Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 61/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 61/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 5150/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.61/CM
Ședința publică din data de 18 februarie 2014
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. B.
Judecător – M. S. S.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă M. M. S. – domiciliată în municipiul M., . nr.5, ., . împotriva sentinței civile nr.3494 din data de 20 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât GRUPUL ȘCOLAR „I. B.” M. – cu sediul în municipiul M., ..19, județul C., având ca obiect – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta pârâtă M. M. S. personal, lipsind intimatul pârât.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
În referatul oral al cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că la data de 27 noiembrie 2013, reclamanta M. M. S. a depus la dosarul cauzei precizări cu privire la calea de atac formulată.
După referatul oral al cauzei,
Fiind întrebată, apelanta reclamantă, precizează că nu s-a judecat acțiunea sa și în contradictoriu cu consilierul juridic al Inspectoratului Școlar Județean C. întrucât nu a formulat o cerere în acest sens la instanța de fond ci doar la cea de apel.
Curtea deliberând, respinge ca inadmisibilă cererea privind introducerea în cauză a consilierului juridic al Inspectoratului Școlar Județean C. în acest cadru al procesului deoarece în apel nu se poate schimba cadrul procesual.
Întrebată fiind apelanta reclamantă, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului asupra cauzei.
Curtea, socotindu-se lămurită în conformitate cu prevederile art.392 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apelanta reclamantă, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Nemulțumirea sa este vizavi de neglijența colegilor săi care nu au anunțat-o la timp în legătură cu drepturile sale, deontologie, bun simț și respect.
Curtea rămâne în pronunțare asupra apelului civil promovat în cauză.
CURTEA
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta M. M. a chemat în judecată pe pârâtul Liceul Tehnologic „I. B.” M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtului la stabilirea drepturilor salariale cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009, cu luarea în considerare a salariului de bază aferent lunii decembrie 2009, așa cum a rezultat acesta din aplicarea Legii nr.221/2008, precum și la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01.09.2009 - 1.09.2010, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, corespunzător perioadei efectiv lucrate în unitatea de învățământ.
Instanța, din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile bănești aferente perioadei 1.09._10.
Prin sentința civilă nr.3494 din data de 20 septembrie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._, Tribunalul C. a admis excepția prescrierii parțiale a drepturilor salariale cuvenite reclamantei invocată din oficiu de către instanță .
A constatat ca fiind prescrise pretențiile aferente perioadei 01.09._10.
A admis in parte acțiunea formulată de reclamanta M. M. S., în contradictoriu cu pârâtul G. Școlar Industrial ,, I. B.,, M..
A obligat pârâta la stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009, cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, așa cum au rezultat acestea din aplicarea Legii nr.221/2008, precum și la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 20.05.2010 – 01.09.2010, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, corespunzător perioadei efectiv lucrate în unitatea de învățământ și a respins pretențiile aferente perioadei 01.09._10 ca fiind prescrise.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei cuprinsă între 01.09.2009 – 19.05.2010, a constatat că acțiunea a fost introdusă la data de 20.05.2013, iar reclamanta solicită plata drepturilor de natură salarială de la data de 01.09.2009 cu respectarea termenului general de prescripție.
În consecință, pretențiile ce au ca obiect plata unor sume de bani, care au ca izvor drepturi născute anterior termenului de trei ani, calculați în funcție de data introducerii cererilor de chemare în judecată, sunt prescrise, astfel că, excepția dreptului la acțiune, invocată din oficiu a fost admisă raportat la pretențiile aferente perioadei cuprinse între 01.09.2009 – 19.05.2010.
Asupra capătului de cerere referitor la calcularea drepturilor salariale ale reclamantei, cu începere din data de 20.05.2010, prin raportare tot la dispozițiile Legii 221/2008, s-a reținut că Legea 330/2009 prin care se reglementează un sistem unic de salarizare pentru personalul din sistemul bugetar, garantează la art.30 menținerea în cursul anului 2010 a salariului brut de care personalul în funcție a beneficiat la data de 31.12.2009.
Pentru punerea în aplicare a legii unice de salarizare a fost adoptată O.U.G. 1/2010, care la art. 5 alin.1 reia principiul nediminuării salariilor în plată la data de 31.12.2009, pentru ca la alin.6 să prevadă în mod expres: Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
În consecință, garantând menținerea salariului brut din data de 31.12.2009, legiuitorul se raportează în mod expres, pentru situația cadrelor didactice, la salariul stabilit prin O.U.G. 41/2009, act normativ de modificare a dispozițiilor art. 11 alin. 1, litera a1 din O.G. 15/2008, articol la rândul său introdus prin O.U.G. 136/2008. Or, potrivit celor anterior menționate în considerente, prin declararea neconstituționalității O.U.G. 136/2008, modificările aduse pe această cale O.G. 15/2008 au rămas fără efect, astfel că și actele normative ulterioare (printre care și O.U.G. 41/2009), care s-au raportat la art.11 din forma modificată a O.G. 15/2008, sunt lipsite de eficiență.
Pentru aceste motive, pârâtul a fost obligat la stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009, cu luarea în considerare a salariului de bază aferent lunii decembrie 2009, așa cum a rezultat acesta din aplicarea Legii nr.221/2008, precum și la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 20.05._10, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, corespunzător perioadei efectiv lucrate în unitatea de învățământ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta M. M. S. care a formulat următoarele critici:
Consideră că este nedrept și umilitor pentru munca și demnitatea sa, prescrierea atâtor luni a drepturilor bănești întrucât nu s-a putut descurca în hățișul acestor legi, articole, decizii ale justiției, etc.
Cei care erau în măsură să o informeze în timp cu privire la aceste drepturi ale sale, nu au făcut acest lucru, nu și-au făcut datoria, nu au avut nici minimul de bună cuviință în acest sens.
Precizează că direcțiunea unității de învățământ pârâte, liderul de sindicat al acesteia, nu au considerat important faptul că apelanta reclamantă a muncit peste 20 de ani în această unitate de învățământ și, că erau obligați să o anunțe că au fost demarate formalitățile pentru acțiunea în instanță pentru cadrele didactice active – pentru aceleași drepturi pe care le-a solicitat și aceasta.
Consideră că vinovat de nedreptatea ce i s-a făcut este consilierul juridic al Inspectoratului Școlar Județean C. și implicit, liderul Sindicatului Învățământ al județului C. care nu au gestionat foarte multe probleme ale profesorilor pensionari cu motivarea că „pentru că nu le îngăduie legea” să o facă.
Nu i se pare drept și nici omenește ca să i se prescrie atâtea luni de muncă și nici banii munciți care pentru fiul său înseamnă medicamentele absolut necesare iar pe apelanta reclamantă ar fi ajutat-o să achite ratele uriașe la bancă, plata întreținerii restante, supraviețuirea.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat.
În motivarea apelului, reclamanta este nemulțumită de modul de soluționarea al cererii sale cu privire la perioada 01.09._10 și apreciază că nu este în culpă pentru nerespectarea termenului de promovare al acțiunii în termen.
În primul rând trebuie observat faptul că cererea reclamantei nu a fost respinsă în totalitate ci numai pentru perioada 01.09._10, perioada pentru care dreptul la acțiune era prescris.
Întrucât termenul de exercitare al acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului, iar acțiunea a fost formulată la 20.05.2013, instanța de fond în mod corect a constatat că pentru drepturile anterioare datei de 20.05.1010 erau prescrise.
Nu are nicio relevanță faptul că reclamanta nu a știut când să formuleze acțiunea sau că a așteptat ca juristul instituției să formuleze în numele său acțiune de chemare în judecată a pârâților, deoarece nu s-a făcut dovada că s-a dat un mandat unei persoane pentru exercitarea acestei acțiuni și chiar în situația în care acest lucru s-ar fi realizat, reclamanta avea posibilitatea să se îndrepte împotriva persoanei mandatate și nicidecum nu putea să se prevaleze de mandat pentru a solicita respingerea excepției.
De asemenea, trebuie observat faptul că pentru perioada care se încadrează în termenul de 3 ani, acțiunea a fost admisă respectiv pentru perioada 20.05._10 astfel că criticile reclamantei sunt lipsite de temei legal.
Pentru motivele de mai sus, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.480 cod procedură civilă și va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta reclamantă M. M. S. – domiciliată în municipiul M., . nr.5, ., . împotriva sentinței civile nr.3494 din data de 20 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât GRUPUL ȘCOLAR „I. B.” M. – cu sediul în municipiul M., ..19, județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2014.
Președinte, Judecător,
M. B. M. S. S.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – R.I.S.
Red.dec.Jud.M.B./13.03.2014
Tehnored.Gref.G.I./4 ex.
Data: 14.03.2014
Emis 2 comunicări/.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 87/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 195/2014.... → |
|---|
