Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 125/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 125/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 6023/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.125/CM
Ședința publică din 01 Aprilie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător M. S. S.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea apelului formulat de pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – C. MARFĂ S.A., cu sediul procesual ales în C., . nr. 2, județ C., împotriva sentinței civile nr. 4017 din 28.10.2013 pronunțată de Tribunalul C.-Secția I civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. V., domiciliat în C., ., ., ., județul C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 153 și următoarele Cod de procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează faptul că apelanta pârâtă a solicitat judecata cauzei și în lipsă conform art. 411 Cod proc.civilă; după care:
Curtea, în considerarea art.394 Cod proc. civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, încheie dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului de față, având în vedere și faptul că apelanta a solicitat judecarea cauzei chiar și în lipsă, conform art. 411 Cod proc. civilă.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de pârâta S. C. Marfă SA, constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 4017/28.10.2013 (astfel cum a fot îndreptată prin încheierea din 31.10.2013), Tribunalul C., secția I civilă, a respins excepția prescripției extinctive întemeiată pe art. 268 alin. 1 lit. e) C. Mc., a admis în parte excepția prescripției extinctive întemeiată pe art. 268 lit. c) C. Mc. în ceea ce privește contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei iunie 2010 – 20.06.2010, ajutorul de Paști și prima de Ziua Feroviarului aferente anului 2010, și a admis în parte cererea formulată la 20.06.2013 de reclamantul R. V. în contradictoriu cu pârâta S. C. Marfă SA și a dispus obligarea acesteia la plata către reclamant a salariului suplimentar și a ajutorului material de C. aferente anului 2010, precum și a contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei 20.06.2010 – 31.01.2011, actualizate cu indicele de inflație din data plății. Totodată, a respins cererea având ca obiect contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei iunie 2010 – 20.06.2010, ajutorul de Paști și prima de Ziua Feroviarului aferente anului 2010, ca prescrisă.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la exceptia prescrierii dreptului material la actiune pentru acordarea drepturilor banesti solicitate aferente anului 2010, potrivit art 268 lit c si e c.muncii „Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.”
Din textul de lege citat mai sus rezulta ca pentru drepturile salariale termenul de prescriptie al dreptului la actiune este de 3 ani, iar pentru neexecutarea clauzelor contractului colectiv de munca termenul de prescriptie al dreptului la actiune este de 6 luni.
Potrivit art 160 c.muncii „Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.”
Din cuprinsul contractului colectiv de munca, rezulta ca dreptul la salariul suplimentar este un drept salarial. Acest aspect rezulta fara echivoc din faptul ca dreptul la plata unui salariu de baza de incadrare dupa expirarea aunui an calendaristic este reglementat in capitolul II din CCM, capitol in care se reglementeaza sistemul de salarizare. Mai mult, partile au inteles sa denumeasca expres sumele de bani ce se vor acorda ca fiind salariu suplimentar si nu prima, ajutor, premiu sau bonus.
Apreciind deci, ca dreptul la salariul suplimentar este un drept salarial neacordat, tribunalul a constatat ca termenul de prescriptie aplicabil este cel de 3 ani prevazut de lit c a art 268 alin 1 c.muncii.
In ceea ce priveste ajutorul material ce urma sa se acorde cu ocazia sarbatorilor de Paste si C. pe anul 2010 si premiul anual ce urma sa se acorde cu ocazia Zilei Ceferistului pentru anul 2010 tribunalul a apreciat ca dreptul la actiune s-a prescris doar in ceea ce priveste ajutorul de Paste si cel de Ziua Feroviarului.
Aceste drepturi au fost reglementate de catre parti in art 64 din ccm la nivel de unitate care arata „In afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariatii vor mai beneficia din fondurile angajatorului de urmatoarele: a) cu ocazia sarabatorilor de Paste si de C. se vor acorda salariatilor un ajutor material stabilit cel putin la nivelul clasei 1 de salarizare,…Aceste prevederi se aplica cu 1 ianuarie 2010. b) pentru Ziua ceferistilor se va acorda o premiere stabilita de Consiliul de Administratie cu consultarea delegatilor alesi ai sndicatelor cel putin la nivelul clasei 1 de salarizare…aceste prevederi se aplica cu 1 ianuarie 2010 …”
Asa cum rezulta din coroborarea art 159, 160 si 164 c. muncii drepturile salariale sunt acele sume de bani constind in salariu de baza, indemnizatie, sporuri, alte adaosuri ce se cuvin salariatului ca o contraprestatie a muncii depuse in baza contractului individual de munca si care se plateasc lunar.
Partile, prin negocierea clauzelor contractului, au inteles sa includa aceste drepturi la capitolul VI care reglementeaza protectia salariatului.
Prin urmare aceste drepturi nu au fost incluse la drepturile ce tin de salarizarea angajatului in capitolul II al ccm, ci au fost avute in vedere doar pentru ajutorarea salariatului.
Cu toate acestea, practica judecatoreasca si doctrina au apreciat ca aceste drepturi au natura salariala, fiind considerate de catre parti adaosuri la salariu, in sensul art 155 c.muncii si reprezinta o contraprestatie a muncii depuse de salariati, nu numai un ajutor material oferit din motive sociale de catre angajator.
Stabilindu-se, deci, ca aceste drepturi au natura salariala, instanta a constatat ca solicitarea de a se plati aceste drepturi face sa nu fie aplicabile in speta dispozitiile a art 268 lit e din c.muncii ci cele ale art 268 lit c c.muncii.
Prin urmare, tribunalul a respins exceptia prescrierii dreptului la actiune intemeiata pe dispozitiile art 268 alin 1 lit e c.muncii.
Cum actiunea a fost introdusa la data de 15.07.2013, prima instantă a apreciat ca termenul de 3 ani prevazut de art 268 alin 1 lit c era implinit la data sesizarii instantei cu privire la ajutorul de Paste si cel de Ziua Feroviarului pe anul 2010 si cu privire la contravaloarea tichetelor de masa pentru perioada iunie_10 astfel ca a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune intemeiata pe dispozitiile art 268 alin 1 lit c si va respinge cererea cu privire la aceste drepturi ca prescrisa.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul este salariatul piritei.
Potrivit dispozitiilor CCM la nivel de unitate reclamanta, in calitatea sa de salariat al piritei putea avea dreptul la plata unui salariu suplimentar pentru munca desfasurata in cursul unui an calendaristic.
Acest drept este expres stabilit si in art 30, din CCM-ul la nivel de grup de unitati pe perioada 2006-2008 si 2008-2010, care arata „Pentru munca ireprosabila desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, salariatii unitatilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv.”
Din acest articol rezulta clar ca acest salariu suplimentar era obligatoriu a fi acordat neprevazindu-se doar posibilitatea acordarii lui. In acest sens, in alin 3 din acelasi articol se arat a ca pentru plata salariului suplimentar se va constitui un fond aparte din veniturile realizate.
Din anexa 6 la contractul colectiv de munca rezulta criteriile care conditioneaza acordarea salariului suplimentar pentru munca desfasurata in cursul unui an calendaristic.
In ceea ce priveste acordarea contravalorii bonurilor de masa, potrivit art 1 din legea 142/1998, „Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.”
Conform art 81 din CCM la nivel de grup de unitati, „Incepand cu data de 01.01.2007 salariatii din unitatile componente ale grupului de unitati feroviare vor beneficia de tichete de masa in cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucratoare din luna, in conditiile legislatiei in vigoare”.
In cauza, tribunalul a apreciat ca dificultatile economice intimpinate de catre angajator nu sint suficiente pentru ca acesta sa se exonereze de plata unor drepturi la care era obligat potrivit legii si la care se obligase el insusi prin aprobarea in buget a acestor cheltuieli.
Potrivit art 229 alin 4 c.muncii si art 148 din legea 62/2011 „Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.” Acest text de lege instituie forta obligatorie a contractului colectiv de munca pentru partile semnatare, contract care se impune intocmai ca si legea.
Executarea vizata de art 229 presupune aducerea la indeplinire a clauzelor contractului, respectarea drepturilor si obligatiilor asumate de parti.
Totodata, art. 41 alin 5 din Constitutie garanteaza caracterul obligatoriu al conventiiilor colective intre parti.
Or dificultatile economice întâmpinate de catre angajator nu sunt suficiente pentru ca acesta sa se exonereze de plata unor drepturi la care era obligat potrivit legii si la care se obligase el insusi prin aprobarea in buget a acestor cheltuieli.
In CCM la nivel de grup de unitati C. pe anul 2008 prelungit succesiv pina la 31 ianuarie 2011 prin actele aditionale nr. 370/2008 si 4294/2010 se arata la art 71 „In afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariatii vor mai beneficia de urmatoarele: cu ocazia sarbatorilor de Paste si de C. se va acorda salariatilor un ajutor material stabilit cel putin la nivelul clasei 1 de salarizare… pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al carei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administratie, la nivelul clasei 1 de salarizare.”
Din intregul cuprins al art 71 nu rezulta ca plata ajutoarelor este conditionata de vreun factor.
Din contra, textul alineatului 1 este imperativ, in sensul ca se arata „..salariatii vor mai beneficia … se va acorda o premiere…”
Potrivit art 133 din legea 62/2011 „Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: a) pentru toți angajații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel; b) pentru toți angajații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă; c) pentru toți angajații încadrați în unitățile din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă și care fac parte din organizațiile patronale semnatare ale contractului.”
In corelatia dintre diferitele tipuri de contracte colective de munca, contractele colective de munca de la nivel superior constituie, potrivit legii, izvor de drept pentru contractele colective de munca de la nivelurile inferioare. Sub aspectul drepturilor salariatilor, contractul colectiv de munca de la nivelul superior reprezinta pentru contractul colectiv de munca de la nivelul inferior o baza minimala. Prin urmare, in contractul colectiv de munca de la nivel inferior se pot stabili numai drepturi egale sau mai mari decit cele din contractul colectiv de la nivel superior (art 238 c.muncii in forma in vigoare la data nasterii drepturilor reclamantului „Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior” )
Din cele expuse, rezulta ca, contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati este aplicabil pentru acele unitati care fac parte din asociatiile patronale si sindicale din ramura respectiva si care au fost nominalizate in anexa la fiecare contract.
Prin urmare, fiind o dispozitie mai favoarabila pentru salariati, prima instantă a apreciat ca aceasta (art 71 CCM la nivel de grup de unitati) se aplica cu prioritate fata de dispozitiile art 64 din CCM la nivel de unitate.
Pentru cele expuse, având in vedere dispozitiile art 64 1 din CCM la nivel de unitate mai sus citate si dispozitiile art 229 si 148 din legea 62/2011, tribunalul a obligat pârâta sa plateasca reclamantului salariul suplimentar pe anul 2010, prima de C. pe anul 2010 si contravaloarea tichetelor de masa pe perioada 20.06._11, drepturi banesti actualizate cu indicele de inflatie din data platii.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta S. C. Marfă SA, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii cererii având ca obiect tichetele de masă întrucât există autoritate de lucru judecat, precum și a întregii acțiuni ca prescrisă și, în subsidiar, ca nefondată.
În motivarea cererii de apel, apelanta pârâtă a arătat că asupra unei cereri similare vizând tichetele de masă, instanțele s-au mai pronunțat și prin sentința civilă nr. 5608/26.10.2012 a Tribunalului C. și a criticat soluția de respingere a excepției prescripției extinctive întemeiate pe art. 268 alin. 1 lit. e) C. Mc., întrucât drepturile bănești solicitate nu reprezintă un adaos la salariu, pentru a fi aplicabil art. 160 C. Mc., astfel că acestea nu constituie drepturi salariale. Acestea nu reprezintă o contraprestație a muncii și nu se plătesc o dată pe lună, ci anual.
De asemenea, prin actul adițional înregistrat sub nr. 1713/21.04.2010, s-a stabilit că art. 30, 64 alin. 1 și 2 și art. 74 din contractul colectiv de muncă nu se aplică în anul 2010.
Intimatul reclamant nu a formulat apărări în raport cu cererea de apel.
2. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și a fost suplimentată proba cu înscrisuri, fiind depusă la dosar sentința civilă nr. 5608/26.10.2012 a Tribunalului C..
III. Analiza apelului:
1. Reclamantul este salariatul pârâtei, care prin sentința civilă nr. 5608/26.10.2012 a Tribunalului C. a fost obligată să plătească acestuia, între altele, și contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 1.04.2009 – 21.04.2010, actualizate cu indicele de inflație din data plății. Totodată, au fost respinse restul pretențiilor ca nefondate.
În motivarea acelei sentințe, s-a reținut că salariații sunt îndreptățiți la acordarea tichetelor de masă până la 21.04.2010, astfel că cererea referitoare la aceste tichete a fost admisă în parte. De asemenea, instanța a reținut că inserarea mențiunii de neacordare a tichetelor de masă pentru anul 2010 prin actul adițional nr. 1718/22.04.2010 are și semnificația că, dacă până în acel moment a fost posibilă acordarea tichetelor de masă, după data de 22.04.2010 acest lucru nu mai este posibil potrivit voinței comune a partenerilor de dialog social exteriorizată prin actul adițional modificator la contract.
Prin urmare, semnificația mențiunii din dispozitiv în sensul respingerii restului pretențiilor ca nefondate, în ceea ce privește tichetele de masă, se referă la cele aferente perioadei 22.04.2010 – 31.12.2010, întrucât aplicarea actului adițional pe care instanța și-a întemeiat soluția a fost limitată la anul 2010. Dimpotrivă, instanța nu a soluționat în acel dosar o cerere vizând tichetele de masă aferente perioadei ulterioare datei de 31.12.2010, autoritatea de lucru judecat vizând numai cererile asupra cărora instanța s-a pronunțat.
Sentința civilă nr. 5608/26.10.2012, chiar pronunțată în primă instanță și susceptibilă de recurs, este definitivă și beneficiază de autoritate de lucru judecat, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor procedurale în vigoare la data pronunțării ei, nu era susceptibilă de apel, potrivit art. 214 din Legea nr. 62/2011. Dacă această sentință ar urma să fie reformată prin intermediul căilor de atac, acest lucru se poate întâmpla numai în dosarul respectiv, fără ca părțile să aibă dreptul de a valorifica aceleași pretenții în cadrul unor proceduri separate.
Contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 20.06.2010 – 31.12.2010, care a făcut obiectul judecății în dosarul nr._/118/2010, finalizat definitiv prin pronunțarea sentinței civile nr. 5608/26.10.2012, este solicitată și în dosarul de față.
Potrivit art. 1201 C. civ. vechi, în vigoare la data înregistrării dosarului nr._/118/2010 în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 5608/26.10.2012, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Autoritatea de lucru judecat este recunoscută și de art. 431 alin. 1 C. proc. civ. actual, potrivit căruia nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Această prevedere legală consacră efectul negativ al autorității lucrului judecat, spre care se tinde, pe calea excepției autorității lucrului judecat, la respingerea unei a doua cereri identice.
Se constată în speță că părțile, obiectul și cauza acțiunii de față sunt aceleași cu cele ale acțiunii care a fost soluționată prin sentința civilă nr. 5608/26.10.2012 a Tribunalului C.. Astfel, reclamantul și pârâta figurează în ambele dosare în aceeași calitate, contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei iunie 2010 – 31.12.2010 face obiectul ambelor dosare, iar pretențiile sunt întemeiate tot pe art. 81 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, prelungit până la 31.01.2011.
În condițiile unor părți, obiect și cauză identice în cele două acțiuni, curtea reține incidența în cauză a autorității de lucru judecat, pe baza sentinței civile nr. 5608/26.10.2012 a Tribunalului C., depusă pentru prima oară în apel, cu privire la contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 20.06.2010 – 31.12.2010, urmând a admite apelul și a schimba sub acest aspect sentința apelată.
2. În ceea ce privește prescripția extinctivă, privind celelalte drepturi bănești deduse judecății, curtea are în vedere că, potrivit art. 268 lit. c) și e), cererile în vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, în situatia în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si în cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, în cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
În sprijinul aplicării termenului de 6 luni, apelanta a susținut că prestațiile solicitate de reclamantă nu reprezintă drepturi salariale.
Potrivit art. 159 alin. 1 C. Mc., salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca, iar potrivit art. 160 C. Mc., salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Prin urmare, salariul constituie prețul muncii, dar nu se rezumă la ceea ce în sens restrâns este desemnat prin această noțiune, ci cuprinde totalitatea prestațiilor din partea angajatorului care constituie un corespondent și o consecință a muncii prestate, inclusiv diverse adaosuri, prime și alte prestații la care salariatul are dreptul ca urmare a prestării muncii. Faptul că primele nu se plătesc lunar nu înseamnă că nu au caracter salarial, ele integrându-se într-un sistem de remunerare a muncii prestate.
Sub rezerva verificării fondului drepturilor deduse judecății, prestațiile care fac obiectul prezentei cereri (solicitate de către intimatul reclamant) sunt invocate ca drepturi salariale, întrucât toate au ca temei calitatea de salariat și munca prestată, în lipsa cărora nu ar fi fost prevăzute în contractul colectiv de muncă. Caracterul condiționat sau necondiționat al unor drepturi nu înseamnă că ar fi altceva decât drepturi, însăși condiția fiind o modalitate a obligațiilor, cărora implicit le corespund drepturi și nu altceva.
În această situație, este aplicabil termenul de prescripție extinctivă de 3 ani prevăzut de art. 268 lit. c) C. Mc., care constituie o dispoziție specială și derogatorie în raport cu cea de la lit. e), întrucât nu toate drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă sunt drepturi salariale, în schimb toate drepturile salariale sunt prevăzute, fie și generic, în contractul colectiv de muncă.
În raport cu data înregistrării cererii – 20.06.2013, în mod legal și temeinic prima instanță a respins excepția prescripției extinctive a cererii având ca obiect salariul suplimentar și ajutorul material de C. aferente anului 2010, precum și contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 20.06._11, a căror scadență s-a situat după 20.06.2010.
3. În ceea ce privește fondul cererii având ca obiect salariul suplimentar și prima de C. aferente anului 2010, curtea are în vedere că, prin actul adițional înregistrat sub nr. 1713/21.04.2010, s-a stabilit că art. 30, art. 64 alin. 1 și 2 și art. 74 din contractul colectiv de muncă nu se aplică în anul 2010, aceste articole vizând, între altele, salariul suplimentar și prima de C..
Rezultă astfel că, deși aceste drepturi salariale au fost prevăzute în favoarea salariaților prin contractul colectiv de muncă, anterior scadenței părțile dialogului social au convenit ca ele să nu se acorde, astfel încât creanțele avându-le ca obiect nu s-au născut în patrimoniul salariaților.
Actul adițional menționat a dovedit intenția partenerilor sociali în sensul neaplicării drepturilor salariale respective, astfel că, deși contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, care prevedea aceleași drepturi, nu a făcut obiectul unei modificări exprese, se impune interpretarea că această modificare a operat implicit. În caz contrar, s-ar ajunge la situația absurdă ca, deși partenerii sociali au convenit în mod explicit asupra întinderii drepturilor și obligațiilor lor prin actul adițional menționat, acesta să nu se aplice, deși este rodul acordului lor de voințe.
Ca urmare, cu privire la aceste drepturi salariale, sentința apelată va fi reformată în sensul respingerii cererii avându-le ca obiect.
4. În ceea ce privește cererea având ca obiect contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 1-31.01.2011, admisă de prima instanță, curtea constată că acesta este întemeiată, dispoziția din sentința apelată sub acest aspect fiind legală și temeinică și urmând a fi menținută.
Astfel, contractul colectiv de muncă la nivel de unități din transportul feroviar, inclusiv art. 81 în baza căruia pârâta a datorat salariaților tichete de masă până la 21.04.2010, a fost prelungit prin actele adiționale nr. 370/20.06.2008 și 629/4.01.2011 până la 31.01.2011.
Cum actul adițional nr. 1713/21.04.2010 a prevăzut neacordarea unor drepturi salariale, între care și tichetele de masă, numai pentru anul 2010, rezultă că pentru perioada următoare, în limitele în care contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități s-a mai aflat în vigoare, art. 81 din acest din urmă contract și-a reluat efectele.
Astfel, potrivit art. 81 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, începând cu data de 1.01.2007, salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare vor beneficia de tichete de masă în cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucrătoare din lună, în condițiile legislației în vigoare.
Se face astfel trimitere doar la art. 7 din Legea nr. 142/1998, în sensul stabilirii modalității practice de angajare a serviciilor de tipărire a tichetelor de masă, însă acordarea tichetelor este obligatorie, nefiind supusă nici unei condiții.
În consecință, în baza art. 480 alin. 2 C. proc. civ., curtea va admite apelul formulat în cauză și va schimba în parte sentința apelată în sensul că va respinge cererea având ca obiect contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 20.06.2010 – 31.12.2010 întrucât există autoritate de lucru judecat și va respinge cererea având ca obiect salariul suplimentar și ajutorul material de C. aferente anului 2010 ca nefondată. Totodată, vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – C. MARFĂ S.A., cu sediul procesual ales în C., . nr. 2, județ C., împotriva sentinței civile nr. 4017 din 28.10.2013 pronunțată de Tribunalul C.-Secția I civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. V., domiciliat în C., ., ., ., județul C..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Respinge cererea având ca obiect contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 20.06._10 întrucât există autoritate de lucru judecat.
Respinge cererea având ca obiect salariul suplimentar și ajutorul material de C. aferente anului 2010 ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1.04. 2014.
Președinte Judecător
J. Z. M. S. S.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – F.M.
Red./th.dec.-jud.M.S.-S.
2ex./10.04.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 195/2014.... | Despăgubire. Decizia nr. 91/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
