Recalculare pensie. Decizia nr. 2/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 14743/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.2/AS
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - J. Z.
Judecător – R. A.
Judecător – M. B.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant B. C. – domiciliat în municipiul C., . nr.1; ., . împotriva sentinței civile nr.2393 din data de 17 mai 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimate pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant B. C. personal, lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează instanței că intimata pârâtă a comunicat relațiile solicitate de instanță la termenul de judecată anterior.
Recurentul reclamant depune la dosarul cauzei decizia nr._/31.08.2005 privind recalcularea pensiei în baza O.U.G.nr.4/2005.
Întrebat fiind recurentul reclamant, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului asupra cauzei.
Curtea, luând concluziile recurentului reclamant potrivit cu care nu mai are cereri prealabile în condițiile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul reclamant, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând diferența dintre pensia încasată și cea cuvenită pentru ultimii 3 ani, anteriori introducerii cererii de chemare în judecată.
Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului civil promovat în cauză.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, constată:
Reclamantul B. C. a chemat în judecată C. Județeană de Pensii C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i recalculeze drepturile de pensie prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani și să-i plătească diferența dintre pensia cuvenită și pensia încasată pe 3 ani în urma, suma care urmează a fi actualizata cu indicele de inflație.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977 iar la recalcularea pensiei sale în temeiul OUG nr. 4/2005, nu s-a ținut cont de grupa II de muncă în care a lucrat 27 ani, 10 luni și 13 zile.
Prin sentința civilă nr.2393 din data de 17 mai 2013 pronunțată de Tribunalul C. s-a admis cererea formulată de reclamantul B. C..
A fost obligată pârâta să emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă în ceea ce-l privește pe reclamant în care la stabilirea punctajului mediu să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani precum și la plata diferențelor dintre pensia cuvenită în urma recalculării și pensia încasată începând cu data de1.12.2012 și până la data emiterii deciziei de recalculare, diferență ce se va actualiza cu indicele de inflație.
S-a respins cererea de acordare a diferențelor de drepturi pentru perioada 12.12.2009 – 30.11.2012.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă conform deciziei nr._/3.04.1995 insa cu ocazia recalculării pensiei acestuia nu s-a ținut cont că a lucrat în grupa II o perioada de 27 ani, 10 luni și 13 zile.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. 1 și 3 din Normele Metodologice cuprinse în Anexa la H.G. nr. 1550/2005 și ale art. 14 alin. 1 și 3 din Legea nr. 3/1977.
Din coroborarea prevederilor alin. 1cu cele ale alin. 3 ale art. 2 din Normele metodologice cuprinse în Anexa la H.G. nr. 1550/2005, rezultă că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art. 14 alin. 3 raportat la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, pentru deschiderea dreptului său la pensie.
Din economia dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, rezultă că legiuitorul nu a urmărit doar reducerea vârstei de pensionare a salariaților care au prestat activități în grupele I și II de muncă, în condițiile expuse în acest text legal, ci și reducerea vechimii totale în muncă necesare pentru pensionare, astfel ca 20 ani lucrați în locuri care potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă echivalează cu 30 ani lucrați în condiții normale.
Având în vedere aceste dispoziții legale precum și decizia nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a interpretat dispozițiile art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 instanța de fond a obligat pârâta să emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă în ceea ce-l privește pe reclamant, în care la stabilirea punctajului mediu să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
Având în vedere că pensia se recalculează de la data solicitării recalculării, a fost obligată pârâta să plătească acestuia diferențele dintre pensia cuvenită în urma recalculării și pensia încasată, începând cu data 1.12.2012 și până la emiterea deciziei de recalculare .
s-a apreciat ca nu este datorată suma rezultata din recalculare pe termen de 3 ani deoarece reclamantul nu a contestat decizia de recalculare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul care critică sentința numai pentru capătul de cerere respins și anume cel referitor la plata diferențelor rezultate din recalculare pe 3 ani calculați în funcție de data formulării cererii la instanță.
În susținerea recursului se arată ca în mod constant a cerut pârâtei recalcularea drepturilor de pensie și ca nu este culpa acestuia ca nu s-a dat curs deciziei nr. 40/2008 a ICCJ prin care se stabilea modul corect de calcul a pensiilor celor pensionați sub imperiul Legii nr. 3/1977.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauza, Curtea constată ca recursul este nefondat.
În situația reclamantului - pensionat anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat de vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie, conform prevederilor legale în vigoare la momentul pensionării.
În mod corect a stabilit instanța de fond ca durata stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 25 ani în cazul reclamantului întrucât acesta îndeplinește în mod cumulativ condițiile de a fi lucrat peste 25 ani în grupa II și de a se fi pensionat anterior datei de 01.04.2001.
Prin urmare, drepturile la pensie recalculate legal, prin interpretarea și aplicarea corecta a OUG nr. 4/2005 constituie baza de calcul a viitoarelor operațiuni de recalculare prevăzute de legea nouă.
În ce privește cel de al doilea capăt de cerere referitor la plata diferențelor rezultate din recalculare, Curtea constata ca în cauza sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. 5 din OUG nr.4/2005 potrivit cu care: “drepturile modificate se acorda prin derogare de la prevederile art. 95 și 169 din Legea nr. 19/2000, de la data plății drepturilor recalculate, stabilita potrivit prevederilor art. 3, cu respectarea termenului general de prescripție, calculat începând cu luna înregistrării cererii”.
În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța de fond în mod corect a obligat pârâta către reclamant la plata diferențelor rezultate din recalcularea pensiei, începând cu data înregistrării cererii la instanța, deoarece nu exista dovezi ca acesta a atacat decizia de recalculare iar de la data emiterii deciziei au trecut mai mult de 5 ani.
Așadar, nu poate fi reținută critica reclamantului în sensul că acesta trebuie să beneficieze de drepturile recalculate pe o perioada de 3 ani anterioara formulării cererii, deoarece acesta a formulat cererea după împlinirea termenului de 5 ani de la data plății drepturilor recalculate potrivit deciziei de recalculare astfel cum este prevăzut de art.7 alin.6 din OUG nr. 4/2005, aceasta decizie fiind emisa în 30.11.2005.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă recursul va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant B. C. – domiciliat în municipiul C., . nr.1; ., ., județul C. împotriva sentinței civile nr.2393 din data de 17 mai 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimate pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
J. Z. R. A. M. B.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – D.I.F.
Tehnored.dec. jud. M.B./2 ex.
Data: 31.01.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 236/2014. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 3/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
