Pretentii. Decizia nr. 264/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 264/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 2299/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.264/CM
Ședința publică din 3 iulie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta reclamantă ., cu sediul în localitatea H., ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr.4007/22.10.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. G., domiciliat în ., județul Tulcea, A. L., domiciliată în ., C. D. M., domiciliat în ., județul Tulcea, B. G., domiciliat în ., județul Tulcea, B. I., domiciliată în ., T. I., domiciliat în ., județul Tulcea, T. V., domiciliat în ., județul Tulcea și H. G., domiciliat în ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința de judecată din data de 24.06.2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 03.07.2014, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA :
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Sub nr._ din data de 19.08.2013 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Tulcea, cererea formulată de către reclamanta ., prin Primar, în contradictoriu cu pârâții C. G., A. L., C. D. M., B. G., B. I., T. I., T. V., H. G., prin care s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea paraților la plata sumelor, așa cum au fost stabilite, dupa cum urmează: C. G. – 7.206 Lei; A. L. – 7.206 Lei; C. D.-M. – 7.206 Lei; Balauta G. - 7206 Lei; H. G. - 7206 Lei; B. I. - 7206 Lei; T. I. - 4439 Lei; T. V. - 4439 Lei, sume ce vor fi indexate cu dobânda legală. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că prin decizia nr.45/2012 a Camerei de Conturi Tulcea, s-a constatat faptul ca, la nivelul UAT H., în cursul anului 2011, au fost efectuate plați, reprezentând alocații de hrana si medicamente, acordate salariaților, in baza Contractului/Acordului colectiv de munca, fără a exista baza legala.
A mai arătat reclamanta că pentru cuantificarea prejudiciului a fost întocmit referatul nr. 399/27.03.2013, iar la data de 11.06.2013 a fost întocmita notificarea nr.883 prin care a atenționat parații, referitor la cuantumul prejudiciului, așa cum a fost determinat, prin însumarea pagubei efectiv suferita si beneficiul nerealizat, pana la data de 27.03.2013,
S-a precizat că, la respectivul document au fost atașate si înscrisuri doveditoare, care le-au fost comunicate la aceiași data, personal, drept pentru care, au semnat de primire (înscrisul înregistrat sub nr. 883/11.06.2013).
A mai învederat reclamanta că adresa înregistrata sub nr.893/13.06.2013 atesta faptul ca, personalul contractual de la nivelul Primăriei H., s-a angajat sa acopere prejudiciul stabilit in sarcina lor, in transe, chiar in lipsa unei hotărâri judecătorești.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 253 și următoarele din Codul Muncii, coroborat cu dispozițiile Legii 168/1999 a conflictelor de munca.
În probațiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei: extras din Decizia Curții de Conturi nr.21/30 aprilie 2013; calcului prejudiciului efectiv suferit înregistrat sub nr. 399/27.03.2013; tabel cu salariații care au primit notificarea, tabelul nominal nr. 893/11.06.2013.
Pârâții au depus la dosarul cauzei precizări prin care au invocat inadmisibilitatea constatării nulității clauzelor din CCM privitoare la plata drepturilor speciale, arătând că, în cauză, se ridica problema daca salariații au încasat de la angajator o suma nedatorata sau dimpotrivă sumele încasate au fost legal încasate.
Au mai arătat pârâții că au încasat c/valoarea drepturilor speciale in
temeiul unui contract legal încheiat, cu putere de lege între părți si absolut obligatoriu pentru reclamanta, iar plata c/valorii drepturilor speciale s-a făcut in temeiul unui act juridic legal încheiat, astfel ca nu se poate susține ca aceste sume au fost încasate fără drept.
Au mai învederat pârâții că prin acțiunea de fata, se pune in discuție pe cale incidentala, valabilitatea si legalitatea clauzelor privitoare la plata drepturilor speciale din Contractul colectiv de munca menționat.
S-a arătat că, sub nicio forma, instanța de judecata nu poate pune in discuție pe calea unei acțiunii în pretenții, întemeiata pe art. 256 din codul muncii, pe cale incidentala, legalitatea clauzelor unui contract colectiv de munca executat in întregime, (CCM care a fost temeiul plații drepturi speciale) cat timp art. 268 lit. d) din codul muncii arata ca se poate solicita constatarea nulității unor clauze ale contractului colectiv de munca pe toata durata existentei acestuia.
Pârâții au mai arătat că, pe durata existenței Contractului Colectiv de
munca nr. 266/8.03.2010, reclamantul nu a solicitat nulitatea clauzelor privitoare la drepturile speciale.
Pe fondul cauzei, pârâții au arătat că potrivit prevederilor art. l alin. l din Legea nr.130/1996, abrogate prin Legea nr.62/10 mai 2011, deci in vigoare la momentul încheierii CCM din 2010 si potrivit prevederilor art. 229 (l) Codul muncii, contractual colectiv de munca este convenția încheiata in forma
scrisa, intre angajator sau organizația patrimoniala pe de o parte, si salariați, reprezentați prin sindicate ori in alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind convențiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligații ce decurg din raporturile de munca.
Au mai susținut pârâții că prin art. 27 din aceeași lege, s-a precizat obligativitatea înregistrării contractelor de munca la MMPS sau, după caz Direcțiile generale teritoriale de munca si protecție socială vor verifica daca acestea conțin clauze negociate cu respectarea art. 8, iar în cazul in care se
constata ca in CCM exista astfel de clauze, este precizata obligația MMPS de a sesiza acest fapt părților contractante.
Au mai arătat pârâții că prin art. 7 alin.(2) din Legea nr.130/1996 s-a reglementat ca, contractele de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale,constituie legea pârtilor iar potrivit art. 12 alin. 1 din aceeași lege, "Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile
ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale".
Pârâții au mai învederat că drepturile prevăzute deja de lege sunt imperative, ele nu pot fi negociate, astfel ca ceea ce rămâne de negociat si in puterea de contractare a părților dintr-un contract sindical sunt alte categorii de drepturi ne reglementate imperativ in lege.
Prin sentința civilă nr.4007/22.10.2013, Tribunalul Tulcea a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Pârâții sunt angajați ai UAT H., județul Tulcea în calitate de personal contractual, iar prin Decizia nr. 45/2012, Camera de Conturi Tulcea a consemnat o . neregularități urmare misiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2011 efectuată la această entitate.
Prin pct. 2 din susmenționatul înscris s-a constatat că, reclamanta a efectuat în anul 2011 plăți nelegale în sumă totală estimată de 80.000 lei, reprezentând „drepturi speciale”, plătite în baza contractului colectiv de muncă.
Aceste drepturi au fost plătite salariaților în anul 2011, în baza art. 28 alin. (5) și (6) din Contractul colectiv de muncă nr. 266/2010, încheiat pe o perioadă de 1 an și prelungit tacit pe încă 1 an.
Analizând contextul normativ de la momentul stipulării acestor drepturi speciale prin contractul colectiv de muncă nr. 266/2010 valabil pe o perioadă de 1 an și prelungit pe încă 1 an, se constată că, prin art. 7 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 s-a reglementat că, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, iar potrivit art. 12 alin. (1) din același act normativ, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, iar prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 1/2010, prin contractele sau acordurile colective și individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009, iar conform art. 37 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi.
Raportând aceste dispoziții legale la prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul UAT ., rezultă că nu era permis a se acorda în anul 2011 salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederilor legilor menționate, respectiv plata drepturilor speciale pentru anul 2011.
În cauză însă sunt aplicabile prevederile art. 2 din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii, art. 1 reglementând că, prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.
În consecință, în temeiul acestor dispoziții de amnistie fiscală și cât timp drepturile acordate au fost stabilite prin contract colectiv încheiat înainte de . prevederilor Legii cadru nr. 284/2010, rezultă că sumele solicitate prin prezenta acțiune nu mai trebuie achitate, astfel că acțiunea formulată a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta ., formulând următoarele critici:
Prin decizia nr. 45/2012 a Camerei de Conturi Tulcea s-a constatat că la nivelul UAT H., în cursul anului 2011, au fost effectuate plăți reprezentând alocații de hrană și medicamente, acordate salariaților în baza contractului/acordului colectiv de muncă, fără a exista bază legală. Pentru cuantificarea prejudiciului a fost întocmit referatul nr. 399/27.03.2013 privind calculul prejudiciului.
La data de 11.06.2013 a fost întocmită notificarea înregistrată sub nr. 883 prin care a atenționat pârâții referitor la cuantumul prejudiciului așa cum a fost determinat, prin însumarea pagubei efectiv suferită și beneficial nerealizat până la data de 27.03.2013, anexând la respectivul document și înscrisuri doveditoare care le-au fost communicate la aceeași dată personal, drept pentru care au semnat de primire.
Adresa înregistrată sub nr. 893/13.06.2013 atestă faptul că personalul contractual de la nivelul Primăriei H. s-a angajat să acopere prejudicial stabilit în sarcina lor, în tranșe, chiar în lipsa unei hotărâri judecătore.
Se solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii și obligarea pârâților la plata sumelor astfel cum au fost stabilite ( C. G., A. L., Calufi D. M., B. G., H. G. și B. I. – câte 7.206 lei, T. I., T. V. – câte 4.429 lei).
Întrucât la data formulării acțiunii și până la acoperirea prejudiciului va mai trece o perioadă de timp, solicită indexarea sumelor cu dobânda legală.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este intemeiat.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâților - angajați ai Primariei H. jud. Tulcea – la restituirea sumelor primate cu titlu de alocații de hrană și medicamente acordate acestora în anul 2011 în baza Contractului colectiv de muncă nr. 266/08.03.2010 prelungit și pentru anul 2011.
A precizat că are obligația de a intreprinde demersurile necesare recuperarii acestor sume de bani de la angajați ca urmare a deciziei Curtii de Conturi în care s-a reținut că respectivele sume de bani s-au acordat cu eludarea legii.
Analizând înscrisurile depuse de părți, instanța de fond a constatat că în raport de dispozițiile legii nr. 284/2010 și a OUG nr. 1/2010, nu era permis să se acorde în anul 2011 alte drepturi de natură salarială însă, prin Legea nr. 84/2012 personalul din sectorul bugetar a fost exonerat de la plata acestor sume de bani astfel că cererea reclamantei a fost respinsă.
Un astfel de rationament nu poate fi însușit și de către instanța de control judiciar având în vedere că dispozițiile legii nr. 84/2012 nu sunt aplicabile speței de față.
Astfel, în calitatea lor de personal contractual în cadrul instituției reclamante, pârâții din prezenta acțiune au beneficiat în baza CCM valabil încheiat la data de 08.03.2010 de drepturi speciale pentru acoperirea unei părți a cheltuielilor cu medicamente și hrană în anul 2011.
Însă, Contractual colectiv de muncă ce a constituit temeiul acordarii acestor sume de bani nu mai era valabil și pentru anul 2011 și nu se poate lua act de prelungirea acestuia atâta vreme cât legea interzicea în mod expres acordarea altor sume de bani în afara celor prevăzute în legea privind salarizarea personalului platit din fonduri publice.
Tocmai de aceea, Curtea de conturi a intreprins o acțiune de control a situației, evoluției și modului de administrare a patrimoniului public și privat al statului la Primaria comunei H. și prin decizia nr. 21/2013 a stabilit cu exactitate, întinderea prejudiciului creat prin plata unor drepturi speciale către salariații instituției verificate dispunand măsurile cuvenite pentru recuperarea acestuia.
Urmare deciziei Curții de Conturi Tulcea reclamantul a solicitat instantei obligarea pârâților la plata acestor sume de bani, cererea acestuia fiind întemeiată
Prin Legea nr. 84 din 14 iunie 2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, s-au stabilit următoarele:
“ ART. 1:
Prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza:
a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente;
b) hotărârilor consiliilor locale și județene;
c) contractelor de muncă/convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, conform Ghidului de finanțare, în care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau unitățile și instituțiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener.
ART. 2:
(1) Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
2) Sumele recuperate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a deciziilor prevăzute la alin. (1), nu se restituie.
ART. 3
Prin derogare de la prevederile Legii cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, prevederile prezentei legi se aplică pentru contractele încheiate înainte de 1 ianuarie 2011 plăților efectuate pe bază de contract de muncă/convenție civilă în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, conform Ghidului de finanțare, în care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau unitățile și instituțiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener până la data de 1 ianuarie 2012.”
Așadar, legiuitorul a înțeles sa reglementeze în mod unitar situatia acelor “ prejudicii” constatate în urma controaleor efectuate de Curtea de conturi, stabilind ca astfel de sume, platite personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului sa nu mai fie recuperate, însă numai dacă este vorba de contracte incheiate înainte de 2011 ceea ce nu este cazul paratilor din prezenta acțiune, acestia procedand în mod nelegal la prelungirea vechiul contract colectiv de munca.
Pentru acest econsiderente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă apelul declarant de reclamanta . va fi admis cu consecință admiterii actiunii astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul civil formulat de apelanta reclamantă ., cu sediul în localitatea H., ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr.4007/22.10.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. G., domiciliat în ., județul Tulcea, A. L., domiciliată în ., C. D. M., domiciliat în ., județul Tulcea, B. G., domiciliat în ., județul Tulcea, B. I., domiciliată în ., T. I., domiciliat în ., județul Tulcea, T. V., domiciliat în ., județul Tulcea și H. G., domiciliat în .,
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă pârâții la restituirea către reclamantă a următoarelor sume: câte 7.206 lei pârâții G. G., A. L., C. D. M., B. G., H. G. și B. I., respectiv cîte 4.439 lei pârâții T. I. și T. V..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.07.2014.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond .M.P.
Red.dec.jud.M.B.
12 ex. – 08.07.2014
Emis 9 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 54/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 237/2014.... → |
|---|
