Obligaţie de a face. Decizia nr. 1156/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1156/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 9139/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR. 1156/CM
Ședința publică din 02 decembrie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE - VANGHELIȚA T.
JUDECĂTOR - G. L.
JUDECĂTOR - M. G.
Grefier - A. B.
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât V. V., cu domiciliul în C., ., împotriva sentinței civile nr. 2295, pronunțată de Tribunalul C. la data de 13 mai 2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. P. T. S.R.L., prin P. P., cu domiciliul în localitatea T., ., județul C., având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260(1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 02 decembrie 2013.
În termenul de pronunțare intimata reclamantă a depus la dosar concluzii scrise.
La data de 02 decembrie 2013 Curtea a hotărât astfel:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr._ reclamantul . a solicitat ca in contradictoriu cu piritul V. V. sa se dispuna obligarea piritului la plata sumei de 7000 lei reprezentind prejudiciul cauzat potrivit art 254 c.muncii, suma ce se compune din 4000 lei costul a 700 l de motorina si 3000 lei lipsa de folosinta a autocamionului.
In motivarea actiunii reclamanta a arătat ca piritul a fost salariatul sau in functia de sofer, raporturile de munca incetind prin acordul partilor. A arătat reclamanta ca la data de 18.01.2012 piritul, din motive personale, s-a deplasat cu
autocamionul societatii la domiciliul sau si timp de 5 zile l-a tinut la locuinta sa. Sustine reclamanta ca dupa ce s-a recuperat bunul s-a constatat ca lipsea o cantitate de 700 litri de motorina din rezervor. Mai arata reclamanta ca de pe fisa borderoru se observa ca in data de 18.01.2012 piritul a alimentat o cantitate de 990 litri de motorina dupa care a mai parcurs o distanta de 60 km de la statie si pina acasa neputind justifica lipsa motorinei.
In drept au fost invocate dispozitiile art 254 c.muncii.
Piritul a formulat intimpinare si cerere reconventionala.
Piritul a invocat exceptia necompetentei materiale, a solicitat respingerea actiunii si obligarea reclamantei la plata drepturilor salariale neachitate.
A susținut piritul ca nu a avut incheiat contract de munca cu reclamanta astfel ca nu sint aplicabile dispozitiile codului muncii.
Piritul a arătat ca prejudiciul constind in suma de 4000 lei-contravaloare motorina nu este realintrucit alimentarea s-a facut in 19.01.2012 si a fost folosita in cursele efectuate intre 19.01-23.01.2012 Cluj-Constanta, asa cum rezulta si din diagramele autocamionului. In ceea ce priveste prejudiciul de 3000 lei-lipsa de folosinta, piritul sustine ca acesta nu este real si nu reprezinta o valoare efectiv pierduta din patrimoniul angajatorului si nu poate fi solicitat prin actiune.
Piritul a arătat ca in parioada 18.01.-23.01.2012 a efectuat diferite curse pe ruta Cluj-Constanta, in data de 23.01.2012 refuzind sa efectueze un transport Ploiesti-Navodari intrucitautocamionul prezenta defectiuni vechi.
Pe cale reconventionala, piritul a susținut ca pentru munca prestata pentru reclamanta in perioada 29.06._12 remuneratia sa era de 1500lei/luna. Piritul arata ca reclamanta trebuia sa achite suma de_ pe intreaga perioada, suma din care i-a platit doar 1500 lei.
Reclamanta a formulat precizari la actiune prin care a aratat modalitatea de calcul a prejudicului.
Partile au administrat proba cu inscrisuri, interogatoriu si martori.
In cauza au fost depuse: modelul de calcul al venitului, state de plata, fisa fiscala, facturi fiscale, diagrame tahograf, fisa post.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul C. a pronunțat sentința civilă nr. 2295 din 13.05.2013 prin care a admis in parte acțiunea formulata de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul reconvenient V. V..
A fost obligat pârâtul sa plătească reclamantei suma de 4000 lei reprezentând contravaloare motorina.
A fost respinsă cererea reclamantei . de obligare a pârâtul la plata contravalorii lipsei de folosința ca nefondata.
A fost respinsă cererea reconvenționala formulata de pârâtul reconvenient V. V. in contradictoriu cu . ca nefondata.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că pârâtul a fost angajatul unității reclamante în funcția de șofer în perioada 29.06.2011 – 24.01.2012.
La data de 18.01.2012 pârâtul a alimentat autocamionul cu cantitatea de 990 litri motorină, potrivit bonului de vânzări. Prin alimentarea făcută a fost realizat plinul la cele două rezervoare ale autocamionului cu o cantitate de 120 litri.
După alimentarea cu motorină a autocamionului, pârâtul a efectuat curse în țară în perioada 18.01.2012 – 23.01.2013 pe o distanță de 1500 km, consumându-se aproximativ 500 litri motorină.
După data de 23.01.2013 pârâtul a mers cu autocamionul la domiciliul său unde l-a ținut 5 zile, până când reprezentanții societății reclamante au mers la domiciliul acestuia și l-au ridicat.
Cu acel prilej s-a constatat că pârâtul și-a însușit 700 litri motorină în sumă de 4000 lei, fapt pentru care a fost obligat la această sumă, urmare a îndeplinirii condițiilor răspunderii patrimoniale.
Cu privire la contravaloarea lipsei de folosință a autocamionului instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a antrena răspunderea patrimonială.
Faptul că pârâtul a ținut autocamionul la domiciliul său timp de 5 zile nu a condus automat la crearea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârât, potrivit căreia acesta din urmă susține că nu și-a primit drepturile salariale, s-a a reținut că din înscrisurile depuse la dosar la instanța de fond rezultă că și-a încasat aceste drepturi.
Prin urmare, instanța de fond a respins cererea reconvențională.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 2295 din 13.05.2013 a declarat recurs pârâtul reclamant V. V. ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivează recursul arătând că răspunderea patrimonială a salariaților este reglementată de art. 254 din Codul muncii.
Raportat la cererea de chemare în judecată și la întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în speță sunt îndeplinite condițiile răspunderii materiale, fapt pentru care a fost obligat la plata sumei de 4000 lei reprezentând contravaloarea a 700 litri de motorină.
Din înscrisurile existente la dosar și diagramele depuse la dosar rezultă că pârâtul a alimentat autocamionul cu 990 litri și că în perioada 18.01.2012 – 24.01.2012 a efectuat 1581 km pentru care s-au consumat 500 litri motorină, rămânând în rezervor 400 litri și nu 700 litri, cum susține reclamanta, nefăcând dovada în acest sens.
Mai mult, la ridicarea autocamionului de la domiciliul pârâtului în rezervor erau 400 litri de motorină.
Prin urmare, nu s-a creat nici un prejudiciu în dauna reclamantei cu privire la lipsa cantității de 700 litri motorină, astfel cum susține.
Nefiind îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 254 Codul muncii, recurentul susține că trebuie exonerat de la plata sumei de 4000 lei reprezentând contravaloarea a 700 litri motorină, astfel cum pretinde reclamanta intimată.
Privitor la cererea reconvențională, recurentul susține că în mod greșit a fost respinsă, întrucât unitatea reclamantă nu a făcut dovada efectivă a achitării drepturilor salariale.
Pentru cele menționate a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Analizând sentința recurată în baza motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele:
Potrivit art. 254 (1) din Codul muncii „Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor”.
Respectând principiul simetriei, art. 254 reglementează răspunderea patrimonială a salariaților, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale atunci când produc pagube angajatorului lor.
Sunt cerute mai multe condiții pentru existența acestei răspunderi:
- să fie vorba de o pagubă materială (n u una morală);
- paguba să se datoreze vinovăției salariatului;
- această pagubă să aibă legătură cu munca celui vinovat.
În cauza dedusă judecății, reclamanta a solicitat ca pârâtul să fie obligat la plata sumei de 4000 lei reprezentând contravaloarea a 700 litri motorină, conform art. 254 Codul muncii,precum și lipsa de folosință a autocamionului pe perioada 18.01 – 23.01.2012.
Soluționând cererea principală, în mod greșit instanța de fond l-a obligat la plata sumei de 4000 lei reprezentând contravaloarea a 700 litri de motorină.
În mod greșit instanța de fond a reținut că în speță sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale conform art. 254 din Codul muncii și anume: calitatea de salariat a persoanei care a produs prejudiciul; fapta ilicită; prejudiciul și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Din probele administrate la instanța de fond nu rezultă că sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale, potrivit art. 254 Codul muncii, și anume: fapta ilicită, prejudiciul și raportul de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, având în vedere următoarele:
Pârâtul a fost angajatul unității reclamante și la data de 18.01.2012 a alimentat autocamionul pe care-l avea în primire cu 990 litri de motorină conform fișei borderou (fila 24 dosar fond); nu se aflau în rezervor după alimentare, astfel cum susține reclamanta 1200 litri motorină; nu au fost alimentate cele două rezervoare de motorină.
În perioada 18.01.2012 – 24.01.2012 a efectuat curse cu autocamionul și potrivit diagramelor autocamionului a parcurs circa 1581 km. pentru care s-au consumat la 100 km 30 litri motorină, în total s-au consumat 500 litri de motorină, rămânând diferența de 400 litri de motorină, care se afla în rezervor la data ridicării autocamionului de către reclamantă.
De altfel, conform art. 1169 cod civil „cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”. Or, în speță, reclamanta nu a făcut dovada că cel în cauză, pârâtul, a prejudiciat-o cu contravaloarea a 700 litri de motorină.
Cu alte cuvinte, cel în cauză nu a săvârșit o faptă ilicită și prin urmare nu a cauzat un prejudiciu unității la care era angajat și nu există raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Nefiind îndeplinite condițiile răspunderi patrimoniale recurentul nu trebuia obligat la plata sumei de 4000 lei reprezentând contravaloarea a 7009 litri de motorină.
Privitor la cererea reconvențională, în baza căreia recurentul a solicitat ca reclamanta intimată să fie obligată la plata sumei de 3750 lei, reprezentând drepturi datorate pentru perioada 29.08.2011 – 24.01.2012, Curtea constată că în mod greșit aceasta a fost respinsă întrucât s-a făcut dovada achitării drepturilor salariale.
Din probele administrate la instanța de fond nu rezultă că reclamanta i-a achitat pârâtului drepturile salariale restante.
Statele de plată existente la dosar pe perioada mai sus menționată nu fac dovada achitării drepturilor restante din moment ce nu sunt semnate de către recurent, ceea ce atestă faptul că nu a încasat aceste drepturi salariale.
De asemenea, reclamanta intimată nu a depus la dosar acte din care să rezulte că a depus drepturile restante pe card.
Declarația martorului audiat în cauză că de două ori i-a înmânat pârâtului salariul nu face dovada achitării, având în vedere că dovada achitării drepturilor salariale se face cu acte și nu cu martori.
Susținerea instanței de fond, în sensul că fișa fiscală depusă la fila 52 face dovada achitării drepturilor salariale este nefondată, întrucât aceasta face dovada că reclamanta a achitat obligațiile către stat, nicidecum dovada achitării drepturilor salariale către pârât.
Pentru cele relatate, curtea în baza art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea.
Va admite cererea reconvențională în sensul că va obliga reclamanta pârâtă S.C. P. T. SRL către pârâtul reclamant la plata sumei de 3750 lei, drepturi salariale neachitate.
Va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de recurentul pârât V. V., cu domiciliul în C., ., împotriva sentinței civile nr. 2295, pronunțată de Tribunalul C. la data de 13 mai 2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. P. T. S.R.L., prin P. P., cu domiciliul în localitatea T., ., județul C..
Modifică sentința recurată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea.
Admite cererea reconvențională, în sensul că obligă reclamantul pârât S.C. P. T. S.R.L. către pârâtul reconvenient la plata sumei de 3750 lei, drepturi salariale neachitate.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
VANGHELIȚA T. G. L. M. G.
Grefier,
A. B.
Jud.fond F.M.
Red.dec.jud.V.T. 30.12.2013
Tehnored.gref.M.C. 10.01.2014/3 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 456/2013.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 65/2013. Curtea... → |
|---|
