii brute până la 01.07.1977; salarii nete de la 1.07.1977 până la 1.01.1991 și salarii brute de la data de 01.01.1991.
Prin urmare, intimatul reclamant nu putea solicita angajatorului să-i elibereze adeverință pentru ,,veniturile brute’’ ori ,,veniturile nete’’ pe întreaga perioadă de activitate, instanța de fond fiind obligată să se raporteze la aceste prevederi legale și la modalitatea de aplicare a art. 96 alin. 2 și art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
În mod corelativ, tribunalul nu putea solicita unității să elibereze adeverințe cu privire la plata pensiei suplimentare, prin raportare la ,,veniturile nete sau brute încasate de reclamant în timpul activității’’, fără să aibă în vedere dispozițiile art. 64 – 70 din Legea nr. 3/1977 și cele ale Decretului 232/1986 care vizau modalitatea de plată a acestor sume și de evidență a lor prin documentația angajatorului. În speță, recurenta a indicat în cuprinsul adeverințelor emise dacă pentru sumele consemnate au fost achitate CAS și pensie suplimentară, această obligație fiind îndeplinită.
Față de toate aceste considerente, constatând că sunt aplicabile disp. art. 304 pct. 9 cu referire la art. 312 alin. 1 și 3 cod proc. civilă, va fi admis recursul pârâtei C. P. S.A., prin lichidator judiciar, cu consecința modificării în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii ca nefondate și a pretențiilor admise în primă instanță.
Constată, ca rămasă fără obiect, cererea de emitere a adeverinței pentru sporul pentru munca prestată în timpul nopții (urmare emiterii adeverinței 1135/27.03.2013).
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta pârâtă C. P. S.A. prin lichidator judiciar D. & CO S.P.R.L., cu sediul în C., ..8, parter, împotriva sentinței civile nr. 2155, pronunțată de Tribunalul C. la data de 26 aprilie 2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. I., cu domiciliul în C., ..1.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea cât privește obligarea pârâtei la emiterea unor adeverințe aferente perioadei 01 iunie 1990 – 22 ianuarie 2000, care să ateste remunerația pentru prima producție, veniturile nete și cele brute, cuantumul achitat pentru pensia suplimentară, sporul acordat pentru ore festive.
Constată ca rămasă fără obiect cererea, cât privește eliberarea unei adeverințe privind sporul pentru munca prestată în timpul nopții.
Menține restul dispozițiilor hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
VANGHELIȚA TASEGABRIEL L.
M. G.
Grefier,
A. B.
Red.hot.jud.fond I.F.
Tehnored.jud.rec.M.G./05.02.2014
Gr.AB/3 ex./06.02.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 329/2013. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
