Obligaţie de a face. Decizia nr. 236/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 236/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 9968/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 236/AS
Ședința publică din data de 16 Decembrie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător M. S. S.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă C. E., cu domiciliul în C., ., ., etaj 3, apt. 15, județul C., împotriva sentinței civile nr. nr.1207 din 14.05.2014 pronunțate de Tribunalul C.-Secția I civilă, în dosarul civil_, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în municipiul C., ., județul C., având ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă d-l avocat B. R. pentru apelanta reclamantă C. E., potrivit împuternicirii avocațiale nr._(135) din 16.12.2014 pe care o depune la dosar, lipsind intimata pârâtă C. Județeană de Pensii C..
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.155 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 157 din Legea nr. 263/2010.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual, după care:
Apelanta reclamantă C. E. prin apărătorul său arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, cauza fiind în stare de judecată.
Curtea, în conformitate cu art.392 Cod procedură civilă, reținând că nu mai
sunt alte cererii de formulat, excepții de invocat sau probe de propus, acordă cuvântul apelantei reclamante pentru dezbateri pe fondul apelului.
Apărătorul apelantei reclamante, având cuvântul solicită admiterea apelului
așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței apelate cu consecința admiterii acțiunii reclamantei, fără cheltuieli de judecată pentru următoarele considerente:
Reclamanta apelantă a contestat decizia Casei Județene de Pensii C. întrucât pârâta nu a luat în considerare la calculul drepturilor de pensie perioadele lucrate în grupă superioară de muncă, deși la dosarul administrativ au fost depuse înscrisuri doveditoare, respectiv adeverințe care se atestă că respectiva perioadă a fost lucrată în grupa a II-a de muncă. Instanța de fond nu a luat în considerare perioadele prevăzute în adeverințe sau în carnetul de muncă deși aceste adeverințe nu au fost contestate de către pârâtă niciodată și nici nu au fost anulate. În mod greșit instanța de fond a reținut că acea perioadă nu servea la nimic și că reclamanta nu ar fi beneficiat de reducerea vârstei de pensionare chiar dacă pârâta intimată ar fi valorificat respectivele adeverințe nu i s-ar fi recunoscut calitatea de pensionar.
Din punctul său de vedere această logică este un abuz și apreciază că s-ar crea o discriminare între reclamanta apelantă și ceilalți colegi care au beneficiat de aceste grupe superioare de muncă care reduc vârsta standard de pensionare. Urmează a se reține că apelanta reclamantă a făcut dovada perioadei lucrate în grupă superioară de muncă cu înscrisuri, dar perioada cuprinsă în adeverințe nu a fost luată în considerare pentru recunoașterea calității de pensionar cu pensie anticipată.
Curtea, în considerarea art.394 Cod de procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, încheie dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului de față.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de reclamanta C. E., constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 1207/14.05.2014, Tribunalul C., secția I civilă, a respins ca nefondată cererea formulată la 27.11.2013 de reclamanta C. E. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C., prin care ceasta a solicitat anularea deciziei nr._/7.10.2013 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de acordare a pensiei anticipate parțiale.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/7.10.2013 a fost respinsă cererea de acordare a pensiei anticipate parțiale formulată de reclamanta C. E. deoarece stagiul complet de cotizare este mai mic decât cel prevăzut de lege și nu este îndeplinită condiția vârstei standard de pensionare.
Se mai arată în motivarea soluției de respingere că perioadele 1.02.1981-1.04.1984, 1.04._89, nu au fost considerate activitate în grupa a II-a de muncă deoarece funcția nu se regăsește în temeiul legal indicat.
Împotriva aceste decizii de respingere a cererii de pensionare, reclamanta a formulat contestație administrativă în temeiul art. 149 din Legea 263/2010. Prin adresa nr._ /14.11.2013 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii C. i se comunica reclamantei că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea pensiei anticipate parțiale.
Potrivit art. 52 din Legea 263/2010, pensia pentru limită de vârstă se acordă persoanelor care îndeplinesc cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.
Art. 65. - (1) Pensia anticipată parțială se cuvine, cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor care au realizat stagiul complet de cotizare, precum și celor care au depășit stagiul complet de cotizare cu până la 8 ani.
Din cuprinsul deciziei contestate rezultă că reclamanta a formulat cererea de pensionare la data de 23.07.2013, data la care avea vârsta de 56 de ani. Potrivit mențiunilor din anexa nr. 5 a Legii 263/2010, având în vedere data nașterii reclamantei-21.07.1957, în vederea înscrierii la pensia pentru limită de vârstă trebuiau îndeplinite cumulativ condițiile unui stagiu complet de cotizare de 30 ani și 10 luni, precum și cele ale unei vârste de cel putin 60 ani si 10 luni.
În condițiile în care, la data înscrierii la pensie, reclamanta avea un stagiu de cotizare realizat de 30 ani, 6 luni și 12 zile, iar vârsta de 56 de ani, ea nu ar fi putut beneficia de pensia anticipată parțială, nefiind îndeplinită condiția referitoare la stagiul complet de cotizare.
Din examinarea dosarului administrativ, rezulta ca reclamanta a prezentat instituțiilor pârâte adeverința nr. 976/20.08.2012, emisă de angajatorul S.C. Utilaj G. S.A., prin care se atestă faptul că în perioada 1.02.1981-1.04.1984 a avut funcția casier marfă, fiind încadrată în grupa a II a de muncă, in procent de 100%, .
Totodată, prin adeverința nr. 1602/AG/28.08.2012 emisă de S.C. TAR S.A., s-a confirmat încadrarea în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, a activității reclamantei din perioada 1.04.1984-8.06.1992. Prin urmare, pârâta a refuzat să ia în considerare relații referitoare la condițiile în care reclamanta a realizat stagiul de cotizare avut în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, cu toate că aceste relații rezultau din înscrisuri cu valoare probatorie de necontestat sub acest aspect, potrivit prevederilor Legii 263/2010, respectiv adeverințele eliberate de angajator.
Astfel, prin art.6 din Ordinul 50/1990 se prevede în mod expres că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Totodată, art.2 din H.G. 1223/1990 stabilește că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă, se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități.
În consecință, în condițiile în care reclamantei i s-a recunoscut prestarea activității în procent de 100%, în condiții specifice grupei a II a de muncă, acest drept fiind înscris în adeverințele emise de angajator pe proprie răspundere, pârâta avea obligația de a lua în considerare mențiunile efectuate de angajator, neavând nici o competență de a reaprecia situația personalului.
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că pârâta avea obligația de a valorifica aceste perioade ca fiind lucrate în grupa a II a de muncă, însă stagiul complet de cotizare ar fi rămas neschimbat, iar reclamanta nu ar fi beneficiat de reducerea vârstei de pensionare conform art.55 din legea nr.263/2010 atât timp cât art.66 prevede că „La acordarea pensiei anticipate parțiale, reducerea vârstei standard de pensionare prevăzute la art. 65 alin. (1) nu poate fi cumulată cu nicio altă reducere reglementată de prezenta lege sau de alte acte normative.”
Față de cele expuse, rezultă decizia nr._/7.10.2013 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii C., prin care cererea de pensionare anticipată parțială formulată de reclamantă a fost respinsă, este nelegală sub aspectul nefructificării adeverințelor sus amintite însă legală și temeinică sub aspectul soluției de respingere a cererii. Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată prin care reclamanta a solicitat anularea deciziei de pensionare și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să îi fie admisă cererea, văzând și principiul disponibilității procesului civil, instanța neputându-se pronunța pe mai mult decât s-a cerut, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta C. E., solicitând schimbarea acesteia în tot în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea cererii de apel, reclamanta a arătat că, deși se recunoaște că pârâta nu a avut în vedere la calculul drepturilor de pensie perioada lucrată în grupa a II-a de muncă, instanța de fond a reținut în mod greșit că acea perioadă nu servea la nimic, întrucât perioadele lucrate în grupa a II-a de muncă reduc vârsta de pensionare. Art. 66 nu are legătură cu grupele de muncă, întrucât motivul respingerii cererii de pensionare a fost neluarea în calcul a adeverințelor privind perioadele lucrate în grupa superioară de muncă.
Intimata pârâtă nu a formulat apărări față de cererea de apel.
2. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza apelului:
1. Fiind în discuție pensia anticipată parțială reglementată de art. 65-67 din Legea nr. 263/2010, acordarea acesteia este condiționată de întrunirea condițiilor acolo prevăzute, indiferent de motivele reținute de intimata pârâtă în decizia de respingere a cererii de pensionare.
Potrivit art. 65 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, acordarea pensiei anticipate parțiale se face în condițiile aplicării unei reduceri a vârstei standard de pensionare de până la 5 ani, iar potrivit art. 66, această reducere nu poate fi cumulată cu nicio altă reducere reglementată de ceastă lege sau de alte acte normative.
Așadar, la acordarea pensiei anticipate parțiale nu se poate face aplicarea art. 55 din Legea nr. 263/2010, care prevedere reducerea vârstei standard de pensionare pentru persoanele care au lucrat în condiții deosebite sau speciale ori în alte condiții, grupele I și a II-a de muncă specifice perioadei anterioare datei de 1.04.2001 fiind asimilate, după caz, condițiilor deosebite sau speciale de muncă.
Aplicarea reducerii vârstei standard de pensionare potrivit art. 55 din Legea nr. 263/2010 este specifică pensiei pentru limită de vârstă, atât pentru că este reglementată în cadrul prevederilor referitoare la această pensie (secțiunea I din capitolul IV), cât și pentru că art. 63 și 66 din aceeași lege o exclud expres în cazul pensiei anticipate și pensiei anticipate parțiale.
Ca urmare, analizarea îndreptățirii luării în considerare a perioadelor lucrate în grupe superioare de muncă nu prezintă nicio relevanță din perspectiva unei cereri de acordare a pensiei anticipate parțiale, ea justificându-se numai în cadrul cercetării unei cereri de acordare a pensiei pentru limită de vârstă.
2. Independent de chestiunea reducerii vârstei standard de pensionare, art. 65 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 impune, pentru acordarea pensiei anticipate parțiale, și condiția realizării stagiului complet de cotizare.
Este necontestat că apelanta a realizat un stagiu de 30 de ani, 6 luni și 12 zile, în condițiile în care stagiul complet de cotizare era în cazul său de 30 de ani și 10 luni, potrivit Anexei nr. 5 a aceleiași legi, raportat la data nașterii apelantei – 21.07.1957.
Nefiind întrunită cerința stagiului complet de cotizare, fapt reținut de altfel și în decizia contestată, în mod legal și temeinic intimata a respins cererea apelantei de acordare a pensiei anticipate parțiale.
Constatând astfel că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă C. E., cu domiciliul în C., ., ., etaj 3, apt. 15, județul C., împotriva sentinței civile nr. nr.1207 din 14.05.2014 pronunțate de Tribunalul C.-Secția I civilă, în dosarul civil_, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în municipiul C., ., județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2014.
Președinte, Judecător,
J. Z. M. S.-S.
Grefier,
M. G.
Jud. fond –D.I.F.
Thred.dec.- jud. M.S.S./06.01.2015
Emis 2 comunicări/ 08.01.2015
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 235/2014. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 2/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
