Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 87/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 2963/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.87/CM
Ședința publică din 04 Martie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător J. Z.
Grefier M. G.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă A. T. M., domiciliată în C., ..9, ., județ C., împotriva sentinței civile nr.2662 din 03 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „C. MARFĂ” S.A., cu sediul în București, .. 38, sector 1 și cu sediul procesual ales în C., . nr. 2, județ C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă.
Grefierul de ședință, în referatul oral asupra cauzei învederează că apelanta reclamantă A. M. a solicitat prin cererea depusă la dosar la data 12.02.2014 repunerea cauzei pe rol, solicitând judecata cauzei și în lipsă.
După referatul grefierului;
Având în vedere că, la termenul de judecată din 04.02.2014, cauza a fost suspendată pentru lipsa părților în temeiul art.411 al.2 Cod proc. civilă și față de cererea de repunere pe rol formulată de apelanta reclamantă A. T. M., cererea fiind scutită de taxă judiciară de timbru, instanța în raport de dispozițiile art. 415 alin. 1 pct. 1 Cod proc. civilă, dispune repunerea cauzei pe rol.
Curtea, socotindu-se lămurită asupra cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod proc. civilă, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului de față, având în vedere și faptul că apelanta a solicitat judecarea cauzei chiar și în lipsă.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cerere înregistrată la 15.03.2013, reclamanta A. T. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C. Marfă SA obligarea acesteia la plata următoarelor drepturi salariale, actualizate cu rata inflației de la scadență până la plata efectivă: salariul suplimentar pentru anii 2010-2011, echivalent cu salariul de bază de încadrare pe luna decembrie a anului pentru care se acordă; prima de Ziua Feroviarului pentru anii 2010-2011, echivalentă cu un salariu de bază la nivelul clasei 1 de salarizare; ajutorul material de Paști pentru anii 2010-2011 și de C. pentru anii 2010-2011; contravaloarea tichetelor de masă neeliberate din septembrie 2009 până la 31.12.2011, cuvenite în baza art. 1 din Legea nr. 142/1998, toate drepturile urmând a fi actualizate în funcție de rata inflației. De asemenea, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că drepturile salariale menționate nu au fost achitate, deși sunt cuvenite în baza contractelor colective de muncă la nivel de unitate, de ramură și de grup de unități.
Prin întâmpinare înregistrată la 11.04.2013, pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C. Marfă SA a invocat excepția prescripției extinctive în baza art. 268 lit. e), d) și c) C. Mc. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii, arătând că drepturile deduse judecății nu se acordă în conformitate cu contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și actele adiționale încheiate ulterior. Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior se aplică numai în cazul în care nu există contract colectiv de muncă la nivel de unitate. Pârâta a avut obligația legală de a se încadra în bugetul de venituri și cheltuieli impus prin hotărâre a guvernului, în condițiile în care a înregistrat pierderi. Reclamanta nu a solicitat unei instanțe judecătorești declararea nulității clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, astfel că acesta își produce efectele. De asemenea, pârâta a solicitat respingerea cererii întrucât reclamanta s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului.
Pentru dovedirea pretențiilor și a apărărilor formulate, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar contractul individual de muncă al reclamantei, contractele colective de muncă la nivel de unitate și de grup de unități, adresa Serviciului resurse umane nr. A2/2575/26.11.2009.
Prin sentința civilă nr. 2662 din data de 3.06.2013 Tribunalul C. a admis excepția prescripției extinctive a cererii având ca obiect contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei anterioare datei de 15.03.2010.
A respins cererea având ca obiect contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei anterioare datei de 15.03.2010 ca prescrisă.
A respins excepția prescripției extinctive a cererii având ca obiect restul pretențiilor deduse judecății, ca neîntemeiată.
A respins cererea formulată de reclamanta A. M., în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C. Marfă S.A. având ca obiect pretențiile aferente perioadei ulterioare datei de 15.03.2010 inclusiv, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este salariata pârâtei, astfel cum rezultă din carnetul de muncă și actele adiționale la contractul individual de muncă depuse la dosar.
În baza art. 137 alin. 1 C. proc. civ., instanța a soluționat cu prioritate excepția invocată în cauză.
În acest sens, instanța a avut în vedere că, potrivit art. 268 lit. c) și e), cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În sprijinul aplicării termenului de 6 luni, pârâta a susținut că prestațiile solicitate de reclamanți nu reprezintă drepturi salariale.
Potrivit art. 159 alin. 1 C. Mc., salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca, iar potrivit art. 160 C. Mc., salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Prin urmare, salariul constituie prețul muncii, dar nu se rezumă la ceea ce în sens restrâns este desemnat prin această noțiune, ci cuprinde totalitatea prestațiilor din partea angajatorului care constituie un corespondent și o consecință a muncii prestate, inclusiv diverse adaosuri, prime și alte prestații la care salariatul are dreptul ca urmare a prestării muncii.
Sub rezerva verificării fondului drepturilor deduse judecății, prestațiile care fac obiectul prezentei cereri (solicitate de către reclamant) sunt invocate ca drepturi salariale ale acestuia, întrucât toate au ca temei calitatea de salariat și munca prestată. Caracterul condiționat sau necondiționat al unor drepturi nu înseamnă, cum a susținut pârâta, că ar fi altceva decât drepturi, însăși condiția fiind o modalitate a obligațiilor, cărora implicit le corespund drepturi și nu altceva.
În această situație, este aplicabil termenul de prescripție extinctivă de 3 ani prevăzut de art. 268 lit. c) C. Mc., care constituie o dispoziție specială și derogatorie în raport cu cea de la lit. e), întrucât nu toate drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă sunt drepturi salariale, în schimb toate drepturile salariale sunt prevăzute, fie și generic, în contractul colectiv de muncă.
În raport cu data înregistrării cererii – 15.03.2013, instanța a admis excepția prescripției extinctive pentru cererea având ca obiect contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei anterioare datei de 15.03.2010, pentru care termenul de prescripție extinctivă de 3 ani era împlinit la data înregistrării prezentei cereri. În consecință, instanța a respins cererea având ca obiect contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei anterioare datei de 15.03.2010 ca prescrisă.
Totodată, instanța a respins excepția prescripției extinctive a cererii având ca obiect restul pretențiilor deduse judecății, ca neîntemeiată, termenul de prescripție extinctivă de 3 ani nefiind împlinit în cazul acestora.
Art. 268 lit. d) C. Mc., invocat de pârâtă, este fără legătură cu cauza, întrucât reclamanții nu au formulat o acțiune în constatarea nulității vreunui contract colectiv de muncă.
Asupra fondului cauzei, instanța a constatat că reclamanta și-a întemeiat pretențiile inclusiv pe contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, prelungit prin actele adiționale nr. 370/20.06.2008 și 629/4.01.2011 până la 31.01.2011, în vreme ce pârâta și-a bazat apărările exclusiv pe contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, apreciind că acesta produce efecte câtă vreme nu a fost constatată nulitatea lui.
Totuși, potrivit adresei Serviciului resurse umane nr. A2/2575/26.11.2009, depusă la dosar de ambele părți și necontestată, în perioada 19.11.2009 – 14.09.2011 contractul de muncă al reclamantei a fost suspendat în baza art. 51 lit. a) și c) C. Mc., aceasta însemnând că în această perioadă reclamanta nu a beneficiat de drepturi salariale din partea pârâtei, indiferent că izvorul acestora ar fi fost contractul individual sau cele colective de muncă.
Prin urmare, prevederile invocate ale contractelor colective de muncă la nivel de ramură și grup de unități nu au fost aplicabile reclamantei în această perioadă, astfel încât aceasta nu are dreptul de a primi sumele de bani solicitate prin prezenta hotărâre.
În plus, în ceea ce privește salariul suplimentar și ajutoarele materiale de Paști, de C. și de Ziua Feroviarului aferente anului 2011, instanța a constatat că scadența acestora ar fi fost la 31.12.2012, 26.04.2011, 27.12.2011 și 23.04.2011, date care sunt ulterioare încetării aplicabilității contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități. Astfel potrivit actului adițional nr. 629/4.01.2011, contractul a produs efecte numai până la 31.01.2011, dată la care niciunul dintre aceste drepturi nu fusese dobândit de reclamantă și prin urmare nu a mai fost dobândit nici ulterior. De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anii 2008-2010 a încetat la 31.12.2010.
De asemenea, în ceea ce privește tichetele de masă, după data de 31.01.2011 nu există titlu pentru acordarea tichetelor de masă, contractele colective de muncă la nivel de ramură și de grup de unități nemaifiind în vigoare. Astfel, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masa se acordă in limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, si în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Prin urmare, dreptul la primirea tichetelor de masă este condiționat, în lipsa unei prevederi imperative în contractul colectiv de muncă, de voința angajatorului și în speță salariaților pârâtei nu le-au fost acordate tichete de masă după expirarea la 31.01.2011 a contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
Întrucât nu există temei pentru obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă de la 1.02.2011, respectiv în cazul reclamantei de la 14.09.2011 când a încetat suspendarea contractului de muncă, cererea având ca obiect contravaloarea tichetelor de masă este neîntemeiată.
În consecință, cererea reclamantei având ca obiect toate pretențiile aferente perioadei ulterioare datei de 15.03.2010 inclusiv a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 2662 din data de 03.06.2013 pronunțată de Tribunalul C., în termen legal, a declarat apel reclamanta A. T. M. care a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
Pe fondul cauzei solicită obligarea angajatorului intimat la plata salariului suplimentar, a primei de Paști, C. și Ziua Feroviarului pentru anii 2009-2011, toate actualizate cu rata inflației, de la scadență până la plata efectivă.
În susținerea celor solicitate în cerere au fost invocate prevederile CCM pe anii 2006-2008 și 2009-2010, Codul Muncii, Legea nr.130/1996, Legea dialogului social, precum și Constituția României care garantează caracterul obligatoriu al convențiilor colective între părți, conform art. 41 alin.5.
În ceea ce privește salariul suplimentar prevăzut de art.30 din CCM la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006-2008, prelungit prin acte adiționale succesive până la 31.01.2011, ca actul adițional 370/2008, respectiv actul adițional nr. 629/04.01.2011, potrivit căruia „pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”, precum și condiționarea acordării acestui drept prevăzut de art. 31 al.1 conform unor criterii prevăzute în anexa 6, solicită reclamanta acordarea acestuia deoarece pârâta nu a făcut vreo dovadă că aceasta nu a respectat aceste criterii (nu a avut abateri, nici disciplinare, nici profesionale).
În ceea ce privește ajutorul material de Paști, C. și Ziua Feroviarului 2009-2011, instanța de recurs urmează să aibă în vedere că în mod temeinic și legal reclamanta a solicitat acordarea acestor pretenții întrucât sunt prevăzute de art. 71 CCM la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar prelungit prin acte adiționale succesive până la 31.01.2011, ca actul adițional 370/2008, respectiv actul adițional nr. 629/04.01.2011, potrivit căruia: „ În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: - cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare… pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărui cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei I de salarizare”.
Din întreg cuprinsul acestui articol nu rezultă că plata acestor ajutoare ar fi condiționată de vreun factor, din contră, textul este imperativ.
Clauza privind acordarea în anumite condiții a salariului suplimentar, are caracter obligatoriu, conform CCM la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006-2008 prelungit prin acte adiționale succesive până la 31.01.2011, ca actul adițional 370/2008, respectiv actul adițional nr. 629/04.01.2011.
Contractul colectiv de muncă încheiat la Nivel de G. de Unități în anul 2008 a stabilit acordarea de premiere, ajutoare materiale, indemnizații, ori tichete de masă, care nu s-au mai acordat de către angajator, încălcând acest contract.
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate Curtea a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Din adresa Serviciului resurse umane nr.A2/2575/26.11.2009 depusă la dosarul de fond (fila 11) rezultă că în perioada 19.11._11 contractul individual de muncă al reclamantei a fost suspendat în baza art.51 al.1 lit.a) din Codul Muncii.
Contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa salariatului în cazurile enumerate la art.51 din Codul muncii.
Principalul efect al suspendării contractului colectiv de muncă constă în suspendarea efectelor sale, respectiv prestarea muncii și efectuarea plății.
Atunci când o parte încetează în mod temporar executarea obligațiilor asumate, cealaltă procedează în mod simetric la sistarea temporară a îndatoririlor sale.
Pe perioada concediului pentru creșterea copilului până la 2 ani asiguratul are dreptul la îndemnizația pentru creșterea copilului.
În consecință, în mod corect prima instanță a apreciat că pe această perioadă reclamantei nu i se cuvin primele și ajutoarele materiale solicitate prin acțiune.
În ceea ce privește Prima de C., contravaloarea tichetelor de masă și salariul suplimentar pe anul 2011, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anii 2008-2010 a încetat la 31.12.2010, contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități a produs efecte până la 31.01.2011, astfel că după aceste momente, nu mai există temei juridic pentru acordarea acestor drepturi.
Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 al.1 Cod proc.civil, Curtea a respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă A. T. M., domiciliată în C., ..9, ., județ C., împotriva sentinței civile nr.2662 din 03 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „C. MARFĂ” S.A., cu sediul în București, .. 38, sector 1 și cu sediul procesual ales în C., . nr. 2, județ C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 martie 2014.
Președinte Judecător
M. B. J. Z.
Grefier,
M. G.
Jud.fond – M.S.-S.
Red.dec. – jud. J.Z./20.03.2014
Dact.gref.G.M./25.03.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 123/2014. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 61/2014.... → |
|---|
