Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 852/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 852/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 13679/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 852/CM
Ședința publică din 04 octombrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă
PREȘEDINTE - M. P.
JUDECĂTORI - D. P.
- I. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol pronunțarea recursului civil declarat de recurentul reclamant S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., cu sediul în C., . nr. 13, în numele membrilor de sindicat B. N., C. A. O., E. E., S.-V. I., V. A., V. A., Z. L., A. I., B. V., B. S., I. E., N. C., I. M., B. E., B. C., P. I., C. V. D., N. M., M. L., V. D., T. M., C. G. E., A. T., M. R. G., J. I., M. L., B. E., N. M., M. S., A. V., A. OLGUȚA, S. Z., I. D., B. C., P. C., D. L., H. R. G., C. A. E., V. C. M., N. D., B. C., M. A. L., P. G., V. S., G. E., I. P., M. R. M. și N. D. M., împotriva sentinței civile nr. 1554 din 25 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA G. „C. B.”, cu sediul în Medgidia, . nr. 26, județul C., M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI), cu sediul în București, . nr. 28-30, sector 1 și I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C., cu sediul în C., .. 11.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 02 octombrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 04 octombrie 2013, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ /21.11.2012 reclamanții B. N., C. A. O., E. E., S.-V. I., V. A., V. A., Z. L., A. I., B. V., B. S., I. E., N. C., I. M., B. E., B. C., P. I., C. V. D., N. M., M. L., V. D., T. M., C. G. E., A. T., M. R. G., J. I., M. L., B. E., N. M., M. S., A. V., A. O., S. Z., I. D., B. C., P. C., D. L., H. R. G., C. A. E., V. C. M., N. D., B. C., M. A. L., P. G., V. S., G. E., I. P., M. R. M. și N. D. M., prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Școala Gimnaziala „C. B.” Medgidia, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și I. Școlar Județean C., obligarea primului pârât la plata diferenței dintre suma de 100 euro, calculată în lei la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României în ziua plății, și suma de 130 lei, reprezentând ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic aferent anului 2009, corespunzător perioadei lucrate în unitatea de învățământ, precum și a sumei de 100 euro, calculată în lei la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României în ziua plății, reprezentând ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic aferent anului 2010, cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a solicitat, totodată, obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aloce Inspectoratului Școlar Județean C. suma necesară plății sumelor mai sus-menționate, precum și obligarea Inspectoratului Școlar Județean C. să aloce aceste sume către unitatea de învățământ.
În motivare s-a arătat că prin art. 1 și 6 din Legea 315/2006 s-a prevăzut acordarea unui ajutor financiar către cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare din învățământul preuniversitar de stat, în vederea achiziționării de cărți sau programe educaționale. Acest ajutor financiar se prevedea a fi acordat anual, la cererea cadrelor didactice, având un cuantum echivalent cu valoarea în lei a 100 euro.
Au mai precizat reclamanții că procedura de alocare a sumelor de bani și de acordare a ajutorului a fost detaliată prin Normele metodologice de aplicare a Legii 315/2006, aprobate prin HG 453/2007.
Cu privire la ajutorul financiar aferent anului 2009 s-a învederat că reclamanții au formulat cerere până la data de 01 noiembrie 2008, dar abia în luna decembrie 2009 s-a realizat o plată parțială, în cuantum de 130 lei pentru fiecare cadru didactic, față de cei 100 euro cuveniți. În anul 2010 pârâții nu au mai executat obligația de plată nici măcar parțial, deși cererile au fost formulate până la data de 1 noiembrie 2009.
Pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamanții nu au prezentat documente justificative privind achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic, deși regula instituită de lege este decontarea sumelor cheltuite, deci achitarea ulterioară. Totodată, potrivit art.61 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, execuția bugetară se încheie la 31 decembrie a fiecărui an, iar orice venit neîncasat și orice cheltuială angajată, lichidată și ordonanțată, neplătită la data de 31 decembrie, se va încasa sau se va plăti în contul bugetar pe anul următor, astfel că sumele bugetare prevăzute cu titlu de ajutor financiar la nivelul anilor 2009 și 2010 au fost anulate de drept în baza legii întrucât creditele bugetare nu au fost utilizate până la închiderea anului.
I. Școlar Județean C. a formulat, de asemenea, întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, în susținerea căreia a arătat că, față de momentul înregistrării acțiunii pe rolul instanței - 21.11.2012 - termenul general de prescripție de 3 ani, calculat de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv 01.11.2008 și 01.11.2009, a fost depășit.
Pe fondul cauzei s-a susținut că reclamanții nu au făcut dovada cererilor formulate pentru alocarea sumelor de bani necesare plății ajutorului financiar; totodată, ajutorul financiar aferent anului 2010 a fost sistat ca urmare a abrogării Legii nr.315/2006 prin art. 15 alin.1 lit. k din Legea nr. 118/2010, astfel că reclamanții nu ar putea beneficia decât de partea din ajutor aferentă perioadei în care legea a fost în vigoare.
Prin sentința civilă nr.1554/25.03.2013 Tribunalul C. a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune și acțiunea reclamanților ca nefondate.
Soluționând cu prioritate excepția invocată, instanța de fond a constatat că prin plata parțială a ajutorului financiar, efectuată de pârâți în luna decembrie 2009, a operat o recunoaștere a datoriei și prin urmare, o întrerupere a termenului de prescripție. De la acest moment a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, care nu era împlinit la data înregistrării acțiunii pe rolul instanței.
Cu privire la ajutorul financiar aferent anului 2010 s-a reținut că dreptul la acțiune al reclamanților nu s-a născut la data de 01.11.2009, când aveau doar obligația de a formula doar cererea de acordare a ajutorului financiar, ci la data de 01.01.2010, când devenea scadentă obligația de plată a pârâților.
Pe fondul cauzei s-a constatat că reclamanții sunt angajații unității școlare pârâte în funcția de cadru didactic, iar prin acțiune au solicitat obligarea angajatorului la plata drepturilor bănești cuvenite cu titlu de ajutor financiar aferent anilor 2009 și 2010 potrivit Legii 315/2006, în vigoare la data nașterii acestui drept.
S-au avut în vedere dispozițiile art.1 și art.2 din acest act normativ, care reglementează acordarea ajutorului financiar pretins prin acțiune și cuantumul acestuia, respectiv echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății, precum și împrejurarea că suma se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, condiție prevăzută și de art.3 din Normele metodologice ale Legii nr.315/2006 aprobate prin HG nr. 453/2007 și s-a apreciat că, deși reclamanții au invocat existența cererilor scrise depuse la unitatea școlară pentru acordarea ajutorului financiar prevăzut de art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006, nu au făcut dovada efectuării unor cheltuieli pentru achiziționarea de material didactic într-un cuantum care să depășească suma de 130 lei, achitată de pârâți în decembrie 2009 și nici pentru suma aferentă anului 2010.
Cu privire la natura juridică a acestui ajutor financiar s-a constatat că, din chiar reglementarea Legii nr.315/2006 rezultă că nu poate fi considerat un drept salarial, ci o formă de sprijin a salariaților din învățământului preuniversitar prin angajarea unor cheltuieli bugetare în acest sens, suma de 100 de euro având o destinație precisă, anume aceea de achiziționare cărți sau programe educaționale pe suport electronic. Acesta este și motivul pentru care, indiferent dacă plata este efectuată ca decont sau ca avans spre decontare, obligația beneficiarului ajutorului financiar este aceea de a prezenta documentele justificative, conform reglementărilor financiar-contabile în vigoare, art. 5 alin.7 din Normele metodologice fiind lipsit de echivoc în acest sens.
A mai reținut instanța de fond că în cazul plății făcută în avans, beneficiarul ei trebuie să facă dovada că a utilizat suma în scopul pentru care a fost dată, pentru a putea justifica ieșirea ei din patrimoniul debitorului ca fiind efectiv datorată.
Mai mult, în cazul sumelor plătite în avans nu se poate reține un drept al angajatului la încasarea lor pentru că acesta nu este titularul unei creanțe certe și exigibile care să dea naștere obligației corelative a unității angajatoare la plata unei sume de bani cu acest titlu. Avansul spre decontare constă în acordarea de către angajator a unor sume de bani, în condițiile stabilite de lege sau de contractul colectiv de muncă, sume care sunt supuse restituirii în măsura în care salariatul nu depune documente prin care să justifice folosirea lor potrivit scopului impus de către angajator.
S-a apreciat, prin urmare, că angajatul nu are dreptul la încasarea unor sume de bani, ci doar la decontarea unui anumit serviciu ce a fost efectuat în folosul angajatorului, pe care acesta s-a obligat să îl suporte din patrimoniul său, iar față de data nașterii dreptului reclamanților, respectiv anul 2009 și 2010, că aceștia nu mai pot invoca un interes actual în achiziționarea de material didactic pentru o perioadă anterioară introducerii acțiunii, pentru a se justifica obligația de plată a avansului prin prisma necesității de achiziționare a materialului didactic în perioada 2009-2010.
Ajutorul financiar a fost destinat stimulării activității didactice în intervalul 2009-2010, iar odată încheiată această activitate, reclamanții nu mai pot pretinde acordarea sumelor de bani prevăzute de Legea nr.315/2006 cu titlu de avans deoarece cheltuielile aferente acestei activități ar fi trebuit, la rândul lor, să fie efectuate în aceeași perioadă de referință.
A mai reținut instanța de fond că reclamanții nu au prezentat înscrisuri pe baza cărora să dovedească efectuarea unor cheltuieli în scopul achiziționării de material didactic pentru a justifica beneficiul încasării unor sume de bani a căror destinație este prevăzută expres și limitativ prin lege, iar stabilirea unei obligații de plată în sarcina pârâților, în modalitatea solicitată prin acțiune, face imposibilă verificarea ulterioară a destinației cheltuielilor bugetare, din moment ce indicarea doar a naturii juridice a dreptului acordat - aceea de ajutor financiar - nu implică în concret și obligația beneficiarilor de a prezenta documente justificative ale sumelor primite cu acest titlu; prin urmare, crearea unei jurisprudențe în sensul solicitat de reclamanți ar reprezenta nu doar o schimbare a modalității de plată, ci și a destinației sumelor acordate de stat, reglementată în mod expres de Legea 315/2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C. și au criticat-o pentru nelegalitate conform art.304 pct.7 și 9, coroborat cu art.3041 din codul de procedură civilă invocând caracterul contradictoriu al considerentelor și lipsa de temei legal a hotărârii, care a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Au susținut recurenții că interpretarea gramaticală a prevederilor art.5 alin.6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 infirmă concluzia instanței de fond – referitoare la necesitatea dovedirii anticipate, cu înscrisuri, a efectuării cheltuielilor pentru scopul prevăzut, și la caracterul de excepție al posibilității de acordare a sumei în avans, cu justificarea ulterioară a acesteia – pentru că legiuitorul folosește, pentru a arăta cele două modalități de plată, conjuncția disjunctivă „sau”, ceea ce creează două posibilități alternative de plată a ajutorului de 100 de euro: fie integral, pe baza documentelor justificative, fie în avans, într-o singură tranșă, urmând ca justificarea să fie făcută ulterior, în termen de 15 zile calendaristice.
S-a pretins că reglementările financiar contabile aplicabile în sistemul bugetar nu exclud posibilitatea plăților în avans, iar art. 5 alin. 6 din Norme confirmă în mod expres această modalitate de plată a ajutorului, precum și termenele de depunere a actelor justificative, ca și cele ale art.52 alin. 7 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
A fost criticată și constatarea referitoare la imposibilitatea reclamanților de a mai justifica un interes actual în achiziționarea de material didactic pentru o perioadă anterioară cu motivarea că acțiunea vizează plata unor drepturi bănești neacordate, ori potrivit art. 268 din Codul muncii, republicat și art. 211 din Legea nr. 62/2011, republicată, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariate neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Cum acțiunea a fost promovată înlăuntrul termenului de prescripție, iar instanța de fond nu a pus în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune, nejustificarea unui interes actual în promovarea prezentului demers procesual s-a arătat că a fost nelegal reținută pentru că, în condițiile în care reclamanții au făcut dovada depunerii cererilor pentru acordarea ajutorului financiar de 100 de euro pentru anul 2009 și chiar li s-a făcut o plată parțială în cuantum de 130 lei, solicitarea de acordare în mod retroactiv a acestui ajutor, cerut în termen legal, este justificată de un interes legitim, personal, născut și actual, folosul practic urmărit fiind acela al achiziționării de cărți sau programe educaționale pe suport electronic în scopul formării continue și a îmbunătățirii calității activității didactice din învățământul preuniversitar.
Au contestat recurenții și pretinsa imposibilitate de verificare ulterioară a destinației cheltuielilor bugetare în ipoteza stabilirii obligației de plată a pârâților în varianta solicitată prin acțiune susținând că această constatare a instanței de fond creează un fel de prezumție de rea-credință a acestora și antamează ideea că, în eventualitatea admiterii acțiunii, s-ar ajunge la imposibilitatea verificării ulterioare a destinației sumelor acordate.
S-a pretins că este evident că, în condițiile în care acțiunea se întemeiază pe dispozițiile Legii nr.315/2006, s-a avut în vedere exact procedura instituită de această lege și de normele metodologice cu privire la plata ajutorului care, în oricare dintre situații, inclusiv cea a plății în avans, implică depunerea unor documente justificative de către beneficiarii lui; totodată, în cazul în care obligația legală de depunere a documentelor justificative nu este îndeplinită, angajatorul are posibilitatea declanșării procedurilor privind răspunderea patrimonială, reglementată de dispozițiile Codului Muncii.
Intimații I. Școlar Județean C. și M. Educației Naționale au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat și au arătat, în esență, că pentru ca ajutorul pretins prin acțiune să devină debit de plată era necesară dovedirea anticipată, cu înscrisuri, a efectuării cheltuielilor în scopul prevăzut de lege, ori reclamanții nu au probat angajarea unor cheltuieli personale pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale la nivelul anilor 2009 și 2010.
Analizând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate, Curtea a constatat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Condițiile acordării ajutorului financiar reglementat de Legea nr.315/2006 și cuantumul acestuia sunt stabilite de art.2 al acestui act normativ, potrivit căruia „ajutorul financiar reglementat de art.1 al aceluiași act normativ se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, și reprezintă echivalentul în lei a 100 de euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății”.
În același sens este și prevederea art.3 din Normele metodologice ale legii, aprobate prin H.G. nr.453/2007, care dispune că „ajutorul financiar se acordă anual, pe bază de cerere formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază” și stabilește că „plățile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor”; în art.5 alin.6 al acelorași norme sunt stabilite modalitățile în care unitățile de învățământ efectuează plata, respectiv „integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă”.
Din interpretarea acestor reglementări rezultă că legiuitorul a distins între momentul nașterii dreptului la acordarea ajutorului financiar – care este acela al îndeplinirii condiției stabilită de art.2 din lege și art.3 din Normele metodologice, respectiv momentul depunerii cererii pentru acordarea ajutorului financiar - și cel al plății, care era scadentă la 1 ianuarie al anului calendaristic ulterior datei de formulare a solicitării de acordare și putea fi efectuată într-o modalitate alternativă, fie pe baza documentelor justificative depuse de beneficiar, fie în avans, într-o singură tranșă, cu justificarea ulterioară în condițiile legii, în termen de 15 zile calendaristice de la încasarea ajutorului.
Așa fiind, dreptul reclamanților la acordarea ajutorului financiar aferent anilor 2009 și 2010 s-a născut la momentul depunerii cererilor de acordare la unitatea de învățământ pârâtă – care a confirmat îndeplinirea acestei condiții pentru ajutorul aferent anului 2009 cu adeverința nr. 1662/13.11.2012 (filele 11-12 dosar fond) și tabelul nominal înregistrat sub nr.1671/15.11.2012 (filele 13-14), iar pentru anul 2010, prin înaintarea cererilor formulate, aflate la filele 23-29, 31-35, 37-61, 63, 65, 67, 69, 72 și 73 din dosarul de fond - ori existența lui nu poate fi afectată de nedepunerea la contabilitatea unității de învățământ a documentelor justificative în acest sens pentru că, în condițiile în care dispozițiile Legii nr.315/2006 stabilesc dreptul cadrelor didactice la acordarea unui ajutor financiar în scopul achiziționării de cărți, iar nu dreptul acestora la decontarea unei sume ce ar fi fost cheltuită în acest mod, este necesar să se distingă între dreptul titularilor acțiunii de a primi cu titlu de ajutor financiar o sumă de bani reprezentând echivalentul în lei la data plății a sumei de 100 Euro conform Legii nr.315/2006 și obligația acelorași reclamanți de a dovedi, ulterior, afectațiunea acestor sume de bani, respectiv împrejurarea că banii încasați au fost cheltuiți conform destinației lor legale, pentru cumpărarea de cărți și programe educaționale utilizate în procesul de instruire a elevilor.
Concluzia contrară nu poate fi în mod legal întemeiată pe dispozițiile art.5 alin.6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.315/2006, aprobate prin H.G. nr.453/2007, care prevăd că plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin.2 pentru că, pe lângă faptul că aceste prevederi sunt de natură a adăuga la normele Legii nr.315/2006, din interpretarea textului rezultă cu certitudine că se reglementează o modalitate alternativă de plată a ajutorului în cauză, fie pe baza documentelor justificative depuse de beneficiar, fie în avans, într-o singură tranșă, cu justificarea ulterioară în condițiile legii, în termen de 15 zile calendaristice de la încasarea ajutorului. Așa fiind, reclamanții au un drept de opțiune între a dovedi efectuarea cheltuielilor pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic anterior încasării ajutorului financiar sau de a face dovada efectuării unor astfel de cheltuieli în termen de 15 zile de la data la care au încasat sumele cuvenite în baza Legii nr. 315/2006.
Rezultă, din argumentele expuse, că justificarea utilizării sumelor acordate cu titlu de ajutor financiar în condițiile Legii nr.315/2006 constituie o etapă ulterioară verificării existenței dreptului la acordarea acestui ajutor, lipsită de relevanță în soluționarea acțiunii, cu atât mai mult cu cât în condițiile neefectuării ei potrivit H.G. nr.453/2007 angajatorul, ca și organele fiscale de control abilitate, sunt îndreptățiți să solicite restituirea sumelor pentru care nu se probează respectarea afectațiunii stabilită de Legea nr.315/2006, angajatorul având la dispoziție acțiunea în răspundere patrimonială a salariatului.
Nu pot fi reținute ca întemeiate nici susținerile referitoare la caracterul de excepție al modalității de acordare prin plăți în avans a sumei cuvenită fiecărui reclamant, însușite în mod eronat de tribunal, întrucât instituirea unei excepții de la regulă implică în mod necesar și reglementarea situațiilor în care devine incidentă excepția respectivă, ori în norma legală evocată nu se indică asemenea situații, în care s-ar admite cu titlu de excepție acordarea sumelor în avans, ci se reglementează, astfel cum s-a arătat mai sus, o modalitate alternativă de plată a ajutorului financiar persoanelor îndreptățite, fiind lăsat la latitudinea acestora să opteze pentru una sau alta dintre cele două variante.
Ori, în speță, deși prin art.2 din Legea nr.315/2006 s-a reglementat dreptul cadrelor didactice la plata ajutorului financiar în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, pârâții au achitat doar parțial ajutorul aferent anului 2009 – pentru care a fost depusă de către titularii acțiunii cererea impusă de prevederile art.2 din lege și art.3 din Normele Metodologice de aplicare – astfel că pretenția de obligare a acestora la plata diferenței dintre suma de 100 euro, în echivalent lei, și cea efectiv acordată pentru anul 2009 și a sumei de 100 euro, în echivalent lei, pentru anul 2010, este întemeiată.
Referitor la anul 2010 se constată, însă, că examinarea lucrărilor dosarului de fond nu confirmă formularea solicitării de acordare a ajutorului financiar pentru toți titularii acțiunii.
Astfel, din verificarea cererilor înaintate instanței de fond de unitatea școlară pârâtă în cauză, aflate la filele indicate în considerentele anterioare, rezultă că ajutorul financiar aferent anului 2010 nu poate fi recunoscut în favoarea reclamanților V. C. M., N. D. și I. P. pentru că aceștia nu figurează printre titularii solicitărilor de acordare a ajutorului financiar reglementat de Legea nr. 315/2006 pentru anul 2010.
Potrivit art.2 din actul normativ menționat și art.3 din Normele metodologice de aplicare a acestuia, ajutorul financiar se acordă anual, pe bază de cerere formulată de cadrul didactic beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ la care acesta exercită funcția de bază, și cum îndeplinirea acestei condiții nu a fost demonstrată în cauză prin depunerea efectivă a cererilor sau prin adresă de confirmare a unității școlare angajatoare, cerințele legale pentru acordarea ajutorului financiar prevăzut de Legea nr.315/2006 aferent anului 2010 nu sunt îndeplinite și în persoana reclamanților anterior menționați.
În raport de aceste considerente și înscrisurile existente la dosar, Curtea va constata că recursul este întemeiat, iar în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, va reforma hotărârea Tribunalului C. în sensul obligării pârâtei Școala G. C. B. Medgidia, jud. C., la plata către reclamanți a diferenței dintre echivalentul în lei al sumei de 100 Euro și suma de 130 lei acordată în anul 2009, reprezentând ajutorul financiar pentru stimularea achiziționării de cărți sau programe educaționale prevăzut de Legea nr. 315/2006, aferent anului 2009 și la suma de 100 euro reprezentând ajutor financiar aferent anului 2010, mai puțin reclamanților V. C. M., N. D. și I. P., sume calculate la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății.
Având în vedere instituțiile publice responsabile cu asigurarea plății ajutorului financiar reglementat de Legea nr. 315/2006 și dispozițiile art. 6 din H.G. nr. 453/2007, va fi obligat M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aloce Inspectoratului Școlar Județean C. fondurile necesare plății sumelor mai sus menționate, iar pârâtul I. Școlar Județean C., la rândul său, va fi obligat să aloce Școlii Gimnaziale C. B. Medgidia fondurile necesare plății către reclamanți a drepturilor recunoscute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., cu sediul în C., . nr. 13, în numele membrilor de sindicat B. N., C. A. O., E. E., S.-V. I., V. A., V. A., Z. L., A. I., B. V., B. S., I. E., N. C., I. M., B. E., B. C., P. I., C. V. D., N. M., M. L., V. D., T. M., C. G. E., A. T., M. R. G., J. I., M. L., B. E., N. M., M. S., A. V., A. OLGUȚA, S. Z., I. D., B. C., P. C., D. L., H. R. G., C. A. E., V. C. M., N. D., B. C., M. A. L., P. G., V. S., G. E., I. P., M. R. M. și N. D. M., împotriva sentinței civile nr. 1554 din 25 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA G. „C. B.”, cu sediul în Medgidia, . nr. 26, județul C., M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI), cu sediul în București, . nr. 28-30, sector 1 și I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C., cu sediul în C., .. 11.
Modifică în parte sentința atacată astfel:
Admite în parte acțiunea și obligă pârâta Școala G. C. B. Medgidia să plătească reclamanților, cu titlu de avans, diferența dintre suma de 100 Euro, calculată în lei la cursul B.N.R. din ziua plății și suma de 130 lei, reprezentând ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic aferent anului 2009.
Obligă pârâta Școala G. C. B. Medgidia să plătească reclamanților, mai puțin reclamanților V. C. M., N. D. și I. P., suma de 100 Euro calculată în lei la cursul B.N.R. din ziua plății reprezentând ajutor financiar conform Legii nr. 315/2006 aferent anului 2010.
Obligă pârâtul M.E.N. (fost M.E.C.T.S.) să aloce I.S.J. C. fondurile necesare sumelor mai sus menționate.
Obligă I.S.J. C. să aloce Școlii Gimnaziale C. B. Medgidia fondurile necesare sumelor mai sus menționate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 octombrie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI
M. P. D. P.
I. B.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond F.M.
Tehnored.dec.jud.recurs I.B./31.10.2013/3 exp.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1166/2013. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 271/2013.... → |
|---|
