Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 300/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 300/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 9161/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.300/CM
Ședința publică din 30 Aprilie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE R. A.
Judecător M. A.
Judecător J. Z.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – C. MARFĂ S.A., cu sediul în București, sector 1, ..38, cu sediul ales în C., . nr.2, județul C., împotriva sentinței civile nr. 5634/29.10.2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. D., domiciliată în C., ., ..A, . procesual ales în G., ., ..III, . la Cabinet avocat N. L. și intimata pârâtă S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA – SUCURSALA MUNTEANIA DOBROGEA, cu sediul în C., . nr.2, județul C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă d-na consilier P. A. care depune la dosar delegația de reprezentare și procura judiciară autentificată sub nr.475/07.03.2013 de B.N.P.Asociați „Etica, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și urm.cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință:
Reprezentanta recurentei pârâte susține că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, motiv pentru care instanța luând act de susținerea acesteia, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Având cuvântul reprezentanta recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii, întoarcerea executării și restituirea tuturor drepturilor bănești încasate în baza titlului desființat, pentru motivele expuse pe larg în recursul depus la dosar.
Pe scurt arată că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât prev.art.268 alin. 1 lit.e din codul muncii arată că cererile privind soluționarea unui conflict de muncă în cazul neexecutării CCM sau a unor clauze ale acestui pot fi formulate în termen de 6 luni, ceea ce nu este cazul în speță, raportat la data formulării acțiunii. Raporturile de muncă ale reclamantei s-au derulat între părți până la data pensionării și au fost guvernate de prevederile Contractului individual de muncă încheiat în temeiul CCM la nivel de unitate, iar angajatorul a acordat drepturile bănești la care s-a obligat la încheierea contractelor.
Prin hotărârea instanței de fond au fost înlăturate apărările pârâtei în sensul că potrivit art. 24 din legea 130/1996 prevederile CCM negociate cu încălcarea art.8 din aceeași lege sunt lovite de nulitate. Potrivit art. 268 alin. 1 lit.d din codul muncii, respectiv art. 283 alin. 1 lit.d din același cod, cereriile de constatare a nulității unor clauze ale CCM pot fi formulate pe toată durata valabilității și existenței contractelor, astfel că nulitatea clauzelor ce încalcă disp. art.8 din Legea nr.130/1996 nu operează de drept ci ea trebuie constatată de instanța competentă la cererea părții interesate, însă reclamanta nu a dovedit că prevederile cuprinse în CCM la nivel de unitate sau grup de unități feroviare 2006 - 2010 au fost înlocuite în condițiile legale arătate.
Totodată mai solicită repunerea părților în situația anterioară și întoarcerea executării în temeiul disp. art. 404 indice 2 alin. 1 cod pr.civilă.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA :
Asupra recursului de față:
Prin cererea adresată Tribunalului C. la data de 07.08.2012 și înregistrată sub nr._, reclamanta R. D. în contradictoriu cu pârâtele S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. - Sucursala Muntenia Dobrogea și S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. București a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale, actualizate cu rata inflației la data scadenței dreptului și până la data plății efective, constând într+o indemnizație egală cu un salariu brut avut la data încetării contractului individual de muncă prin pensionare, din cele două salarii brute conform CCM, precum și diferența dintre un salariu de bază ce i s-a acordat și un salariu brut ce trebuia acordat conform dispozițiilor art. 52 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010.
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta a învederat instanței că a avut calitate de salariată în cadrul S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. - Sucursala Muntenia Dobrogea iar raportul de muncă a încetat prin pensionare pentru limită de vârstă.
Reclamanta a invocat în motivarea cererii prevederile art. 52 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010 prin care au fost negociate drepturi ce trebuiau acordate salariaților care se pensionează pentru limită de vârstă, constând într-o indemnizație egală cu două salarii brute avute în luna pensionării.
Întrucât contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură are o forță juridică superioară în raport cu contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, acesta din urmă nu putea conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior. Pornind de la această interpretare, reclamanta susține că nu au fost respectate prevederile imperative, fiind prevăzută o indemnizație egală cu un singur salariu de bază avut în luna pensionării, sau o altă indemnizație sub condiție, fapt contrar dispozițiilor legale ce reglementează modul de interpretare si aplicare a clauzelor contractelor colective de muncă.
În apărare pârâta S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. București a formulat întâmpinare, prin care, pe cale de excepție a invocat: lipsa capacității procesuale de folosință a pârâtei S.N.T.F.M. C. Marfă S.A - Sucursala Muntenia Dobrogea, în temeiul art. 41 și urm. C.pr.civ coroborat cu art.14 C.muncii raportat la prevederile art. 43 din Legea 31/1990; lipsa calității procesuale pasive a pârâtei S.N.T.F.M. C. Marfă S.A.- Sucursala Muntenia Dobrogea, pentru lipsa identității între persoana acestei pârâte și titularul obligației din raportul juridic dedus judecății; excepția prescripției dreptului material la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 268 alin.1 lit.e C.muncii având în vedere că reclamanta solicită acordarea retroactivă a unor drepturi ce își au izvorul în contractul colectiv de muncă, cerere ce poate fi formulată numai în termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, pârâta S.N.T.F.M. - C. Marfă S.A. București a solicitat respingerea cererii ca nefondată. Pârâta a susținut că, prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2009 – 2010 sunt conforme cu cele cuprinse în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, respectiv la nivel de grup de unități, astfel că, în mod corect reclamantei i s-a acordat o indemnizație egală cu un salariu de bază lunar de încadrare.
Prin sentința civilă nr.5634/29.10.2012, Tribunalul C. a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. - Sucursala Muntenia Dobrogea, invocată de pârâtă.
S-a respins cererea formulată de reclamanta R. D. în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. - Sucursala Muntenia Dobrogea, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. - Sucursala Muntenia Dobrogea, ca fiind rămasă fără obiect.
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, întemeiată pe dispozițiile 268 alin.1 lit.e) din Codul Muncii, invocată de pârâtă.
S-a admis cererea formulată de reclamanta R. D., în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. București și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei în temeiul art.52din CCM la nivel de ramură transporturi, o indemnizație egală cu salariul brut avut la data încetării raportului de muncă și diferența dintre salariul de bază acordat și salariul brut ce i se cuvenea, actualizată cu rata inflației la data plății.
A fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Art.137 Cod pr.civilă obligă instanța să se pronunțe cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond ce fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
1.Asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.N.T.F.M. C. Marfă S.A – Sucursala Muntenia Dobrogea, instanța reține:
Din examinarea înscrisurilor depuse de către reclamantă, în dovedirea calității procesuale active (decizie de încetare a contractului individual de muncă, notă de lichidare, carnet de muncă) a rezultat că la rubrica angajator figurează S.N.T.F.M. - C. Marfă S.A. București - Sucursala C..
Prin urmare, pârâta Sucursala Muntenia Dobrogea, ce nici nu era înființată la acea dată, nu are calitate de angajator alături de societatea mamă, și în mod nelegal a fost chemată în instanță în condițiile în care în sarcina sa nu cad obligațiile prevăzute de art. 40 alin.(2) lit.c), e) ,f) C.muncii.
Potrivit art. 43 alin.(1) din Legea 31/1990 sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale și se înregistrează înainte de începerea activității lor la registrului comerțului.
Sucursalele sunt integrate organic societății fondatoare, au dependență economică și juridică față de aceasta iar obiectul lor este circumscris societății mamă. Această ultimă constatare justifică și calitatea procesuală pasivă a societății fondatoare S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. București.
În baza considerentelor de fapt și de drept, instanța a admis excepția, cu consecința respingerii cererii introdusă de către reclamantă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
În raport cu soluția de admitere a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei S.N.T.F.M. C. Marfă S.A - Sucursala Muntenia Dobrogea și respingerii cererii formulată de reclamantă față de această pârât, s-a respins ca fiind rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a aceleiași pârâte S.N.T.F.M. C. Marfă S.A - Sucursala Muntenia Dobrogea.
3. Asupra excepția prescripției dreptului la acțiune, întemeiată pe dispozițiile 268 lit.e) din Codul Muncii, invocată de pârâtă.
Prin cerere se reclamă drepturi de natura salarială ce se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 154 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 155 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Cererea reclamantei este fondată pe prevederi cuprinse în capitolul ,, Salarizarea și alte drepturi bănești’’ din CCM la nivel de ramură atrăgând incidența dispozițiilor art. 268 alin.1 lit.c din C.muncii, drepturile putând fi pretinse în termenul de trei ani de la data nașterii.
Față de cele expuse, excepția prescripției dreptului la acțiune întemeiată pe dispozițiile 268 lit.e) din Codul Muncii, invocată de pârâte, a fost respinsă ca nefondată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut:
Reclamanta R. D. a fost salariată în cadrul S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. - Sucursala C., iar raporturile de muncă cu angajatorul au încetat la data de 12.10.2009, prin pensionare ( art. 56 lit.d) C.muncii ), în baza Dispoziției nr. A2 2278/09.10.2009 - fila 28.
Situația de fapt expusă de reclamanta prin acțiune este confirmată de înscrisurile depuse la dosar de către părți, în sensul că, la data încetării raporturilor de muncă ale reclamantei erau în vigoare și aplicabile raporturilor dintre părți, atât contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și la nivel de grup de unități din sectorul feroviar, cât și contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010.
Potrivit art. 72 din CCM la nivel de grup de unități din sectorul feroviar, la încetarea raporturilor de muncă prin pensionare, salariații au dreptul la o indemnizație egală cu ultimul salariu de bază lunar de încadrare, dar u mai puțin de salariul de bază corespunzător clasei 20 de salarizare. O dispoziție identică se regăsește și în CCM la nivel de unitate.
Potrivit art. 52 din CCM la nivel de ramură transporturi, pe anii 2008 – 2010 :,,salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii brute avute în luna pensionării”.
Se observă că, între cele două clauze contractuale ce reglementează același drept, și anume acordarea unei indemnizații la momentul pensionării, există diferențe, cuantumul dreptului stabilit prin CCM la nivel de unitate/grup de unități fiind mai mic decât cel stabilit prin CCM la nivel de ramură transporturi, pe anii 2008 – 2010, contract cu forță juridică superioară și care trebuia aplicat raporturilor de muncă dintre părți, conform art. 11 alin.1 lit.c din Legea 130/1996, potrivit căruia, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Potrivit art. 8 alin.2 din același act normativ, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contracte colective de muncă încheiate la un nivel superior, iar potrivit art. 30 alin.1, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că, un contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior, având o forță juridică superioară, aplicabil unor raporturi de muncă, produce efecte și are prioritate de aplicare față de un contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior.
Prin urmare, chiar dacă prin contractul individual sau colectiv de muncă la nivel de unitate se prevăd anumite drepturi în favoarea angajaților, în condițiile în care, prin contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior se stipulează drepturi superioare, atunci se vor aplica în mod direct dispozițiile mai favorabile, în cazul de față, cele ale art. 52 din CCM la nivel de ramură transporturi, pe anii 2008 – 2010.
Tribunalul a constatat că pârâta nu a stabilit și acordat în mod corect indemnizația de pensionare, ce se cuvine reclamantei, ce trebuie să fie egală cu două salarii brute avute în luna pensionării, în loc de indemnizație egală cu un salariu de bază.
În considerarea aspectelor expuse, rezultă că reclamantei i s-a acordat numai o parte din cuantumul dreptului bănesc cuvenit, fiind astfel îndreptățită la a primi și restul din această indemnizație și anume un salariul brut avut la data încetării raportului de muncă și diferența dintre salariul de bază acordat și salariul brut ce i se cuvenea, suma în totalitate urmând a fi actualizată cu rata inflației la data plății.
Actualizarea drepturilor se impune ca urmare a deprecierii puterii de cumpărare a monedei naționale, astfel că, suma cuvenită legal la data scadenței și suma reactualizată la care a fosti obligată pârâta, trebuie să aibă aceeași valoare economică, în sensul că reclamanta poate cumpăra aceeași cantitate de bunuri și servicii.
În baza art. 274 C.pr.civ. a fost obligată pârâta căzută în pretenții la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat - fila 74.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă – C. Marfă S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență următoarele:
În mod nelegal a fost respinsă excepția prescrierii dreptului material la acțiune, întrucât reclamantul solicită acordarea retroactivă a unor drepturi ce izvorăsc din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură transporturi 2008 – 2010, iar potrivit art. 268 alin. 1 lit. e din Codul Muncii republicat :”cererile privind soluționarea unui conflict de muncă în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune…”
Cererea reclamantului privind acordarea diferențelor solicitate în temeiul art.52 din CCM la nivel de ramură transporturi 2008 – 2010 este neîntemeiată, întrucât raporturile contractuale de muncă ce s-au derulat între părți până la data pensionării au fost guvernate de prevederile contractului individual de muncă încheiat în temeiul contractului colectiv la nivel de unitate, aplicabil în perioada solicitată, iar angajatorul a acordat drepturile bănești la care s-a obligat la încheierea contractelor, respectându-și obligațiile asumate.
Sunt nesocotite prevederile art. 1 alin. 3 din CCM al S. C. Marfă SA :”prezentul contract colectiv de muncă se aplică tuturor salariaților din S., semnatari ai contractului individual de muncă, încadrați în funcțiile și meseriile din Anexa nr.2”.
Potrivit art. 268 alin. 1 lit.d codul muncii, respectiv art.283 alin. 1 lit.d codul muncii, în forma anterioară aplicării legii nr._, cererile de constatare a nulității unor clauze ale contractelor colective de muncă pot fi formulate pe toată durata valabilității și existentei contractelor.
Nulitatea clauzelor care încalcă dispozițiile art.8 din legea nr.130/1996, nu operează de drept, ci ea trebuie constatată de instanța competentă, la cererea părții interesate, Deci clauzele neconforme cu dispozițiile art.8 din legea nr.130/1996 nu pot fi înlocuite de drept, ci numai după ce instanța competentă constată pe cale judecătorească nulitatea acestora.
Cererea reclamantului de acordare a diferențelor bănești solicitate în temeiul art.52 din CCM la nivel de ramură transporturi 2008 – 2010 a fost soluționată cu interpretarea și prin aplicarea greșită a legii, hotărârea recurată prezentând motive contradictorii.
În mod evident, sentința pronunțată de instanța de fond cuprinde motive contradictorii, prin combinarea ori interpretarea aleatorie a unor dispoziții contractuale în vederea obținerii unor legi terțiare.
Având în vedere executarea hotărârii recurate, solicită repunerea părților în situația anterioară și întoarcerea executării, în temeiul dispozițiilor art. 404 indice 2 alin. 1 cod pr.civilă, obligând intimatul pârât la plata tuturor drepturilor bănești actualizate și acordate în temeiul titlului executoriu desființat.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune:
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata diferențelor de indemnizație de pensionare conform dispozițiilor art.52 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010.
Conform art.160 din codul muncii, salariul cuprinde :salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Drepturile solicitate de către reclamantă au caracterul unor drepturi salariale.
Prin urmare, în cauză sunt aplicabile prevederile art.268 alin. 1 lit.c din codul muncii, potrivit cărora :”cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat…”
Dispoziția cuprinsă în art.268 alin. 1 lit.c din codul muncii, reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării unor clauze ale contractului colectiv de muncă care vizează alte drepturi decât cele salariale.
Cu privire la fondul cauzei:
Reclamanta R. D. a fost salariată în cadrul S. C. Marfă SA – Sucursala C., iar raporturile de muncă cu angajatorul au încetat la data de 12.10.2009 prin pensionare.
Potrivit art.52 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010 :”salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii brute avute în luna pensionării…”
Pârâta a achitat reclamantei o indemnizație egală cu ultimul salariu de bază lunar de încadrare, conform prevederilor CCM la nivel de unitate.
În conformitate cu prevederile art.8 alin. 2 din legea nr.130/1996 :”contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui prevăzut de contractele colective la nivel superior.
- alin.(4) :”Prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal…”
În mod similar prin art.238 alin.1 din codul muncii se prevedea :”contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
- alin.(3):” La încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal”.
Prin art.241 alin. 1 lit.c) din codul muncii se prevedea :” clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel”.
Chiar și în jurisprudența Curții Constituționale (decizia nr.38/2004, 294/2007) s-a statuat :”contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național sau la nivel de ramură, constituie izvor de drept, ca și legea, la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale”.
Drepturile salariale rezultate din CCM încheiat la nivel de ramură puteau fi acordate fără o prealabilă anulare a clauzelor cuprinse în contractele de muncă la nivel de unitate, negociate cu încălcarea drepturilor minimale stabilite în favoarea salariaților din CCM la nivel de ramură.
În consecință, în mod corect prima instanță, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata către reclamantă a diferențelor de indemnizație de pensionare.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 alin.1 cod pr.civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul civil formulat de recurenta pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – C. MARFĂ S.A., cu sediul în București, sector 1, ..38, cu sediul ales în C., . nr.2, județul C., împotriva sentinței civile nr. 5634/29.10.2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. D., domiciliată în C., ., ..A, . și sediul procesual ales în G., ., ..III, . la Cabinet avocat N. L. și intimata pârâtă S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA – SUCURSALA MUNTEANIA DOBROGEA, cu sediul în C., . nr.2, județul C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. A. M. A. J. Z.
Grefier,
D. R.
Jud.fond . V.T.
Red.dec.jud.J.Z./29.05.2013
Tehnored.gref.RD/2ex/05.06.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 605/2013.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 646/2013.... → |
|---|
