Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 65/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 1144/36/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.65/CM
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - J. Z.
Judecător - R. A.
Judecător - M. B.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă C. E. – domiciliată în municipiul C., ., ., . împotriva sentinței civile nr.3856 din data de 23 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._/118/2010 în contradictoriu cu intimatul pârât I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C. – cu sediul în municipiul C., ..11, județul C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La prima apelare a cauzei se prezintă pentru intimatul pârât – avocat L. G. – în baza împuternicirii avocațiale . Nr._/2011 – fila 133 dosar recurs_/118/2010 (primul ciclu procesual) depusă la dosar, lipsind apărătorul recurentei reclamante – avocat F. A. M. – în substituire avocat N. C. – în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.409/27.01.2013, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează instanței următoarele:
- intimatul pârât a depus întâmpinare într-un singur exemplar, necomunicată și recurentei reclamante;
- avocat F. A. M., apărător al recurentei reclamante, solicită lăsarea cauzei la a sfârșitul ședinței de judecată iar în eventualitatea în care instanța va trece peste cerere și va rămâne în pronunțare, să se amâne pronunțarea pentru a formula concluzii scrise.
Curtea, față de cererea formulată de apărătorul recurentei reclamante, dispune lăsarea cauzei la a doua apelare.
La a doua apelare a cauzei se prezintă pentru intimatul pârât – avocat L. G. – fără împuternicire avocațială depusă la dosar, iar pentru recurenta reclamantă – avocat F. A. M. – în substituire avocat N. C. – în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.409/27.01.2013, depusă la dosar.
Întrebați fiind reprezentanții prezenți ai părților, arată că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului asupra cauzei.
Curtea, luând concluziile reprezentanților prezenți ai părților potrivit cu care nu mai au cereri prealabile în condițiile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei reclamante, avocat F. A. M., solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate cu consecința admiterii contestației formulate și toate consecințele impuse de art.80 din Codul muncii.
Criticile hotărârii pronunțate de instanța de fond privesc împrejurarea că instanța de fond în mod greșit a reținut că ne aflăm în prezența unui Contractul individual de muncă nul pentru că acesta avea un obiect determinat, respectiv acela de a presta muncă sub autoritatea angajatorului I. Școlar Județean C. și pentru că la încheierea lui nu s-au încălcat niciuna dintre condițiile necesare pentru încheierea valabilă.
Instanța de fond a interpretat toate probatoriile administrate în cauză exclusiv și evudent subiectiv în favoarea intimatei, ignorând faptul că în mod corect a fost încheiat un contract individual cât și pe acela că I. Școlar Județean C. în calitatea sa de partener și totodată de angajator și nu de prestator extern a avut prerogative de natură organizatorică așa cum este cazul notificării echipei de implementare a proiectului.
Chiar dacă ne-am afla în prezența unui contract de prestări servicii și nu a unuia de muncă, consideră că instanța de fond trebuia să aibă în vedere incidența art.295 alin.2 Codul muncii anterior republicării (art.278 alin.2 Codul muncii republicat) potrivit cu care prevederile codului muncii se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Ca atare, apreciază că instanța de fond și-a depășit limitele de casare.
De asemenea, solicită a se observa că instanța de fond atunci când a examinat capătul de cerere privind plata drepturilor salariale de la angajare și până la concediere, a reținut că acestea nu ar fi datorate pentru că beneficiarul proiectului nu ar fi aprobat plata către I. Școlar Județean C. în condițiile în care raportul juridic de muncă al recurentei reclamante a fost cu instituția din urmă și nu cu I. Școlar Județean Ilfov.
Apărătorul intimatului pârât, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărâri recurate.
Consideră că instanța de fond nu a depășit limitele de casare și s-a pronunțat pe toate capetele de cerere, inclusiv privind drepturile salariale ale reclamantei.
Instanța de fond a constatat că înlocuirea membrilor este o măsură legală susținută de art.9 alin.14 lit.”d” din Contractul de finanțare.
De asemenea, s-a reținut corect și s-a analizat nulitatea deciziei de revocare și din perspectiva condițiilor specifice aplicabile unor astfel de proiecte, astfel că emitentul deciziei avea posibilitatea să dispună revocarea personalului în acord cu art.9 alin.14 lit.”d” din acordul de finanțare care permite modificarea în acest sens, în funcție de stadiul derulării contractului de parteneriat.
S-a mai reținut de instanță și utilizarea unui alt format al contractelor de muncă decât cel propus de echipa de management care a solicitat modificarea acestora, ignorându-se atenționarea beneficiarului.
Contractul colectiv de muncă respectiv este lovit de nulitate absolută având în vedere părțile lui, precum și obiectul acestuia care lipsește.
Beneficiarul a constatat și semnalat prin adrese emise faptul că formatul contractelor de muncă nu corespunde formatului impus de el, acesta fiind diferit, solicitându-se . nu s-a luat nicio măsură în acest sens.
De asemenea, consideră că instanța de fond a reținut corect că acest contract în litigiu a fost calificat eronat, de părțile sale, ca fiind un contract individual de muncă.
Acesta este un contract de cercetare, un contract civil pentru că lipsește elementul de subordonare – caracteristic raportului de muncă iar prețul muncii nu este plătit de I. Școlar Județean C., care apare ca angajator ci de I. Școlar Județean Ilfov.
Remunerația nu a fost plătită întrucât beneficiarul I. Școlar Județean Ilfov nu a aprobat și nu a trimis fonduri pentru plata membrilor echipei de cercetare, rapoartele de activitate nu au fost transmise conform fluxului intern, nu respectă elemente de identitate vizuală a proiectului, iar activitățile raportate nu sunt conforme cu graficul Grantt, motiv pentru care nu au fost aprobate de managementul proiectului.
Un alt aspect care trebuie avut în vedere este acela că nu a fost încheiat un acord de parteneriat al echipei în care se afla recurenta reclamantă cu beneficiarul proiectului, așa cum era imperativ necesar, pentru a fi dată o decizie de numire a echipei și înlocuire a celei inițiale.
Depune concluzii scrise.
Solicită obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului civil promovat în cauză.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, constată:
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului C. la data de 23.12.2010, înregistrata sub nr._/118/2010, reclamanta C. E. a solicitat, in contradictoriu cu paratul I. Școlar Județean Constanta, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea deciziei nr. 1829/2010 emisa de ISJ C. prin care a fost concediata; obligarea pârâtei la repunerea sa în funcția deținută anterior de responsabil tehnic; obligarea paratei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate si majorate, alături de celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data emiterii deciziei de concediere si pana la momentul reintegrării efective; obligarea paratei la plata drepturilor salariale neachitate pentru perioada 01.07._10; obligarea paratei la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale si obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de desfășurarea prezentului litigiu.
Prin sentința civilă nr. 3497/10.06.2011 Tribunalul C. a admis acțiunea formulată de reclamanta C. E. și a fost obligată pârâta la repunerea reclamantei în situația anterioară, respectiv reintegrarea în funcția de responsabil tehnic. A fost obligată pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate și majorate, începând cu data de 01.07.2010 până la data reintegrării efective și au fost respinse celelalte pretenții ca neîntemeiate.
Instanța de fond a reținut ca prin decizia nr. 1829/07.12.2010 s-a dispus revocarea reclamantei din funcția de responsabil tehnic - Partener ISJ C. în Proiectul metode și instrumente noi pentru formarea competentelor elevilor în managementul vieții personale, fiind numita în aceeași funcție d-na Ș. A..
Analizând aceasta decizie în raport de condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o decizie de desfacere disciplinară a contractului de muncă și în raport de condițiile imperative prevăzute de art. 268 din codul muncii, instanța de fond a stabilit că instituția pârâtă nu a efectuat cercetarea disciplinara și nu a indicat în decizie care sunt motivele pentru care s-a dispus revocarea reclamantei din funcție astfel ca a anulat decizia nr. 1829/2010 emisa de ISJ C..
Ca urmare a recursului declarat de pârâtul I. Școlar Județean C., prin decizia civilă nr. 739/CM/05 Decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost casată sentința recurată și a fost trimisa cauza spre rejudecare la Tribunalul C..
Analizând înscrisurile din dosar și apărările formulate de părți, Curtea a constatat ca instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale invocate de părți, a omis sa analizeze înscrisurile depuse de părți, nu a răspuns cererilor acestora și a omis să se pronunțe pe excepțiile invocate deși acestea au fost invocate în termen legal.
În raport de înscrisurile depuse de părți, Curtea a constatat că în mod greșit instanța de fond s-a limitat a analiza nulitatea deciziei de revocare doar din perspectiva condițiilor cerute de legiuitor prin art. 268 Codul muncii pentru valabilitatea deciziei de concediere atâta vreme cât emitentul deciziei a înțeles să dispună „revocarea” în acord cu art. Pct.14 din contractul de finanțare care permitea modificarea contractului în funcție de stadiul derulării contractului de parteneriat.
De asemenea, instanța nu s-a pronunțat pe excepția privind nulitatea contractului individual de muncă al reclamantei, excepție care a fost formulată de pârât în cadrul întâmpinării, cu respectarea termenului prevăzut de art.115 cod procedură civilă și nu prin concluziile scrise așa cum greșit a reținut instanța de fond.
Ori, aceasta excepție se impunea a fi analizata cu atât mai mult cu cât și soluționarea capătului de cerere referitor la plata drepturilor salariale depindea de stabilirea cu prioritate a valabilității contractului de muncă din perspectiva contractului de finanțare care este parte a contractului de parteneriat.
Rejudecând cauza pe fond, după casare, Tribunalul C. a pronunțat
sentința civilă nr. 3856/23.07.2012 pronunțată de Tribunalul C. prin care s-a constatat nulitatea contractului individual de muncă al reclamantei C. E. și s-a respins ca nefondată contestația formulată în contradictoriu cu pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C. și chematul în garanție I. ȘCOLAR ILFOV – București.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
S-a formulat cerere de chemare în garanție de către Inspectoratului Școlar C. în contradictoriu Inspectoratului Școlar Ilfov, în dosarul ce face obiectul cauzei, în calitate de pârât, pentru ca în cazul în care va cădea în pretenții, acesta să fie obligat să despăgubească cu suma stabilită de instanță reprezentând contravaloarea despăgubirilor acordate contestatoarei, și să îi plătească cheltuielile de judecată.
Prin contractul de finanțare nr. E 4865/28.06.2010 s-a aprobat cererea de finanțare nerambursabila a proiectului ”Metode si instrumente noi pentru formarea competentelor elevilor in managementul vieții personale. Platforma digitala interactiva in tematica psihologiei aplicate pentru elevii de liceu”.
Beneficiarul proiectului este I. Școlar Județean Ilfov.
Prin acordul de parteneriat nr. 5760/19.08.2009 ISJ Ilfov a încheiat cu pârâtul I. Școlar Județean Constanta un acord de asociere in vederea stabilirii responsabilității fiecărui partener in vederea implementării proiectului.
In baza acordului de parteneriat arătat, prin Decizia 1189/6.08.2010 si nr. 780/1.07.2010 s-a constituit la nivelul ISJ Constanta, in calitatea sa de partener 3 al ISJ Ilfov echipa de implementare a proiectului. In funcția de a fost numita reclamanta C. E..
La data de 1.07.2010 sub nr. 1056 s-a încheiat contractul individual de munca intre pârâtul -ISJ Constanta si reclamanta.
Prin decizia 1829/7.12.2010 pârâtul a revocat reclamanta din funcția de expert pe termen lung, responsabil tehnic /IT/achiziții începând cu data de 12.11.2010. Totodată a revocat prin decizii ulterioare si pe ceilalți membri ai echipei de implementare.
Cu privire la excepția nulității contractului individual de muncă, instanța a reținut că având în vedere părțile lui, precum și obiectul acestuia, care lipsește (art. 10 și 57 alin. 1 din Codul muncii republicat), contractul individual de muncă respectiv este lovit de nulitate absolută
În acest sens, Beneficiarul a constatat și a semnalat de altfel că formatul contractelor de muncă nu corespunde formatului impus de el, acesta fiind diferit, solicitându-se . nu s-a luat nicio măsură în această direcție (anexa-adresa 463/02.03.2011) .Deficiențele s-au constatat cu ocazia Consfătuirii naționale a Inspectorilor pentru Proiecte Educaționale, care s-a desfășurat la Târgoviște în perioada 28 septembrie -1 octombrie 2010 (anexă -Raport consfătuire) și din Referatul întocmit în data de 25 octombrie 2010, în care se observă că la acea data existau doar formulare tipizate ale proiectului, nefiind prelucrat nimic (anexa-referat). La data de 7 decembrie 2010. după mai bine de un an de la lansarea proiectului, directorii liceelor implicate din Județul Constanta nu erau informați despre acest proiect (anexa-raport Consfătuire).
Potrivit Ordinului comun al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerului Economiei și Finanțelor nr._ (în vigoare în perioada relevantă și aplicabil în cauză) pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin Programul operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" precum și potrivit HG nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, echipa de proiect se constituie prin angajare pe bază de contract de muncă, în baza raporturilor de serviciu sau prin externalizare, caz în care se încheie un contract de prestări servicii (subcontractare).
Instanța a apreciat astfel că deși intitulat contract individual de muncă, contractul încheiat este un contract de prestări servicii.
De asemenea, s-a constatat utilizarea unui alt format al contractelor de muncă decât cel propus de echipa de management și s-a solicitat modificarea acestora, contestatoarea de aceste solicitări nu au fost îndeplinite (anexa - adresa 463/02.03.2011, adresa nr. 1166/11.11.2011 aflate în dosar).
Cu privire la capetele de cerere privind obligarea instituției la plata drepturilor salariale neachitate pentru perioada 1.07.2010-7.12.2010 instanța a reținut ca remunerația nu a fost plătită deoarece Beneficiarul - I. Școlar al Județului Ilfov - nu a aprobat și nu a trimis fonduri pentru plata membrilor echipei de cercetare; așa cum este precizat în Adresa 463/2.03.2011 și în Adresa nr. 1166/11.11.2011 (aflate la dosar), rapoartele de activitate ale echipei din perioada iunie - noiembrie 2010 (trimise după mai bine de 5 luni) nu au fost transmise conform fluxului intern, nu respectă elementele de identitate vizuală a proiectului, iar activitățile raportate nu sunt conforme cu graficul Gantt, motiv pentru care nu au fost aprobate de managementul proiectului. Toate aceste aspecte sunt susținute și prin adresa transmisă de Beneficiarul Proiectului nr. 996/23 septembrie 2011 și adresa nr. 1166/11.11.2011 .
De asemenea din răspunsul la interogatoriul, chematul în garanție a precizat că reclamanta nu a prestat activități în cadrul proiectului, aspect dovedit de rapoartele individuale de activitate și fișele de prezență neconforme cu graficul de implementare a activităților, fapt ce a condus la neaprobarea acestor documente de către managerul de proiect.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea deciziei de concediere, instanța a reținut că potrivit art. 9 alin. 14 lit. d din Contractul de finanțare, beneficiarul are dreptul de a introduce noi membrii ori să îi înlocuiască pe cei vechi, iar in condițiile existenței unor reguli speciale, decizia atacată de revocare din funcția de coordonator județean de specialitate în cadrul proiectului nu poate fi calificată ca fiind una de concediere supus reglementărilor din codul muncii. În aceste condiții, cum numirea in funcție a intervenit prin act unilateral, conform principiului simetriei actelor juridice, și revocarea poate avea loc unilateral, ca o măsură de sancțiune conform regulilor speciale ale art. 9 alin. 14 lit. d din Contractul de finanțare .
Respingând capătul de cerere referitor la anularea deciziei de concediere, instanța a respins și capetele subsecvente referitoare la obligarea instituției la repunerea în funcția deținută anterior și la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate și majorate ,precum și la plata daunelor morale.
Totodată va respinge cererea de chemare în garanție, reținând ca parata nu a căzut în pretenții, ca urmare a respingerii contestației și menținerii deciziei de revocare .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamanta C. E. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța de fond în mod greșit a reținut că recurenta reclamantă se află în prezența unui Contract individual de muncă nul pentru ca acesta avea un obiect determinat, respectiv acela de a presta muncă sub autoritatea angajatorului I. Școlar Județean C. și pentru că la încheierea lui nu s-au încălcat niciuna dintre condițiile necesare pentru încheierea valabilă.
Dacă instanța de recurs va analiza cauzele de nulitate absolută va observa că instanța de fond a reținut lipsa obiectului său de muncă cu toate că acesta avea în mod indubitabil atât un obiect determinat cât și drepturi și obligații corelative.
În altă ordine de idei, urmează a se observa că instanța de fond pentru a pronunța această hotărâre a ignorat absolut toate regulile de cercetare judecătorească și chiar constatând că nu există un Contract individual de muncă s-a pronunțat în sensul nulității deși în atare situație nu ar mai fi avut competența funcțională.
Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut în considerente cauze imputabile salariatului pentru neplata drepturilor ceea ce în mod firesc trebuia să orienteze cauza către caracterul concedierii care ține de persoana salariatului.
Astfel, în actul de cercetare judecătorească pe care îl va face instanța de control judiciar, solicită a se constata că atât situația raportului juridic de muncă cât și decizia de denunțare a acestuia sunt supuse rigorilor de dreptul muncii în raport de care va trebui să se pronunțe dacă au fost respectate dispozițiile legale pentru concedierea imputabilă.
Concret, instanța a lăsat nevalorificat procesual atât existența raportului juridic de muncă până la momentul concedierii cât și pe acela al obligațiilor care incumbau angajatorului, ignorând în mod evident faptul că atâta timp cât Acordul de parteneriat și cu Contractul de finanțare făceau trimitere la contracte individuale de muncă pentru parteneri, nu se putea pune problema unui contract de altă natură.
Pe de altă parte, chiar dacă recurenta reclamantă ar fi fost în prezența unui contract de prestări servicii și nu a unuia de muncă, instanța trebuia să aibă în vedere incidența art.295 alin.2 din Codul muncii anterior republicării (art.278, alin.2 din Codul muncii republicat) potrivit cu care, prevederile codului muncii se aplică cu titlu de drept comun și acelor rapoarte juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Examinând capătul de cerere privind plata drepturilor salariale de la angajare și până la concediere, instanța de fond a reținut greșit că acestea nu ar fi datorate pentru că beneficiarul proiectului nu a aprobat plata către I. Școlar Județean C. în condițiile în care raportul juridic de muncă al recurentei reclamante a fost cu instituția din urmă și nu cu I. Școlar Județean Ilfov care de altfel a dovedit că la momentul concedierii virase banii pentru salarii în contul intimatei.
Urmează totodată să se observe faptul că instanța de fond specializată în soluționarea litigiilor de muncă, s-a pronunțat în sensul calificării juridice a deciziei de concediere, ca fiind act juridic special care „nu poate fi calificată ca fiind una de concediere supus reglementărilor dreptului muncii”. În atare situație de interpretare a actului juridic dedus judecății, instanța investită nu avea dreptul să se pronunțe asupra cauzei deduse judecății și mai ales să rețină că „numirea în funcție a intervenit prin act unilateral și revocarea poate avea loc unilateral, ca măsură de sancțiune conform regulilor stabilite de art.9 alin.14 lit.”d” din Contractul de Finanțare” deoarece era necompetentă funcțional să se pronunțe asupra unui litigiu calificat de instanță însăși, ca fiind de drept comun. În atare optică, instanța ar fi trebuit să ia în discuție însăși propria competență, iar urmare calificării juridice a actului dedus judecății, ajungând la concluzia că nu ne aflăm în prezența unei concedieri, să fi declinat cauza instanței competente, iar nu să se pronunțe asupra cauzei în sensul respingerii contestației după ce a constatat că nu era pe tărâmul dreptului muncii.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel motivat și în urma rejudecării pe care o va efectua din postura instanței de control judiciar, să modifice în tot sentința pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
I. Școlar Județean C. și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât contractul încheiat de reclamanta era unul de prestări servicii iar decizia contestata nu este una de concediere iar în lipsa unui acord de parteneriat în care sa fie menționat și numele reclamantei, nu se putea stabili dacă aceasta făcea parte din echipa aflata în proiect.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauza Curtea constată ca recursul este nefondat.
Prin decizia nr. 780/01.07.2010 ISJ C. în calitate de partener 3 al ISJ Ilfov care are rolul de partener principal, a dispus începând cu 01.07.2010 înființarea echipei județene de implementare a proiectului finanțat din FSE prin POSDRU, din aceasta echipa făcând parte și reclamanta.
Aceasta echipa avea atribuțiile prevăzute în Acordul de parteneriat.
Contractul individual de muncă nr. 1856/01.07.2010 încheiat intre ISJ C. în calitate de angajator și reclamanta C. E. în calitate de angajat, a avut ca obiect “ prestări servicii și salarii”, funcția ce urma sa fie îndeplinită de reclamantă fiind aceea de expert pe termen lung - responsabil tehnic achiziții iar durata muncii 2 ore/zi, respectiv 10 ore/săptămână.
La capitolul “ drepturi și obligații” se prevedea dreptul reclamantei la salarizare pentru muncă depusa, corespunzător obligației de a realiza norma de muncă sau după caz, de a îndeplini atribuțiile ce-i revin conform fișsei postului.
Potrivit adresei nr. 3104/09.05.2011 emisa de I. Școlar general, „plățile aferente implementării proiectului se fac din bugetul Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului prin bugetele Inspectoratelor școlare județene partenere, pe baza aprobării de către AM POSDRU.
De asemenea, în contractul de finanțare care este parte a acordului de parteneriat, s-a prevăzut la art. 9 pct.14 litera d) că :” beneficiarul are obligația de a notifica în scris la AMPOSDRU …înlocuirea sau introducerea de membrii noi în echipa de management sau a experților pe termen lung din cadrul echipei de implementare a proiectului”.
Prin adresa nr. 463/02.03.2010, ISJ Constanta a fost notificat cu privire la disfuncționalitățile constatate în derularea proiectului, menționându-se ca la încheierea contractelor de muncă ale echipei s-au utilizat alte formulare decât cele propuse de echipa de management.
De asemenea, ca urmare a notificării nr. 6 /30.11.2010, ISJ C. era obligat sa modifice echipa de proiect având în vedere ca beneficiarul de proiect, respectiv ISJ Ilfov are dreptul sa introducă noi membrii sau să-i înlocuiască pe cei vechi conform art. 9 alin.14 din Contractual de finanțare.
Prin urmare, a fost înlocuită echipa inițială de proiect cu o nouă echipă, coordonata de d-na A. A., care a fost validată pentru finalizarea la termen a proiectului.
În aceste condiții, s-a dispus revocarea din funcțiile ocupate, a tuturor membrilor echipei inițiale, printre care și reclamanta C. E. în baza deciziei nr. 1829/07.12.2011 care a fost atacata de reclamanta în instanța.
Înainte de a analiza motivele care au dus la revocarea reclamantei din funcție, instanța a analizat cu prioritate excepția nulității contractului individual de muncă în baza căreia reclamanta a fost numita în funcția de “expert pe termen lung - responsabil tehnic achiziții”.
Tribunalul era competent să se pronunțe pe aceasta excepție și nu și-a depășit limitele investirii sale în rejudecare având în vedere ca prin decizia de casare nr. 739/CM/05.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a dezlegat problema legată de competentele instanței și s-au dat îndrumări instanței de fond cu privire la capetele de cerere ramase de soluționat astfel că legalitatea deciziei contestate urma sa se analizeze prin raportare la normele cu caracter special privind derularea programelor finanțate din fonduri europene.
Astfel instanța era competenta să se pronunțe pe nulitatea contractului individual de muncă deoarece jurisdicția muncii are ca obiect și soluționarea conflictelor ce au ca obiect încheierea contractului individual de muncă și anume respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru a-l face valabil.
În ceea ce privește soluția dată de instanța de fond se constată ca aceasta este legală și temeinică deoarece s-a analizat valabilitatea contractului de muncă al reclamantei în conformitate cu condițiile de eligibilitate stabilite prin Ordinul nr. 185/2008 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
Astfel, instituțiile care derulează proiecte finanțate din fonduri structurale, au obligația de a forma echipe de management numai din rândul angajaților proprii iar în cazul în care nu dispun de capacitatea de implementare pot externaliza către terți anumite activități.
Așadar și în cauza de față, personalul ce urma sa facă parte din echipa județeana de implementare a proiectului finanțat din FSE prin POSDRU trebuia sa cuprindă angajați ai Inspectoratului școlar Județean C..
În cazul reclamantei s-a constatat ca aceasta nu lucra în învățământ, ceea ce înseamnă ca nici nu putea sa participe la proiect și sa facă parte din echipă, neavând calificarea necesară.
Întrucât criteriile de eligibilitate în aceste proiecte sunt imperative iar reclamanta nu îndeplinea condițiile cerute, nici contractul sau de muncă nu era valabil încheiat astfel că excepția nulității a fost corect soluționată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta reclamantă C. E. – domiciliată în municipiul C., ., ., . împotriva sentinței civile nr.3856 din data de 23 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._/118/2010 în contradictoriu cu intimatul pârât I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C. – cu sediul în municipiul C., ..11, județul C., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
J. Z. R. A. M. B.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – I.D.F.
Red. dec.jud. M.B./11.02.2013
Tehnored.m.r.Gref.G.I./2 ex.
Data: 13.02.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1156/2013. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 704/2013.... → |
|---|
