Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 635/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 635/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 635/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.635/CM
Ședința publică din data de 08 Decembrie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE - M. S.-S.
Judecător – J. Z.
Grefier - M. G.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă S.C. R. T. S.A., cu sediul în municipiul T., ., județul T., împotriva sentinței civile nr.805 din 19.05.2015, pronunțate de Tribunalul T. - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. DUMTIRU, domiciliat în municipiul T., . nr.8, . B, apt.9, județ T., având ca obiect – acțiunea în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelanta reclamantă S.C. R. T. S.A., consilier juridic I. R. Edvin în baza delegației de reprezentare nr. 2480/03.12.2015 pe care o depune la dosar, lipsind intimatul pârât M. Dumtiru.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.155 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 270 din Codul Muncii, solicitându-se judecata cauzei și în lipsa părților de către apelantă, după care;
Întrebat fiind, reprezentantul apelantei reclamante S.C. R. T. S.A. arată că nu mai are cereri de formulat, apreciind dosarul în stare de judecată.
Curtea, reținând că nu mai sunt chestiuni prealabile dezbaterilor în fond de discutat sau excepții de soluționat, în conformitate cu art. 392 C.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri în fond a cauzei.
Reprezentantul apelantei reclamante S.C. R. T. S.A., având cuvântul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea în întregime a hotărârii instanței de fond și, pe cale de consecință obligarea pârâtului la plata sumei de 9128,04 lei reprezentând cheltuieli de reparații pentru autoutilitara avariată de către acesta.
În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că „reclamanta nu cunoaște cauza avarierii, aspect care rezultă din modul de redactare a motivelor de fapt”. Consideră că această constatare a fost făcută în mod eronat de către instanța de fond întrucât apelanta nu avea cum să cunoască care este cauza avarierii autoutilitarei și de aceea s-a adresat instanței care are un rol activ în aflarea adevărului. Într-un caz similar, la o altă instanță, s-a pus în discuție efectuarea unei expertize, probă cu care societatea a fost de acord.
Solicită a se avea în vedere faptul că autoutilitara se afla în stare tehnică perfectă de funcționare și a funcționat la parametrii normali până la momentul incidentului. Nu poate fi ignorat faptul că la câteva săptămâni după ce pârâtul intimat a fost angajat în cadrul societății s-a întâmplat acest eveniment. Mai mult, intimatul pârât conform fișei postului trebuia să semnalizeze orice defecțiune tehnică unui superior, trebuia să se asigure că marfa este corect așezată și în siguranță în acest container care se descarcă și mai avea obligația să ia toate măsurile pentru efectuarea în siguranță a manevrelor de încărcare/descărcare și de parcare a autoutilitarei. Consideră că instanța de fond nu a administrat corect probatoriul de la dosar și a interpretat în mod eronat prevederile legale invocate. De asemenea, urmează a se avea în vedere faptul că pârâtul intimat nu s-a prezentat pe parcursul procesului și nici a formulat întâmpinare.
Pentru cele susținute și prezentate pe larg în considerentele cererii de apel, solicită admiterea apelului.
Curtea, în considerarea art.394 Cod de procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, încheie dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului de față.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.03.2015 pe rolul Tribunalului T., sub nr._, reclamanta S.C. R. T. S.A. a solicitat obligarea pârâtului M. D. la acoperirea prejudiciului în calitate de fost angajat al societății, în valoare de 9.128,04 lei conform devizului de reparații_ daune din data de 25.11.2014, reprezentând contravaloarea cilindrilor de basculare, piese aferente și a uleiului hidraulic de la autoutilitara marca M. cu număr de înmatriculare_, cât și transportul T. - Ploiești (640 km), manopera aferentă reparației efectuate, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfășurarea procesului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data 25.11.2014, pârâtul șofer în cadrul societății S.C. R. T. S.A a plecat cu autoutilitara marca M. cu număr de înmatriculare_, proprietatea S.C. R. T. S.A, aflată în perfectă stare de funcționare, având toate formele legale privind transportul auto pe teritoriul României (Inspecție tehnică valabilă până la data de 10.11.2015, Licența nr._) și documentele însoțitoare (Formular Anexa 3, certificat radiologie, bon de cântar, certificat conformitate), încărcată cu fier vechi special cod 19.12.02.
A susținut reclamanta că pârâtul s-a deplasat la beneficiarul S.C SILCOTUB S.A cu punct de lucru la oțelăria din Călărași și că în timpul operațiunii de descărcare a mărfii la beneficiar, autoutilitara a fost avariată din vina șoferului (neatenție, neîndemânare, manevre greșită, poziționare greșită a autoutilitarei, etc.), avarierea constând în îndoirea tijelor de la cei doi cilindri hidraulici.
A mai menționat reclamanta că autoutilitara are în dotare un sistem hidraulic de încărcare/așezare containere goale sau pline pe șasiul mașini ori a remorcii aferente, descărcarea mărfii făcându-se prin bascularea containerului cu același sistem hidraulic. Aceasta este o operațiune curentă și obișnuită făcându-se pentru orice golire de container. Avarierea cilindrilor de basculare a condus la imposibilitatea utilizării mașini în scopul pentru care a fost proiectată, respectiv încărcarea/descărcarea și transportul diverselor mărfuri vrac, specific obiectului de activitate al S.C. R. T. S.A, respectiv colectarea și valorificarea deșeurilor preluate de la terți.
S-a învederat că după recuperarea mașinii avariate de la oțelăria Călărași (s-a trimis o altă mașină care a terminat operațiunea de descărcare a containerului în incinta combinatului) s-a realizat îndreptarea tijelor cilindrilor folosindu-se forța hidraulica a mașini. Aceasta a fost o soluție de moment care a restabilit funcția de încărcare containere pline sau goale și descărcarea containerelor goale.
S-a menționat că descărcarea containerelor pline așa cum a fost proiectată și realizată de către constructorul utilajului nu a mai fost posibilă dat fiind că din cauza deformărilor foarte mari a tijelor cilindrilor (care sunt realizate dintr-un oțel special urmat de niște tratamente specifice), acestea au fost detensionate și nu mai corespund sarcinilor inițiale necesare realizării basculării, ca atare funcția basculării pentru containerele încărcate la capacitate s-a diminuat apelându-se la alte metode (descărcare containerelor cu macarale speciale cu graifere etc). Pentru a readuce utilajul la starea inițiala de funcționare s-a analizat înlocuirea tijei detensionate cu o alta, dar aceasta ar fi însemnat costuri foarte mari reprezentate de tija propriu-zisă și a tuturor garniturilor. La demontarea cilindrului s-ar fi putut constata și deformarea cilindrului cu probleme în realizarea presiunii și forțelor inițiale, pierderi curente de ulei etc.
Reclamanta a învederat că după analizarea costurilor pentru a readuce utilajul la starea inițială de funcționare, s-a constatat ca cea mai ieftină și fezabilă soluție ar fi înlocuirea cilindrilor avariați cu alții second-hand de la un utilaj asemănător, drept urmare s-a procedat la achiziționarea a doi cilindrii second-hand cu piesele aferente procedându-se la înlocuirea celor avariați și la readucerea utilajului în parametrii normali de funcționare.
S-a arătat că în urma acestui incident de avariere a cilindrilor hidraulici, pârâtului i-a fost desfăcut contractul de muncă, în urma întocmirii de către domnul director adjunct M. Chivuță a referatului nr. 5578/28.11.2014, prin Notificarea nr. 5577/28.10.2014 conform art. 31 alin. 3 din Codul muncii, republicat potrivit căruia pârâtul se afla în perioada de probă aferentă celor 90 de zile calendaristice/lucrătoare.
Codul civil român în vigoare prevede în secțiunea a 3-a „răspunderea pentru fapta proprie” art. 1.357 alin. (1) și (2), următoarele aspecte: „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”
Aceste prevederi, coroborate cu cele din Codul muncii așa cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 53/2003 cap. III „răspunderea patrimonială”, art. 254 alin (1): „Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.” și art. 258 alin (1) și (2): „(1) în cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator și cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcționar public, reținerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituție ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit.
(2) Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncă ori ca funcționar public, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale, în condițiile Codului de procedură civilă.”, fapte ce îndreptățesc reclamanta să solicite acoperirea prejudiciului cauzat de pârât, toate condițiile necesare și suficiente angajării răspunderii patrimoniale fiind îndeplinite.
Reclamanta a mai arătat că potrivit fișei de post pe care pârâtul a semnat-o la angajare, acesta era obligat să se asigure că marfa este corect așezată și în siguranță în container și să răspundă patrimonial în temeiul normelor și răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse societății din vina și în legătură cu munca lor.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Codului civil român, art. 1357 alin. (1) și (2), precum și pe dispozițiile Codului muncii art. 254 alin. (1) și art. 258 alin. (1) și (2).
În apărare, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 805/19.05.2015 Tribunalul T. a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. R. T. S.A. în contradictoriu cu pârâtul M. D., ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între societatea reclamantă și pârât au existat raporturi de muncă, fundamentate în baza contractului individual de muncă nr. 344 din 12.11.2014.
Raporturile de muncă dintre părți au încetat în perioada de probă, în baza notificării nr. 5577/28.11.2014.
Reclamanta a susținut că pârâtul a fost angajat în funcția de șofer autocamion, iar în timpul operațiunii de descărcare a mărfii la beneficiar, autoutilitara manevrată de pârât a fost avariată din vina acestuia, avariere ce a constat în îndoirea tijelor de la cei doi cilindri hidraulici.
A susținut de asemenea reclamanta că, pentru a readuce utilajul la starea inițiala de funcționare, au fost înlocuiți cei doi cilindri avariați precum și piesele aferente, fapt ce a determinat efectuarea unor costuri de achiziționare și montaj.
Reclamanta a arătat că această avariere s-a produs din vina pârâtului, fapt pentru care solicită obligarea sa la plata contravalorii prejudiciului produs.
Este știut faptul că potrivit art. 287 din Codul muncii sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului.
La dosarul cauzei a fost depus un înscris, respectiv declarația data de pârâtul M. D. imediat după producerea evenimentului, devizul de reparație al autoutilitarei și o . facturi și chitanțe care atestă cheltuielile efectuate pentru repararea mașinii.
Deși reclamanta îi impută pârâtului ca și faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, utilizarea necorespunzătoare a autoutilitarei, din nicio probă administrata nu rezultă vreo faptă imputabilă acestuia.
Chiar reclamanta nu cunoaște cauza avarierii, aspect care rezultă din modul de redactare a motivelor de fapt (fila 4- neatenție, neîndemânare, manevra greșita, poziționarea greșita a autoutilitarei etc.), pentru ca în finalul cererii de chemare în judecată să susțină că marfa nu a fost așezată corespunzător și în siguranță. Astfel, deși oscilează în indicarea unei cauze precise în producerea incidentului, exclude totuși, fără nicio justificare, posibilitatea producerii defecțiunii urmare a uzurii normale sau a vreunui caz independent de vreo culpă a conducătorului auto.
Este adevărat că, în motivarea acțiunii reclamanta face trimitere la fișa de post, dar și la prevederile art. 254 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, conform cu care „salariații răspund patrimonial …pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.”, dar din întregul material probator administrat nu rezultă care este culpa pârâtului în producerea acestei fapte.
Este adevărat că, potrivit prevederilor art. 254 alin. 1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Este la fel de bine știut faptul că, pentru ca un salariat să răspundă patrimonial față de angajatorul său se impune să fie întrunite cumulativ următoarele condiții:
a) persoana care a produs prejudiciul să aibă calitatea de salariat al angajatorului păgubit;
b) fapta ilicită și personală a salariatului trebuie să fie săvârșită în legătură cu munca sa;
c) prin fapta sa ilicită și personală, salariatul să fi produs un prejudiciu material angajatorului, care să fie real, cert, actual, direct, material;
d) să existe raportul de cauzalitate intre fapta ilicită și prejudiciu (nexul cauzal );
e) să existe vinovăția salariatului.
S-a reținut că, în speță nu au fost dovedite condițiile precizate mai sus la literele b), c), d) și e), nefiind astfel îndeplinit principiul cumulativității condițiilor, care să dea naștere la răspunderea patrimonială, în ceea ce îl privește pe pârât.
Pentru toate aceste considerente instanța de fond, reținând și prevederile legale mai sus citate, a respins acțiunea ca nefondată.
Reclamanta S.C. R. T. S.A. a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 805, pronunțată la data de 19.05.2015 către Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul M. D., apreciind-o netemeinică și nelegală din următoarele motive:
Autoutilitara se afla în perfectă stare de funcționare, având inspecția tehnică valabilă până la data de 10.11.2015, precum și toate documentele valabile privind transportul auto pe teritoriul României. Mai mult, înainte de plecarea în cursă dl M. D. ar fi trebuit să verifice starea tehnică a mașinii și să aducă la cunoștința superiorilor existența oricărei defecțiuni, lucru care nu s-a întâmplat. Având în vedere toate acestea, este exclusă varianta producerii incidentului ca urmare a uzurii normale sau a vreunui factor independent.
Prin semnarea fișei postului, conducătorul auto M. D. s-a obligat să respecte întocmai atribuțiile și responsabilitățile ce îi revin și să suporte consecințele nerespectării acestora. Printre acestea sunt incluse următoarele obligații:
- să se asigure că marfa este corect așezată și asigurată;
- la parcarea autovehiculului să ia toate măsurile pentru asigurarea mașinii și a mărfurilor transportate;
- atât la plecare,cât și la sosirea în cursă, va verifica starea tehnică a autovehiculului, inclusiv anvelopele;
- șoferul va răspunde în fața legii și va suporta contravaloarea pagubelor cauzate societății din vina sa, ca urmare a nerespectării atribuțiilor și responsabilităților ce îi revin.
Astfel, consideră apelanta reclamantă că avarierea autoutilitarei nu poate fi imputabilă decât d-lui M. D. deoarece incidentul nu ar fi avut loc dacă acesta nu și-ar fi tratat cu superficialitate atribuțiile de serviciu și dacă ar fi luat toate măsurile pentru descărcarea mărfii în siguranță.
Pârâtul nu și-a respectat responsabilitățile, nu a avut grijă ca marfa să fie corect așezată, iar la descărcarea mărfii nu a luat toate măsurile pentru asigurarea mașinii și a mărfurilor ( poziționând greșit autoutilitara). Toate aceste condiții coroborate cu neatenția și efectuarea manevrelor greșite de descărcare au condus la avarierea autoutilitarei.
Din aceste motive consideră că pârâtul se face vinovat în mod exclusiv de producerea incidentului, deoarece nu și-a respectat în totalitate atribuțiile și responsabilitățile ce îi reveneau și pe care și le-a însușit prin semnarea fișei de post.
Față de cele menționate, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea sentinței civile nr. 805/19.05.2015 a Tribunalului T. și, rejudecând procesul, cu evocarea fondului, să fie admisă acțiunea formulată în fond de către S.C. R. T. S.A. și să fie obligat pârâtul M. D. la acoperirea integrală a prejudiciului în valoare de 9128,04 RON produs de către acesta prin avarierea autoutilitarei marca M. cu nr. de înmatriculare_ .
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Pârâtul M. D. a fost angajatul reclamantei în funcția de șofer autocamion/mașină de mare tonaj conform contractului individual de muncă nr. 344/12.11.2014.
Reclamanta a arătat că în data de 25.11.2014 pârâtul s-a deplasat cu autoutilitara marca M. cu nr. de înmatriculare_ la beneficiarul S.C. SILCOTUB S.A., iar în timpul operațiunii de descărcare a mărfii autoutilitara a fost avariată din vina pârâtului, avarierea constând în îndoirea tijelor de la cei doi cilindri hidraulici.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 9128,04 lei conform devizului nr._, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate.
În mod corect prima instanță a apreciat că în cauză reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Potrivit art. 254 alin.1 din Codul muncii salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din analiza prevederilor legale invocate mai sus rezultă că pentru a se putea antrena răspunderea patrimonială este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba; fapta ilicită a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat în patrimoniul angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția salariatului.
Numai întrunirea cumulativă a acestor condiții atrage răspunderea patrimonială a salariatului. Lipsa uneia dintre condițiile enumerate înlătură această răspundere.
În conformitate cu art. 272 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.
Reclamanta nu a administrat nici un probatoriu din care să rezulte că avarierea autoutilitarei s-a produs din culpa pârâtului.
Deși reclamanta a susținut că avarierea autoutilitarei s-a produs din cauza neîndemânării pârâtului, manevrării greșite, poziționării greșite, așezării greșite a mărfurilor, acestea sunt simple supoziții.
Este adevărat că potrivit fișei postului pârâtul avea obligația să folosească corect mașinile, echipamentul din dotare, să se asigure că marfa este corect așezată și în siguranță și că răspunde patrimonial pentru pagubele materiale produse societății, însă reclamanta nu a făcut dovada că avarierea autoutilitarei s-a produs din culpa pârâtului, din cauza manevrării greșite a autoutilitarei, din cauza neîndemânării sau a așezării greșite a mărfurilor, cum se susține prin acțiune.
În cazul răspunderii patrimoniale a salariaților culpa nu se prezumă, ea trebuie dovedită de angajator, culpa fiind de esența răspunderii patrimoniale.
Pentru aceste considerente expuse mai sus, potrivit art. 480 aalin.1 Cod proc.civ. Curtea a respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă S.C. R. T. S.A., cu sediul în municipiul T., ., județul T., împotriva sentinței civile nr.805 din 19.05.2015, pronunțate de Tribunalul T. - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. DUMTIRU, domiciliat în municipiul T., . nr.8, . B, apt.9, județ T., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8.12.2015.
Președinte, Judecător,
M. S.-S. J. Z.
Grefier,
M. G.
Jud. fond –L.Șurculescu
Red.dec.- jud. J.Z./29.12.2015
Dact.gref.G.M./05.01.2016/4 ex.
Emis 2 comunicări/07.01.2016
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 506/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 637/2015.... → |
|---|
