Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 446/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 446/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 446/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 446/CM
Ședința publică din 02 octombrie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă
PREȘEDINTE - G. L.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - M. D.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă S.-STANISICI J., cu domiciliul în C., .. 183, ., . civile nr. 361 din 19 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație decizie de concediere, în contradictoriu cu intimatul pârât S. ORĂȘENESC CERNAVODĂ, cu sediul în Cernavodă, .. 1A, județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care s-a evidențiat faptul că la dosar s-a depus de apelanta reclamantă S.-Stanisici J., o adresă prin care arată că a luat la cunoștință sub semnătură de primire de termenul acordat în prezentul litigiu, respectiv 02 octombrie 2015, ora 09:00 și dorește ca judecata să se facă în lipsa sa.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului, luând act că apelanta reclamantă S.-Stanisici J. a solicitat judecata și în lipsă.
CURTEA
Asupra cauzei civile de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr._, reclamanta Shanozo-Stanisici J.a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul S. Orășenesc Cernavodă, ca prin hotărâre judecătorească să dispună anularea dispoziției de încetare a contractului individual de muncă nr. 13/04.10.2012 și a convenției civile intervenite între părți.
În motivare s-a arătat că reclamanta a fost prejudiciată prin efectul convenției civile încheiată cu pârâtul S. Orășenesc Cernavodă, în sensul că nu mai poate beneficia de concedii medicale, deși este însărcinată.
S-a arătat că unitatea a emis o adeverință din care rezultă plata unei contribuții pentru concedii medicale de 0,85% și faptul că pentru luna august nu s-a plătit nimic, cu motivarea că nu se plătesc concedii medicale pentru contracte de prestări servicii.
Ilegalitatea convenției civile de prestări servicii a fost justificată prin aceea că a fost încheiată peste un contract de muncă aflat în desfășurare, la a cărui încetare reclamanta nu a consimțit, dar pe care a fost nevoită să o accepte sub presiunea conducerii spitalului; s-a pretins că la data încheierii convenției civile reclamanta se afla în concediu maternal, astfel că nu era posibilă nicio modificare a contractului său individual de muncă, că anterior lucra cu normă întreagă la S. municipal Medgidia, iar colaborarea inițială cu pârâtul a fost pe programul de screening cervical; ulterior, unitatea sanitară a semnat un contract cu un laborator privat, astfel că părțile au continuat colaborarea pe activitatea generală a spitalului, fără a se întocmi, însă, un act adițional în acest sens.
A mai arătat reclamanta că a fost de acord cu această modificare a contractului de muncă întrucât îi creștea salariul, în condițiile în care era plătită două ore pe postul ce urma a fi ocupat de titularul de drept, la acel moment medic rezident, și că, în realitate, convenția civilă încheiată cu pârâtul disimulează un veritabil raport de muncă, deoarece se află într-o relație de subordonare față de acesta, folosește baza materială a unității sanitare, i se decontează naveta și i se plătesc contribuțiile prevăzute de lege.
În drept s-au invocat art. 7 alin. 1 pct. 2.1 din Codul fiscal.
Pârâtul S. Orășenesc Cernavodă a solicitat prin întâmpinare respingerea contestației ca nefondată, iar în motivare a arătat că reclamanta a încheiat cu această unitate sanitară contractul individual de muncă nr. 13/04.10.2012, pentru "Programul Național de depistare precoce a cancerului de col uterin", în baza H.G. Nr. 1388/2010 privind aprobarea programelor naționale de sănătate pentru anii 2011-2012 și a O.M.S. nr.422/2013.
S-a subliniat că reclamanta nu este angajata Spitalului Orășenesc Cernavodă cu normă întreagă, că aceasta are norma de bază la S. Municipal Medgidia și că raporturile de muncă dintre părți s-au stabilit pentru un program de 3 ore/zi, în afara normei de bază, și au încetat la solicitarea expresă a reclamantei, în baza căreia a fost emisă decizia nr. 42/21.03.2014, care a fost semnată de titulara acțiunii fără obiecțiuni.
Referitor la plata concediilor medicale s-a arătat că reclamantei i-au fost plătite drepturile cuvenite potrivit contractului individual de muncă și că după încetarea acestuia plata s-a făcut de către S. Municipal Medgidia, unde avea funcția de bază, pentru că nu există un temei legal care să justifice o astfel de plată în temeiul unei convenții civile de prestări servicii.
În drepts-au invocat prevederile H.G.R. nr.1388/2010, O.M.S. nr. 422/2013, Anexa 5, art. 55 lit. b din Codul muncii.
Prin cererea depusă la filele nr.67 și urm. din dosarul de fond, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor materiale constând în salariile datorate de la 25.08.2014 până la 02.10.2015, când ar fi încetat, prin ajungere la termen, contractul individual de muncă nr.13 din 04.10.2012, la nivelul sumei stabilită prin actul adițional nr.2 (3.353 lei brut), dar prin raportare la o normă întreagă (6.706 lei brut).
Prin sentința civilă nr. 361/19.02.2015 Tribunalul C. a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că emiterea deciziei de încetare a raporturilor de muncă stabilite cu S. Orășenesc Cernavodă prin contractul individual de muncă nr.13/2012 a fost consecința solicitării reclamantei care, prin înscrisul olograf depus la fila 43 din dosarul de fond, a cerut unității încetarea activității prin acordul părților, începând cu data de 21.03.2014.
S-a avut în vedere că reclamanta nu și-a contestat calitatea de autor al acestui înscris, dar a susținut, prin concluziile scrise depuse la dosar, că este victima insistențelor conducerii spitalului, care a exercitat presiuni asupra sa pentru a fi de acord cu încetarea raporturilor de muncă și i-a promis că va continua colaborarea, dar sub altă formă de angajare, fără a-i aduce la cunoștință că va pierde anumite drepturi decurgând din calitatea de salariat.
Înlăturând apărările reclamantei, tribunalul a subliniat că aceasta nu și-a asumat în cuprinsul acțiunii formularea cererii de încetare a raporturilor de muncă și înaintarea acesteia către directorul unității sanitare pârâte și a arătat că, pe de altă parte, chiar dacă susține că au existat presiuni pentru a semna încetarea raporturilor de muncă, reclamanta putea și trebuia ca, la nevoie, să ceară sfatul unui specialist în domeniul dreptului, care să-i aducă la cunoștință consecințele încheierii unei convenții de prestări servicii sau căile legale de care poate uza pentru prezervarea drepturilor ce decurg din calitatea sa de salariat al pârâtului.
Referitor la convenția civilă de prestări servicii medicale nr. 28/21.03.2014 s-a reținut că verificarea apărărilor reclamantei, care a pretins că actul atacat disimulează un veritabil raport de muncă, cu scopul fraudării intereselor sale legitime, nu poate fi disociată de calitatea de salariat pe care aceasta a deținut-o anterior, sub aspectul competenței materiale impunându-se analizarea temeiniciei acestui capăt de cerere numai împreună cu cel care privește contestarea deciziei de încetare a contractului individual de muncă.
S-a subliniat că dreptul unității sanitare de a încheia convenții civile de prestări servicii medicale este recunoscut de art.49 alin. 4 din Legea nr. 95/2006 potrivit căruia, pentru realizarea atribuțiilor și activităților prevăzute în cadrul programelor naționale de sănătate, unitățile de specialitate prevăzute la alin.2 pot încheia contracte de prestări servicii cu medici, asistenți medicali și alte categorii de personal, după caz, precum și cu persoane juridice, potrivit dispozițiilor Codului civil, în condițiile stabilite prin Normele tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate.
Raportat la convenția civilă intervenită între părți s-a arătat că a fost încheiată pentru o perioadă determinată, respectiv 21.03.2014 și 31.12.2014, și pentru un timp de lucru de 3 ore/zi, în considerarea faptului că reclamanta avea norma de bază la S. Municipal Medgidia; s-a apreciat că existența unei intenții frauduloase a pârâtului la încheierea acesteia nu poate fi reținută câtă vreme acordul s-a întemeiat pe prevederile Ordinului Ministerului Sănătății nr.422/29.03.2013 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate publică pentru anii 2013 și 2014, care în Anexa 5, pct. IV.1 menționează "Programul național de depistare activă precoce a cancerului de col uterin", deci a urmărit realizarea obiectivelor trasate prin acest ordin.
Apărarea potrivit căreia directorul unității sanitare a fost deranjat de faptul că reclamanta a stat o perioadă mai mare în concediu de odihnă și a dorit să păstreze medicul anatomopatolog cu care a lucrat în acest interval, a fost înlăturată cu motivarea că măsura nu poate fi considerată ca având caracter discreționar întrucât conducătorul unității este îndreptățit să dispună orice măsură de ordin organizatoric ce vizează creșterea performanțelor în activitate și să gestioneze politica de personal în direcțiile pe care le consideră oportune pentru rentabilizarea activității.
La soluționarea cererii având ca obiect plata indemnizațiilor de concediu cuvenite reclamantei au fost avute în vedere prevederile art.2 și ale art.33 din OUG nr.58/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate și faptul că, așa cum rezultă și din conținutul juridic al convenției civile, activitatea reclamantei s-a desfășurat cu caracter de continuitate, la sediul angajatorului, cu respectarea normelor pe care acesta le-a impus și cu folosirea bazei sale materiale, deci poate fi calificată juridic ca fiind o activitate dependentă în sensul art.1 alin.1 pct. A din OUG nr.158/2005 și a art.7 pct.2.1 din Codul fiscal.
S-a avut în vedere și că, deși pârâtul a susținut că nu poate achita indemnizația de concediu medical în baza unei convenții civile, reclamanta a depus la dosar adeverința emisă de S. Orășenesc Cernavodă sub nr. 1393/08.09.2014, în conținutul căreia s-a consemnat că „unitatea a plătit contribuțiile sociale obligatorii convențiilor civile, iar angajatorul a plătit 0,85% contribuția pentru concedii medicale” și că înscrisul a fost eliberat pentru a servi „la depunerea și plata concediului medical”.
Cererea de acordare a daunelor materiale constând în plata salariilor datorate începând cu data de 25.08.2014 și până la 02.10.2015, când ar fi încetat prin ajungere la termen contractul individual de muncă nr.13/04.10.2012, calculate la nivelul stabilit prin actul adițional nr.2 (3.353 lei brut), dar prin raportare la o normă întreagă (6.706 lei brut), a fost respinsă cu motivarea că în cauză nu poate fi reținută incidența prevederilor art.166 alin.4 din Codul muncii, potrivit cărora neplata salariului constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat, de natură a antrena răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează, întrucât în perioada de referință, ulterioară datei de 25.08.2014, reclamanta nu a prestat activități în folosul angajatorului S. Orășenesc Cernavodă în baza unui contract individual de muncă, deci nu este îndreptățită să pretindă pe acest temei juridic drepturi salariale sau alte prestații subsecvente din partea acestuia, strâns legate de calitatea de salariat, cum ar fi c/valoarea orelor suplimentare efectuate peste norma de muncă sau în zilele de repaos săptămânal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S. Stanisici J. și a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut apelanta că acțiunea pe care a dedus-o judecății la instanța de fond a avut ca obiect drepturile bănești reprezentate de contravaloarea concediilor medicale neplătite, iar susținerile care au vizat legalitatea încheierii, respectiv a finalizării contractului individual de muncă nr.13/04.10.2012 și a convenției civile nr.28/21.03.2014 au avut drept scop doar demonstrarea faptului că, în raporturile cu angajații săi, intimatul pârât încalcă în mod repetat legea, cu consecințe păgubitoare asupra drepturilor materiale cuvenite acestora.
S-a mai subliniat că cererea ulterioară, de acordare a salariilor corespunzătoare unei norme întregi de muncă, a fost consecința refuzului pârâtului de a-i achita contravaloarea concediilor medicale, refuz exprimat prin întâmpinare, și a fost justificată de faptul că acceptase să fie plătită cu o jumătate de normă pentru o activitate care altei persoane i-a fost plătită cu salariul corespunzător pentru o normă întreagă.
A fost contestată și apărarea potrivit căreia convenția civilă a fost încheiată pentru realizarea obiectivelor trasate prin Ordinul Ministerului Sănătății, respectiv pentru „Programul național de depistare activă precoce a cancerului de col uterin”, însușită în considerentele instanței de fond, și s-a arătat că din buletinul histopatologic pe care apelanta reclamantă l-a eliberat la 24.03.2014, deci după data încheierii convenției civile, rezultă că activitatea acesteia a privit activitatea generală a spitalului, respectiv piese operatorii, citologii, necropsii.
A mai subliniat apelanta că, potrivit informațiilor primite de la Casa de Asigurări de Sănătate C., angajatorul nu trebuia să rețină indemnizația de concediu în cazul convenției civile, iar reclamanta trebuia să se adreseze ANAF, deoarece plata contribuției de 0,85% s-a făcut într-un cont greșit.
S-a pretins, totodată, că în condițiile în care convenția civilă încheiată în continuarea contractului de muncă reprezintă, de fapt, tot un raport de muncă potrivit art.7 pct.2.1 din Codul fiscal, iar apelantei i-a fost reținută contribuția de concedii medicale de 0,85%, intimatul pârât este obligat la plata concediilor medicale, respectiv 10 zile de concediu medical având codul de indemnizație 1, 88 de zile concediu medical cu cod de indemnizație 15 și 126 zile de concediu medical având cod de indemnizație 8.
Intimatul S. Orășenesc Cernavodă a solicitat prin întâmpinare respingerea apelului ca nefondat și a susținut, în esență, că atâta vreme cât contractul individual de muncă intervenit între părți încetase din 21.03.2014, iar apelanta reclamantă lucra în baza unei convenții de prestări servicii, angajatorul nu avea temei pentru a plăti contravaloarea concediilor medicale pretinsă în acțiune.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport cu criticile formulate, Curtea a constatat că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
OUG nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate stabilește dreptul la concedii medicale și la indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, condițiile pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia de aceste drepturi și reglementează modalitatea de constituire a fondurilor necesare și de plată a acestor drepturi.
Potrivit art.1 alin.1 lit. A din această reglementare, o primă categorie de „asigurați” sunt cei care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu, precum și orice alte activități dependente.
Activitatea dependentă este definită de dispozițiile art.7 alin.1 pct.2 din Codul fiscal ca fiind „orice activitate desfășurată de o persoană fizică într-o relație de angajare”, iar categoria veniturilor din activități dependente este identificată de prevederile art. 67 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin HG nr.44/2004, conform cărora veniturile de natură salarială prevăzute la art.55 din Codul fiscal sunt venituri din activități dependente, dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:
- părțile care intră în relația de muncă, denumite în continuare angajator și angajat, stabilesc de la început: felul activității, timpul de lucru și locul desfășurării activității;
- partea care utilizează forța de muncă pune la dispoziția celeilalte părți mijloacele de muncă, cum ar fi: spații cu înzestrare corespunzătoare, îmbrăcăminte specială, unelte de muncă și altele asemenea;
- persoana care activează contribuie numai cu prestația fizică sau cu capacitatea ei intelectuală, nu și cu capitalul propriu;
- plătitorul de venituri de natură salarială suportă cheltuielile de deplasare în interesul serviciului ale angajatului, cum ar fi indemnizația de delegare-detașare în țară și în străinătate, și alte cheltuieli de această natură, precum și indemnizația de concediu de odihnă și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă suportate de angajator potrivit legii;
- persoana care activează lucrează sub autoritatea unei alte persoane și este obligată să respecte condițiile impuse de aceasta, conform legii.
În cauză, raportul juridic invocat de apelanta reclamantă drept temei al pretenției sale de plată a contravalorii indemnizației de asigurări sociale de sănătate a fost stabilit prin convenția civilă încheiată de părți la 21.03.2014, prin care beneficiarul serviciilor medicale prestate, respectiv intimata pârâtă, și-a asumat obligația remunerării prestatorului pentru rezultatul muncii sale, pe aceea de a crea condiții de desfășurare a activității cu respectarea normelor de protecție a muncii și obligația reținerii și virării contribuțiilor prevăzute de lege pentru natura venitului realizat de prestator.
Conform susținerilor intimatei pârâte - care nu pot fi în mod întemeiat înlăturate doar pe baza apărării din apel, potrivit căreia serviciile oferite de apelantă au vizat întreaga activitate a spitalului, nu doar activitățile impuse de derularea Programului Național de depistare precoce a cancerului de col uterin, pentru că aceasta nu poate fi în mod neechivoc reținută doar pe baza unui singur buletin de analiză anatomo-patologică eliberat după 3 zile de la data încheierii convenției, dar care fusese recoltat cu mult înainte de această dată – convenția civilă a fost încheiată în condițiile art. 52 din Legea nr.95/2006, care în alin.4 prevede că, pentru realizarea atribuțiilor și activităților prevăzute în cadrul programelor naționale de sănătate, unitățile de specialitate prevăzute la alin.2 pot încheia contracte de prestări de servicii cu medici, asistenți medicali și alte categorii de personal, după caz, precum și cu persoane juridice, potrivit dispozițiilor Legii nr.287/2009 privind Codul civil republicată, cu modificările ulterioare, și în condițiile stabilite prin Normele tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate, iar în alin.5 stabilește expres natura civilă a contractelor de prestări servicii/convenții civile încheiate în condițiile alin.4.
Coroborarea tuturor argumentelor expuse conduce la concluzia că, raportat la natura raportului juridic stabilit de părți prin convenția din 21.03.2014, veniturile realizate de apelanta reclamantă în temeiul acestei convenții nu intră sub incidența prevederilor art.55 din Codul fiscal, deci nu reprezintă venituri din activitate dependentă, realizate din activitățile prevăzute expres la pct.68 lit. a-t din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr.44/2004, iar ca urmare a neîndeplinirii condiției desfășurării unei activități dependente, aceasta nu poate invoca în mod întemeiat, în raporturile cu intimata pârâtă, existența dreptului reglementat de art.1 alin.1 lit. A din OUG nr.158/2005, întrucât prevederile acestei reglementări trebuie corelate cu cele ale Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care definesc în mod expres natura civilă a convențiilor sau contractelor de prestări servicii intervenite între medici și unitățile specializate, în realizarea activităților implicate de programele naționale de sănătate, ori prestatorul de servicii nu beneficiază de drepturile conferite salariatului prin contractul individual de muncă.
Deși susținerile referitoare la legalitatea încetării contractului de muncă nr.13/04.10.2012 și a încheierii convenției civile din 21.03.2014, precum și la obligația intimatei pârâte de achita contravaloarea salariului ce i s-ar fi cuvenit apelantei reclamante pe întreaga perioadă de derulare a raportului de muncă, astfel cum a fost determinată prin contract, la nivelul valorii stabilită prin actul adițional nr.2, dar prin raportare la o normă întreagă, nu au fost reiterate ca și critici exprese în considerentele apelului, Curtea le-a analizat și a constatat corectă aprecierea instanței de fond, care a constatat lipsa lor de temeinicie.
Astfel, realizarea acordului de voință al părților asupra încetării contractului individual de muncă nr.13/04.10.2012 în temeiul art.55 lit. b din Codul muncii, prin înaintarea ofertei de către salariată și acceptarea ei de către angajator, rezultă în mod cert din cererea olografă aflată la fila 43 din dosarul de fond, prin care reclamanta a solicitat managerului unității sanitare să aprobe „încetarea activității, cu acordul părților, începând cu data de 21.03.2014”.
În absența unor probe contrare, existența acestei forme scrise a acordului salariatului la încetarea raportului de muncă, care nu este impusă de lege, dovedește în mod neîndoielnic faptul că reclamanta și-a exprimat în mod liber consimțământul la încetare, astfel că îndeplinirea cerințelor imperative prevăzute de art.55 lit. b din Codul muncii a fost corect reținută.
Aceeași constatare se impune și în referire la legalitatea convenției civile din 21.03.2014, corect raportată de instanța de fond la legalitatea deciziei de încetare a raporturilor de muncă dintre părți pentru că, așa cum s-a arătat în considerentele anterioare, perfectarea ei își află temeiul în dispozițiile art.52 din Legea nr.95/2006 și ale OMS nr.422/2013 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate publică, iar existența intenției frauduloase a angajatorului, respectiv impunerea unor raporturi contractuale cu consecințe păgubitoare asupra drepturilor materiale și de asigurări sociale ce se cuveneau reclamantei, nu a fost demonstrată probator, cu atât mai mult cu cât nu s-a infirmat încetarea contractului de muncă în condițiile art.55 lit. b din Codul muncii.
Nefondată este și pretenția de acordare a drepturilor salariale care s-ar fi cuvenit apelantei reclamante conform contractului individual de muncă, începând cu 25.08.2014 și până la 02.10.2015, pentru că în intervalul de timp anterior indicat între părți nu au existat raporturi de muncă, iar în lipsa acestora intimata pârâtă nu are calitatea de debitor al obligației de plată a drepturilor salariale astfel pretinse, întrucât salariul reprezintă contraprestația angajatorului în raport cu munca prestată de angajat în baza unor raporturi de muncă.
Pentru motivele arătate, care justifică legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, în temeiul art.480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă S.-STANISICI J., cu domiciliul în C., .. 183, ., . civile nr. 361 din 19 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. ORĂȘENESC CERNAVODĂ, cu sediul în Cernavodă, .. 1A, județul C., ca neîntemeiat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 02 octombrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
G. L. I. B.
GREFIER
M. D.
Red.hot.jud.fond A.N.
Tehnored.dec.jud.apel I.B./02.11.2015/4 exp.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 437/2015.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 338/2015. Curtea... → |
|---|
