Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 637/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 637/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 637/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 637/CM
Ședința publică din data de 08 Decembrie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător M. S. S.
Grefier M. G.
Pe rol soluționarea apelurilor civile formulate de apelanții pârâții M. JUSTIȚIEI, cu sediul în municipiul București, ., sector 5, C. DE A. IAȘI și T. IAȘI, ambii cu sediul în municipiul Iași, .. 1A, județul Iași - împotriva sentinței civile nr.2792 din 10.11.2014 și apelul formulat de C. DE A. IAȘI și T. IAȘI, ambii cu sediul în municipiul Iași, .. 1A, județul Iași - împotriva sentinței civile nr.62 din 10.01.2015, ambele pronunțate de T. C.-Secția I civilă, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamantul C. L., cu domiciliul în G., ., județul G. (la sediul T. G.), având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și urm. Cod proc. civilă.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează că apelanții pârâții C. de A. Iași și T. Iași au depus la dosar la data de 20.11.2015, respectiv 03.12.2015 precizări și înscrisuri în combaterea excepției tardivității formulării apelurilor împotriva sentinței civile nr. 62/19.01.2015 și nr. 2792/10.11.2014 ambele pronunțate de T. C. (filele 65-70, 77-82), după care;
În ceea ce privește excepția tardivității apelului formulat de către pârâții C. de A. Iași și T. Iași împotriva sentinței civile nr. 62/19.01.2015 și de asemenea, a apelului formulat de către pârâtul T. Iași împotriva sentinței civile nr. 2792 din 10.11.201, invocată din oficiu, C. constată că ambele apelante pârâte au depus la dosar înscrisuri în combaterea excepției, respectiv borderourile de expediție a cererilor de apel prin serviciul de poștă specială (filele 69 și 82 dosar apel).
Astfel, reținând că din borderourile de expediție rezultă că cele două apeluri formulate împotriva sentințelor civile nr. 62/19.01.2015 și nr. 2792/10.11.2014 de către C. de A. Iași și T. Iași au fost înaintate primei instanțe (Tribunalului C.) prin serviciul de poștă specială la data de 06.02.2015, respectiv 15.12.2014 și comparând numărul de trimitere din borderourile de expediție, cu cel înscris pe plicurile atașate fiecăruia dintre apeluri (nr. 3481/A/05.02.2015 și nr. 3597A/12.12.2014), având în vedere și data comunicării hotărârilor - 29.01.2015, respectiv 04.1.2014, deliberând, C. apreciază că apelurile au fost depuse în termenul prevăzut de lege și, în consecință respinge excepția tardivității formulării apelurilor de către pârâții anterior menționați.
C., în considerarea art.394 Cod de procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, încheie dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelurilor formulate de către apelanții pârâții, luând act că în cauză s-a solicitat judecata în lipsa părților.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor formulate de pârâții M. Justiției, C. de A. Iași și T. Iași, constată următoarele:
I. Sentințele apelate:
1. Prin sentința civilă nr. 2792/10.11.2014, T. C., secția I civilă, a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune și a admis cererea formulată la 17.06.2014 de reclamantul C. L. în contradictoriu cu pârâții M. Justiției, C. de A. Iași și T. Iași și a dispus obligarea acestora în solidar la plata către reclamant a dobânzilor legale aferente drepturilor bănești stabilite prin sentința civila nr.2317/12.12.2007 pronunțată de T. Iași in dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 266/22.04.2008 a Curții de A. Iași, începând cu data pronunțării titlurilor executorii si pana la executarea efectiva a obligației de plata.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civila nr.2317/12.12.2007 pronunțată de T. Iași in dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 266/22.04.2008 a Curții de A. Iași, pârâții M. J., T. IAȘI și C. DE A. IAȘI au fost obligați sa plătească reclamantului o despăgubire bănească egală cu suma primită de colegii magistrați, în cuantum de 1700 de lei net, cu titlu de stimulente în baza Ordinului nr. 1921/C/15.12.2005 emis de M. Justiției, actualizată la data plății efective.
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, în raport de data pronunțării titlurilor executorii, instanta a apreciat ca actiunea a fost formulata in interiorul acestui termen, de vreme ce termenul general de 3 ani prevăzut de art.16 alin.1 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, în vigoare la data la care a început sa curgă, se întrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin recunoașterea de către debitor, in orice mod a dreptului a cărui acțiune se prescrie de către debitor, cu privire la drepturile salariate sau derivate din plata salariului.
Astfel, termenul general de prescripție de 3 ani a fost întrerupt prin recunoașterea pe care debitorul a realizat-o prin plățile parțiale efectuate.
Potrivit disp. art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe: 1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoașterea, in orice alt mod, a dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuții de către cel în folosul căruia curge prescripția.
Un prim caz de întrerupere a prescripției îl constituie recunoașterea obligației de plată realizată prin primul act normativ de eșalonare a obligației de plată, respectiv OUG nr.71/2009, urmată de OUG nr. 71/2011 și plățile ulterioare efectuate în mod eșalonat.
D. urmare, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că prin titlurile executorii reprezentate de sentința civila nr.2317/12.12.2007 pronunțată de T. Iași in dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 266/22.04.2008 a Curții de A. Iași, paratii au fost obligati sa plateasca reclamantului sporuri de natură salarială, actualizate cu rata inflației la data plății efectiv.
Potrivit art. 1535 alin 1 NCC, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în ce prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Având în vedere textul de lege menționat mai sus, instanța a constatat întemeiată cererea, în sensul că reclamantul are dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin neplata sumelor de bani ajunse la scadență.
Apărarea pârâtului M. Justiției în sensul că în condițiile în care a operat actualizarea cu inflația a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii nu se mai justifică și dobânda legală, căci altfel s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei, nu poate fi primită de instanță pentru că, pe de o parte, legea prevede în mod expres posibilitatea de a dobândi daune moratorii la sumele de bani ajunse la scadență și neachitate, iar pe de altă parte, actualizarea cu indicele de inflație urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești, urmărind evitarea devalorizării creanței.
Prin urmare, nu se poate susține că prin obligarea pârâților și la plata dobânzii legale, pe lângă actualizarea cu rata inflației, se ajunge la o dublă reparație a prejudiciului constând în neplata la scadență a sumelor de bani, cele două instituții juridice având rațiuni juridice diferite.
Cât privește susținerea aceluiași pârât, potrivit căreia, în speță, creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență, și că legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare prin reglementarea unei proceduri speciale de executare conform art. 1 din OUG 71/2009, tribunalul a constatat că ordonanța guvernului a eșalonat executarea silită, iar nu dreptul substanțial, acesta din urmă fiind cel dedus judecății în speța de față.
Astfel, dreptul la dobânda legală este un accesoriu al sumelor ce se cuvine reclamantei în temeiul raporturilor de natură salarială, în vreme ce eșalonarea vizează sume stabilite prin titluri executorii.
De altfel, prin decizia nr. 2 pronunțată în dosarul nr. 21/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că în aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin.(2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare.
2. Prin sentința civilă nr. 62/19.01.2015, T. C., secția I civilă, a dispus completarea sentinței civile nr. 2792/10.11.2014 în sensul că a obligat în solidar pârâții M. Justiției, C. de A. Iași și T. Iași la plata către reclamant a dobânzilor legale aferente drepturilor bănești stabilite și prin sentința civila nr. 80/17.10.2008 pronunțată de C. de A. Iași in dosarul nr._, irevocabilă, sentința civila nr. 299/27.02.2008 pronunțată de T. Iași in dosarul nr._, irevocabilă, decizia civila nr. 468/28.04.2009 pronunțată de C. de A. Iași in dosarul nr._, irevocabilă, sentința civila nr. 116/13.11.2008 pronunțată de C. de A. Iași in dosarul nr._, irevocabilă, sentința civila nr. 2995/5.03.2008 pronunțată de Judecătoria Iași in dosarul nr._/245/2007, irevocabilă prin decizia Tribunalului Iași, nr. 2140/31.10.2008, decizia civila nr. 267/22.04.2008 pronunțată de C. de A. Iași in dosarul nr._, irevocabilă, începând cu data pronunțării titlurilor executorii si pana la executarea efectiva a obligației de plata.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art 444 alin 1 c.pr.civ „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.”
Din textul de lege citat mai sus rezultă că cererea de completare a sentinței este condiționată de nesoluționarea acesteia de către instanța de judecata.
În cauză, prin sentința civilă nr. 2792/10.11.2014, T. Constanta nu s-a pronuntat și cu privire la plata către reclamant a dobânzilor legale aferente drepturilor bănești stabilite și prin sentința civila nr. 80/17.10.2008 pronunțată de C. de A. Iași in dosarul nr._, irevocabilă, sentința civila nr. 299/27.02.2008 pronunțată de T. Iași in dosarul nr._, irevocabilă, decizia civila nr. 468/28.04.2009 pronunțată de C. de A. Iași in dosarul nr._, irevocabilă, sentința civila nr. 116/13.11.2008 pronunțată de C. de A. Iași in dosarul nr._, irevocabilă, sentința civila nr. 2995/5.03.2008 pronunțată de Judecătoria Iași in dosarul nr._/245/2007, irevocabilă prin decizia Tribunalului Iași, nr. 2140/31.10.2008, decizia civila nr. 267/22.04.2008 pronunțată de C. de A. Iași in dosarul nr._, irevocabilă, începând cu data pronunțării titlurilor executorii si pana la executarea efectiva a obligației de plata
Pentru considerentele aratate, apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.444 alin 1 c.pr.civ, instanța a admis cererea ca fondată.
II. Apelurile:
1. Împotriva sentinței civile nr. 2792/10.11.2014 a formulat apel pârâtul M. Justiției, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă, iar pe fond ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de apel, apelantul pârât a arătat că dreptul la acțiune privind acordarea dobânzii este prescris. Prin acte normative care au stabilit mai multe tranșe pentru plata unor drepturi bănești prevăzute în titluri executorii personalului din sectorul bugetar, guvernul s-a angajat să le plătească eșalonat, din motive economice, prevăzându-se și o procedură specială de executare. OUG nr. 71/2009 nu recunoaște drepturile solicitate de către reclamant, ci statuează o modalitate de executare a unor sume din bugetul de stat.
Reclamantul a obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea și a daunelor interese constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului până la data plății efective. În aceste condiții nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei.
În mod greșit prima instanță a acordat reclamantului dobânda legală pentru toată perioada de întârziere, deci practic o dobândă penalizatoare. Creanțele nu sunt exigibile, fiind afectate de termenele suspensive prevăzute de art. I din OUG nr. 71/2009, în acest sens fiind și decizia CEDO din 17.10.2012 în cauza D. și alții contra României.
Reclamantul avea posibilitatea de a solicita exclusiv dobânda legală din ziua cererii de chemare în judecată, odată cu introducerea acțiunilor respective, cale de care nu a uzat.
Prin întâmpinare, apelanta intimată C. de A. Iași a reiterat argumentele aduse în propriul apel, expuse la punctul II.2 din prezenta decizie.
Intimatul reclamant și celălalt apelant pârât nu au formulat apărări față de această cerere de apel.
2. Împotriva aceleiași sentințe a formulat apel și pârâta C. de A. Iași, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă, iar pe fond ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de apel, apelanta pârâtă a arătat că răspunderea debitorului pentru pasivitatea manifestată în executarea unei hotărâri judecătorești de condamnare la plata unei sume de bani este o răspundere delictuală., fiind incident art. 8 și 12 din Decretul nr. 167/1958. Astfel, pentru fiecare dintre prestațiile periodice curge un termen distinct de prescripție, astfel că pretențiile pot fi analizate doar pentru perioada de 3 ani anterioară momentului introducerii acțiunii. Nu a intervenit întreruperea cursului prescripției prin recunoașterea dreptului, prin OUG nr. 71/2009 neoperând o recunoaștere a pretențiilor deduse judecății. O parte dintre creanțe nu sunt exigibile, în situația obligațiilor afectate de un termen suspensiv creanța devenind exigibilă numi în momentul împlinirii acelui termen. Instanța nu s-a pronunțat asupra împrejurării invocate prin întâmpinare constând în aceea că reclamantul nu și-a mai desfășurat activitatea în calitate de judecător la Judecătoria Iași începând de la 1.07.2008, ci în cadrul Judecătoriei Bârlad, astfel încât calculul acestor drepturi a revenit Tribunalului V..
Intimatul reclamant și intimații pârâți nu au formulat apărări față de această cerere de apel.
3. Împotriva aceleiași sentințe a formulat apel și pârâtul T. Iași, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă, iar pe fond ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de apel, apelantul pârât a adus aceleași argumente ca și cele prezentate în susținerea apelului Curții de A. Iași împotriva sentinței civile nr. 2792/10.11.2014, expuse la punctul II.2 din prezenta decizie.
Prin întâmpinare, apelanta intimată C. de A. Iași a reiterat argumentele aduse în propriul apel, expuse la punctul II.2 din prezenta decizie.
Intimatul reclamant și celălalt apelant pârât nu au formulat apărări față de această cerere de apel.
4. Împotriva sentinței civile nr. 62/19.01.2015 au formulat apel pârâții C. de A. Iași și T. Iași, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă, iar pe fond ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de apel, apelanții pârâți au adus aceleași argumente ca și cele prezentate în susținerea apelului Curții de A. Iași împotriva sentinței civile nr. 2792/10.11.2014 referitoare la incidența prescripției extinctive, expuse la punctul II.2 din prezenta decizie.
Intimatul reclamant și intimatul pârât nu au formulat apărări față de această cerere de apel.
5. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și au fost depuse la dosar borderouri de expediție ale Curții de A. Iași din 6.02.2015 și Tribunalului Iași din 15.12.2014.
III. Analiza apelurilor:
1. Este necontestat că reclamantul este creditorul unor drepturi salariale potrivit titlurilor executorii reținute de prima instanță, prin cele două sentințe apelate.
Plata acestor drepturi salariale a făcut obiectul eșalonări prin OUG nr. 71/2009, fiind făcute până în prezent o . plăți parțiale.
Faptul că de la un anumit moment reclamantul a lucrat la o instanță din circumscripția Tribunalului V. nu prezintă relevanță nici din perspectiva calității procesuale pasive a pârâților, nici din perspectiva fondului cauzei, întrucât problema răspunderii pentru executarea cu întârziere a obligațiilor stabilite prin titluri executorii nu se poate pune decât în privința persoanelor care, potrivit acestor titluri executorii, au calitatea de debitori, despre răspunderea civilă delictuală a acestora este vorba în prezenta cauză.
Este adevărat că unul dintre debitori, respectiv M. Justiției, poate în principiu plăti total sau parțial suma datorată fie direct, fie prin intermediul altor ordonatori secundari sau terțiari de credite decât președinții Curții de A. Iași și Tribunalului Iași, însă pentru executarea cu întârziere a obligației de plată răspund toți debitorii obligați prin titlul executoriu, iar nu alte instanțe judecătorești în cadrul sau în circumscripția cărora a lucrat între timp, respectiv lucrează în prezent reclamantul.
2. Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/2014, pronunțată în procedura recursului în interesul legii și astfel obligatorie pentru instanțe potrivit art. 517 alin. 4 C. proc. civ., s-a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza I și art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în condițiile în care hotărârile judecătorești care constituie titluri executorii au caracter executoriu de drept, deci de la data pronunțării, natura juridică a măsurilor dispuse prin OUG nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a acestora.
Instanța supremă a arătat în continuare că, „în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
În ceea ce privește condițiile de angajare a răspunderii civile, acelea sunt cele ale răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele OUG nr. 71/2009”.
„Cât privește existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar.
Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, în sensul opiniei exprimate de specialiști recunoscuți, depusă la dosarul cauzei, nu se poate reține că OUG nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin. 1 din Constituție, "creanțele asupra statului sunt garantate"] și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.”
Reținând caracterul obligatoriu al deciziei nr. 2/17.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura recursului în interesul legii, potrivit art. 517 alin. 4 C. proc. civ., rezultă din interpretarea art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza I și art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil că executarea cu întârziere de către pârâți a obligațiilor decurgând din titlurile executorii constituie o faptă ilicită care atrage răspunderea lor delictuală sub forma dobânzilor legale, fără a fi necesar să se facă dovada producerii unui prejudiciu.
În cauză este îndeplinită premisa faptică a soluției pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2/2014 în vederea unificării practicii judiciare, respectiv reclamantul are calitatea de creditor în baza unor titluri executorii vizând creanțe salariale ale personalului din sectorul bugetar, iar aceste creanțe au făcut obiectul eșalonării potrivit art. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009.
3. Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 7/2015, pronunțată în procedura dezlegării unor chestiuni de drept, s-a reținut că „prin eșalonarea la plată a fost fixat un alt termen pentru executarea obligației de plată, dar, prin aceasta, creditorul nu pierde dreptul de a pretinde și daune pentru neexecutarea obligației la scadență”, ceea ce confirmă soluția pronunțată anterior în procedura recursului în interesul legii prin decizia nr. 2/2014.
Așa fiind, reclamantul este îndreptățit la dobânda legală aferentă sumelor stabilite prin hotărârile judecătorești mai sus menționate, în baza art. art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza I și art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, astfel cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii.
Nu s-ar putea reține caracterul neexigibil al creanței principale datorită eșalonării acesteia prin OUG nr. 71/2009, întrucât natura juridică a măsurilor dispuse prin OUG nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a acestora, fără a fi afectată scadența, astfel cum a reținut instanța supremă în decizia nr. 2/2014. Însăși soluția dată recursului în interesul legii, respectiv în sensul că pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale, are la bază faptul că eșalonarea nu a afectat scadența obligației principale, întrucât dobânda legală nu este datorată decât după scadență.
În cauză nu este vorba despre procedura de executare a titlurilor care au ca obiect drepturi salariale și nici despre constituționalitatea sau conformitatea cu CEDO a OUG nr. 71/2009, ci doar despre dobânda legală care este datorată inclusiv în condițiile eșalonării obligațiilor principale de plată a drepturilor salariale dispusă prin acest act normativ, deci de la un moment anterior celor la care plata eșalonată a fost făcută.
Actualizarea sumelor datorate de debitori în funcție de rata inflației urmărește menținerea puterii de cumpărare a monedei în care se face plata, în condițiile în care aceasta este supusă deprecierii de la data scadenței până la data plății. Dobânda legală, care se datorează cu titlu de despăgubire pentru neexecutarea la scadență a obligației, nu are nicio legătură cu actualizarea creanței în funcție de rata inflației, prin care se urmărește doar ca plata în viitor a unei sume datorate în trecut să se facă astfel încât banii să valoreze la data plății tot atât cât valorau și la data scadenței. În aceste condiții, nu se pune problema unei duble plăți sau duble despăgubiri, așa cum s-a invocat de către apelantul pârât.
4. Incidența prescripției extinctive, invocată prin cele 4 apeluri formulate în cauză, trebuie analizată în funcție de natura juridică a drepturilor deduse judecății.
Caracterul accesoriu al dobânzii legale se manifestă în raport cu obligația principală, care, în cazul sumelor de bani rezultând din hotărâri judecătorești, constă în plata acelor sume de bani.
Natura juridică a obligațiilor pe baza cărora au fost pronunțate acele hotărâri judecătorești nu mai prezintă relevanță cu ocazia executării lor, cu excepția aplicării prevederilor legale referitoare la caracterul executoriu al hotărârilor. Fiind vorba despre obligații decurgând din raporturi de muncă, hotărârile judecătorești pronunțate în primă instanță sunt executorii de la data pronunțării potrivit art. 274 C. Mc. (art. 289 anterior republicării) și art. 278 pc. 1 C. proc. civ. vechi, sub imperiul cărora au fost pronunțate.
În ceea ce privește însă executarea, de bună voie sau silită, natura juridică a obligațiilor pe baza cărora au fost pronunțate hotărârile judecătorești care constituie titluri executorii devine irelevantă, întrucât neexecutarea oricărei hotărâri judecătorești îmbracă forma ilicitului civil, angajând răspunderea civilă delictuală a debitorului sub forma dobânzilor legale. Acest aspect rezultă de altfel cu evidență din considerentele sus-citate ale deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/2014, pronunțată în procedura recursului în interesul legii.
În același sens, în cuprinsul deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 7/2015, pronunțată în procedura dezlegării unor chestiuni de drept, s-a reținut că „neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligațiilor de plată stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile constituie o faptă distinctă de cea constatată prin respectivul titlu executoriu, întrucât rezidă în încălcarea obligației de a se conforma dispozițiilor titlului executoriu și care nu trebuie confundată cu încălcarea obligației născute dintr-un act sau fapt juridic, deja sancționată prin hotărârea judecătorească irevocabilă care reprezintă titlu executoriu”.
În această situație, termenul general de prescripție extinctivă de 3 ani curge potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea, adică, raportat la datele speței, de la data pronunțării sentințelor în primă instanță, când acestea au devenit executorii, iar în privința drepturilor recunoscute exclusiv prin decizii pronunțate în recurs, de la data pronunțării acestora. Reclamantul nu ar putea pretinde că a cunoscut sau trebuia să cunoască identitatea debitorilor și conținutul obligațiilor acestora abia la o dată ulterioară.
Toate aceste hotărâri judecătorești au devenit executorii anterior datei de 11.06.2011 (3 ani înaintea formulării cererii de chemare în judecată), astfel încât nu există niciun temei pentru a considera că dreptul la acțiune s-ar fi prescris în privința dobânzii legale aferente perioadei începând cu 11.06.2011, așa cum a susținut apelantul M. Justiției.
Astfel, fiind vorba despre dobânzi legale, acestea se cuvin creditorului zi cu zi, caz în care este aplicabil art. 12 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia dreptul la acțiune cu privire la prestațiile succesive se stinge printr-o prescripție deosebită. Dobânda legală curge în fiecare zi, iar aferent fiecărei zile curge o prescripție diferită, corespunzătoare dobânzii pentru acea zi. În aceste condiții, cererea având ca obiect dobânda legală pentru fiecare zi din intervalul ultimilor 3 ani înaintea formulării cererii de chemare în judecată nu ar putea fi considerată ca fiind prescrisă.
5. În ceea ce privește dobânda legală aferentă perioadei anterioare datei de 11.06.2011, deci cu mai mult de 3 ani înaintea formulării cererii de chemare în judecată (începând de la datele la care fiecare hotărâre a devenit executorie), s-a pus problema întreruperii termenului de prescripție extinctivă, atât ca urmare a eșalonării plății prin OUG nr. 71/2009, cât și ca urmare a plăților voluntare parțiale făcute în temeiul acestui act normativ.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 7/2015, pronunțată în procedura dezlegării unor chestiuni de drept și obligatorie pentru instanțe potrivit art. 521 alin. 3 C. proc. civ., s-a stabilit că „plățile voluntare eșalonate în temeiul OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.”
În acest sens, instanța supremă a reținut că „natura juridică a măsurilor dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare ce decurge din chiar conținutul art. 1 alin. 2 al actului normativ, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept. Pe durata suspendării executării silite, indiferent cum operează aceasta (voluntar, judiciar sau legal), dobânda (legală sau convențională) curge, creanța fiind ab initio certă, lichidă și exigibilă”. „Nu există (…) o cauză de întrerupere a cursului termenului general de prescripție de 3 ani, în condițiile în care actele normative cu privire la plata eșalonată a sumelor de bani prevăzute în titlurile executorii nu cuprind dispoziții referitoare la plata dobânzii penalizatoare pentru neexecutarea titlurilor respective la scadență. Prin urmare, prin plata parțială a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile și prin emiterea actelor normative privind eșalonarea plății, debitorii nu au recunoscut și îndreptățirea creditorilor la plata daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale”.
Prin aceeași decizie, Înalta Curte de Casație de Justiție a reținut și că „recunoașterea expresă sau tacită de către debitori a dreptului creditorilor la plata daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare pentru neexecutarea titlurilor executorii prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu s-a realizat prin adoptarea acestui act normativ și, în atare situație, nu a operat prin reglementarea respectivă o întrerupere a dreptului de a cere plata acestor daune”.
În același sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura dezlegării unor chestiuni de drept prin decizia nr. 21/2015, stabilind că „dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii”.
Față de caracterul obligatoriu al deciziilor pronunțate în procedura dezlegării unor chestiuni de drept, potrivit art. 521 alin. 3 C. proc. civ., precum și față de argumentele expuse în motivarea acestora, cele esențiale fiind redate mai sus, curtea reține că nici eșalonarea plății, nici plățile parțiale efectuate conform eșalonării, nu au constituit acte de recunoaștere a obligației de a plăti dobânzi legale și astfel nu au întrerupt termenul de prescripție extinctivă în care se putea solicita dobânda legală.
Așa fiind, termenul de prescripție extinctivă de 3 ani nu s-a întrerupt pentru dobânda legală aferentă perioadei anterioare datei de 11.06.2011, în condițiile în care acțiunea având ca obiect dobânda legală a fost formulată la 11.06.2014.
În consecință, pentru pretențiile având ca obiect dobânda legală aferentă perioadei anterioare datei mai sus menționate, dreptul la acțiune s-a prescris ca urmare a împlinirii termenului de prescripție extinctivă de 3 ani, aspect sub care, în baza art. 480 alin. 2 C. proc. civ., cele două sentințe apelate vor fi schimbate în parte în sensul acordării dobânzii legale începând de la 11.06.2011, până la achitarea integrală a sumelor datorate în baza titlurilor executorii, iar nu începând de la data pronunțării acestora. Totodată, vor fi respinse restul pretențiilor ca prescrise și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de apelanții pârâții M. JUSTIȚIEI, cu sediul în municipiul București, ., sector 5, C. DE A. IAȘI și T. IAȘI, ambii cu sediul în municipiul Iași, .. 1A, județul Iași - împotriva sentinței civile nr.2792 din 10.11.2014 și apelul formulat de C. DE A. IAȘI și T. IAȘI, ambii cu sediul în municipiul Iași, .. 1A, județul Iași - împotriva sentinței civile nr.62 din 10.01.2015, ambele pronunțate de T. C.-Secția I civilă, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamantul C. L., cu domiciliul în G., ., județul G. (la sediul T. G.).
Schimbă în parte sentințele apelate în sensul acordării dobânzii legale începând de la 11.06.2011 până la achitarea integrală a sumelor prevăzute în titlurile executorii.
Respinge restul pretențiilor ca prescrise.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8.12.2015.
Președinte, Judecător,
M. S.-S. J. Z.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – C.B.
Red.dec.-jud.M.S.S./06.01.2016
6ex.
Emis 4 comunicări/07.01.2016
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 635/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 640/2015.... → |
|---|
