Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 265/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 265/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 346/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 265/CM
Ședința publică din 18 noiembrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - R. A.
JUDECĂTORI - M. B.
- M. S. S.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea recursurilor civile declarate de recurentul reclamant M. N., domiciliat în T., ., ., . recurenta pârâtă .. – în insolvență, cu sediul în T., .. 6 și cu sediul procesual ales în C., ., . Avocat R. D., prin administrator judiciar D. & CO S.P.R.L., cu sediul în C., .. 8, parter, împotriva sentinței civile nr. 621 din 18 martie 2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială, în contradictoriu cu intimatele chemate în garanție S.C. A. G. C.M.B. S.R.L., cu sediul în A., .. 2A și S.C. A. T. S.R.L., cu sediul în Timișoara, ., județul T. și cu sediul procesual ales în Timișoara, .. 9A, ., la S.C.A. „B. & Asociații”.
Dezbaterile asupra suspendării judecății cauzei, a incidenței dispozițiilor Legii nr. 85/2006 și a fondului au avut loc în ședința publică din data de 04 noiembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 11 noiembrie 2014 și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 18 noiembrie 2014, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea adresată Tribunalului T., înregistrată sub nr._, reclamantul M. N. a chemat în judecată pe pârâta .. T. pentru ca, prin hotărarea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.500.000 euro reprezentând daune morale și materiale pentru prejudiciul suferit în timpul programului de lucru.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, a fost încadrat pe perioadă nedeterminată la .. T., începând cu data de 03.01 2011, pe funcția de mecanic, iar la data de 02.11.2011, angajatorul i-a cerut să schimbe un filtru de aer la un tir, care a cedat, capacul lovindu-l puternic în față, suferind un traumatism foarte grav soldat cu pierderea vederii, . boltei craniene, . oaselor nazale, . mandibulei și alte leziuni.
A mai arătat reclamantul că, a fost transportat la Spitalul de Urgență C., unde a suportat mai multe interventii chirurgicale, în urma cărora nu și-a recăpătat vederea, fața e distrusă, are pierderi de memorie, devenind astfel din singurul sprijin și susținător al familiei, o grea povară pentru aceasta.
A mai menționat reclamantul că a solicitat sprijinul financiar al angajatorului, care la început l-a ajutat cu sume modice de bani, față de nevoile pe care le avea, însă în prezent îl evită total și nici nu-i răspunde la telefon.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 171 Codul Muncii, art. 269 Codul Muncii și art. 5 din Legea nr. 346/2002.
În dovedire, s-au depus la dosar acte medicale și contractul individual de muncă, solicitându-se încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale cu martorii P. N. și M. L. S., cu expertiză tehnică auto, expertiză medico – legală și interogatoriul luat pârâtei.
La data de 28 martie 2012 pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pe cale de excepție a solicitat respingerea acțiunii ca prematur introdusă motivat de faptul că nu s-a încheiat cercetarea evenimentului de către organele abilitate.
A mai solicitat pârâta respingerea acțiunii prin care reclamantul solicită obligarea angajatorului la plata sumei de 1 500 000 euro daune morale și materiale pentru prejudiciul suferit ca urmare producerii unui accident de muncă, ca nefondată având în vedere faptul că persoanele fizice sau juridice răspund patrimonial pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de muncă, în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral prin prestațiile asigurărilor sociale de stat.
La data de 28 martie 2012 pârâta a depus la dosar cerere de chemare în garanție a societății A. T. S.R.L. Timișoara, pentru ca în cazul în care va cădea în pretenții, chemata în garanție să fie obligată la despăgubiri și la plata cheltuielilor de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii, s-a arătat că reclamantul a chemat în judecată pârâta .., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.500.000 euro, reprezentând daune morale și materiale pentru prejudiciul suferit de reclamant în urma accidentului.
În dept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 60 – 63 Cod procedură civilă.
La data de 03 aprilie 2012 chemata în garanție S.C. A. T. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat în temeiul art. 112 Cod procedură civilă, raportat la art. 129 și art. 133 Cod procedură civilă, stabilirea cadrului procesual, în temeiul art. 129 Cod procedură civilă, a solicitat ca pârâta să precizeze dacă a încheiat un contract de asigurare de răspundere civilă sau un alt contract de asigurare privind un risc asigurat de o natură juridică similară, iar în situația existenței unui contract de asigurare a solicitat introducerea în cauză a asiguratorului, respingerea cererii de chemare în garanție ca nefondată și respingerea acțiunii introductive ca nefondată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 62 Cod procedură civilă, precum și textele legale mai sus menționate.
Totodată, la data de 03 aprilie 2012 chemata în garanție S.C. A. T. S.R.L. Timișoara a formulat cerere de chemare în garanție a S.C. A. G. C.M.B. S.R.L. A., motivat de faptul că prin cererea de chemare în garanție pârâta .. a solicitat introducerea sa în cauză arătând că piesa supapă filtru uscător de aer AG3511B a fost achiziționată de la această societate.
S-a mai arătat că, chemata în garanție este importatorul piesei și asigură, garantează și declară pe propria răspundere că produsul supapă cu filtru uscător nu pune în pericol viața, sănătatea, securitatea muncii și că este realizat în conformitate cu normele ISO/TS_, cu declarațiile și specificațiile tehnice ale producătorului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 60 alin. 2 Cod procedură civilă.
La data de 18 aprilie 2012 chemata în garanție S.C. A. T. S.R.L. Timișoara a depus la dosar note de ședință și înscrisuri în susținerea apărărilor formulate pe calea întâmpinării și în susținerea cererii de chemare în garanție a S.C. A. G. C.M.B. S.R.L. A..
Chemata în garanție S.C. A. G. C.M.B. S.R.L. A. a formulat la rândul său întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității acțiunii comerciale îndreptate împotriva sa, precum și excepția de inadmisibilitate a acestei cereri față de calitatea sa de distribuitor de piese auto, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca nefondată.
La data de 21.06.2012, reclamantul a formulat precizări referitor la cuantumul sumei de 1.500.000 euro solicitată prin cererea de chemare în judecată, arătând că suma reprezintă daune materiale și morale pentru prejudiciul suferit.
A mai precizat reclamantul că, din totatul sumei solicitate, suma de 1.000.000 euro reprezintă daune morale, echivalentul suferinței acestuia, iar suma de 500.000 euro, reprezintă daune materiale ce constau în contravaloarea îngrijirilor medicale, intervențiilor chirurgicale efectuate și care urmează a fi efectuate.
La data de 02.07.2012 chemata în garanție S.C. A. T. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a excepției prematurității cererii de chemare în garanție, iar pe fondul cauzei a solicitat înlăturarea ca nefondate a apărărilor formulate de chemata în garanție S.C. A. G. C.M.B. S.R.L. A..
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta a invocat excepția de prematuritate motivat de nefinalizarea cercetării evenimentului de organele abilitate, excepție apreciată ca neîntemeiată în condițile în care cele două procese verbale de cercetare întocmite de inspectorii de muncă din cadrul ITM T. au fost depuse la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 621 din 18 martie 2014, Tribunalul T. a respins excepția de prematuritate a acțiunii ca nefondată și a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M. N. în contradictoriu cu pârâta .. și chemații în garanție S.C. A. T. S.R.L. Timișoara și S.C. A. G. C.M.B. S.R.L. A.; a obligat pârâta S.C. „C.” S.R.L. T. să plătească în favoarea reclamantului M. N. suma de 70.000 euro cu titlu de daune morale; a respins celelalte pretenții ale reclamantului ca nefondate; a respins cererea de chemare în garanție a S.C. „A. T.” S.R.L. Timișoara, ca nefondată; a respins excepțiile prematurității și inadmisibilității cererii de chemare în garanție a S.C. „A. G. CMB” A., ca nefondate; a respins cererea de chemare în garanție a S.C. „A. G. CMB” A., ca nefondată; a obligat pârâta S.C. „C.” S.R.L. T. să plătească în favoarea reclamantului suma de 584 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; a obligat chemata în garanție . Timișoara să plătească chematei în garanție S.C. „A. G. CMB” A. suma de 1.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; a obligat pârâta S.C. „C.” S.R.L. T. să plătească în favoarea statului - bugetul Ministerului Justiției suma de 980 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat reprezentând contravaloare onorariu expertiză tehnică auto pentru care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
S.C. „C.” S.R.L T., pârâta în cauză, a fost înființată în anul 1994, are în prezent 62 de salariați și are ca obiect principal de activitate transportul rutier de mărfuri, iar printre activitățile secundare figurează cu prioritate activitatea de întreținere și reparare a autovehiculelor, societatea fiind administrată și reprezentată legal de numitul Cuțov C..
Departamentul de întreținere și reparații auto își desfășoară activitatea în cadrul propriului atelier cu acest profil, efectuând reparații la autovehiculele proprii și ale altor societăți, cu un număr de 14 angajați, sub directa supraveghere și conducere a directorului tehnic, inginer C. C..
În această calitate, directorul preia comenzile clienților, repartizează lucrările către salariați și stabilește ordinea de prioritate în executarea acestora, având în subordine pe inginerul G. T. care supraveghează efectiv activitatea de reparații auto, precum și alți salariați printre care se află și 10 mecanici auto. Activitatea întregului departament era controlată zilnic de administratorul Cuțov C. pentru o mai bună desfășurare a activității.
În cadrul acestui sector își desfășura activitatea și reclamantul M. N., fiind angajat pe postul de mecanic auto în baza contractului individual de muncă înregistrat în registrul general de evidență al salariaților sub nr.119/3.01.2011 modificat prin actul adițional din 30.04.2011. Conform fișei postului, reclamantul se afla în directa subordine a inginerului C. C., având ca șef ierarhic pe administratorul Cuțov C..
La data de 1 noiembrie 2011, în urma unei solicitări prin comandă efectuată de S.C. „Remat” S.A. T., în cadrul atelierului de întreținere și reparații menționat, a fost adus un autotractor marca IVECO tip 440E 42T cu numărul de înmatriculare_, pentru remedierea unor defecțiuni la sistemul de suspensie și pierderi de aer la supapa regulator aer din cadrul instalației de aer sub presiune utilizat la sistemul de frânare.
După ce defecțiunile la sistemul de suspensie au fost remediate la data sus-menționată, în dimineața zilei următoare, 2 noiembrie 2011, martorul P. N., șoferul societății solicitante, ( .), știind că regulatorul de presiune (supapă de presiune cu filtru uscător) este defect de ceva vreme, având probleme cu presiunea de la bord, a cerut aprobare de la șeful său pentru a cumpăra această piesă de la societatea pârâtă. După ce a primit un răspuns pozitiv, martorul s-a prezentat la ing. C. C. cerându-i aprobare pentru scoaterea din magazie a piesei respective. După ce a obținut și acordul verbal al acestuia, în continuare martorul s-a prezentat la magazia societății pârâte, respectiv la magazionerul G. T. (zis „domnul Tibi” ), pe care de altfel îl cunoștea întrucât nu era prima dată când era trimis la această societate pentru reparații, spunându-i acestuia despre aprobări și cerându-i piesa respectivă.
Magazionerul G. T. i-a înmânat martorului P. N. un regulator de presiune de pe un raft unde se aflau mai multe astfel de piese, regulatorul remis neavând niciun ambalaj, lucru care nu era neobișnuit pentru martor deoarece mai achiziționase și în trecut piese identice în aceleași condiții, regulatorul fiind în consecință perceput de martor ca o piesă nouă.
Ulterior același martor a discutat cu reclamantul și i-a predat regulatorul luat de la magazie în vederea schimbării cu cel de pe autotractor, deși discutase cu acesta chiar și anterior solicitării aprobărilor menționate.
Reclamantul a demontat piesa veche de pe autovehicul și a montat-o pe cea primită de la martor, procedând ulterior la efectuarea de probe pentru verificarea presiunii, sens în care a rămas în spatele mașinii, în partea stângă, observând piesa, în timp ce martorul P. N., s-a deplasat în cabină, a pornit motorul și a rămas să urmărească bordul pentru a vedea la cât se ridică presiunea. Cum aceasta nu s-a ridicat însă mai mult de 5 atmosfere într-un interval 5 minute și cum acest lucru nu era normal, fiind evident că era undeva o problemă, martorul a oprit motorul, iar reclamantul a demontat piesa și s-a deplasat în interiorul atelierului cu aceasta, fiind observat de alți lucrători la bancul de lucru, cu chei în mână și cu supapa nouă prinsă la menghină. Rezultă astfel că reclamantul a intervenit asupra piesei în atelier, concluzie trasă și de experții tehnici auto care au efectuat cele două expertize în cauză, precum și de ceilalți martori audiați și susținută și de intervalul îndelungat de timp în care a rămas în incinta atelierului, respectiv 20 de minute, cât și de remarca reclamantului care i-a spus martorului la întoarcere „s-a rezolvat!”.
Reîntors la autotractor, reclamantul a remontat piesa la care intervenise, dar de această dată într-un singur șurub ( concluzie a expertizei tehnice auto efectuată de cei 3 experți, P. E., B. I. și O. P.), reîncepând ulterior probele pentru verificarea presiunii aerului. Astfel, cei doi s-au așezat în aceleași poziții ca și prima dată, martorul comunicându-i reclamantului fiecare modificare a nivelului presiunii de la bord care trebuia să ajungă la nivelul de 10-12 atmosfere. După ce la un moment dat presiunea de la bord a ajuns la nivelul de 4 atmosfere, la scurt timp, martorul a comunicat o presiune de 6 atmosfere și în momentul imediat următor s-a auzit o bubuitură dinspre locul în care se afla reclamantul, ceilalți lucrători aflați la muncă, văzând un filtru de aer zburând prin curtea societății.
Evenimentul s-a produs în jurul orei 12,30 iar martorul P. N. a fost primul care a ajuns lângă reclamant, observând că acesta era căzut pe jos, îi curgea mult sânge din zona ochilor și se zbătea având tendința de a-și duce mâinile la ochi. Lângă reclamant au ajuns în scurt timp și alte persoane din cadrul societății care auziseră zgomotul exploziei și care l-au imobilizat de mâini și de picioare pentru a nu-și agrava leziunile. Până la sosirea ambulanței chemate prin Serviciul de urgență 112, reclamantul a ajuns să înoate într-o baltă de sânge.
Ulterior acesta a fost transportat de urgență la Spitalul Județean de Urgență T. și după un prim consult chirurgical, întrucât leziunile erau foarte grave, a fost transportat tot prin Serviciul de Ambulanță la Spitalul Clinic Județean de Urgență C. unde a fost internat în perioada 2.11._11 suferind mai multe intervenții chirurgicale. Ulterior, reclamantul a fost internat și în Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice București, în perioada 13-19.01.2012 unde a fost din nou supus unei intervenții chirurgicale la ochi, fiind apoi operat din nou și la o clinică privată de oftalmologie din București și consultat la mai multe cabinete de specialitate oftalmologică din aceeași localitate.
La societatea pârâtă, ulterior producerii accidentului de muncă descris anterior, s-au prezentat reprezentanții Inspectoratului Teritorial de Muncă T., precum și organele de cercetare ale Poliției T. care au efectuat cercetarea locului faptei, iar, pe de altă parte, martorul P. N. a solicitat înlocuirea piesei cu una nouă la fel cu cea care explodase, lucru pe care l-au făcut alți doi lucrători ai pârâtei. Aceștia însă au refuzat să efectueze probele de presiune, motivând că nu sunt în domeniu, astfel că martorul a pornit singur motorul pentru a verifica presiunea. Văzând că aceasta nu se ridică însă mai mult de 5-6 atmosfere, ca și în urma probelor anterioare, martorul l-a contactat pe administratorul Cuțov C. căruia i-a adus la cunoștință situația, acesta din urmă sfătuindu-l să regleze șurubul de la regulatorul de presiune.
Întors la mașină, martorul a efectuat acel reglaj din șurub însă deoarece nici ulterior presiunea nu s-a ridicat mai mult, a demontat piesa și a dus-o înapoi la magazie unde a predat-o unui maistru spunându-i că nu este bună. Ulterior a montat piesa veche cu care venise inițial și s-a deplasat înapoi la .>
În aprecierea situației de fapt mai sus expusă instanța a dat prevalență declarațiilor martorului P. N. întrucât acesta este o persoană din afara societății pârâte, care s-a aflat cel mai aproape de victima accidentului de muncă atât înainte cât și ulterior evenimentului și care a manifestat o mai mare obiectivitate, în comparație cu martorii din cadrul pârâtei, respectiv G. T. O. și C. C.. Trebuie remarcat faptul că aceștia din urmă au încercat să denatureze adevărul, în sensul de a convinge instanța cu privire la corectitudinea modului în care se lucra cu piesele de natura celei ce a produs accidentul de muncă.
Astfel, acești doi ultimi martori au învederat că astfel de piese erau ambalate în pungi de plastic transparente și în cutii de carton sigilate cu bandă de scotch, pe când martorul P. N. a arătat că piesele nu aveau nici un ambalaj, ci erau ținute ca atare pe raft, în magazie.De asemenea, s-a încercat a se acredita ideea că există o procedură prealabilă de aprobări anterior scoaterii unei astfel de piese din magazie, însă martorul P. N. a demonstrat că piesele se obțineau chiar și de lucrători din afara unității, de obicei în urma unei simple aprobări verbale, fără a se înregistra undeva această operațiune. De altfel, în acestă privință cei doi martori ai pârâtei nici nu au învederat aceleași aspecte, ing. C. C. arătând că la magazie s-a prezentat reclamantul căruia magazionerul i-a înmânat bonul de comandă și piesa, iar acesta din urmă a declarat că a înscris pur și simplu ieșirea piesei respective într-o agendă așa cum proceda de obicei, semnând singur pentru efectuarea acestei operațiuni și fără a-i înmâna nici un document reclamantului. Mai mult, acest martor are o declarație nesinceră și din punct de vedere al faptului că a arătat că în ziua respectivă nu s-a mai prezentat nimeni la magazie până la la ora 22,00 când s-a terminat programul de lucru pentru a solicita o altă piesă - regulator de presiune, ceea ce contravine chiar și declarației martorului C. C. care a învederat că ITM-ul a ridicat cealaltă piesă aflată pe stoc în magazie o dată cu cea implicată în eveniment. În realitate însă ambele declarații sunt nesincere deoarece, martorul P. N. a învederat că a cerut de la administrator o altă piesă pe care a ridicat-o de la magazie și care de asemenea nu a ridicat presiunea în sistemul de frânare al autovehiculului adus pentru reparații, aspect confirmat și de administrator. Rezultă astfel că cea de-a doua piesă aflată în magazie, identică cu cea care a produs accidentul de muncă, a fost ridicată de ITM ca fiind nouă deși asupra acesteia se intervenise prin efectuarea unui reglaj din șurubul lateral și deși fusese montată pe autotractorul cu care venise reprezentantul ., demontată și apoi dusă înapoi în magazie.
De aici se desprinde concluzia evidentă că angajații pârâtei au intenționat să denatureze realitatea, demonstrând în schimb, fără echivoc faptul că, în realitate, pârâta manifesta dezinteres și neglijență față de recepționarea, depozitarea, conservarea și efectuarea de operațiuni specifice cu aceste regulatoare de aer.
Se reține astfel că acest gen de piese sunt achiziționate de la distribuitorul colaborator, chematul în garanție . Timișoara, fără niciun manual sau instrucțiuni de utilizare, recepționate de administratorul societății și de ing. C. C., iar ulterior sunt păstrate în condiții improprii pe rafturile magaziei de unde pot fi eliberate printr-o simplă cerere verbală, operațiune care se consemnează cel mult într-o agendă în care semnează oricum doar magazionerul G. T..
Deși nu existau manuale cu instrucțiuni de utilizare a acestor piese, ing. C. C. a învederat că a învățat etapele de lucru ale montării- remontării acestor piese din manualele de reparații( în limba engleză și italiană) aflate la sediul pârâtei și care se referă și la aceste piese, bazându-se și pe experiența anterioară a reclamantului care mai lucrase anterior frecvent cu astfel de piese.
În realitate, instanța reține că ing. C. C. nu a efectuat nici un fel de instruire a reclamantului anterior începerii lucrului cu regulatorul de aer în data de 2.11.2011 ( concluzie conturată de aceeași declarație a martorului P. N.), iar procedura de lucru abordată de reclamant, inclusiv intervenția asupra piesei în atelierul mecanic demonstrează faptul că aceasta era procedura de lucru, de obicei, cu astfel de piese.
Că asupra acestor piese se intervenea de obicei de către mecanici este probat în cauză de împrejurarea că martorului P. N. nu i s-a părut ceva deosebit că reclamantul a intervenit asupra piesei, lăsându-l să o monteze pe autovehiculul cu care venise, ca și în alte împrejurări, rezultând astfel că asemenea piese puneau uneori probleme și necesitau oarecare intervenții anterior montării. Acest aspect este dovedit inclusiv de declarația administratorului (patronului societății, Cuțov C.) care a învederat că, „după părerea mea, văzând carcasa filtrului care l-a zdrobit pe M. N., a fost un defect de fabricație pentru că am mai întâlnit în decursul anilor filtru care să scape pe la îmbinare sau să curgă, dar nu care să cedeze total și o dată, așa cum s-a întâmplat cu acesta”. În același sens a declarat și martorul C. C. arătând că „în trecut, s-a mai întâmplat cu o piesă, respectiv cu o supapă de același gen să piardă presiune prin partea inferioară”.
Prin urmare, astfel de piese veneau uneori cu defecte de la distribuitor, iar asupra lor se efectuau unele reglaje, intervenindu-se în atelier, așa cum a procedat și reclamantul în cazul de față, deși acest lucru nu era permis „fiind considerate piese cu un potențial de risc crescut” (așa cum rezultă chiar din declarația martorului C. C.).
D. fiind acest potențial periculos cunoscut al acestor regulatoare de presiune, arătat de însăși coordonatorul atelierului mecanic și întrucât anterior, în decursul timpului, fuseseră unele probleme cu aceste piese în sensul că unele erau defecte, intervenindu-se asupra lor în atelier și cum nu s-a schimbat distribuitorul, rezultă cu certitudine că pârâta, cunoscând această situație, trebuia să ia o . măsuri clare în scopul protecției muncii, a salariaților( mecanicilor) și în scopul prevenirii accidentelor de muncă, accidente care, în contextul dat, erau foarte ușor de prevăzut ca probabilitate de a se produce.
În acest sens, trebuie observat că reclamantul nu purta nici un fel de echipament de protecție în cursul efectuării lucrului propriu-zis cu această piesă, dar nici nu avea vreun astfel de echipament- îmbrăcăminte, mască sau ochelari de protecție.
Relevantă este în acest sens declarația martorului C. C. care a învederat că „reclamantul nu purta ochelari sau mască în timpul evenimentului, dar la o asemenea operațiune nici nu trebuia să poarte”, aspect ce denotă lipsa totală de preocupare a pârâtei în ceea ce privește asigurarea protejării mecanicilor în timpul efectuării unor astfel de operațiuni.
În ceea ce privește instruirea personalului pe linie de securitate, sănătate și protecție a muncii, administratorul și șeful de atelier au învederat că aceasta este realizată de lucrătorul desemnat, G. T. și Cuțov V., dar și prin colaborare cu serviciul extern de protecție a muncii, respectiv de ., activitățile de sănătate și securitate a muncii fiind controlate și de administrator de 3 ori pe zi, după cum chiar acesta a învederat ( fila 142 vol.1).
[sunt citate prevederile art.6, art.7 alin.1,2 și 3, alin.4 lit.a și b, art. 12 alin.1 lit. a și b din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, art.15 alin. 1 pct.1, art.15 alin.3 lit. a-e din HG nr. 1425/2006]
În realitate, societatea pârâtă nu a identificat niciun pericol, nu a evaluat riscurile la care se expun mecanicii auto prin lucrul cu astfel de piese, nu a luat în calcul nici un risc în legătură cu aceste piese - supape regulator de aer cu filtru uscător, deși, așa cum s-a arătat deja, cunoștea că aceste piese mai aveau și unele defecte, fiind piese cu potențial de risc asupra sănătății și integrității vieții lucrătorilor.
Astfel, așa cum au arătat și inspectorii ITM T. desemnați să efectueze cercetarea accidentului de muncă și care au întocmit și procesul-verbal de cercetare nr. 1648/14.02.2012, se concluzionează că pârâta este culpabilă prin aceea că nu a luat în calcul, în cadrul operațiunii de evaluare a riscurilor pentru mecanic auto, riscul decapsării carcasei filtrului uscător de pe corpul ansamblului supapă regulator de aer cu filtru uscător de aer ( fila 121 vol.1 dosar) și, de asemenea, nici riscul eventualelor explozii care s-ar putea produce ca urmare a intervențiilor practicate de mecanici asupra unor astfel de piese, în vederea reglării lor, aspect rezultat și din anexa nr.34 a dosarului de cercetare înaintat de ITM T., intitulată „evaluarea riscurilor de îmbolnăvire și accidentare profesională la locul de muncă „mecanic auto”, în care, printre factorii de risc de natură mecanică nu figurează și cei analizați în cauză.
Atitudinea omisivă a pârâtei este cu atât mai culpabilă cu cât, deși cunoștea precaritatea funcționalității unor astfel de piese, nu a luat nicio măsură pentru instituirea obligativității unui echipament de lucru ( eventuale căști, măști sau ochelari de protecție), încălcând astfel prev. art. 12 alin.1 lit b din Legea sănătății și securității în muncă.
Din interpretarea expertizei tehnice auto efectuată în cauză de cei 3 experți, B. I., P. E. și O. P., coroborat și cu expertiza efectuată de expert D. F., se apreciază că, în realitate, cauza producerii accidentului a fost reprezentată de intervenția reclamantului asupra regulatorului de presiune și șurubului de reglaj a presiunii de refulare operații care au dus la acumularea de suprapresiune în conducte și camera de filtrare ceea ce a creat șocuri și tensiuni suplimentare în supapa fixată provizoriu într-un singur șurub în loc de trei.
Această suprapresiune a generat o . efecte simultane, respectiv: înclinarea supapei în dreapta cu circa 60 de grade față de șurubul de fixare, ruperea urechii de fixare a supapei, ovalizarea margini carcasei filtrului datorită suprapresiunii din filtru și cutarea plăcii suport pe axa mare, refularea explozivă a aerului pe la cuta de inflexiune formată și desprinderea carcasei filtrului de placa suport, proiectarea carcasei pe o traiectorie oblic dreapta lovind capul reclamantului, căzând apoi pe platforma de beton la 10 metri de mașină, ulterior producându-se contorsionarea carcasei filtrului.
Cei tre experți menționați au mai precizat și că dacă piesa ar fi fost prinsă în toate cele 3 șuruburi, nu s-ar fi înclinat și nu s-ar fi rupt urechea de fixare, iar carcasa filtrului ar fi sărit în plan vertical fără a-l lovi pe reclamant.
Aceiași experți au mai învederat în răspunsul lor la obiecțiuni că „dereglând însă regulatorul de presiune prin șurubul de reglaj, se mărește presiunea de refulare până chiar la blocarea refulării și atunci piesa cedează, cum s-a întâmplat în cazul de față când supapa s-a blocat, ducând la desprinderea explozivă a carcasei filtrului de suportul supapei cu formarea cutei de inflexiune a margini de sertizare a carcasei”.
Așadar, după cum au indicat experții, explozia se producea chiar dacă piesa era remontată în toate cele 3 șuruburi, ca la primul montaj, cauza accidentului fiind de fapt dereglarea șurubului de reglaj al supapei realizată de reclamant în atelier urmată de acumularea de suprapresiune în camera de filtrare, care în urma probelor de presiune a determinat desprinderea carcasei filtrului de aer de pe corpul supapei și accidentarea reclamantului.
Însă, astfel de reglaje se efectuau în mod obișnuit și fără restricții asupra regulatoarelor de aer în cadrul societății pârâte, aspect demonstrat fără putință de tăgadă de martorul P. N. care a declarat că „ acesta ( administratorul Cuțov C. ) mi-a spus să reglez șurubul de la regulatorul de presiune”, manevră pe care martorul a și efectuat-o în regim necontrolat de nimeni dar, constatând că nu s-a rezolvat problema sa și crezând că nici această piesă ”nu este bună”, a demontat-o și apoi a plecat întrucât nu mai avea cine să-l ajute, el nefiind de meserie mecanic.
Chiar dacă martorul nu a realizat o intervenția asupra piesei în atelier ca și reclamantul, important de subliniat este faptul că astfel de manevre se efectuau în mod obișnuit, și s-au admis a se efectua chiar și după ce s-a produs accidentul.
Mai mult, atât șeful atelierului, C. C., cât și administratorul Cuțov C., au indicat că l-au supravegheat pe reclamant în timpul efectuării schimbului de piese și în orice caz l-au văzut lucrând la autovehiculul . nu li s-a părut nimic deosebit în faptul că acesta nu purta decât o simplă salopetă, fără nici un alt echipament de protecție( eventual cască sau ochelari de protecție), ceea ce denotă încă o dată faptul că în realitate astfel de operațiuni nu erau supravegheate și nici controlate de cei doi.
În ceea ce privește instruirea personalului pe linie de securitate, sănătate și protecție a muncii, administratorul și șeful de atelier au învederat că aceasta era realizată de lucrătorul desemnat, G. T. și Cuțov V., dar și prin colaborare cu serviciul extern de protecție a muncii, respectiv de ., activitățile de sănătate și securitate a muncii fiind controlate și de administrator de 3 ori pe zi, după cum chiar acesta a învederat ( fila 142 vol.1).
[se citează dispozițiile art. 20 din Lg. nr. 319/2006]
Or, câtă vreme pârâta nu a luat în calcul riscurile intervenției asupra unor astfel de piese, riscul explodării în timpul lucrului și nici riscul decapsării unor astfel de piese, evident că nu a efectuat nici instruirea lucrătorilor asupra unor astfel de riscuri.
De altfel, pârâta nu a demonstrat că a respectat prevederile legale nici în privința art. 77 din HG 1425/2006, care stipulează că […].:
Astfel, pârâta nu a demonstrat că ar fi efectuat și instruirea la locul de muncă al reclamantului, ci doar celelalte două tipuri de instruiri.
Conform art. 91 din același act normativ:
„Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă, în grupe de maximum 20 de persoane”.
Mai mult, conform art.175 alin. 1și 2 din Codul Muncii, rezultă că „Angajatorul are obligația să asigure securitatea și sănătatea salariaților în toate aspectele legate de muncă, iar dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonerează de răspundere în acest domeniu”
În același timp, art. 177 alin. 1 și 2 stipulează că […]
În cauză s-a demonstrat efectuarea instruirii introductiv-generale, la angajarea acestuia( fila 257) și a instruirii periodice, prin completarea carnetului de instruire( fila 258), nu însă și a instruirii la locul de muncă, obligatoriu de efectuat de către conducătorul locului de muncă, respectiv ing. C. C.
Acesta din urmă a învederat în declarația dată în fața instanței că de instruirea mecanicilor se ocupă martorul G. T. și o firmă externă pârâtei, fără să arate că are și sarcini proprii în această privință.
Mai mult, nu s-a dovedit în ce mod se ocupa de instruirea personalului asupra sănătății și securității în muncă firma externă și nici numiții Cuțov V. sau G. T. care în realitate se ocupa cu precădere de magazia de piese.
Rezultă că și în această privință pârâta manifesta dezinteres și neglijență și nu s-a preocupat de instruirea personalului asupra riscurilor menționate.
Toate aceste condiții preexistente în cadrul societății pârâte conturează fapta ilicită de care se face vinovată aceasta care, coroborată cu modul neglijent de lucru al reclamantului care a intervenit asupra piesei și a montat-o într-un singur șurub, au condus la producerea rezultatului socialmente periculos- rănirea gravă a reclamantului.
În cadrul acestui ansamblu de conduite culpabile aparținând atât reclamantului, cât și pârâtei, instanța reține o pondere a culpei pârâtei de 70% în ceea ce privește contribuția proprie la producerea rezultatului prejudiciabil.
Prin urmare, reținând că fără aceste condiții preexistente pentru care se constată culpa pârâtei, acest rezultat nu s-ar fi produs, se va constata că în cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile prevăzute de art.1357 alin.1 și 2 NCCiv. rap. la art. 253 alin.1 și 2 Codul muncii.
În ceea ce privește vătămările produse reclamantului prin accidentul de muncă, trebuie relevat că acestuia i-au fost suturate inițial plăgile la Spitalul Clinic Județean de Urgență T., iar ulterior, a fost internat în Spitalul Clinic Județean de Urgență C. în perioada 2.11-20.12.2011 cu diagnosticul de internare:traumatism cranio-facial acut grav, comă și fracturi complexe de masiv facial; diagnosticul la 72 ore fiind: traumatism cranio-facial grav, contuzie hemoragică frontal dreapta,hematom extradural frontal stânga, fractură complexă de boltă și bază, fractură complexă maxilo-orbito-zigomatică și fractură mandibulară.
În cadrul acestei unități spitalicești, reclamantul a fost supus la multiple examinări și intervenții chirurgicale în vederea reconstrucției fizionomiei feței distrusă în cadrul exploziei, precum și la o intervenție chirurgicală la ochiul drept, prin extragerea cristalinului, reclamantul având în același timp globul ocular de la ochiul stâng eviscerat. Ulterior, reclamantul a suferit o nouă intervenție chirurgicală la ochiul drept, practicându-se un implant de cristalin în cadrul Clinicii de oftalmologie București- Ama Optimex.
Deoarece în urma acestei intervenții, rezultatele nu au fost cele așteptate, reclamantul a mai fost supus din nou unei intervenții la același ochi în cadrul unei clinici private din București, iar costurile acestei intervenții au fost acoperite prin sponsorizare de Primarul comunei Izvoarele, jud. T..
În vederea salvării acestui ochi, reclamantul a fost supus la mai multe controale, intervenții medicale, radiografii, pansamente și investigații medicale, atât în cadrul unor cabinete oftalmologice private, cât și prin mai multe internări la Spitalul Clinic jud. T..
Totodată, reclamantul a fost supus la multiple controale neurologice și psihiatrice în cadrul unor cabinete medicale private sau în cadrul Spitalului jud. T., important de precizat fiind faptul că în perioada 18-20.02.2013 reclamantul a fost internat în aceeași unitate medicală cu diagnosticul pierdere de lichid cefalorahidian, suspiciune de fistulă permanentă de LCR, cecitate ochi stâng, pierderea acuității vizuale ochi drept, fiind trimis la Spitalul Clinic de Urgență B. A. București pentru examinare amănunțită.
Astfel cum rezultă din raportul medico-legal efectuat în cauză de Serviciul Medico- Legal jud. T., reclamantul rămâne cu infirmitate fizică permanentă, fiind necesar să mai suporte o . intervenții neurochirurgicale în cadrul Spitalului Clinic B. A. București, precum și intervenții chirurgicale de reconstrucție a feței. Acesta necesită un consult medical complex, multidisciplinar, cu concursul mai multor specialiști neurologi, neurochirurgi,chirurgi OMF secondați de specialiști ORL, precum și de medici de chirurgie plastică și recuperatorie, pentru a se aprecia numărul acestor intervenții și momentul la care trebuie efectuate.
Acuitatea vizuală a ochiului drept al reclamantului s-a arătat că ar putea rămâne cel mult aceea din momentul expertizării sale, dar pot apărea complicații imprevizibile și grave până la pierderea funcției oculare. La ochiul drept s-a susținut că reclamantul ar putea beneficia de transplant în Rusia, la Clinica Ernest Muldashev.
În acest context, este indiscutabil că reclamantul a suferit un prejudiciu susceptibil de evaluare sub forma daunelor morale întrucât acesta a dobândit o infirmitate fizică permanentă, și-a pierdut ochiul stâng, precum și capacitatea de a munci, în totalitate ( decizia medicală asupra capacității de munccă 886/2012 ), funcția vizuală fiindu-i grav afectată prin afectarea inclusiv a ochiului drept care mai necesită îngrijiri și intervenții medicale majore, chiar transplant ocular. Totodată, reclamantul este încadrat în grad de handicap asociat accentuat și necesită multiple intervenții chirurgicale, al căror număr și amploare nici nu pot fi prevăzute. Întrucât reclamantul a suferit inclusiv un prejudiciu estetic prin afectarea gravă a fizionomiei feței care în prezent inspiră teamă celor din jur, chiar și repulsie uneori ( propriilor copii), rezultă că acestuia i-a fost afectată atât sănătatea, viața privată, de familie, dar și cea publică împreună cu dreptul la muncă, libertate de mișcare și acțiune.
Privarea reclamantului încă de la această vârstă (39 ani ) de aceste atribute ale dreptului la viață, la integritate fizică și psihică, de dreptul la muncă și obligarea de a urma multiple intervenții medicale în viitor ale căror costuri sunt evident foarte ridicate, constituie fără îndoială un prejudiciu care trebuie convertit în despăgubiri bănești. Se apreciază astfel că suma de 70 000 euro este una suficientă fără a putea reprezenta un înlocuitor al suferinței care îl va marca în continuare pe reclamant pentru tot restul vieții.
În ceea ce privește daunele materiale în cuantum de 500 000 euro solicitate de reclamant constând în contravaloare îngrijiri medicale, intervenții chirurgicale efectuate și care urmează a fi efectuate pentru reconstrucția oculară și facială, acestea sunt apreciate ca nedovedite în cauză întrucât probatoriul administrat a relevat că pe perioada spitalizării la C. cheltuielile au fost suportate în cea mai mare parte de angajator care a plătit toate materialele medicale și tratamentele pe parcursul spitalizării, inclusiv costul materialului de osteosinteză pentru reconstrucția feței (factura_/28.11.2011 ), contravaloarea unor drumuri spre și dinspre spital, cheltuieli care s-au ridicat la aproximativ 7000 lei . Din această sumă se reține că o parte, 3000 lei sunt bani adunați de la ceilalți salariați ai pârâtei pentru ajutorul reclamantului și a familiei acestuia.
Deși este de la sine înțeles că reclamantul a făcut o . cheltuieli pentru celelalte tratamente și intervenții chirurgicale la care a fost supus și deși este necesar să mai efectueze astfel de intervenții, acest prejudiciu de natură materială nu a fost dovedit sub aspectul întinderii sale, iar cel viitor este unul eventual, astfel că acesta nu este cert, neputând fi deci convertit în despăgubiri materiale la momentul actual. Desigur că, pe măsură ce astfel de cheltuieli vor fi efectuate, ele se vor putea dovedi și vor putea fi recuperate pe calea unei acțiuni separate .
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a . Timișoara, urmărind concluziile celor două expertize tehnice auto efectuate în cursul judecății referitoare la proveniența piesei ce a produs accidentul, instanța reține că piesa a fost achiziționată în condiții legale de la societatea menționată fiind de proveniență chinezească, este o piesă de origine și are certificările și omologările cerute de legislația în vigoare ( OG nr.80/2000).
Instanța constată că s-a demonstrat existența unui certificat de aprobare (Certificate of Approval) ISO și a unui certificat de conformitate RAR nr.2511/14.09.2006, acestea se acordându-se unei firme și nu fiecărui produs în parte.
Toți experții auto desemnați în cauză ( expertul D. și grupul de trei experți desemnați ulterior ) au concluzionat în sensul că piesa nu are niciun defect de fabricație, concluzie care va fi reținută și de instanță, înlăturînd concluziile în sens contrar din cuprinsul expertizei inițiale efectuate de expert D. M. întrucât acesta nu a examinat în detaliu piesa, ci a făcut doar o examinare preliminară, putând observa doar marcajele și inscripționările care atestă proveniența, certificarea și omologarea piesei. Astfel, se vor reține concluziile acestei expertize doar în privința aspectelor formale nu și în privința existenței unui defect de fabricație cu privire la care expertul s-a pronunțat oricum cu caracter de probabilitate.
În consecință, neexistând un defect de fabricație al piesei care este inclusiv certificată și omologată, instanța constată că nu poate fi reținută nicio culpă în ceea ce-l privește pe furnizorul acestei piese, care se ocupă cu distribuția unor astfel de piese, respectiv chemata în garanție . Timișoara, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă urmând a fi respinsă ca nefondată.
Fără îndoială este și faptul că instanța nu poate reține culpa acestui distribuitor de piese auto pentru fapta ilicită reținută în sarcina pârâtei, nefiind nicio legătură cauzală între aceasta și calitatea de furnizor de piese a chematei în garanție.
Pentru aceleași motive nu se poate reține nici culpa chematei în garanție . SRL A., un alt distribuitor de astfel de piese, respectiv cel de la care achiziționase piesa distribuitorul anterior precizat, urmând a se respinge și această cerere ca neîntemeiată.
Într-adevăr, calitatea de distribuitor de piese auto a acestui chemat în garanție face ca fapta ilicită deja reținută în sarcina pârâtei să nu poată fi imputată acestuia, însă această chestiune nu împietează asupra dreptului la acțiune al titularului cererii fiind un aspect ce ține de fondul cauzei, astfel că excepția inadmisibilității urmează a fi respinsă, ca nefondată.
Relativ la excepția prematurității cererii de chemare în garanție invocată de chemata în garanție . A., nici aceasta nu poate fi primită de instanță în condițiile în care litigiul dintre cei doi profesioniști (cele două chemate în garanție), nu s-a putut naște decât ulterior formulării primei cereri de chemare în garanție, astfel că îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 720 ind.1 Cproc.civ. ar fi condus la depunerea cu întârziere a celei de-a doua cereri de chemare în garanție și la tergiversarea soluționării cauzei în ansamblul său.
Față de toate aceste aspecte de fapt și de drept, acțiunea va fi admisă în parte, în sensul mai sus arătat, cu aplicarea dispozițiilor art.274 Cproc.civ. privind obligarea pârâtei și a chematei în garanția . Timișoara la plata cheltuielilor de judecată către reclamant și respectiv,chemata în garanție . SRL A..
Totodată, va fi obligată pârâta să plătească în favoarea statului, bugetul Ministerului Justiției,suma de 980 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat reprezentând contravaloare onorariu onorariu expertiză tehnică auto pentru care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar.
Se va dispune comunicarea prezentei hotărâri de îndată DGRFP G. -AJFP T., în vederea executării plății cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs reclamantul și pârâta ..
În motivarea recursului său, reclamantul a arătat următoarele: apreciază ca relevante următoarele declarații date de administratorul societății, imediat după producerea evenimentului cât și de C. C.:
- Fila 140 Vol. I - declarația administratorului Cutov C. – „L-am văzut pe M. lucrând la supapa regulator aer care nu funcționa la parametrii normali din cauza vechimii, avea defecțiuni neconstatate de noi și i-am recomandat să ia legătura cu C. C. să înlocuiască supapa, lucru pe care l-a și făcut. După părerea mea, văzând carcasa filtrului care l-a zdrobit pe M., acesta a fost un defect de fabricație pentru că am mai întâlnit în cursul anilor filtre care să scape pe la îmbinare, sau sa curgă, dar nu care să cedeze total cum s-a întâmplat în cauza de față.”
- Fila 159 Vol. I – declarația lui Caramagiu C. –„M. a mai efectuat lucrări asemănătoare de înlocuire a ansamblului supapa regulator și filtru uscător. Presupun că a existat un viciu de fabricație la filtrul uscător utilizat. Supapa regulator e nouă achiziționată de la A. T..”
- Fila 345 Vol. I - declarația lui Caramagiu C.- „Știu ca reclamantul a mai montat anterior astfel de piese si făcuse acest lucru in mod corect pentru ca l-am verificat....”
„Deși nu aveam manuale de instrucțiuni de utilizare cu privire la aceste piese, eu știam aceste etape necesare în vederea schimbării piesei, atât din experiența anterioară a reclamantului cât și din manualele de reparații pe care le avem la unitate si care se refera la aceste piese. Și cu alte ocazii, reclamantul a schimbat diverse piese, iar eu îi adresam una sau două instrucțiuni, deși știam că este experimentat și cunoaște foarte bine procedurile de lucru, (ne întrebam cum de n-a știut că piesa se montează în trei șuruburi cu toate că era atât de experimentat, este o problema de abc a meseriei). În trecut s-a mai întâmplat cu o piesa, respectiv cu o supapă de același gen, să piardă presiune prin partea inferioara, motiv pentru care a fost restituită la distribuitor (existau antecedente, nu de asemenea proporții, dar existau)”.
Consideră că aceste declarații trebuie coroborate cu faptul că în anexa 24 (fila 174) importatorul menționează că: „Referitor la Certificatul de Origine, vă comunicăm că produsele respective nu dețin acest certificat deoarece nu sunt piese de origine”. Cu toate acestea, se depune la dosar un certificat de aprobare (fila 176) cu termen de valabilitate noiembrie 2008 - noiembrie 2010, iar accidentul de muncă s-a produs în noiembrie 2011. Privitor la răspunderea importatorului indică: declarația de conformitate (fila 175 Vol. I ) este data de A. G. CMB SRL, și prin aceasta declară pe proprie răspundere că produsele nu pun în pericol sănătatea, viata si securitatea muncii. Se citează art. 3 alin. 2 și art.4 din Ordonanța nr. 80/2000 .
La fila 276 este factura .-Ag-08, nr._, cu care A. T. a achiziționat piesa de la A. G. în schimbul sumei de 100 lei (o piesă originala costa 1000 lei nu 100 lei). Prin urmare, răspunderea importatorului este directă și nu subsidiară.
În ciuda declarațiilor indicate, instanța a înlăturat posibilitatea existenței unui defect de fabricație, reținând în motivare vinovăția pârâtei în proporție de 70% . Prin considerentele expuse, practic, instanța de fond a concluzionat că piesele aveau defecte de fabricație. Reclamantul nu purta nici un fel de echipament de protecție în cursul efectuării lucrului, instanța indicând art. 6 și 7 din Legea 319/2006 ale căror prevederi au fost încălcate de pârâtă.
Atitudinea pârâtei este cu atât mai culpabilă cu cât, deși cunoștea precaritatea funcționalității unor astfel de piese, nu a luat nici o măsură pentru instituirea obligativității unui echipament de lucru încălcând astfel art. 12 alin. 1 din Legea securității in munca. Pârâta a manifestat dezinteres și neglijență și nu s-a preocupat de instruirea personalului asupra riscurilor menționate.
Instanța descrie detaliat urmările imediate ale accidentului de muncă și reține că privarea reclamantului încă de la această vârsta de aceste atribute ale dreptului la viață, integritate fizică și psihică, dreptul la muncă, obligarea de a urma multiple intervenții chirurgicale ale căror costuri sunt evident foarte ridicate, constituie un prejudiciu care trebuie convertit în despăgubiri bănești.
A apreciat instanța, că suma de 70.000 euro este suficientă pentru a înlocui o asemenea suferință.
Consideră că sunt îndeplinite condițiile prejudiciului pentru a fi reparabil:
- caracterul cert - sunt certe toate prejudiciile actuale, viitoare și sigure; întinderea prejudiciului viitor poate fi stabilită pe bază de elemente îndestulătoare (exista mare probabilitate de a-și pierde vederea și la celalalt ochi). Intervențiile chirurgicale care trebuiau să fie efectuate cu mult timp în urmă, respectiv transplantul de ochi drept, constituie un prejudiciu actual.
- caracterul direct presupune existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și acel prejudiciu injust cauzat victimei.
- caracterul personal: doar persoana care a suferit un prejudiciu are dreptul de a pretinde repararea lui.
- să fie urmarea încălcării sau atingerii unui drept subiectiv sau a unui interes legitim al victimei.
În consecință se solicită admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul acordării daunelor materiale și morale, într-un cuantum care să acopere integral prejudiciul grav cauzat reclamantului.
În motivarea recursului său, pârâta a arătat următoarele:
Cu privire la excepția prematurității, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată în condițiile în care s-au depus la dosar cele două procese verbale de cercetare întocmite de către inspectorii ITM T.; se solicită a se avea în vedere că excepția prematurității a fost invocată prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 28.03.2014, când a fost depusă și cererea de chemare în garanție a lui ..R.L.; apreciază că instanța de fond trebuia să pună în discuție la primul termen de judecată, cu procedura completă, excepția prematurității acțiunii și nicidecum la concluziile pe fond ale cauzei; din analiza înscrisurilor de la dosar rezultă că procesele-verbale emise de către ITM T. nu erau definitive si nu puteau produce efecte atâta timp cât împotriva acestora se formulase contestație, aceasta fiind soluționată în termen de 5-6 luni de la data introducerii, adică cu mult după invocarea excepției; instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției nerespectând prevederile procedurale legale, motiv pentru care față de motivele arătate se solicită admiterea excepției prematurității.
Cu privire la cererea de chemare in garanție, instanța de fond s-a pronunțat pe fondul cauzei respingând această cerere deși se pronunțate asupra cererii de chemare în garanție la termenul din luna mai/iunie 2012 în sensul admiterii cererii.
În ceea ce privește vinovăția producerii accidentului, indubitabil vinovat de acesta este doar o singură persoana și anume reclamantul.
Vinovăția reclamantului reiese clar din declarațiile date de către martori și anume că reclamantul după ce a montat și demontat piesa i-a comunicat martorului, P. N., că merge în atelier și o va repara, unde a fost observat și de alți lucrători la bancul de lucru umblând la supapă, acest lucru fiind susținut și de rapoartele de expertiză judiciară efectuate în cauză de către cei patru experți desemnați de instanța prin tragere la sorti și participarea expertului judiciar parte; după aproximativ 20 minute, la întoarcere la autovehicul, reclamantul i-a comunica martorului, P. N., ca "s-a rezolvat", montând-o la loc pe autovehicul, dar de data aceasta doar într-un singur șurub, conform rapoartelor de expertiză efectuate în cauză; din raportul judiciar întocmit de către dl expert Doros F. coroborat cu raportul de expertiză judiciară întocmit de cei trei experți desemnați Brâu I., P. E. si O. P., rezultă că reclamantul a intervenit asupra regulatorului de presiune și asupra șurubului de reglaj a presiunii de refulare, operații care au dus la acumularea de suprapresiune în conducte și camera de filtrare, ducând la producerea exploziei și la ruperea suportului prins provizoriu într-un șurub în loc de trei; conform rapoartelor de expertiză judiciară efectuate de către cei patru experți, reiese clar că ruperea unei urechi de fixare a supapei, și anume în care era prinsă aceasta, ovalizarea carcasei, cutarea plăcii suport și proiectarea pe un plan oblic se datorează reclamantului, ca urmare a nerespectării instrucțiunilor de montaj și a intervenirii asupra supapei, dereglând regulatorul de presiune prin șurubul de reglaj, ducând astfel la mărirea presiunii de refulare; experții vin și arată că explozia se producea chiar dacă piesa era montată în cele trei șuruburi, ca la primul montaj, cauza accidentului fiind de fapt dereglarea șurubului de reglaj al supapei realizată de către reclamant; conform prevederilor legale și a martorilor audiați în cauză, alții decât P. N., reglajul asupra acestor piese se efectuează doar de către persoane abilitate, în cauză doar de către administratorul societății; instanța a reținut doar susținerile martorului P. N. care declară că astfel de reglaje se efectuau în mod obișnuit și fără restricții asupra regulatoarelor de aer în cadru societății, supoziții care nu au nici un material probatoriu, martorul fiind angajatul unei alte societăți, acesta ajungând în incinta C. SRL doar când avea defecțiuni la autovehicul, probabil așa cum declara o dată la doi ani necunoscând astfel ce activități se desfășoară în cadrul atelierului de reparații al societății; apreciază că instanța nu este obiectivă și mai mult subiectivă înlăturând declarațiile martorilor audiați în cauză, cenzurând expertizele judiciare și dând credibilitate doar unui singur martor P. N. și al unei expertize extrajudiciare efectuate la cerere de către inspectorii ITM în cadrul dosarului deschis la ITM T.; mai mult instanța a reținut concluziile experților judiciari desemnați în cauză, în număr de patru, doar în privința aspectelor formale nu și în privința existenței unui defect de fabricație pronunțat de către expertiza extrajudiciară; în momentul pronunțării, instanța trebuia să aibă în vedere în totalitate cele două rapoarte de expertiză judiciară dispuse în cauză și nu un raport de expertiză extrajudiciară care s-a examinat preliminar doar cu privire la marcajele și inscripționările care atestă proveniența, certificarea și omologarea piesei; de asemenea, în motivarea hotărârii, instanța a arătat că nu s-a demonstrat că s-au respectat prevederile legale în ceea ce privește instruirea personalului pe linie de securitate, sănătate și protecția muncii și că societatea manifestă un total dezinteres și neglijență; din analiza documentelor depuse la dosarul cauzei de către pârâtă și audierea martorilor, rezultă clar că societatea pârâtă a respectat toate prevederile legale privind normele de securitate, sănătate și protecția muncii, iar reținerile instanței sunt doar simple supoziții fără suport real, bazându-se doar pe declarațiile unei persoane care nu este angajat al societății și nu își desfășoară activitatea în incinta societății pârâte ci doar ocazional, în momentul reparării unui autovehicul; în ceea ce privește daunele materiale solicitate de către reclamant urmează a se avea în vedere că societatea pârâtă, administratorul și o parte foarte mică din angajați au suportat toate costurile cu spitalizarea în Spitalul Județean C., Spitalul București și medicamentele necesare pe această perioadă, intervențiile și transportul reclamantului și membrilor familiei, aspecte demonstrate cu înscrisuri aflate la dosar și declarațiile martorilor D. C., C. C., etc..
În ceea ce privește daunele morale, se solicită a se analiza înscrisurile și tot materialul probator aflat la dosarul cauzei urmând a se observa că nu societatea pârâtă este în culpă de producerea acestui ci reclamantul; din interogatoriul luat reclamantului rezultă că acesta a ascuns tot timpul adevărul răspunzând la unele întrebări ca nu își amintește, lucru care nu se întâmplă și în momentul efectuării expertizei, unde a fost prezent.
În concluzie, având în vedere toate probele aflate la dosar și susținute de către cele două rapoarte judiciare, se solicită admiterea apelului și în rejudecare să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată.
Chemata în garanție S.C. A. G. CMB a depus întâmpinare prin care a arătat următoarele:
Nici apelul reclamantului și nici apelul pârâtei nu vizează sentința civilă nr. 621 din 18.03.2014 din punct de vedere al soluționării cererilor de chemare în garanție, motivele de apel privind doar chestiuni circumscrise la modul de reținere a vinovăției pârâtei .. astfel încât se apreciază că hotărârea atacată a rămas definitiva în partea privitoare la soluționarea cererii de chemare în garanție formulată de S.C. A. T. SRL Timișoara .
Pe fondul cauzei, așa cum s-a reținut și de prima instanță, filtru uscător de aer AG 3511B nu avea defecte de fabricație, astfel că nu o defecțiune a acestuia a fost cauza accidentului.
De asemenea, chemata în garanție S.C. A. T. S.R.L. a formulat întâmpinare arătând următoarele:
Întrucât reclamantul a atacat cu apel doar soluția primei instanțe sub aspectul întinderii prejudiciului, iar nu și partea din hotărârea primei instanțe prin care a fost respinsă cererea de chemare în garanție a S.C. A. T. S.R.L., soluția pronunțată de prima instanță cu privire la cererea de chemare în garanție a subscrisei trece în putere de lucru judecat. Hotărârea primei instanțe fiind atacată numai parțial, referitor la soluția pronunțată cu privire la cererea de chemare în judecată, ceea ce nu s-a atacat, în speță soluția primei instanțe cu privire la cererea de chemare garanție, se bucură de putere de lucru judecat.
Pentru aceste considerente se solicită a se constata că instanța de apel nu a fost investită cu reanalizarea cererii de chemare în garanție, iar soluția primei instanțe de respingere a cererii de chemare în garanție se bucură de putere de lucru judecat.
Întrucât apelanta pârâtă a atacat cu apel doar obligarea sa la plata de daune morale, iar nu și partea din hotărârea primei instanțe prin care a fost respinsă cererea de chemare în garanție a S.C. A. T. S.R.L., soluția pronunțată de prima instanță cu privire la cererea de chemare în garanție a intimatei trece în putere de lucru judecat. Hotărârea primei instanțe fiind atacată numai parțial, referitor la soluția pronunțată cu privire la cererea de chemare în judecată, ceea ce nu s-a atacat, în speță soluția primei instanțe cu privire la cererea de chemare garanție, se bucură de putere de lucru judecat.
Prin încheierea din 07.10.2014 Curtea a calificat căile de atac drept recursuri având în vedere dispozițiile art.152 Cod.pr.civ. și art.215 din Legea nr. 62/2011 raportat la data formulări acțiunii.
În recurs s-au depus înscrisuri privind piesa implicată în accident și referitoare la situația medicală a reclamantului.
Cu privire la cererea de suspendare a judecății:
Recurenta pârâtă a solicitat suspendarea judecății în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. 4919/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., dosar ce se află în lucru la Poliția Municipiului T. – Biroul Investigații Criminale și înscrisuri.
Având în vedere că pârâta .. se află în insolvență, față de dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006 instanța a pus în discuția părților, prin apărători, incidența în cauză a dispozițiilor legii privind procedura insolvenței.
Curtea a apreciat că în cauză nu se impune suspendarea judecății cauzei în temeiul art.244 al.1 pct.2 Cod.pr.civ. întrucât cauza penală indicată privește infracțiunea de vătămare corporală însă stabilirea caracterului penal al unor fapte ce au determinat accidentul de muncă ori a vinovăției unor persoane nu au relevanță asupra existenței în sine a accidentului sau a răspunderii patrimoniale a angajatorului.
În ceea ce privește incidența art.36 din Legea nr. 85/2006, se are în vedere că prin sentința civilă nr.1714/26.09.2014 pronunțată de Tribunalul T. – judecător sindic, s-a stabilit că reclamantul trebuie înscris în tabloul creditorilor cu creanța stabilită prin sentința recurată în prezenta cauză, sub condiția soluționării recursului.
Așadar, în condițiile în care chiar judecătorul sindic a înscris creanța reclamantului sub condiția soluționării recursului, suspendarea judecății acestuia ar avea ca efect imposibilitatea finalizării procedurii insolvenței iar creanța reclamantului nu ar mai putea fi realizată niciodată, contrar scopului prevederilor legale respective care au ca finalitate realizarea creanței în cadrul procedurii insolvenței și, dacă aceasta nu s-a realizat, continuarea judecății acțiunilor în pretenții suspendate.
Ca urmare nu se impune suspendarea judecății.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
§1. Cu privire la apelul formulat de pârâtă:
a) Referitor la excepția prematurității:
Așa cum arată chiar apelanta, până la acest moment s-au realizat procedurile de constatare a accidentului de muncă de către Inspectoratul teritorial de Muncă.
Ca urmare, au dispărut argumentele care susțineau excepția prematurității invocată de apelantă.
Chiar dacă s-ar reține că Tribunalul trebuia să admită o astfel de excepție, la acest moment, la care motivul invocat de apelantă în susținerea excepției a dispărut, nu se justifică o soluție de anulare a sentinței doar pentru a obliga reclamantul la un nou demers judiciar, ceea ce ar constitui o sarcină excesivă pentru acesta.
b) Referitor la cererea de chemare în garanție:
Apelanta susține că Tribunalul s-ar fi pronunțat în sensul admiterii cererii de chemare în garanție printr-o încheiere „din luna mai/iunie 2012”.
Așadar, apelantul nici măcar nu indică data pronunțării pretinsei soluții, susținerea sa fiind însă lipsită de fundament de vreme ce o cerere de chemare în garanție urmează regimul cererii de chemare în judecată și este soluționată prin sentința pronunțată în cauză.
Prin încheierea din 28.03.2012 Tribunalul T. a introdus în cauză chematul în garanție urmare a cererii formulate de pârâtă fără a se pronunța însă asupra acestei cereri.
c) Referitor la vinovăția în producerea accidentului:
Trebuie avut în vedere, mai întâi, că Tribunalul a reținut o culpă comună a părților în litigiu cu privire la producerea accidentului. Astfel, Tribunalul a reținut că, în antecedența cauzală a producerii accidentului, a intrat și acțiunea reclamantului care a montat necorespunzător piesa.
Apelanta susține însă că reclamantul ar fi avut o culpă exclusivă.
Dar, trebuie avut în vedere că, potrivit art.40 din Codul Muncii angajatorul are dreptul să stabilească organizarea și funcționarea unității precum și atribuțiile corespunzătoare funcției fiecărui salariat și să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat.
Aceste drepturi atrag însă și obligații corelative, între acestea fiind și cele stabilite de art.175 și 177 din Codul Muncii care implică din partea angajatorului măsuri pozitive de asigurarea a securității și sănătății în muncă a angajaților cărora le stabilește, prin dispoziții obligatorii, sarcini de serviciu în cadrul activității, acestuia aparținându-i responsabilitatea pentru consecințele modului defectuos de organizare a activității.
O componentă a acestor măsuri pozitive este asigurarea unor proceduri interne de lucru, cu asigurarea respectării lor, și asigurarea pregătirii profesionale a angajaților corespunzătoare activității desfășurate astfel încât, prin desfășurarea activității respective, să nu se pună în pericol viața și sănătatea acestora.
Culpa angajatorului poate fi exclusă numai în cazul în care dovedește că, în pofida respectării și îndeplinirii tuturor acestor obligații, angajatul a nesocotit măsurile de siguranță și a avut un comportament prin care a dat dovadă de o gravă neglijență, punându-și în pericol viața și sănătatea.
Or, în cauză, o astfel de concluzie nu poate fi reținută.
Astfel, comportamentul reclamantului nu poate fi considerat unul total lipsit de responsabilitate față de propria siguranță în condițiile în care acesta a procedat într-o manieră obișnuită pentru modalitatea de lucru existentă în cadrul unității iar pericolul desprinderii piesei nu era unul evident pentru orice om diligent și presupunea anumite cunoștințe privind montarea și testarea piesei, cunoștințe care trebuiau să facă obiectul activității de formare și instruire desfășurată de angajator pentru asigurarea securității în muncă.
Dimpotrivă, în cauză se reține culpa societății, prin prepușii săi, respectiv persoanele care aveau în coordonare și supraveghere lucrarea din ziua respectivă.
Astfel, aceștia au permis introducerea în incinta societății și folosirea unei piese care prezenta probleme de funcționare și au permis reclamantului să efectueze operațiuni asupra acesteia fără supraveghere și fără a exista instrucțiuni de folosire și montare deși o astfel de situație nu se înregistra pentru prima oară cu acea ocazie așa cum arată martorul Caramagiu C..
În aceste condiții, și cu toate că reclamantul nu ar fi trebuit să intervină asupra piesei și să o monteze, apoi, cu un singur șurub, nu s-a asigurat supravegherea acestei lucrări și nici instruirea reclamantului, ceea ce a condus la accidentarea gravă a acestuia.
Așadar, reclamanta, prin prepușii săi, este culpabilă pentru introducerea în procesul tehnologic a unui echipament cu un grad mare de pericol în exploatare, prin faptul că este implicată o presiune foarte mare, pentru care nu exista instructajul corespunzător și a cărui montare a fost lăsată nesupravegheată. Nu se poate imputa în exclusivitate reclamantului producerea accidentului în condițiile în care acesta nu avea calificarea corespunzătoare și nici un instructaj specific pentru a putea fi conștient de pericolul pe care îl prezintă o asemenea piesă și montarea ei defectuoasă. De asemenea, în aceste condiții, reclamantul nu își putea da seama pe deplini ce operațiuni ar prezenta pericol, necunoscând părțile componente, structura și modul de funcționare a acestei piese.
Ca urmare, devin aplicabile prevederile art. 253 din Codul Muncii potrivit cu care angajatorul este obligat să repare prejudiciul material sau moral suferit de salariat în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.
Desigur, aprecierea măsurii în care culpa aparține angajatului respectiv angajatorului implică o marjă de aproximare, însă în nici un caz nu se poate reține culpa exclusivă a angajatului, Curtea apreciind că Tribunalul a făcut o justă apreciere a acestei proporții având în vedere că angajatorul avea dreptul și obligația de a-și organiza activitatea în conformitate cu normele privind protecția sănătății și securității în muncă care sunt edictate tocmai în scopul protejării angajaților care nu au posibilitățile și nici în mod necesar cunoștințele necesare pentru a-și asigura propria protecție spre deosebire de angajator care organizează o activitate profesională.
d) Referitor la daunele materiale:
Se constată că Tribunalul a obligat apelanta pârâtă numai la plata unor daune morale respingând restul pretențiilor reclamantului, astfel încât criticile acesteia privind acordarea unor daune materiale sunt lipsite de obiect.
e) Referitor la daunele morale:
Argumentele privind daunele morale vizează numai existența unei vinovății exclusive a reclamantului pentru producerea accidentului, argumente care nu pot fi primite pentru motivele deja expuse.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că reclamantul a suferit un prejudiciu moral important în urma producerii accidentului și suferă în continuare un astfel de prejudiciu.
Astfel, șocul și suferința suportate în momentul accidentului precum și suferința ulterioară, până la vindecarea rănilor, sunt incontestabile. Apoi, pierderea unei părți din funcționalitatea corpului, extrem de importantă (vederea) precum și consecințele asupra înfățișării, în mod obiectiv creează reclamantului un anumit disconfort prin incapacitatea de a-și mai folosi corpul în mod normal, atât în activitățile profesionale cât și în restul timpului.
Nu poate fi omisă nici starea de incertitudine și neliniște prin care în mod normal trece orice persoană care suferă o astfel de pierdere fizică, chiar parțială, în considerarea șanselor sale de a mai desfășura o activitate care să îi aducă veniturile necesare întreținerii sale și familiei sale, mai ales atunci când este vorba de o persoană cu o calificare profesională ce implică în special munca fizică, cum este reclamantul.
Desigur, în aprecierea cuantumului daunelor morale nu există o modalitate exactă de determinare, aceasta implicând în mod inevitabil o doză de apreciere.
În consecință, Curtea apreciază că prejudiciul moral suferit de angajat poate fi reparat prin acordarea sumei stabilite de prima instanță, sumă pe care o apreciază ca fiind justificată în raport de pierderea suferită.
§2. Cu privire la apelul formulat de reclamant:
Astfel cum s-a arătat, aprecierea măsurii în care culpa aparține angajatului respectiv angajatorului implică o marjă de aproximare însă în cauză nu se poate reține nici culpa exclusivă a angajatorului în producerea accidentului.
De asemenea, evaluarea materială a unui prejudiciu moral implică în mod necesar o doză de apreciere și aproximare, instanțele judecătorești fiind chemate să stabilească despăgubirile pentru un prejudiciu moral prin aplicarea principiilor echității astfel cum procedează și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa.
Astfel, în mod corect a reținut Tribunalul că reclamantul a avut o culpă concurentă în producerea accidentului chiar dacă într-o măsură mai mică decât angajatorul.
Astfel, reclamantul a avut o comportare neglijentă în sensul că nu a montat în mod corect piesa prin fixarea în trei șuruburi ci numai cu un șurub, deși modul de fixare a piesei era evident având în vedere componentele existente, în acest sens nefiind necesară o instruire specială.
Chiar dacă se reține că reclamantul nu putea să prevadă posibilitatea desprinderii piesei, din cauza lipsei de instruire specifică, dacă acesta ar fi montat piesa în trei șuruburi, riscul ar fi fost diminuat, iar fapta sa nu mai putea să se înscrie în antecedența cauzală a accidentului.
Pe de altă parte, reclamantul nu purta nici un fel de echipament de protecție, deși în mod evident activitatea sa implică un anumit risc de accidentare care este evident mai ales pentru o persoană care desfășoară respectiva activitate cu caracter profesional.
Curtea apreciază astfel că, indiferent de motivele pentru care se reține culpa angajatorului, aceasta nu poate fi una exclusivă și, în mod corect Tribunalul a apreciat proporția în care culpa aparține reclamantului.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de suspendare a judecății.
Respinge recursurile declarate de recurentul reclamant M. N., domiciliat în T., ., ., . și de recurenta pârâtă .. – în insolvență, cu sediul în T., .. 6 și cu sediul procesual ales în C., ., ., . Avocat R. D., prin administrator judiciar D. & CO S.P.R.L., cu sediul în C., .. 8, parter, împotriva sentinței civile nr. 621 din 18 martie 2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele chemate în garanție S.C. A. G. C.M.B. S.R.L., cu sediul în A., .. 2A și S.C. A. T. S.R.L., cu sediul în Timișoara, ., județul T. și cu sediul procesual ales în Timișoara, .. 9A, ., la S.C.A. „B. & Asociații”, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORJUDECĂTOR
R. A. M. B. M. S. S.
GREFIER
M. D.
Jud. fond – L.D.P.
Red.dec.jud.recurs R.A./18.12.2014/2 exp.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 295/2014.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 133/2014. Curtea... → |
|---|
