Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 910/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 910/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 15297/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.910/CM
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - R. A.
Judecător – M. A.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „CFR MARFĂ” S.A. – cu sediul procesual ales în municipiul C., . nr.2, județul C. împotriva sentinței civile nr.2246 din data de 10 mai 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă S. L. - domiciliat în municipiul C., ..12, județul C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată învederează instanței că intimata reclamantă a depus concluzii scrise la data de 25 septembrie 2013 comunicate și recurentei pârâte iar ambele părți solicită judecata recursului în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
CURTEA
S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A. a declarat recurs la data de 27 mai 2013, împotriva sentinței civile nr.2246 din data de 10 mai 2013, pronunțată de Tribunalul C., pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta S. L. a chemat în judecată pe pârâtele S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A. și S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A.- Sucursala Muntenia Dobrogea, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâtele la plata drepturilor bănești reprezentând salariul suplimentar pentru anii 2009 și 2010, prima de Ziua Feroviarului pentru anul 2009, primele de Paști și C. 2009 și 201o, contravaloarea tichetelor de masă neeliberate din aprilie 2009 și până la data formulării acțiunii.
Totodată, reclamantul a solicitat actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că drepturile bănești pretinse sunt stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2011.
A susținut reclamantul că prin art. 32 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, nemodificat din anul 2007, a fost prevăzut un salariu suplimentar-al 13-lea salariu, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Au fost invocate de asemenea dispozițiile art. 64 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, referitoare la ajutorul social pentru Paști și C., neplătit de către pârâtă, precum și obligațiile contractuale de plată a unei prime pentru Ziua Feroviarului și de acordare a câte un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare, începând cu data de 01.11.2007, potrivit art. 74 din același contract colectiv de muncă.
În dovedirea cererii, reclamanta nu a propus probe.
În apărare, pârâta SNTFM CFR Marfă S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei SNTFM-CFR S.A.- Sucursala Muntenia Dobrogea, susținându-se că sucursala nu are statut de angajator, fiind lipsită de personalitate juridică potrivit dispozițiilor art. 43 din Legea 31/1990.
Cu privire la aceeași pârâtă, a fost invocată și excepția lipsei calității procesual pasive, pentru considerentul că această pârâtă nu are un buget de venituri și cheltuieli propriu, distinct și prin urmare nu are capacitatea legală și financiară de a dispune la nivel local acordarea către salariați a primelor sau sporurilor.
Pe aceeași cale, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, apreciind că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile bănești solicitate în cauză este termenul de 6 luni prevăzut de art. 268 alin.1 lit. e Codul muncii. De asemenea, pentru o parte dintre pretențiile deduse judecății, pârâta a apreciat împlinit și termenul de prescripție de 3 ani, reglementat de art. 268 alin.1 lit.c Codul muncii.
Pe fondul cauzei, pârâta a precizat că reclamanta a fost angajatul S.C. TMC CFR Ferry-Boat S.A., societate constituită la data de 31.01.2008 și ulterior absorbită de SNTFM CFR Marfă S.A., la data de 27.06.2012.
Prin urmare, a susținut pârâta, în perioada de referință din acțiune, drepturile salariale cuvenite reclamantului au fost stabilite în baza contractelor colective de muncă aplicabile la nivelul angajatorului S.C. TMC CFR Ferry-Boat S.A., respectiv contractele colective de muncă înregistrate sub nr. 75/26.06.2008 și 198/30.07.2009 la DMPS C., cel din urmă modificat prin actul adițional nr. 1073/28.04.2010, a cărui valabilitate a fost stabilită de părți până la data de 31.01.2011.
În privința celui de-al 13-lea salariu, s-a învederat în cuprinsul întâmpinării că prevederile art. 28 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. TMC Ferry-Boat S.A. și valabil în perioada 2008-2009 nu obligă societatea să plătească salariaților un salariu suplimentar la expirarea anului calendaristic, ci părțile sunt de acord cu posibilitatea ca salariații să beneficieze de acest salariu, în funcție de veniturile realizate de societate. Cu referire la anul 2010, s-a precizat că părțile dialogului social au stabilit ca prevederile art. 28 alin.1 din CCM la nivel de unitate să nu se aplice.
Cu privire la premierea de Ziua Feroviarului, pârâta a menționat că începând cu anul 2010 nu s-au mai aplicat prevederile art. 62 alin.2 din CCM la nivel de unitate, iar pentru anul 2011, nu mai este reglementată acordarea acestei premieri.
În privința primelor de Paști și C. s-a arătat că în anul 2009, prin art. 62 alin.1 din CCM la nivel de unitate, s-a prevăzut că prevederile contractuale referitoare la aceste ajutoare se aplică cu data de 01.01.2010.Ulterior, prin CCM încheiat la data de 30.07.2009, s-a stabilit că ajutoarele materiale menționate nu se acordă pentru anul 2010.
A mai arătat pârâta că acordarea tichetelor de masă a fost reglementată de art. 71 alin.1 din CCM la nivel de unitate, în condițiile legislației în vigoare, iar prin actul adițional din 28.04.2010 s-a prevăzut că dispozițiile anterior menționate nu sunt aplicabile în anul 2010.
În dovedirea celor susținute, pârâta a depus la dosar extrase din contractele colectiv de muncă aplicabile la nivelul . Boat S.A în perioada 2009-2011.
Prin sentința civilă nr.2246 din data de 10 mai 2013, pronunțată în dosarul civil nr._, Tribunalul C. a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei SNTFM CFR MARFĂ SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA.
A respins acțiunea în contradictoriu cu SNTFM CFR MARFĂ SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SNTFM CFR Marfă Sucursala Muntenia Dobrogea, ca fiind rămasă fără obiect.
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la acordarea premiului anual acordat de Ziua Feroviarului pentru anul 2009, ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paști 2009 și a contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei aprilie 2009– 18.12.2009.
A respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la acordarea premiului anual acordat de Ziua Feroviarului pentru anul 2009, ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paști 2009 și a contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei aprilie 2009– 18.12.2009 ca prescrisă.
A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune întemeiat pe disp.art.268 alin.1 lit.e c. muncii.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S. L., în contradictoriu cu pârâta în contradictoriu cu pârâta S. Naționala de Transport Feroviar de Marfa CFR Marfă S.A..
A obligat pârâta la plata către reclamantă a următoarelor drepturi salariale, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective:
- salariul suplimentar aferent anilor 2009, egal cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie 2009,;
- primele de Paști 2010 și C. 2009, 2010, echivalente cu salariul de bază la nivelul clasei I de salarizare;
- contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 20.12._11.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele iar în temeiul art.137 Cod procedură civilă, a analizat cu prioritate excepțiile invocate de pârâte prin întâmpinare, reținând următoarele:
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei SNTFM –CFR Marfă S.A. –Sucursala Muntenia Dobrogea
Potrivit art.43 din Legea nr.31/1990, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale și se înregistrează, înainte de începerea activității lor, în registrul comerțului din județul în care vor funcționa.
Neavând personalitate juridică, sucursala nu poate fi titulară de drepturi și obligații, astfel că nu poate sta în judecată, excepția invocată fiind fondată.
Pentru aceste motive, va fi admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei menționate, fiind deci rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesual pasive a aceleiași pârâte.
Ca o consecință a admiterii excepției, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta SNTFM –CFR Marfă S.A. –Sucursala Muntenia Dobrogea va fi respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune
Conform art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, se prescriu în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile reclamantului în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator
Potrivit art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii, se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, pretențiile formulate în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 159 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 160 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
În mod evident, excepția vizând incidența art. 268 alin. 1 lit e Codul muncii nu mai subzistă în acest caz, motiv pentru care va fi respinsă ca nefondată, drepturile putând fi pretinse în termenul de trei ani stabilit prin lit. c al aceluiași articol.
În ce privește perioada care excede termenului general de prescipție de 3 ani, urmează a se reține că în acest interval de timp ia naștere dreptul la acțiune privind prima de Paști aferentă anului 2009, premiul pentru Ziua Feroviarului aferent anului 2009 și contravaloarea tichtelor de masă aferente perioadei aprilie_12.Pentru aceste motive, prescripția dreptului la acțiune invocată în temeiul art. 268 alin.1 lit. c Codul muncii va fi admisă în privința pretențiilor menționate, cu consecința respingerii lor ca prescrise.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, asupra fondului acțiunii, având ca obiect salariul suplimentar pentru anii 2009 și 2010, primele de Paști 2010, C. 2009 și 2010 și contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 19.12._12, rezultă următoarele:
1.Cu privire la al 13-lea salariu
În susținerea acestor pretenții aferente anului, sunt aplicabile dispozițiile art. 28 alin.1 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de .-Boat S.A. cu începere din data de 30.07.2009, text potrivit cu care pentru munca ireproșabilă desfașurată în cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Conform art.30 din CCM la nivel de grup de unități pe anii 2008-2010 „Pentru munca ireproșabilă desfășurată in cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.”
Daca din dispozițiile CCM la nivel de unitate rezulta ca acest salariu suplimentar nu era obligatoriu a fi acordat ci se prevede doar posibilitatea acordorii lui, din dispozițiile CCM la nivel de grup de unități rezultă că acordarea acestui salariu era obligatorie.
Astfel, din întregul cuprins al art.30 al CCM la nivel de grup de unități nu rezulta ca plata salariului este condiționată de vreun factor.
Din contra, textul alineatului 1 este imperativ, in sensul ca se arata „..salariații unităților feroviare vor primi….”
De asemenea, alineatul 3 al aceluiași articol arata modul in care sa constituie fondul necesar pentru acordarea acestui salariu fără a se face mențiuni de genul condiționalului optativ, arătându-se „… fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar..”, deci nu se menționează că se poate constitui sau se constituie in funcție de un anumit nivel al veniturilor sau daca se obțin venituri.
Prin urmare, chiar daca situația economică a societății pârâte este una grea, nu se poate retine, din înscrisurile depuse, ca aceasta nu a realizat venituri, ci doar ca acestea nu a fost suficiente astfel ca societatea nu a avut profit si a înregistrat pierderi.
În consecință, în temeiul acestor dispoziții contractuale, reclamanta este îndreptățită la plata salariului suplimentar aferent anului 2009.
2. Cu privire la primele de Paști pentru anul 2010 și C. 2009 și 2010
Potrivit art. 62 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul unității angajatoare în anul 2009, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații care la data acordării ajutoarelor se află în concediu fără plată cu durata de un an.
Prin alin.2 al articolului menționat, s-a reglementat acordarea celor două categorii de prime începând cu data de 01.01.2010.
Prin urmare, începând cu data de 01.01.2010 devenea obligatorie executarea clauzei contractuale prorogate. Cum pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații, urmează să achite reclamantului prima pentru C. 2009, 2010 la nivelul clasei 1 de salarizare.
Prin actul adițional înregistrat sub nr. 1073/28.04.2010 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, s-a prevăzut modificarea art. 62, în sensul că ajutoarele materiale pentru Paști și C. nu se acordă pentru anul 2010.
Instanța nu va retine nici susținerea pârâtei conform căreia in anul 2009 plata primei de Paste si de C. a fost suspendata.
Astfel, in CCM la nivel de grup de unități CFR pe anul 2008 prelungit succesiv până la 31 decembrie 2011 prin actele adiționale nr. 370/2008 și 4294/2010 se arată la art.71 „In afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariatii vor mai beneficia de urmatoarele:- cu ocazia sarbatorilor de Paste si de C. se va acorda salariatilor un ajutor material stabilit cel putin la nivelul clasei 1 de salarizare… pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al carei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administratie, la nivelul clasei 1 de salarizare;.”
Din întregul cuprins al art.71 nu rezultă că plata ajutoarelor este condiționată de vreun factor.
Din contra, textul alineatului 1 este imperativ, in sensul ca se arata „..salariații vor mai beneficia … se va acorda o premiere…”
Potrivit art.133 din legea 62/2011 „ Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: a) pentru toți angajații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel; b) pentru toți angajații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă; c) pentru toți angajații încadrați în unitățile din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă și care fac parte din organizațiile patronale semnatare ale contractului.”
In corelația dintre diferitele tipuri de contracte colective de munca, contractele colective de munca de la nivel superior constituie, potrivit legii, izvor de drept pentru contractele colective de munca de la nivelurile inferioare. Sub aspectul drepturilor salariaților, contractul colectiv de munca de la nivelul superior reprezintă pentru contractul colectiv de munca de la nivelul inferior o baza minimala. Prin urmare, in contractul colectiv de munca de la nivel inferior se pot stabili numai drepturi egale sau mai mari decât cele din contractul colectiv de la nivel superior.( art.238 c. muncii în forma în vigoare la data nașterii drepturilor reclamantului „Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior” )
Din cele expuse, rezulta ca, contractul colectiv de munca la nivel de grup de unități este aplicabil pentru acele unități care fac parte din asociațiile patronale si sindicale din ramura respectiva si care au fost nominalizate in anexa la fiecare contract.
Prin urmare, fiind o dispoziție mai favorabilă pentru salariați, instanța a apreciat că aceasta ( art.71 CCM la nivel de grup de unități) se aplică cu prioritate fata de dispozițiile CCM la nivel de unitate.
Pentru cele expuse, având in vedere dispozițiile art.62 din CCM la nivel de unitate mai sus citate si dispozițiile art.229 si 148 din legea 62/2011 si instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei prima de ziua Ceferistului si de Paste pe anul 2010, prima de C. pe anii 2009 si 2010 salariul suplimentar pe anii 2009 si 2010, drepturi bănești ce vor fi actualizate cu rata inflației din data plății.
3.Cu privire la contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 19.12._12
În susținerea acestui capăt de cerere, reclamantul a invocat dispozițiile art. 74 din contractul colectiv de muncă, prin care se reglementează acordarea unui tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare din lună, în condițiile legislației în vigoare.
Prevederi similare celor enunțate s-au regăsit de asemenea în cuprinsul art. 43 alin.2 lit.b din CCM la nivel de ramură.
S. pârâtă a semnat contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități, contract a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 31.01.2011 prin acte adiționale succesive, ultimul dintre acestea fiind înregistrat sub nr. 629/04.01.2011 la MMFPS.
Dispoziții similare s-au regăsit și în contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate în perioada 2009-2010, după cum a recunoscut pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar.
Potrivit art. 236 alin 4 din Codul muncii, în vigoare la data încheierii acestor contracte, precum și pe durata lor de valabilitate, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea prevederilor legale constituie legea părților. Tot astfel, art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii prevedea următoarele: „contractele colective de muncă încheiate la nivel de grup de unități produc efecte pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.”
Din modalitatea de redactare a dispozițiilor contractuale rezultă cu claritate că beneficiul dreptului nu este condiționat, nefiind impuse negocieri ulterioare, ci dimpotrivă, se stabilesc prin acestea atât numărul de tichete, cât modalitățile concrete de acordare
Această modalitate de reglementare a dreptului salarial constituie un argument decisiv în concluzionarea că angajatorul și-a asumat obligația de plată a tichetelor de masă prin contractele colective de muncă aplicabile. Angajatorul are obligația de a acorda tichetele de masă lunar și anticipat, iar eventualele neacordări ale acestora nu-l exonerează de la îndeplinirea obligației.
În aceste condiții în sarcina angajatorului care nu își respectă obligația stabilită în contractul colectiv de muncă prin acordarea anticipată a tichetelor de masă, se naște datoria dezdăunării salariaților respectiv dreptul la compensație.
Ca urmare, reclamanta este îndreptățiți la acordarea tichetelor de masă pentru perioada 20.12._11, urmând ca pârâta să fie obligată la plata contravalorii acestor tichete. Pentru perioada ulterioară, contratul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate nu a mai reglementat acordarea tichetelor de masă, expirând totodată valabilitatea CCM la nivel de grup de unități. În consecință, pretențiile aferente perioadei 20.12._11 au fost respinse ca nefondate.
Critica sentinței prin motivele de recurs formulate de pârâtă au vizat în esență următoarele:
Recurenta pârâtă consideră că hotărârea pronunțată în prima instanță este nelegală întrucât au fost interpretate greșit dovezile administrate, fiind nesocotite prevederile Contractelor Colective de Muncă încheiate la nivel de unitate, probe ce erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Cum prima instanță a nesocotit dovezile administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, apreciază că s-a încălcat flagrant dreptul pârâtei la un proces echitabil, reglementat de art.6 din CEDO, drept ce implică, printre altele, obligația pentru instanțe de a proceda la examinarea efectivă a cererilor deduse judecății, a mijloacelor de apărare a dovezilor administrate, pentru a putea pronunța o hotărâre care să asigure o rezolvare completă și pertinentă a acestora.
Interpretând și aplicând greșit prevederile legale și cele contractuale invocate de reclamant, Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi 2008-2010, instanța de fond a încălcat și principiul disponibilității, specific cauzelor civile, motivând apreciat că a schimbat în mod nelegal înțelesul lămurit și al acțiunii, dând o interpretare diferită.
Prin urmare, orice Contract individual de muncă se încheie nu numai în considerarea prevederilor legii, ci în considerare clauzelor contractuale colective ce îi sunt aplicabile salariatului în cauză.
Astfel, în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, cum de altfel legiuitorul a stipulat în art.247 Codul muncii, prevedere abrogată prin art.1 pct.90 din Legea nr.40/2011.
În acest context, în temeiul art.40 alin.2 Codul muncii, raportat la art.243 Codul muncii, art.155 Codul muncii și art.51 alin.5 din Constituție, ce statuează obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din Contractul colectiv de muncă aplicabil și contractele individuale de muncă, apreciază că în mod eronat, vădit nelegal pârâta a fost obligată să achite intimatului reclamant drepturi bănești ce nu sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, norma specială aplicabilă în raporturile de muncă către angajatorul CFR Ferry-Boat S.A. și salariatul reclamant.
Apreciază recurenta pârâtă că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și în soluționarea excepției prescrierii dreptului material la acțiune pe dispozițiile art.268 alin.1 lit.”e” Codul muncii.
Potrivit art.268 alin.1 lit.”e” din Codul muncii, cererile privind soluționarea unui conflict de muncă, în cazul neexecutării Contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia, pot fi cumulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Or, drepturile bănești solicitate prin acțiune, nu reprezintă un adaos la salariu, pentru a fi aplicabile dispozițiile art.160 din Codul muncii, iar simpla cuantificare a ajutoarelor materiale stipulate în Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, conform Capitolului VI, prin raportare cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, nu le conferă natura juridică a unui drept salarial.
Critică hotărârea recurată prin prisma interpretării și aplicării greșite a prevederilor contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate S.C. „TMC CFR Ferry-Boat” S.A. astfel încât se impune modificarea hotărârii și respingerea capetelor de cerere privind plata drepturilor bănești reprezentând salariul suplimentar 2010 și contravaloarea tichetelor de masă neacordate.
Potrivit art.28 alin.1 din Contractul colectiv de muncă al S.C. „TMC CFR Ferry-Boat” S.A. încheiat la data de 26.03.2008, părțile au prevăzut că „Pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”.
Art.71 alin.1 din Contractul colectiv de muncă al .C. „TMC CFR Ferry-Boat” S.A. încheiat la data de 26.03.2008 reglementează acordarea unui tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare, în condițiile legislației în vigoare.
În anul 2010 a fost încheiat actul adițional la Contractul colectiv de muncă al S.C. „TMC CFR Ferry-Boat” S.A. 2009, înregistrat sub nr.1073/28.04.2010 la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Direcția de Muncă și Protecție Socială C., prin care părțile au modificat valabilitate și conținutul Contractului colectiv de muncă încheiat în anul 2009.
În temeiul contractului colectiv de muncă 2009 modificat prin act adițional din 28.04.2010, părțile au stabilit modificarea clauzelor negociate în anul 2009, după cum urmează:
Art.62 prevede că: „Pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare”, însă la alin.3 din același articol părțile au stabilit că „Premierea pentru Ziua Feroviarului nu se acordă pentru anul 2010”.
Art.62 alin.1 din Contractul colectiv de muncă al S.C. „TMC CFR Ferry-Boat” S.A. încheiat la data de 30.07.2009 stabilește următoarele: „Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C. se va acorda salariaților, un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații S.C. „TMC CFR Ferry-Boat” S.A. care la data acordării ajutoarelor cu ocazia sărbătorilor de Paști și C. se află în concediu fără plată cu durata de un an”, însă la alineatul următor părțile au stipulat că: „Ajutoarele materiale menționate nu se acordă pentru anul 2010”.
Potrivit art.28 alin.1 din Contractul colectiv de muncă al S.C. „TMC CFR Ferry-Boat” S.A. încheiat la data de 30.07.2009, părțile au prevăzut că: „pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”, însă la alin.2 al aceluiași articol s-a stabilit că: „Salariul suplimentar menționat nu se acordă pentru anul 2010”.
Cum în contractul colectiv la nivel de ramură nu s-a stabilit obligativitatea acordării salariului suplimentar și a tichetelor de masă, ci s-a reglementat posibilitatea și condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare funcție de posibilitățile fiecărei unități, a drepturilor bănești reglementate în art.43 din Contractul colectiv de muncă „Adaosurile la salariul de bază brut negociat al salariatului”. Se va observa că art.43 definește noțiunea de adaos la salariu și enumără la alin.1 drepturile bănești care reprezintă adaosuri la salariul de bază, la alin.2 alte venituri printre care salariul suplimentar și tichetele de masă, la alin.3 menționându-se în mod expres că la nivel de unitate vor fi stabilite drepturile bănești, condițiile de acordare sau anulare, diferențiere, funcție de posibilitățile concrete. Din modul de redactare al textului art.43 nu rezultă obligația angajatorilor din ramura transporturi de a acorda drepturile bănești enumerate.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate de pârâtă Curtea a apreciat că acest sunt fondate în parte pentru următoarele considerente:
Cu privire la salariul suplimentar pe anul 2010
Prin actul adițional nr.1073/28.04.2010 s-a modificat art.28 al.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de S.C. „Transport Maritim și de Coastă CFR Ferry-Boat” S.A. menționându-se faptul că salariul suplimentar pe anul 2010 nu se acordă.
Având în vedere faptul că actul adițional a fost înregistrat la data de 28.04.2010, iar potrivit art.31 al.2 din Legea nr.130/1996 (în vigoare la acel moment), modificările aduse Contractului colectiv de muncă devin aplicabile de la data înregistrării lor, Curtea a apreciat că reclamantului nu i se cuvine salariul suplimentar pe anul 2010 astfel cum a concluzionat în mod judicios și Tribunalul respectiv ulterioare datei de 01.02.2011.
Cu privire la contravaloarea tichetelor de masă după 28.04.2010
Prin actul adițional nr.1073/28.04.2010 s-a modificat art.71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate „Transport Maritim și de Coastă CFR Ferry-Boat” S.A. în sensul că acordarea tichetelor de masă se suspendă pe anul 2010.
Având în vedere prevederile art.31 al.2 din Legea nr.130/1996 menționate mai sus, Curtea a apreciat că reclamantului nu i se mai cuvin tichetele de masă după 28.04.2010.
În ceea ce privește celelalte critici aduse hotărârii primai instanțe Curtea a apreciat că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei aprilie 2010 – 28 aprilie 2010
Prin art.71 al.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate „Transport Maritim și de Coastă CFR Ferry-Boat” S.A. s-a prevăzut faptul că: „începând cu data de 01.07.2009 se va acorda salariaților S.C. „Transport Maritim și de Coastă CFR Ferry-Boat” S.A. câte un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare, în condițiile legislației în vigoare”.
Din modalitatea de redactare a dispozițiilor Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate rezultă fără echivoc că acordarea tichetelor de masă nu este condiționată de realizările economice ale societății ci este o obligativitate.
Este adevărat că prin dispozițiile legii nr.142/1998 s-a prevăzut că acordarea tichetelor de masă nu este obligatorie ci doar o facultate, însă în cauză angajatorul și-a manifestat acordul pentru acordarea acestora, iar potrivit art.236 al.4 din Codul muncii: „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților”.
Referirea din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. La acordarea tichetelor de masă „în condițiile legii” este una cu caracter general, iar nu la anumite condiții speciale prevăzute de aceasta, a căror îndeplinire să fie necesară pentru ca salariatul să beneficieze de tichete de masă.
În ceea ce privește c/valoarea tichetelor aferente lunii ianuarie 2011 acestea se datorează având în vedere că prin actul adițional nr.1073/28.04.2010 s-a suspendat acordarea tichetelor de masă până la 31 decembrie 2010, iar pentru luna ianuarie 2011 au devenit aplicabile dispozițiile art.2 (2) din Contractul colectiv de muncă 2009 CFR Ferry – Boat, valabilitatea contractului fiind stabilită până la 31 ianuarie 2011, deci contractul își prelungește valabilitatea și are conținutul modificat prin actul adițional nr.1073/28.04.2010.
În ceea ce privește Prima de C. 2010 și aceasta intră sub interdicția actului adițional nr.1073/28.04.2010 și deci pentru anul 2010 nu se acordă.
Pentru considerentele arătate mai sus potrivit art.312 Cod procedură civilă Curtea a admis recursul formulat și a modificat în parte sentința recurată conform celor dispuse în dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul civil formulat de recurenta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „CFR MARFĂ” S.A. – cu sediul procesual ales în municipiul C., . nr.2, județul C. împotriva sentinței civile nr.2246 din data de 10 mai 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă S. L. - domiciliată în municipiul C., ..12, județul C..
Modifică în parte sentința în sensul că respinge pretențiile având ca obiect Primă C. 2010 și c/valoare tichete aferente perioadelor 29 aprilie 2010 – 31 decembrie 2010 și 01 februarie 2011 – 24 iunie 2011.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. A. M. A. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud.fond - D.I.F.
Red.dec.jud.- M.A./08.11.2013
Tehnored.gref.G.I./3 ex.
Data: 08.11.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 548/2013.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 329/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
