Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 254/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 254/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 24-10-2014 în dosarul nr. 11616/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 254/CM
Ședința publică din data de 24 octombrie 2014
Completul specializat pentru cauze privind conflicte de muncă
PREȘEDINTE D. P.
JUDECĂTOR I. B.
JUDECĂTOR M. P.
Grefier G. C.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă . SRL cu sediul social la București, ..6A, ..5.1, sect.2, împotriva sentinței civile nr. 1203/14.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. A., cu domiciliul în Castelu, ., ., ., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260(1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 24 octombrie 2014, dată la care Curtea a hotărât astfel:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._, reclamantul M. A. a solicitat instanței ca prin hotărâre judecătorească să oblige pârâta S.C. S. Solutions S.R.L. la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea orelor suplimentare efectuate în ultimii trei ani, a sporului aferent turelor efectuate pe timp de noapte pe ultimii 3 ani, a orelor efectuate în sărbătorile legale și contravaloarea bonurilor de masă începând cu 1.10.2011, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că, inițial, reclamantul a fost angajat la . ca agent de pază, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.4102/II/E/2008, care în art. J pct. 3 stabilea că ”orele suplimentare prestate in afara programului normal de lucru sau in zilele in care nu se lucrează ori in zilele de sărbători legale se compensează cu ore libere sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de munca aplicabil sau in condițiile Legii nr. 53/2003", iar în art.M pct.4 lit. a, obligația angajatorului de a acorda salariatului ”toate drepturile ce decurg din contractele individuale de muncă, din contractul colectiv de muncă aplicabil si din lege”.
S-a mai precizat că în luna octombrie 2010 S.C. Cobra Security S.R.L a fost preluata de S.C. S. S. Solutions S.R.L., împreuna cu tot personalul angajat, iar la 01.10.2011 a fost încheiat actul adițional nr.1 la contractul individual de munca nr.4192/II/E/16.10._/2009 intre această persoană juridică, în calitate de angajator, si reclamant, prin care salariul de bază brut a fost diminuat de la 800 la 720 lei, iar celelalte clauze ale contractului privind drepturile si obligațiile părților au rămas neschimbate.
A pretins reclamantul că, deși efectua ore suplimentare si presta serviciu de noapte, in contractul de munca încheiat cu angajatorul a fost specificat un program de lucru de 40 de ore pe săptămână (8 ore pe zi), fără a beneficia de alte sporuri, indemnizații sau alte adaosuri; că adesea a lucrat și in zilele de sărbătoare legală, dar nu a fost remunerat conform legislației muncii, că din 15-16 ture a cate 12 ore efectuate într-o lună, 7-8 ture erau prestate pe timp de noapte, deseori prinzând si sărbătorile legale, că lucra în ture a câte 12 ore, respectiv ture de 12 cu 24 de ore si 12 cu 48 de ore și că începând cu 01.10.2011 nu a mai primit bonurile de masa pe care societatea angajatoare trebuia să i le dea.
Pârâta a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii ca nefondată și a susținut, în esență, că reclamantului i-a fost achitată lunar contravaloarea drepturilor salariale reprezentând sporuri pentru orele suplimentare, pentru munca in timpul nopții si pentru munca efectuata in zilele de sărbători legale și i-au fost date bonurile de masă, deși societatea nu avea nicio obligație în acest sens potrivit dispozițiilor contractului individual de munca intervenit între părți.
Prin sentința civilă nr.1203/14.05.2014 Tribunalul C. a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2.998 lei reprezentând contravaloarea orelor suplimentare (522 lei), a orelor de noapte (2.182 lei) și a orelor efectuate în zilele de sărbători legale (294 lei) .
A respins celelalte pretenții ca nefondate și a obligat pârâta la 1.200 lei cheltuieli de judecată (onorariu expert și avocat.
Pentru a hotărî în acest sens prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat al societății pârâte în funcția de agent de pază, conform contractului individual de muncă nr.4102/II/E/16.10.2008, care a încetat la 03.09.2012, prin decizia nr.210/G/20.09.2012, și care prevedea o durată a timpului de lucru de 8 ore pe zi, 40 ore/săptămână și faptul că orele suplimentare prestate în afara programului normal de lucru sau în zilele în care nu se lucrează ori în zilele de sărbători legale se compensează cu ore libere sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Legii nr.53/2003.
S-a constatat că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, în perioada octombrie 2009-septembrie 2012 au fost prestate un număr de 150 ore suplimentare, din care 65 în zilele de sâmbătă și duminică, și 1912 de ore de noapte, cu o valoare totală de 2.998 lei. Reținând că prin răspunsul la obiecțiunile pârâtei expertul a evidențiat formula de calcul utilizată la determinarea sumelor stabilite inițial, tribunalul a achiesat la punctul de vedere al acestuia și a obligat pârâta la plata către reclamant a contravalorii orelor suplimentare (522 lei), a orelor de noapte (2.182 lei) și a orelor efectuate în zilele de sărbători legale (294 lei).
A fost înlăturată apărarea referitoare la plata sporurilor pretinse în acțiune și s-a reținut că dovada plății efective nu poate fi dedusă doar din faptul că aceste ore au fost calculate, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, iar pârâta avea obligația de a face dovada celor afirmate, dată fiind natura litigiului, în condițiile art.168 alin.1 și 2 din Codul muncii.
La respingerea cererii având ca obiect obligarea pârâtei la plata tichetelor de masă neeliberate au fost avute în vedere înscrisurile intitulate ”situația analitică a tichetelor distribuite salariaților” și faptul că reclamantul nu a contestat semnarea lor; s-a constatat, totodată, că în contractul individual de muncă încheiat între părți nu era prevăzută ca și obligație contractuală acordarea acestor tichete de masă, iar din interpretarea art.1 din Legea nr.142/1998, care constituie temeiul legal al acordării acestor tichete, rezultă că măsura este lăsată la aprecierea angajatorului atunci când nu este prevăzută ca obligație contractuală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S.C. S. S. Solutions S.R.L. și a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie conform art.3041 din Codul de procedură civilă, invocând greșita omologare a raportului de expertiză contabilă și ignorarea, atât de către expertul contabil, cât și de către instanța de fond, a sumelor deja achitate reclamantului cu titlu de sporuri.
A susținut recurenta că a formulat obiecțiuni atât cu privire la concluziile inițiale ale raportului de expertiză, cât și asupra răspunsului dat de expert acestor prime obiecțiuni, prin care a solicitat ca în calculul drepturilor bănești să se țină seama că reclamantul intimat a încasat parțial contravaloarea sporurilor reținute în cuprinsul raportului de expertiză; contrar acestei solicitări, instanța de fond a reținut în considerente că obiecțiunile vizau modalitatea de calcul utilizată de expert și, fără a arăta argumentele care justifică soluția pronunțată, inclusiv pe aceea de calificare a obiecțiunilor ce vizau răspunsul expertului ca apărări de fond, a achiesat la punctul de vedere al expertului fără nicio motivare; s-a apreciat că prin nededucerea sumelor deja achitate din cuantumul total al sporurilor calculate s-a ajuns în situația îmbogățirii fără justă cauză a intimatului, prin încasarea de 2 ori a sumelor reprezentând sporuri, odată la momentul efectuării orelor, astfel cum rezultă din fluturașii de salariu și statele de plată depuse la dosar, iar a doua oară, ca efect al sentinței recurate.
S-a pretins că instanța de fond a confundat pontajele, acte care, într-adevăr, fac dovada calculării și centralizării orelor efectuate de reclamant într-o lună calendaristică, cu statele de salarii, care fac dovada transpunerii în bani a orelor efectuate în același interval de timp, deși a indicat în considerente prevederile art.168 din Codul muncii, conform cărora plata salariului se dovedește prin ștatele de salarii.
Analizând situația fiecărei categorii de sporuri, recurenta a susținut că: potrivit statelor de salarii depuse la dosar și verificate de expert, ca și din fluturașii de salariu ai reclamantului, inclusiv centralizatorul depus atașat, rezultă că orele pe care reclamantul le-a prestat în zilele de sărbători legale în perioada iunie 2011-septembrie 2012 au fost evidențiate distinct, iar contravaloarea lor a fost deja achitată în lunile ianuarie, aprilie, mai, iunie și decembrie 2011, precum și în iunie și august 2012; prin urmare, suma achitată de societatea angajator cu acest titlu, în cuantum total de 592 lei, trebuie dedusă din totalul de 640 lei, care se cuvenea salariatului, rămânând de achitat o diferență de 48 lei; referitor la sporul pentru orele efectuate în timpul nopții s-a arătat că în perioada ianuarie 2011-septembrie 2012 societatea a achitat deja reclamantului suma de 1.128 lei cu acest titlu, pe care expertul nu a dedus-o din suma de 2182 lei, astfel că diferența de achitat are o valoare de numai 71 lei; s-a mai arătat că în perioada octombrie 2009-decembrie 2010 reclamantului i-a fost achitată în fiecare lună o anumită sumă cu titlu de sporuri, respectiv câte 25 lei în intervalul octombrie 2009-aprilie 2010 și 30 lei în perioada aprilie-decembrie 2010, în total 415 lei, dar nici aceste sume nu au fost luate în calcul de expert.
A mai susținut recurenta că evidențierea plăților efectuate cu titlu de sporuri și deducerea lor din suma totală stabilită cu acest titlu nu excede obiectivelor expertizei, cum greșit a constatat expertul prin răspunsul la obiecțiuni, și că deducerea sumelor reprezentând ”total sporuri” era în mod evident necesară în condițiile în care legea nu reglementează alte categorii de sporuri decât cele ce au constituit obiect de verificare pentru expert, iar contractul individual de muncă al reclamantului prevedea doar acordarea sporurilor ”legale”.
A fost criticată și constatarea referitoare la lipsa probelor din care să rezulte achitarea parțială a sporurilor pretinse prin acțiune și s-a arătat că, pe de o parte, reclamantul nu a contestat primirea sumelor a căror plată este atestată de fluturașii de salariu, contrar celor reținute de instanța de fond, iar pe de altă parte, că statele de salarii fac pe deplin dovada achitării cu titlu de sporuri a sumei de 1712 lei, care trebuia dedusă din totalul de 2998 lei.
Analizând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate, Curtea a constatat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea dedusă judecății în cauză, reclamantul a pretins obligarea angajatorului său la plata sumelor reprezentând contravaloarea orelor suplimentare și a sporului aferent orelor prestate pe timp de noapte pe ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii, precum și la plata sporului aferent orelor lucrate în zilele de sărbători legale și a contravalorii tichetelor de masă.
Prin cererile formulate în cursul judecății de fond, pârâta a confirmat desfășurarea activității reclamantului pe timp de noapte și în zilele de sărbători legale, inclusiv efectuarea orelor suplimentare, dar a pretins că valoarea sporurilor corespunzătoare muncii astfel depusă a fost achitată parțial la sfârșitul fiecărei luni în care a fost prestată activitatea respectivă și a invocat, în acest sens, mențiunile statelor de salarii și ale fluturașilor care atestă plata salariului reclamantului în intervalul de timp determinat în acțiune.
Raportat la aceste elemente, soluționarea litigiului și, implicit, rezolvarea apărărilor formulate de părți, impunea instanței de fond să determine care este întinderea reală a drepturilor bănești cuvenite reclamantului prin cercetarea tuturor lucrărilor cauzei și să justifice omologarea raportului de expertiză și înlăturarea apărărilor societății pârâte prin raportare strictă la înscrisurile pe care ele s-au întemeiat.
Recunoașterea dreptului reclamantului la acordarea sporurilor aferente orelor suplimentare, orelor de noapte și celor efectuate în zilele de sărbători legale nu s-a întemeiat, însă, pe o analiză coroborată a probatoriilor administrate, ci exclusiv pe constatările expertizei tehnice inițiale, instanța de fond ignorând chiar și precizările făcute de expert în răspunsul la obiecțiunile pârâtei, referitoare la motivele pentru care nu a avut în vedere plățile efectuate de societate și evidențiate în fluturașii de salariu cu titlu ”total sporuri”. Motivarea soluției sub aspectul supus controlului judiciar în cauză s-a limitat la justificarea respingerii obiecțiunilor pârâtei prin considerente generale, care au vizat relevarea de către expert a formulei de calcul folosită, și la indicarea lipsei de relevanță a actelor în care au fost evidențiate orele de lucru prestate în condițiile indicate în acțiune, fără nicio referire la înscrisurile care atestau plata unor drepturi bănești cu titlu de sporuri sau la concludența constatărilor expertizei, în condițiile în care expertul a precizat expres că a calculat contravaloarea orelor suplimentare, a celor de noapte și a celor prestate în zilele de sărbători legale în special pe baza pontajelor, nu a condicii de prezență și a statelor de salarii, și că, în absența unei dispoziții exprese a instanței în acest sens, nu a avut în vedere sumele achitate de societate cu titlu de sporuri.
Aspectele menționate conduc la concluzia că procedura desfășurată în fața instanței de fond nu corespunde exigențelor art. 6 din CEDO, care consacră dreptul la un proces echitabil, pentru că acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat (Hotărârea din 28.06.2005 în cauza V. I. contra România). Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Hotărârea nr.4/2005 cauza Albina împotriva României) și nu doar să stabilească soluția litigiului, fără a arăta care dintre aceste argumente sau mijloace de probă o întemeiază.
Cum aceste exigențe nu au fost respectate în cauză, se impune reexaminarea pe fond a litigiului, măsură ce este justificată, potrivit considerentelor anterioare, și de necesitatea suplimentării materialului probator, respectiv a efectuării unei expertize contabile care, în rezolvarea unor obiective clar stabilite sub aspectul analizat și cu valorificarea întregii documentații pusă la dispoziție de societatea angajator, să determine cu certitudine care sunt categoriile de sporuri cuvenite reclamantului pe parcursul derulării raporturilor de muncă dintre părți, dar și gradul de satisfacere al pretențiilor bănești invocate în acțiune la momentul în care aceasta a fost formulată.
Pentru considerentele expuse și având în vedere că în instanța de recurs nu se pot aduce probe noi, cu excepția înscrisurilor, iar pentru legala soluționare a cauzei este necesară administrarea probei cu expertiză la care s-a făcut referire, conform art.312 alin.3 din Codul de procedură civilă, se va admite recursul, se va casa sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul C. pentru refacerea sau completarea probelor administrate ori pentru administrarea de probe noi, care să conducă la dezlegarea problemelor litigioase.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta pârâtă . SRL cu sediul social la București, ..6A, ..5.1, sect.2, împotriva sentinței civile nr. 1203/14.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. A., cu domiciliul în Castelu, ., ., ., având ca obiect drepturi bănești.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.10.2014.
Președinte,Judecător, Judecător,
D. P. I. B. M. P.
Grefier,
G. C.
Tehnored.fond jud.D.I.F.
Tehnored.dec.rec.jud. I.B. -22.12.2014
ex-3-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
C., ., județ C., cod poștal -_,
Tel.0241-_ sau 0241-_; fax: 0241-_
Dosar nr._
Emisă la data de 13.01.2015
C ă t r e
TRIBUNALUL C.
- SECȚIA I CIVILĂ -
Vă înaintăm alăturat dosarul civil nr._ privind recursul civil formulat de recurenta pârâtă . SRL cu sediul social la București, ..6A, ..5.1, sect.2, împotriva sentinței civile nr. 1203/14.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. A., cu domiciliul în Castelu, ., ., ., având ca obiect drepturi bănești întrucât prin decizia civilă nr. 254/CM din 24 octombrie s-a admis recursul, s-a casat sentința atacată și s-a dispus trimiterea cauzei la instanța dvs. pentru rejudecare .
Dosarul conține 51 (cincizecișiunu) file.
Dosare atașate: nr._ vol. I (201 file) și vol.II (122 file) ale Tribunalului C..
PREȘEDINTE DE COMPLET, D. P.
GREFIER,
G. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 226/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 305/2014.... → |
|---|
