Obligaţie de a face. Decizia nr. 329/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 329/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 9281/118/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR. 329/CM
Ședința publică din 14 mai 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE - M. B.
JUDECĂTOR J. Z.
JUDECĂTOR M. A.
Grefier A. B.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ JUDEȚEANĂ C., cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr. 8, pronunțată de Tribunalul C. la data de 07 ianuarie 2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă V. F. M., cu domiciliul în C., ., ., . obiect obligația de a face.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenta pârâtă, avocat C. G. A., în baza împuternicirii avocațiale ._, din 24.01.2013, aflată la fila 11 dosar și intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art.87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal; motivele de recurs au fost comunicate intimatei reclamante; intimata reclamantă a depus la dosar (fila 14) întâmpinare, care a fost comunicată recurentei pârâte la data de 26.04.2013; după care:
Intimata reclamantă depune la dosar (filele 15, 16) înscrisuri cu privire la practică judiciară.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul de procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei pârâte, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat și motivat.
Intimata reclamantă, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
Pe fondul cauzei, solicită menținerea anulării în parte a dispoziției nr. 121 din 25 august 2010 și a dispoziției nr. 50 din 19 ianuarie 2011, precum și a dispozițiilor ulterioare emise până în prezent, numai sub aspectul stabilirii salariului de bază.
De asemenea, solicită obligarea recurentei la stabilirea salariului cuvenit reclamantei cu începere de la 25 august 2010, ținând cont de nivelul salariului cuvenit în luna decembrie 2009 pentru personalul contractual angajat în funcții similare, precum și să plătească diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, actualizată cu indicele de inflație, conform dispoziției hotărârii dată de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la 21.06.2011 la Secția de contencios administraiv și fiscal, reclamanta V. F.-M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția de S. Publică a Județului C. corelarea drepturilor salariale pentru personalul trecut din poziția de funcționar public în aceea de personal contractual, conform Legii 330/2009, începând cu data schimbării încadrării.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a avut funcția de funcționar public până la momentul apariției Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1078/2010, fiind ulterior încadrată ca personal contractual. Cu prilejul reîncadrării, pârâta nu a respectat însă prevederile art. 1 alin. 4 din OUG 1/2010, potrivit cu care drepturile salariale ale personalului reîncadrat trebuiau prevăzute la nivelul stabilit în luna decembrie 2009 pentru funcțiile contractuale similare pe care s-a produs reîncadrarea. O dată cu reîncadrarea personalului aflat sub incidența transformării raporturilor de serviciu în raporturi de muncă, trebuia să se realizeze și o salarizare corespunzătoare, la un nivel similar cu cel în care era încadrat restul personalului. În caz contrar, s-ar crea o discriminare de natură salarială vădită, încălcându-se atât dispozițiile art. 16 alin.1 din Constituție, cât și art.3 din Legea 330/2009.
Prin încheierea nr. 10.11.2011 s-a constatat natura civilă a cauzei, care a fost trimisă la secția I civilă, unde a fost înregistrată sub nr._ 6.12.2011*.
Prin cerere înregistrată la 1.10.2012, reclamanta și-a completat cererea solicitând și anularea în parte a dispozițiilor pârâtei nr. 121/25.08.2010 și 50/19.01.2011, precum și dispozițiile ulterioare emise până în prezent, numai sub aspectul stabilirii salariului de bază al reclamantei.
În apărare, pârâta nu a formulat întâmpinare, depunând la dosar înscrisuri: adresa nr._/01.09.2010 emisă de Ministerul Sănătății - Direcția de S. Publică și Control în S. Publică, statele de funcții și state de plată, contractul individual de muncă nr. 527/25.08.2010, actele adiționale nr. 276/19.01.2011 și 231/1.10.2010, adresa pârâtei nr._/2013.
Prin sentința civilă nr. 8, pronunțată de Tribunalul C. la data de 07 ianuarie 2013, în dosarul nr._ a fost admisă cererea completată formulată de reclamanta V. F. M., în contradictoriu cu pârâta Direcția de S. Publică Județeană C..
De asemenea, s-a hotărât anularea în parte a art. 2 din dispoziția pârâtei nr. 121/25.08.2010 și art. 1 din dispoziția pârâtei nr. 50/19.01.2011, precum și dispozițiile ulterioare emise până în prezent, numai sub aspectul stabilirii salariului de bază al reclamantei.
Totodată, a fost obligată pârâta să stabilească salariul cuvenit reclamantei, cu începere de la 25.08.2010, ținând cont de nivelul salariului cuvenit în luna decembrie 2009 pentru personalul contractual angajat în funcții similare, precum și să plătească diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, actualizată cu indicele de inflație.
Pentru a soluționa astfel, Tribunalul C. a avut în vedere următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de funcționar public în cadrul direcției pârâte până la data de 25.08.2010, când prin dispoziția nr. 121/25.08.2010 emisă de conducerea instituției a fost dispusă reîncadrarea într-un post de personal contractual. Ulterior a fost emisă și dispoziția nr. 50/19.01.2011 având un obiect similar, prin ambele dispoziției stabilindu-se salariul de bază și sporul de condiții periculoase sau vătămătoare.
Această măsură a intervenit pe fondul reorganizării activității Direcției de S. Publică C., în cadrul procesului amplu de reorganizare a unor autorități și instituții publice, în vederea raționalizării cheltuielilor publice, potrivit Legii 329/2009. Astfel, în Anexa nr. 2 a legii, la pct. 24, au fost prevăzute în mod expres direcțiile de sănătate publică județene, ca fiind instituții înființate prin hotărâre de guvern, supuse reorganizării prin reducerea unor posturi.
Prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1078/27.07.2010 au fost aprobate regulamentul de organizare și funcționare și structurile organizatorice ale direcțiilor de sănătate publică județene și a Municipiului București, la art. 5 fiind prevăzută calitatea de personal contractual a angajaților care nu exercită prerogative de putere publică, respectiv a celor din departamentul de supraveghere în sănătate publică și din compartimentul administrativ și mentenanță. Totodată, prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1595/2010 a fost aprobat statul de funcții al DSP C. valabil cu începere din data de 01.10.2010.
Prin cererea de față, reclamanta a contestat modalitatea în care pârâta a procedat la stabilirea salariului de bază cuvenit la momentul transformării raportului de serviciu în raport de muncă.
Sub acest aspect, din analiza statelor de plată a rezultat în mod evident că la 25.08.2010, când a fost reîncadrată într-un post de personal contractual, reclamanta și-a păstrat salariul de bază avut în calitate de funcționar public. Cu toate acestea, personalul contractual aflat în funcții similare la acel moment, beneficia de salarii de bază în cuantum superior, astfel cum rezultă de asemenea din înscrisurile anterior menționate.
Cu privire la acești din urmă salariați, prin art. 5 alin.1 din OUG 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar s-a prevăzut că începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009. În consecință, în cazul personalului contractual aflat în funcție la data de 31.12.2009 și a cărui salarizare a fost supusă dispozițiilor Legii 330/2009, s-a urmărit în mod expres păstrarea nivelului salariului de bază avut la momentul respectiv, principiul înscris în art. 7 alin. 2 din lege fiind acela ca în perioada de implementare a legii nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficia anterior.
În cazul de față, la 25.08.2010, în cadrul instituției pârâte au existat persoane angajate pe bază de contracte individuale de muncă pe același gen de post, având condiții identice de vechime și pregătire profesională, dar salarizate în mod diferit, pentru unicul motiv că o parte dintre acestea intrau în categoria personalului contractual la data de 31.12.2009, în vreme ce restul provenea din rândul foștilor funcționari publici.
Cu privire la modalitatea de salarizare a personalului reîncadrat în funcție, prin adresa nr._/11.10.2010 a Ministerului Sănătății - Direcția Organizare și Politici Sociale, s-a menționat că salarizarea funcționarilor publici este reglementată în anexa nr. III la Legea 330/2009, iar cea a personalului contractual în anexele nr. I și II, astfel că la trecerea pe funcții contractuale a funcționarilor publici, aceștia vor beneficia de drepturile de care ar fi beneficiat în decembrie 2009 în calitate de personal contractual.
O atare soluție presupune o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie de salarizare la situația concretă a personalului reîncadrat în funcție. Astfel, în cursul anului 2010, personalul contractual a avut un salariu reglementat de Legea 330/2009 și OUG 1/2010, prin raportare la salariul de bază din 31 decembrie 2009. Întrucât trecerea unor funcționari publici în funcții contractuale s-a realizat în anul 2010, raporturile de muncă urmau a fi stabilite în condiții similare celor aflate deja în derulare, cu respectarea salariului de bază aferent funcție ocupate. În fapt, reclamanta a încetat raportul de serviciu și a încheiat contract individual de muncă cu pârâta, raporturile de muncă fiind stabilite cu începere din data de 25.08.2010.
Deși art. 1 alin. 4 din OUG 1/2010 nu este incident în speță, întrucât vizează reîncadrarea în funcție după expirarea contractului colectiv de muncă aplicabil la nivelul instituției reorganizate, nefiind cazul pârâtei, totuși acestea sunt edificatoare asupra modului în care legiuitorul a reglementat salarizarea în astfel de situații de trecere de pe un post pe altul, ca urmare a reorganizării instituției angajatoare. Potrivit acestor dispoziții legale, drepturile salariale ale personalului reîncadrat sunt stabilite la nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcțiile similare celor pe care a fost reîncadrat din instituția sau autoritatea care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz.
Totodată, prin art. 31 din Legea 330/2009, s-a reglementat situația personalului nou-încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată a legii, în sensul că salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare.
Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale este evidentă intenția legiuitului de a asigura uniformizarea condițiilor de salarizare a personalului contractual care în cursul anului 2010 ocupa funcții similare, în condiții identice de vechime și studii, indiferent de data la care a fost dobândită această calitate.
Este adevărat că art. 7 din OUG 1/2010, care interzice majorarea salariilor de bază în anul 2010, cu excepția celor care au un nivel mai mic de 705 lei/lună și numai dacă în mod cumulat cu sporurile și indemnizațiile acordate nu este depășită această valoare. În cazul reclamantei nu se poate vorbi însă despre o majorare a salariului de bază, în condițiile păstrării funcției, ci despre o restabilire a salariului ca urmare a transformării postului din unul circumscris funcției publice într-un post de natură contractuală. Prin urmare, acordarea salariului de bază aferent postului ocupat prin reîncadrare nu constituie o încălcare a dispozițiilor art. 7 din OUG 1/2010, ci rezultatul interpretării corecte a dispozițiilor referitoare la salarizarea personalului instituțiilor publice în cursul anului 2010.
Pentru toate motivele expuse, acțiunea a fost admisă, cu consecința anulării în parte a art. 2 din dispoziția pârâtei nr. 121/25.08.2010 și art. 1 din dispoziția pârâtei nr. 50/19.01.2011, precum și dispozițiile ulterioare emise până în prezent, numai sub aspectul stabilirii salariului cuvenit reclamantei, cu începere de la 25.08.2010, ținând cont de nivelul salariului cuvenit în luna decembrie 2009 pentru personalul contractual angajat în funcții similare, precum și la plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, actualizată cu indicele de inflație.
S-a considerat că prin hotărârea pronunțată nu poate fi valorificat cu privire la stabilirea concretă a salariului reclamantei raportul de expertiză contabilă efectuat în dosarul nr._/118/2010, prin analogie cu salariați cu gradație similară prevăzuți în raport, în contextul în care acest raport a fost înlăturat chiar de instanța care a soluționat dosarul respectiv prin sentința civilă nr. 5554/25.10.2012, depusă la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția de S. Publică Județeană C., criticând soluția, în esență, pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Consideră că reclamanta, la data de 31.12.2009 era funcționar public – grila de salarizare fiind cea prevăzută în Anexa 3 din Legea nr. 330/2009.
Trecerea personalului din funcționar public în personal contractual s-a făcut potrivit OMS 1078 din 27 iulie 2010 – art.5.
Astfel, reclamanta are salariul pe care l-au avut la data de 01 decembrie 2009 prin raportare la art. 1,2,12 alin.3 și art.30 din Legea nr.330/2009, art.5 și 7 din O.U.G. nr. 1/2010.
A arătat că dispozițiile art.5 și art.7 din O.U.G. nr.1/2010 sunt în același sens.
În anul 2010, majorarea salariilor, a soldelor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare se va face numai pentru cele care au un nivel mai mic de 705 lei/lună și numai dacă în mod cumulat cu sporurile și indemnizațiile acordate nu este depășită această valoare.
Prin raportare la aceste texte de lege, apreciază că, chiar în situația în care aceste salarii s-ar fi calculat prin raportare la personalul contractual, nu se puteau acorda deoarece legea nu permite, așa cum rezultă din textele de lege menționate.
Față de aceste considerente a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a avut calitatea de funcționar public în cadrul pârâtei până la data de 25 august 2010, când prin dispoziția nr. 131 din 25 august 2010 a fost dispusă reîncadrarea într-un post de personal contractual.
Această măsură a intervenit pe fondul reorganizării activității Direcției de S. Publică C., în cadrul procesului amplu de reorganizare a unor autorități și instituții publice, în vederea raționalizării cheltuielilor publice potrivit Legii nr. 329/2009.
Astfel, în anexa nr.2 a legii, la pct.24 au fost prevăzute în mod expres direcțiile de sănătate publică județene, ca fiind instituții înființate prin hotărâre de guvern, supuse reorganizării prin reducerea unor posturi.
Prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1078 din 27 iulie 2010 au fost aprobate regulamentul de organizare și funcționare și structurile organizatorice a direcțiilor de sănătate publică județene și a Municipiului București, la art.5 fiind prevăzută calitate de personal contractual a angajaților care nu exercită prerogative de putere publică. Totodată, prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1595/2010 a fost aprobat statul de funcții al DSP C. valabil cu începere din data de 01.10.2010.
Reclamanta a contestat modalitatea în care pârâta a procedat la stabilirea salariului de bază cuvenit la momentul transformării raportului de serviciu în raport de muncă.
Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009 prevede laart.12 alin.3 că în anul 2010 salariile se stabilesc potrivit art.30 alin.5, fără a fi utilizați coeficienți de ierarhizare prevăzuți în anexele la lege.
Prin art.30 alin.(5) se prevede că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel că noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor deținute în luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc la salariu potrivit anexelor la prezenta lege.
Art.31 din Legea nr. 330/2009 prevede că: „pentru personalul nou încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcții similare”.
În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 31 din Legea nr. 330/2009.
Prin adoptarea Legii nr. 330/2009 s-a urmărit salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice începând cu data intrării sale în vigoare.
În concluzie, la trecerea pe funcție contractuală reclamanta trebuia să beneficieze de drepturile salariale de care ar fi beneficiat în decembrie 2009 în calitate de personal contractual.
Din statele de plată depuse la dosar rezultă că la data de 25 august 2010 când a fost reîncadrată într-un post de personal contractual reclamanta și-a păstrat salariul de bază avut în calitate de funcționar public. Cu toate acestea personalul contractual aflat în funcții similare la acel moment beneficia de salarii de bază în cuantum superior.
Intenția legiuitorului a fost de uniformizare a condițiilor de salarizare a personalului contractual care în cursul anului 2010 ocupa funcții similare, în condiții identice de vechime și studii, indiferent de data la care a fost dobândită această calitate.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ JUDEȚEANĂ C., cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr. 8, pronunțată de Tribunalul C. la data de 07 ianuarie 2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă V. F. M., cu domiciliul în C., ., ., .> Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. BĂDULESCUJELENA Z.
M. A.
Grefier,
A. B.
Red.hot.jud.fond M.S.-S.
Red.dec.jud.rec.J.Z./13.06.2013
Tehnored.gr.AB/2 ex./14.06.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 910/2013.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1157/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
