Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 160/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 160/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 160/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 160/CM
Ședința publică din 10 martie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - M. B.
JUDECĂTOR - R. A.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „CFR MARFĂ S.A.” – CENTRUL DE ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII VAGOANE, cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr. 1571 din 27 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. E.-O., cu domiciliul în C., ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului, luând act că apelanta pârâtă a solicitat judecata și în lipsă.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta D. E. O. a chemat în judecată pe pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând salariul suplimentar pentru anul 2010 și prima de C. 2010. Totodată, reclamanta a solicitat actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație și dobânda legală, calculate la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este angajată a unității pârâte, iar drepturile bănești pretinse sunt stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2011 și contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2011.
A susținut reclamantă că prin art. 30 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități valabil în perioada 2009-2010, a fost prevăzut un salariu suplimentar - al 13-lea salariu, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Acest salariu suplimentar nu a fost plătit de unitate, deși reclamanta nu s-a aflat în vreuna dintre situațiile prevăzute de Anexa 6 pct. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și care să determine excluderea sa de la plata acestui drept.
Au fost invocate de asemenea dispozițiile art. 71 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, referitoare la ajutorul social pentru C., neplătit de către pârâtă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar copia carnetului de muncă.
În apărare, pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu a propus probe.
La termenul din 27.06.2014 instanța, din oficiu a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente ajutorului material de C. 2010.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1571 din 27 iunie 2014 Tribunalul C. a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată în temeiul art. 268 alin. 1 lit. c) Codul muncii în raport cu cererea de acordare a primei de C. 2010, echivalentă cu salariul de bază la nivelul clasei I de salarizare; a admis în parte acțiunea; a obligat pârâta la plata către reclamantă, a următoarelor drepturi salariale, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și dobânda legală aferentă: salariul suplimentar aferent anului 2010, egal cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului 2010; a respins pretențiile vizând contravaloarea primei de C. 2010, echivalentă cu salariul de bază la nivelul clasei I de salarizare ca prescrise.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Conform art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, se prescriu în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile reclamantei în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariată, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 159 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariată, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 160 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
În ce privește dreptul la acțiune pentru pretențiile vizând prima de C. 2010, s-a constatat că acesta ia naștere la data de 25.12.2010, iar acțiunea a fost înregistrată la data de 07.01.2014, după împlinirea termenului legal de 3 ani.
Pentru aceste motive, prescripția dreptului la acțiune invocată în temeiul art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, a fost admisă în privința pretențiilor menționate, cu consecința respingerii lor ca prescrise.
Asupra fondului acțiunii.
În susținerea acestor pretenții, reclamanta a invocat prevederile art. 30 alin. 1 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități din transportul feroviar, text potrivit cu care pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Textul enunțat a conferit dreptul salariaților la acordarea unei sume de bani echivalente cu salariul de bază din ultima lună a anului. Sintagma „poate primi” - folosită în alin. 1 al art. 30 din CCM aplicabil nu reprezintă o posibilitate a angajatorului de a opta pentru neplată în mod unilateral, ci creează premisele ca în cazul unui acord bilateral al partenerilor sociali, care au negociat contractul colectiv, să se suspende, ori să înceteze plata acestui drept.
Cu referire la acest drept salarial, pretins de reclamantă pentru anul 2010, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că prin contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1713/21.04.2010, s-a prevăzut modificarea art. 30 alin. 1, în sensul că salariul suplimentar nu se acordă pentru anul 2010.
Cu toate acestea, societatea pârâtă a semnat contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități, contract a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 31.01.2011 prin acte adiționale succesive, ultimul dintre acestea fiind înregistrat sub nr. 629/04.01.2011 la MMFPS.
În consecință, în temeiul art. 30 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, s-a reținut că reclamanta este îndreptățită la plata salariului suplimentar aferent anului 2010, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective.
Împotriva acestei soluții a formulat apel pârâta. În motivarea apelului său, aceasta a arătat următoarele:
Instanța se află într-o gravă eroare, derivând din interpretarea greșită a actelor existente la dosarul cauzei cât și a prevederilor legale, astfel:
Greșit instanța a obligat pârâta la plata către reclamantă a salariului suplimentar pentru anul 2010, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației de la scadență până la plata efectivă;
Acordarea salariului suplimentar în Contractul Colectiv de Muncă al societății pârâte nu este obligatorie, acesta putându-se acorda pentru munca ireproșabilă.
Pentru cele arătate solicită în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței criticate și rejudecarea fondului.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 477, 480 și art. 722 Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin actul adițional la contractul colectiv de muncă pe anul 2009/2010 al CFR Marfă SA înregistrat sub nr. 1713/21.04.2010 la Agenția pentru prestații sociale a Municipiului București, s-a stabilit că art. 30 se modifică în sensul că la alineatul 2 se prevede în mod expres că salariul suplimentar nu se acordă pentru anul 2010.
Ca urmare, reclamanta nu avea dreptul la salariul suplimentar pentru anul 2010.
Astfel, chiar dacă reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe prevederile cuprinse în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități, față de voința exprimată în sens contrar în mod neechivoc de partenerii dialogului social care au negociat aplicabilitatea prevederilor din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, aceste drepturi nu se mai putea acorda pentru anul 2010, având în vedere că toate societățile din cadrul grupului de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel au stabilit că salariul suplimentar și ajutorul material pentru sărbătoarea Crăciunului nu se acordă pentru anul 2010.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă se va admite apelul și se va schimba sentința apelată dar numai în parte, în ceea ce privește drepturile aferente perioadei ulterioare datei de 21.04.2010, astfel cum s-a arătat, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „CFR MARFĂ S.A.” – CENTRUL DE ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII VAGOANE, cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr. 1571 din 27 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. E.-O., cu domiciliul în C., ., ., ..
Schimbă în parte sentința în sensul că respinge ca nefondată acțiunea.
Menține restul dispozițiilor.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. B. R. A.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond R.I.S.
Tehnored.dec.jud.apel R.A./06.04.2015/5 exp.
| ← Anulare act. Decizia nr. 26/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 161/2015.... → |
|---|
