Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 161/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 161/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 161/CM
Ședința publică din 10 martie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - M. B.
JUDECĂTOR - R. A.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă M. A. S., cu domiciliul în C., ., ., . civile nr. 2023 din 15 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești, în contradictoriu cu intimata pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ C. MARFĂ S.A. – CENTRUL DE ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII VAGOANE, cu sediul în C., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului, luând act că apelanta reclamantă a solicitat judecata și în lipsă.
CURTEA
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 9.05.2014 sub număr de dosar_, reclamanta M. A. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C. Marfă S.A. - Centrul de Întreținere și Reparații Vagoane să se dispună obligarea acesteia la plata salariului suplimentar pentru anul 2010, actualizat cu rata de inflație și dobânda legală la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 2023 din 15 septembrie 2014 Tribunalul C. a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta M. A. S., în contradictoriu cu pârâta Societatea N. de Transport Feroviar de Marfa ,,C. Marfa S.A. – Centrul de Întreținere și Reparații Vagoane.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamanta este salariata pârâtei începând cu data de 28.06.2012. Până la acest moment a fost salariata S.C. Întreținere și Reparații Vagoane „C. IRV” S.A., societate care a fuzionat prin absorbție cu pârâta.
Potrivit art. 29 alin. 1 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate pentru anii 2008/2009 (filele 22-28), cu valabilitatea prelungită până la data de 31.01.2011 prin actul adițional înregistrat sub nr. 100/26.04.2008 (filele 20-22), pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Aceste prevederi contractuale sunt preluate din art. 30 și art. 71 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 – 2008 (filele 10-14), cu valabilitatea prelungită până la data de 31.01.2011 prin actele adiționale înregistrate sub nr. 370/20.06.2008 și nr. 629/4.01.2011, care au același conținut.
Prin actul adițional la contractul colectiv de muncă pe anul 2008/2009 înregistrat sub nr. 100/26.04.2010, părțile semnatare ale CCM la nivel de unitate au stabilit că prevederile din CCM referitoare la aceste drepturi nu se aplică în anul 2010, ceea ce înseamnă că după data înregistrării acestui act adițional, cererea pentru acordarea drepturilor stabilite inițial este lipsită de temei legal.
Astfel, chiar dacă reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe prevederile cuprinse în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități, față de voința exprimată în sens contrar în mod neechivoc de partenerii dialogului social care au negociat aplicabilitatea prevederilor din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, aceste drepturi nu se mai puteau acorda pentru anul 2010, având în vedere că toate societățile din cadrul grupului de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel au stabilit că salariul suplimentar nu se acordă pentru anul 2010.
Ca urmare, s-a constatat că reclamanta nu are dreptul la salariul pentru anul 2010.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată reclamanta că greșit instanța a considerat că este salariata Sucursalei Centrului Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF. Din conținutul acțiunii, precum și din documentele depuse la dosarul cauzei, reiese clar că a fost salariata S.C. Întreținere și Reparații Vagoane „C. IRV” S.A., filială a S.N.T.F.M. C. Marfă S.A., aceasta fuzionând prin absorbție cu S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. la data de 28.06.2012, data înregistrării la Registrul Comerțului.
De asemenea, este criticabilă soluția instanței de fond de respingere a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, întrucât din dispozițiile legale invocate în dosar reiese clar că drepturile bănești reprezentând salariul suplimentar pe anul 2010, sunt prevăzute și la art. 30 și 71 din C.C.M. încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pentru anii 2006-2008, contract cu valabilitate până la data de 31.01.2011 (urmare a actelor adiționale încheiate în 2008 și 2010).
Solicită să se constate că instanța de fond nu a verificat documentele depuse la dosar, aceasta pronunțându-se fără o judecare justă a cauzei.
Apelul este nefondat.
Analizând sentința apelată, Curtea constată că instanța de fond a interpretat corect probele administrate de părți și a răspuns tuturor problemelor puse de acestea cu privire la efectele prevederilor din contractul colectiv de muncă nefiind identificate elemente în considerentele sentinței sau în dispozitiv, care să conducă la concluzia aplicării greșite a legii.
Astfel, potrivit art. 241 (1) lit. c) din Codul Muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză) clauzele din contractele colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Pe de altă parte, art. 238 alin. 1 și alin. 3 din Codul muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză) și art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare și aplicabilă în perioada relevantă), contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, iar la încheierea contractelor colective de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au caracter minimal.
Așadar, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior, părțile pot cuprinde drepturi noi sau la un nivel superior celor stabilite în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național care au un caracter minimal.
Aceste prevederi legale cu caracter expres fixează limitele în care părțile unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior pot negocia și pot încheia acest contract.
Aceasta deoarece, în materia raporturilor de muncă, legiuitorul a înțeles să asigure o anumită protecție salariaților prin limitarea posibilităților patronatului de a impune clauze cuprinzând drepturi la un nivel inferior celor stabilite în contractul colectiv de muncă la nivel superior, tocmai pentru a restabili echilibrul dintre părți, având în vedere că angajatul se află într-o poziție de dependență și inferioritate față de angajator, astfel încât poate fi protejat prin limitele impuse de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, negociat de organizații sindicale reprezentative la nivel național sau de ramură, cu o mai mare forță.
Însă, pentru anul 2010 trebuie avut în vedere actul adițional nr. 100 din 26.04.2010, prin care părțile semnatare ale CCM la nivel de unitate au stabilit că prevederile din CCM referitoare la aceste drepturi, nu se aplică în anul 2010 ceea ce înseamnă ca după data înregistrării acestui act adițional, cererea pentru acordarea drepturilor stabilite inițial este lipsită de temei legal.
Toate societățile din cadrul grupului de unități C. transporturi au încheiat astfel de acte adiționale prin care au stabilit prin acordul partenerilor sociali că salariul suplimentar nu se mai acorda în anul 2010 și niciunul dintre acestea nu au fost anulate de către instanța astfel că nici reclamanta nu poate beneficia de astfel de drepturi.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 2023/15.09.2014 va fi respins că nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă M. A. S., cu domiciliul în C., ., ., . civile nr. 2023 din 15 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ C. MARFĂ S.A. – CENTRUL DE ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII VAGOANE, cu sediul în C., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. B. R. A.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond C.B.
Tehnored.dec.jud.apel M.B./11.03.2015/4 exp.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 160/2015.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 571/2015.... → |
|---|
