Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 456/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 456/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 5773/118/2012
dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ nr. 456/CM
Ședința publică din 10 iunie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE – M. G.
JUDECĂTOR – G. L.
JUDECĂTOR – VANGHELIȚA T.
Grefier - A. B.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant C. E., cu domiciliul în C., .. 181A, ., împotriva sentinței civile nr. 748, pronunțată de Tribunalul C. la data de 11 februarie 2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte S.C. P. S.A. – membru OMW G. Austria, cu sediul în București, sector 1, . și S.C. P., prin Zona de Producție nr.6 G. de Zăcăminte PETROMAR, cu sediul în C., Incinta Port, D. 34, nr.22, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da recurentului reclamant posibilitatea să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, în raport de dispozițiile art. 156(2) Cod procedură civilă, a încuviințat cererea de amânare a pronunțării formulată de apărătorul intimatelor pârâte – pentru respectarea egalității de tratament. Pe cale de consecință, Curtea a amânat pronunțarea la data de 10 iunie 2013.
La data de 06 iunie 2013, recurentul reclamant a trimis la dosar (filele 16-24) concluzii scrise, precum și înscrisuri reprezentând practică judiciară iar la data de 10 iunie 2013 Curtea a hotărât astfel:
CURTEA
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta la 17.05.2012, reclamantul C. E. a solicitat că în contradictoriu cu pârâții . OMV G. Austria și . de producție nr. 6 G. de zăcăminte Petromar Constanta să se dispună obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 la salariul minim pe economie indexat, pentru perioada cuprinsa intre anul 2009 până în prezent.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arat că, prin sentința civila nr. 485/2008 a Tribunalului Constanta a fost admisa cererea formulata de colegii săi și a fost obligata pârâta să le plătească acestora diferențele de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim pe economie indexat pentru perioada cuprinsa intre 14.03._08; prin sentința civila pronunțată în dosarul civil nr._ al Tribunalului Constanta a fost obligata pârâta să plătească diferențele de drepturi bănești rezultate din aplicarea indicelui de salarizare 1,98 pentru perioada 15.03.2008-1.06.2009.
În susținerea acțiunii, s-a mai precizat că, prin actul adițional la CCM 2004-2005 al P. SA s-a stabilit că salariul de baza minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat iar modificările ulterioare ale contractului colectiv de munca nu au vizat dispozițiile art. 128 alin. 5 referitor la salarizare; apoi, anexa nr. 15 a devenit ulterior anexa 1 bis care nu este modificată, astfel că indicele de salarizare prevăzut pentru salariații din unitățile și subunitățile . și pentru salariații Petromar deoarece art. 236 din același contract nu s-a modificat.
La 01.08.2012, reclamantul și-a modificat acțiunea în sensul completării ei cu o cerere de obligare a pârâtei la plata indexata cu indicele de inflație și cu dobânda legala, pentru perioada cuprinsa intre data înregistrării cererii și data de 17.05.2009, a drepturilor bănești reprezentând contravaloarea orelor suplimentare efectuate, în procent de 100%, conform dispozițiilor art. 67 alin 1 și art. 141 alin 1 din C.C.M..
În motivarea cererii completatoare, reclamantul arata că prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate s-a stabilit că timpul de munca peste durata normala a zilei de lucru reprezintă ore suplimentare și se plătesc în regim de timp de munca suplimentar; prin protocolul nr._/2004 încheiat intre societatea pârâta și Federația Sindicala Petromar, s-a convenit că începând cu data de 1.07.2004, salariații care lucrează în sistem de tura vor avea regim normal de lucru și li se va acorda un spor de 15%; prin același protocol se prevede că salariații care nu lucrează în regim de tura și care prestează munca în zilele de repaus săptămânal vor fi plătiți conform art. 141 CCM.
La 01.10.2012, pârâta a formulat întimpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, susținând că pretențiile reclamanților exced termenului de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii prevăzut de art. 283 lit. c C. muncii.
P. sentința civilă nr. 748/11.02.2013, Tribunalul C. a respins excepția prescrierii acțiunii că nefondata și a admis în parte acțiunea obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 6 lei reprezentând contravaloarea orelor suplimentare efectuate; au fost respinse cererile reclamantului de obligare la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 și a cheltuielilor de judecata că nefondate.
Pentru a ajunge la concluzia netemeiniciei excepției prescripției, tribunalul a amintit că, în cauză, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi bănești pe ultimii 3 ani dinaintea introducerii acțiunii, anume din mai 2009 care se încadrează în prevederile art. 2517 C.civ
Pentru a respinge cererea reclamantului de obligare la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98, tribunalul a observat că potrivit art. 128 alin. 5 din Contractul colectiv de munca la nivel Petromar pe anii 2003 – 2004, ,,În cadrul PETROMAR Constanta, salariul de baza minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat”; pentru perioada 16.04.2004–10.05.2005 a operat la nivel P. S.A. contractul colectiv de munca nr. 2714/16.04.2004. prin care la art.128 alin. 5 se prevedea că ,,În cadrul S.N.P. P. S.A., filialelor, sucursalelor și subunităților nominalizate în anexa nr. 1, salariul de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat”.
Prima instanță a mai reținut că acest contractul colectiv de muncă pe perioada 2003 – 2004 a fost ulterior modificat prin Actul adițional nr. 9214/11.11.2003 care a stabilit - sub aspectul art. 128 (5) - că noua formulare a textului se va referi la un coeficient de 1,98 mai mare decât salariul minim de economie indexat pentru salariații PETROMAR Constanta; pentru perioada 11.05._06 a operat la nivelul societății contractul colectiv de munca nr. 2643/11.05.2005, conform modificărilor și completărilor aduse vechiului CCM prin Actul aditional nr. 2643/11.05.2005 care la art. 128 (5) s-a prevăzut la stabilirea salariului de baza minim acelasi coeficient de 1,76 raportat la salariul minim pe economie actualizat, inclusiv în cadrul filialelor, sucursalelor și subunităților nominalizate în Anexa 1.
Apoi, a arătat tribunalul, pentru perioada 24.02._07 a operat la nivelul societății contractul colectiv de munca nr. 1054/24.02.2006, iar pentru perioada 23.02._08 a fost aplicat la nivelul societății contractul colectiv de muncă nr. 923/23.02.2007; ambele contracte au păstrat sub acest aspect mențiunile cuprinse în CCM anterior, referitoare la indicele aplicat la stabilirea salariului de baza minim în societate.
Prima instanță Tribunalul a mai constatat că, la 22.02.2008 a fost înregistrat sub nr. 1090 Actul adițional la Contractul colectiv de munca la nivelul P. S.A. prin care s-a dispus prorogarea efectelor CCM pe o perioadă de minimum un an, fiind aduse modificări și completări unora dintre dispozițiile sale; sub aspectul textului art. 128 alin. 5, actul aditional nu a adus nici o modificare normei astfel cum a fost stabilita în contractele colective anterioare. Cu privire la salariații Petromar s-a prevăzut în art. 236: „Anexele la prezentul contract fac parte integrantă din acesta, având forță obligatorie între părți. Drepturile și obligațiile ce decurg din specificul activității desfășurate de salariații Petromar C. vor face obiectul anexei nr. 15, care va fi înregistrată că act adițional”.
În aceste condiții, tribunalul a considerat că modificarea clauzelor CCM la nivel de unitate nu îi afecta pe angajații Petromar decât în măsura în care se modifica anexa nr.15 deoarece art. 236 nu a fost înlăturat din CCM de către partile semnatare; dar analizând înscrisurile depuse, anume actul aditional nr. 447/2005, nr. 2643/2005, nr. 1054/2006, nr. 3589/2006, nr. 923/2007 și nr. 1090/2008, prima instanță a constata că, în cazul angajaților din Zona Petromar Constanta drepturile acestora sunt cuprinse în mod expres în Anexa 1 bis, iar nu în Anexa 1; anexa 1 bis este fosta Anexa 15, așa cum rezulta în mod expres din cuprinsul punctului 21 din Anexa 1 la actul aditional la contractul colectiv de munca, act aditional privind anul 2008.
De aceea, tribunalul a concluzionat că pentru angajații din Zona Petromar nu se aplica forma modificata a art. 128(5), respectiv coeficientul de 1,76 ci valoarea de 1,98 care a rămas neschimbată de-a lungul anilor, ea făcând obiectul Anexei 15, devenita ulterior Anexa 1 bis
Pentru a pronunța aprecia că, după data de 01.06.2009, reclamantul nu este indreptatit la calcularea salariului prin aplicarea indicelui de 1,98 la salariul minim indexat pe economie, tribunalul a observat că, la data de 29.05.2009 a fost înregistrat contractul colectiv de munca nr. 2458 la nivel de S.C. P. S.A., încetând astfel valabilitatea contractului colectiv de munca înregistrat sub nr. 8080/2000, precum și a tuturor actelor adiționale și a anexelor acestui contract; prin art. 89 din noul contract colectiv de munca, s-a prevăzut în mod expres că „începând cu data de 01.06.2009, salariul de bază la nivelul P. este de 715 lei și reprezintă echivalentul coeficientului 1,00 din Anexa 3 bis”; în privința salariaților Petromar, Anexa 15 la noul contract nu a prevăzut nici o derogare referitoare la calcularea salariului minim de baza, fiind stabilite dispoziții exprese doar în ceea ce privește coeficienții de ierarhizare aplicabili la salariul minim de baza lunar.
În ceea ce privește cererea de obligare la plata orelor suplimentare instanța constata că aceasta este întemeiată doar în parte, având în vedere art. 98 din CCM la nivel de . concluziile raportului de expertiza din care a reieșit că reclamantul a efectuat în perioada cuprinsa intre 17.05._12 doar 8 ore suplimentare pentru care nu a primit plata, aceste ore valorând 6 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C. E., prin care a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în parte a hotărârii recurate, cu consecința admiterii capătului 1 din cerere privitor la aplicarea indicelui 1,98 pentru perioada 17.05.2009 – 01.06.2009.
În motivarea căii de atac, s-a arătat că cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. la 17.05.2012 iar petitul ei a privit perioada 2009 – până în prezent aferentă momentului introducerii cererii de chemare în judecată din perspectiva termenului de prescripție de 3 ani și, prin urmare, perioada pentru care s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata indicelui de 1,98 este de 17.05._12.
Recurentul a învederat că este real că începând cu data de 01.06.2009 nu mai este îndreptățit la calcularea salariului prin aplicarea indicelui de 1,98 la salariul minim indexat pe economie, însă reclamantul este îndreptățit la aceste drepturi salariale pentru perioada 17.05.2009 – 01.06.2009 și a indexărilor aferente acestei perioade până în prezent.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurent, curtea constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis cu consecința modificării în parte a acesteia în sensul obligării pârâtei să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 la salariul minim pe economie indexat, pentru perioada 17.05.2009 – 01.06.2009; vor fi menținute restul dispozițiilor hotărârii recurate referitoare la obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 6 lei reprezentând contravaloarea orelor suplimentare efectuate și la respingerea cererii reclamantului de obligare la plata cheltuielilor de judecata.
După cum a rezultat foarte clar din motivarea primei instanțe, potrivit art. 128 alin. 5 din Contractul colectiv de munca la nivel Petromar pe anii 2003 – 2004, ,,în cadrul PETROMAR Constanta, salariul de baza minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat”; Sucursala Petromar C. făcea parte din S.N.P. P. S.A. București în cadrul căreia, în perioada 16.04.2004–10.05.2005, a operat contractul colectiv de munca la nivel P. S.A. nr. 2714/16.04.2004 ce prevedea că ,,în cadrul S.N.P. P. S.A., filialelor, sucursalelor și subunităților nominalizate în anexa nr. 1, salariul de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat” ( art.128 alin. 5 din CCM).
Contractul colectiv de munca pe perioada 2003-2004 a fost ulterior modificat prin Actul adițional nr. 9214/11.11.2003 care a stabilit - sub aspectul art. 128 alin. 5 - că noua formulare a textului se va referi la un coeficient de 1,98 mai mare decât salariul minim de economie indexat pentru salariații PETROMAR Constanta. Pentru perioada 11.05._06 a operat la nivelul societății contractul colectiv de munca nr. 2643/11.05.2005, conform modificărilor și completărilor aduse vechiului CCM prin Actul adițional nr. 2643/11.05.2005; prin art. 128 alin. 5 s-a prevăzut la stabilirea salariului de baza minim același coeficient de 1,76 raportat la salariul minim pe economie actualizat, inclusiv în cadrul filialelor, sucursalelor și subunităților nominalizate în Anexa 1.
Pentru perioada 24.02._07 a operat la nivelul S.C. P. S.A. București contractul colectiv de munca nr. 1054/24.02.2006, iar pentru perioada 23.02._08 a fost aplicat contractul colectiv de muncă nr. 923/23.02.2007; ambele contracte au păstrat sub acest aspect mențiunile cuprinse în CCM anterior, referitoare la indicele aplicat la stabilirea salariului de baza minim în societate.
La 22.02.2008 a fost înregistrat sub nr. 1090 Actul adițional la Contractul colectiv de munca la nivelul S.C. P. S.A. prin care s-a dispus prorogarea efectelor CCM pe o perioadă de minimum un an, fiind aduse modificări și completări unora dintre dispozițiile sale. Sub aspectul textului art. 128 alin. 5, actul aditional nu a adus nici o modificare normei astfel cum a fost stabilita în contractele colective anterioare.
Cu privire la salariații Grupului de Zăcăminte Petromar s-a prevăzut în art. 236: „anexele la contract fac parte integrantă din acesta, având forță obligatorie între părți. Drepturile și obligațiile ce decurg din specificul activității desfășurate de salariații Petromar C. vor face obiectul anexei nr. 15, care va fi înregistrată că act adițional”; de aceea în mod just s-a concluzionat că modificarea clauzelor C.C.M. la nivelul societății nu îi afecta pe angajații Petromar decât în măsura în care s-ar fi modificat și anexa nr.15.
În mod corect prima instanță a concluzionat că angajaților Grupului de Zăcăminte Petromar fosta Zona de Operare Petromar nu li se aplica coeficientul de 1,76 stabilit forma modificata a art. 128 alin 5, deoarece conform actelor adiționale, drepturile acestora erau cuprinse în Anexa 1 bis (fosta Anexă 15), astfel că indicele de salarizare a fost în mod constant stabilit la valoarea de 1,98
Deși tribunal a observat în mod corect că la data de 29.05.2009 a fost înregistrat contractul colectiv de munca nr. 2458/2009 la nivel de S.C. P. S.A., încetând astfel valabilitatea contractului colectiv de munca inregistrat sub nr. 8080/2000, precum și a tuturor actelor adiționale și a anexelor acestui contract; prin art. 89 din noul contract colectiv de munca, s-a prevăzut în mod expres că începând cu data de 01.06.2009, salariul de bază la nivelul P. este de 715 lei și reprezintă echivalentul coeficientului 1,00 din Anexa 3 bis.
S-a mai subliniat că, în privința salariaților Petromar, Anexa 15 la noul contract nu a prevăzut nici o derogare referitoare la calcularea salariului minim de baza, fiind stabilite dispoziții exprese doar în ceea ce privește coeficienții de ierarhizare aplicabili la salariul minim de baza lunar.
Or, față de constatarea că reclamantul era îndreptățit la calcularea salariului său prin aplicarea indicelui de 1,98 la salariul minim indexat pe economie, până 01.06.2009, și observând că acțiunea fusese introdusă la 17.05.2012 iar drepturile erau cerute „pentru perioada cuprinsă între anul 2009 și până în prezent”, în termenul de prescripție de trei ani, trebuia în mod evident admisă cerere referitoare la perioada 17.05._09
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamantului C. E., cu domiciliul în C., .. 181A, ., împotriva sentinței civile nr. 748, pronunțată de Tribunalul C. la data de 11 februarie 2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte S.C. P. S.A. – membru OMW G. Austria, cu sediul în București, sector 1, . și S.C. P., prin Zona de Producție nr.6 G. de Zăcăminte PETROMAR, cu sediul în C., Incinta Port, D. 34, nr.22.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 la salariul minim pe economie indexat, pentru perioada 17.05.2009 – 01.06.2009.
Menține restul dispozițiilor hotărârii recurate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. G. G. L. VANGHELIȚA T.
Grefier
A. B.
red. jud. L.G. 16.10./3 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 600/2013.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1156/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
