Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 389/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 389/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 6862/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.389/CM
Ședința publică din 27 mai 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE - M. B.
JUDECĂTOR J. Z.
JUDECĂTOR M. A.
Grefier A. B.
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant I. V., cu domiciliul procesual ales la sediul Inspectoratului Școlar Județean Tulcea, în .. 3–4, județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 8184 din 12.12.2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. ȘCOLAR JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, .. 3–4, județul Tulcea, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260(1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 20 mai 2013 și, respectiv 27 mai 2013, dată la care Curtea a hotărât astfel:
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față:
I. V. a declarat recurs la 10 ianuarie 2013 împotriva sentinței civile nr. 8184 din 12.12.2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea adresată acestei instanțe, înregistrată sub nr._, reclamantul I. V., a chemat în judecată I. Școlar Județean Tulcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei:
-să respecte dispozițiile prevăzute de Contractul individual de muncă în sensul plății drepturilor salariale reprezentând sporurile de mobilitate și confidențialitate în procent de 25 % din salariul de bază, sume majorate și reactualizate cu rata inflației până la data plății efective, pentru lunile noiembrie si decembrie 2009:
-reîncadrarea reclamantului începând cu data de 01 ianuarie 2010, astfel încât, la stabilirea drepturilor salariale în conformitate cu dispozițiile Legii 330/2009 și ale OUG 1/2010, să se aibă în vedere, în plus față de drepturile salariale acordate în luna decembrie 2009, drepturile salariale neacordate și stabilite potrivit capătului anterior de cerere, reprezentând sporurile de mobilitate și confidențialitate în procent de 25 % din salariul de bază;
-reîncadrarea reclamantului începând cu data de 01 ianuarie 2011, astfel încât, la stabilirea drepturilor salariale în conformitate cu dispozițiile Legii 284/2010 și ale Legii nr. 285/2010, să se aibă în vedere, în plus față de drepturile salariale acordate în luna octombrie 2010, drepturile salariale neacordate și stabilite potrivit capătului anterior de cerere, reprezentând sporurile de mobilitate și confidențialitate în procent de 25 % din salariul de bază;
-calculul și plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite prin reîncadrarea reclamantului în sensul mai sus arătat și drepturile salariale acordate pentru perioada cuprinsă între 01 ianuarie 2010 și până la data pronunțării hotărârii, dar și pe viitor;
-plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este salariat al ISJ cu contract individual de muncă, iar în baza art.20 alin. 2 lit.c si d, art. 25-25 din Legea nr. 53/2003, coroborate cu prevederile art. 60 alin. 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, beneficia de spor de mobilitate și confidențialitate în procent de 25% din salariul de baza, așa cum rezultă din Decizia de încadrare nr. 01.10.2007.
A mai arătat că în luna decembrie 2009 a primit de la serviciul contabilitate al ISJ fluturașul pentru luna noiembrie 2009 si a constatat că cele doua sporuri nu au fost introduse în calculul salariului aferent, de unde concluzia că angajatorul a modificat unilateral una din clauzele contractului individual de munca nr. 5150/01.10.2007 fapt ce a adus știrbire dreptului ocrotit de art. 38 din Codul muncii.
În ceea ce privește capetele 2, 3 si 4 de cerere, reclamantul a învederat că prin Legea nr. 330/2009 legiuitorul a instituit un nou sistem de salarizare, iar printre drepturile salariale de care consilierii juridici beneficiau nu mai erau înscrise sporurile de mobilitate și confidențialitate, însă potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, „realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.”
În același sens s-a pronunțat si Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1415/2009.
S-a mai arătat că, art.6 din OUG nr. 1/2010 prevede că „în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.”
În ceea ce privește anul 2011 s-a arătat că prin Legea nr. 285/2010, în art. 1 se stabilește că baza de calcul a salariului ce va fi acordat o constituie salariul din luna octombrie 2010, cu includerea tuturor sporurilor acordate în anul 2010, fie ca sporuri efective, fie ca sume compensatorii.
Pentru anul 2012, potrivit OUG nr. 80/2010, cuantumul brut al salariilor de baza se menține la același nivel cu cel acordat personalului plătit din fondurile publice pentru luna decembrie 2011.
Față de cele arătate anterior, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii.
În drept au fost invocate dispozițiile c.proc.civ., Legii nr. 53/2003, Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010, OUG nr. 80/2010, OUG nr. 37/2008.
În dovedirea cererii reclamantul a depus în copie contractul individual de munca nr. 5150/01.10.2007, Decizia de încadrare nr. 01.10.2007.
În condițiile art.115 c.pr.civ. pârâtul a formulat întâmpinare și a arătat că reclamantul ocupa funcția de consilier juridic începând cu luna decembrie 2006, iar conform Deciziei de încadrare nr. 636/30.11.2006 a beneficiat de sporul de mobilitate și confidențialitate, care a fost majorat în procent de 25 % din salariul de bază la data de 05.02.2007.
S-a mai arătat că începând cu 12.11.2009 acest spor nu i-a mai fost acordat în temeiul art. 50 lit.b din Legea nr. 330/2009, astfel încât nu a mai fost avut în vedere la reîncadrarea reclamantului începând cu 01.01.2010 si 01.01.2011.
Față de cele arătate anterior, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 8184 din 12.12.2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul I. V., în contradictoriu cu pârâtul I. Școlar Județean Tulcea.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul este angajat în cadrul I. Școlar Județean Tulcea așa cum rezultă din contractul individual de munca nr. 5150/01.10.2007 având funcția de consilier juridic.
Printre alte drepturi menționate în respectivul contract se numără și sporul de mobilitate și confidențialitate în procent de 25 % din salariul de bază.
Așa cum rezultă din adeverința nr. 6899/26.11.2012 a ISJ Tulcea acest spor nu s-a mai acordat începând cu decembrie 2009.
La baza acestei măsuri din partea pârâtului stă art. art. 50 lit.b din Legea nr. 330/2009.
Astfel în luna decembrie 2009 reclamantul a beneficiat de salariul de baza, sporul de suprasolicitare neuro de 12%, salariu de merit de 15%, spor de vechime %.
Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice de la data intrării în vigoare a legii, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt exclusiv cele prevăzute de acest act normativ.
Potrivit art.3 lit. c din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătiți din fonduri publice, sistemul de salarizare reglementat prin această lege are la bază principiul luării în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare.
De asemenea, deși art. 7 alin.2 al legii prevede că realizarea trecerii la noul sistem de salarizare se realizează astfel încât în perioada de implementare nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări, aceste dispoziții se interpretează în coroborare cu principiile generale enunțate în cuprinsul art.3 printre care și supremația legii în sensul că drepturile de natură salariale se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii.
Potrivit art. 30 din Legea 330/2009:
(1) Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
(2) Sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate sunt cele prevăzute în cap. III și în anexele la prezenta lege.
(3) Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.
(4) La funcțiile de execuție unde s-a redus numărul de grade sau trepte profesionale, reîncadrarea personalului ale cărui grade sau trepte profesionale au fost eliminate se face la gradul sau treapta profesională imediat următoare celei eliminate.
(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
(6) Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
(7) Prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 și 24 nu se aplică în anul 2010.
Din aceste reglementări legale reiese expres voința legiuitorului de a avea în vedere la reîncadrarea pe temeiul noii legi unice a salarizării doar a sporurilor acordate prin legi sau hotărâri ale guvernului (alin.1) precum și sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate expres prevăzute în cap.III și în anexele la lege, printre care nu sunt prevăzute sporurile solicitate prin acțiunea de față.
Legiuitorul a stabilit în mod expres care sunt drepturile salariale suplimentare stabilite prin acte juridice în favoarea personalului autorităților și instituțiilor publice ce nu vor fi avute în vedere la stabilirea noului salariu, și anume prin dispozițiile art.50 din legea cadru nr. 330/2009 s-a dispus încetarea acordării suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, precum și a sporului de mobilitate la 3 zile de la data publicării legii, respectiv 12 noiembrie 2009.
Instanța a reținut că nu este vorba de doua sporuri distincte unul de mobilitate de 25 % si unul de confidențialitate de 25%, cu a unuia singur de 25 % numit spor de mobilitate si confidențialitate și cum prin art.50 din legea cadru nr.330/2009 s-a dispus încetarea acordării sporului de mobilitate la 3 zile de la data publicării legii, respectiv 12 noiembrie 2009, salariul avut în decembrie 2009 de reclamant în mod legal nu include acest spor.
Astfel, în mod corect la reîncadrarea reclamantului la data de 01.01.2010 s-a luat în calcul salariul de la data de 31.12.2009 așa cum este el menționat în adeverința nr. 6899/26.11.2012 a ISJ Tulcea.
Cum reîncadrarea reclamantului s-a realizat în mod legal la data de 01.01.2010, în raport de dispozițiile Legii nr. 285/2011 si reîncadrarea reclamantului din 01.01.2011 a fost efectuata fără luarea în considerare a sporului de mobilitate și confidențialitate.
În consecință, tribunalul a respins acțiunea, având în vedere toate aceste considerente.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, nelegalitatea sentinței din următoarea perspectivă:
Instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată reținând că nu este vorba de două sporuri distincte, unul de mobilitate de 25% și unul de confidențialitate de 25%, ci a unuia singur de 25% numit spor de mobilitate și de confidențialitate și cum prin art. 50 din Legea-cadru nr. 330/2009 s-a dispus încetarea acordării sporului de mobilitate la 3 zile de la data publicării legii, salariul avut în decembrie 2009, în mod legal nu include acest spor.
Faptul că aceste sporuri au fost menționate împreună în contractul individual de muncă și în deciziile de încadrare nu poate conduce la concluzia că a existat un singur spor numit spor de mobilitate și de confidențialitate, sporurile respective fiind stabilite și reglementate distinct prin acte normative și anume art.20(2) lit.c și d, art.25, art.26 din Legea nr. 53/2003 și art.60 alin.(2) din Statutul profesiei de consilier juridic aprobat prin Legea nr. 514/2003.
Dacă instanța va aprecia că în cauza de față sunt aplicabile prevederile art. 50 lit.b din Legea nr.330/2009 atunci cererea de chemare în judecată ar trebui admisă în parte, iar sentința recurată modificată în sensul că recurentul este îndreptățit la acordarea și plata sporului de confidențialitate în procent de 12,5% din salariul de bază pentru perioada în care acesta nu a fost acordat.
Învederează instanței faptul că, prin încetarea acordării sporurilor de mobilitate și confidențialitate, angajatorul a modificat unilateral contractul său de muncă și astfel s-a adus știrbire drepturilor salariaților care sunt ocrotite prin dispoziții imperative ale legii (art.38 din Codul muncii).
Astfel, potrivit dispozițiilor art.7 alin.(2) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice „Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.
Consideră că este mai mult decât evident faptul că dispozițiile art.50 lit.b din Legea nr. 330/2009 fac referire doar la sporul de mobilitate și se aplică pentru personalul încadrat după . legii, personalul angajat anterior datei respective neputând să înregistreze o diminuare a salariului brut aflat deja în plată.
Angajatorul nu a respectat principiile ce guvernează sistemul de salarizare consacrate de art.3 din Legea nr. 330/2009, și anume, cel prevăzut la lit.c, în sensul că la stabilirea noii salarizări se iau în considerare sporurile recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a legii, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități.
Art.30 alin.5 din Legea-cadru a salarizării, stabilește expres că salariile din luna ianuarie 2010 trebuie să rămână la nivelul lunii decembrie 2009, principiu ce nu a fost respectat de pârâtă. Nu s-au respectat cerințele art.6 alin.1 din O.U.G. nr. 1/2010, care prevăd că se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în cazul în care drepturile salariale determinate conform Legii-cadru și ordonanței de urgență sunt mai mici decât cele stabilite în luna decembrie 2009, iar persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Dacă instanța de judecată va aprecia că în cauză sunt aplicabile prevederile art.50 lit.b din Legea nr. 330/2009, solicită modificarea în parte a sentinței civile recurate, în sensul obligării pârâtului la calcularea și plata sporului de confidențialitate în procent de 12,5% din salariul de bază, sume majorate și reactualizate cu rata inflației până la data plății efective, pentru perioada 12 noiembrie – decembrie 2009.
Curtea, analizând sentința atacată din prisma criticilor formulate va respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
O primă critică a vizat nelegalitatea sentinței din prisma interpretării conținutului sporului de mobilitate și confidențialitate sub aspectul elementelor componente, în sensul că învederează recurentul că, deși au fost menționate în contractul individual de muncă împreună ele sunt în realitate două sporuri cu reglementare distinctă prin acte normative și anume art.20(2) lit.c și d, art.25 și art.26 din Legea nr. 53/2003 și art.60(2) din statutul profesiei de consilier juridic aprobat prin Legea nr. 514/2003.
Este de necontestat că există o reglementare specifică fiecărei categorii din cele două sporuri menționate de către recurent, însă modalitatea în care ele au fost evidențiate în contractul individual de muncă este rezultatul negocierii dintre părțile contractante instanța neavând nici un rol din această perspectivă, în sensul că nu poate suplini lipsa manifestării de voință a salariatului de a efectua negocierea contractului individual de muncă odată cu apariția art.50 lit.b din Legea nr. 330/2009, text de lege potrivit căruia de la data intrării lui în vigoare încetează aplicabilitatea sporului de mobilitate, ca drept salarial suplimentar stabilit prin acte juridice între părți.
Salariatul nu numai că nu a făcut nici un demers în acest scop, dar nu a fost în măsură de a indica orice reper în raport de care apreciază un anumit cuantum al sporului de confidențialitate și implicit cu privire la elementele care compun salariul, pasivitatea de care a dat dovadă având drept consecință neemiterea unei decizii de către angajator cu privire la drepturile salariale cuvenite, deși Legea nr.330/2009 stipulează obligația salariatului de a contesta decizia emisă de către angajator cu privire la noile drepturi salariale sau refuzul acestuia de a emite o asemenea decizie.
Negocierea era imperios necesară întrucât instanța nu poate aprecia, în lipsa oricăror elemente, că fiecare dintre aceste două sporuri ar fi în cuantum de 12,5% din salariu, astfel cum pretinde pentru prima dată reclamantul în fața instanței de recurs în lipsa oricărui criteriu obiectiv de cuantificare.
Recurentul se prevalează de protecția art. 30(5) din Legea-cadru a salarizării 330/2009 și a art.6(1) din O.U.G. nr.1/2010 care stabilesc cu valoare de principiu păstrarea dreptului salarial la nivelul lunii decembrie 2009 și acordarea unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența în cazul în care drepturile salariale determinate conform Legii cadru și ordonanței de urgență sunt mai mici decât cele stabilite în luna decembrie 2009, însă recurentul nu are în vedere împrejurarea esențială referitoare la nivelul pe care salariatul l-a avut în luna decembrie 2009 care, așa cum rezultă din adeverința 2013 din 08 mai 10]13, nu a inclus și sporul de mobilitate și confidențialitate, astfel că în mod firesc nu putea avea un alt nivel în luna ianuarie 2010.
Recurentul nu poate arăta în concret în ce modalitate ar trebui să fie compus salariul în luna ianuarie 2010 din prisma acestor dispoziții legale câtă vreme începând cu luna noiembrie 2009 nu a mai fost beneficiarul sporului de mobilitate și confidențialitate.
De asemenea, nu este în măsură să arate cum vede aplicarea art. 50 lit.b din Legea nr. 330/2009 potrivit căruia „la 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, încetează următoarele drepturi salariale suplimentare stabilite prin acte juridice în favoarea personalului autorităților și instituțiilor publice: b)sporul de mobilitate.
Reîncadrarea recurentului la data de 01 ianuarie 2010 s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 30 din Legea nr. 330/2009 și ale art.5, alin.6 din O.U.G. nr. 1/2010 luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, dată la care reclamantul nu mai beneficia de acest spor și, deci, nu era îndreptățit la acordarea lui în anul 2010.
Conform prevederilor art. 39 lit.m) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, începând cu data de 01 ianuarie 2011 a fost abrogată Legea nr. 330/2009 și, deci, orice trimitere la salariile din luna decembrie 2009.
În considerarea dispozițiilor art.1 alin.1) din Legea nr. 285/2010, începând de la 01 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare,astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Drepturile salariale acordate reclamantului în luna octombrie 2010 nu au avut în vedere și „sporul de mobilitate și confidențialitate”,spor neconfigurat ca atare în cuprinsul Legi nr. 330/2009 și inexistent prin urmare în salariul de bază din decembrie 2009 și implicit octombrie 2010.
În ceea ce privește reîncadrarea reclamantului începând cu data de 01 ianuarie 2011 în lumina dispozițiilor art.4 alin.2, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzător claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice denumită în continuare lege-cadru, iar potrivit art.4 alin.3 personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 01 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.
Reîncadrarea efectuată în anul 2011 a avut un singur scop, și anume, reîncadrarea pe funcții fără însă a se stabili și drepturi salarizare odată cu reîncadrarea, salarizarea fiind efectuată potrivit art.1 și 16 ale Legii nr. 285/2010.
Dincolo de faptul că recurentul reclamant și-a exprimat nemulțumirea și criticile în raport cu soluția pronunțată de Tribunal nu a reușit să identifice în concret pe situația de fapt existentă modalitatea legală în care puteau fi construite drepturile salariale în condițiile în care niciodată nu a avut stabilit în mod distinct sporul de confidențialitate sub aspectul cuantumului lunar acordat, iar trimiterile la jurisprudența altor instanțe nu poate aduce nici o clarificare, întrucât anterior litigiilor ce au avut ca obiect reîncadrarea în temeiul Legii nr. 330/2009 și Legii nr. 284/2010, ceilalți salariați și-au clarificat cuantumul fiecărui spor, atât cel de mobilitate, cât și de confidențialitate în contradictoriu cu angajatorul.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind criticile neîntemeiate, va respinge acest recurs ca nefondat în conformitate cu art. 312 Cod procedură civilă.
PEBTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant I. V., cu domiciliul procesual ales la sediul Inspectoratului Școlar Județean Tulcea, în .. 3–4, județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 8184 din 12.12.2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. ȘCOLAR JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, .. 3–4, județul Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. BĂDULESCUJELENA Z.
M. A.
Grefier,
A. B.
Red.hot.jud.fond F. Șurculescu
Red.dec.jud.rec.M.A./31.05.2013
Tehnored.gr.AB/2 ex./05.06.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 377/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 799/2013.... → |
|---|
