Pretentii. Decizia nr. 579/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 579/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 579/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.579/CM
Ședința publică din 10 Noiembrie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul formulat de apelanta reclamantă U. A. TERITORIALĂ MURIGHIOL PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna Murighiol, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 368 din 4 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă L. V., domiciliată în Tulcea, ., ., ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 155 și urm. cod pr.civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar părțile au solicitat
După referatul grefierului de ședință.
Instanța socotindu-se lămurită asupra cauzei și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului de față.
CURTEA :
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Prin cererea formulată la data de 12 noiembrie 2014 și înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr._, reclamanta U.A.T. . obligarea pârâtei L. V. la plata sumei de 3917 lei, reprezentând prejudiciul cauzat în perioada anilor 2007-2010, compus astfel: pentru anul 2007- 1814 lei reprezentând penalități majorări și dobânzi în sarcina angajatului și angajatorului la contribuții sociale (CAS, CASS, ȘOMAJ, etc.) stabilite la sumele de bani achitate cu titlu de drepturi speciale conform Contractului Colectiv de muncă valabil pe anul 2007, pentru anul 2008 - 772 lei reprezentând penalități majorări și dobânzi în sarcina angajatului și angajatorului la contribuții sociale (CAS, CASS, ȘOMAJ, etc.) stabilite la sumele de bani achitate cu titlu de drepturi speciale conform Contractului Colectiv de munca valabil pe anul 2008 și pentru anul 2009- 1331 lei reprezentând penalități majorări și dobânzi în sarcina angajatului și angajatorului la contribuții sociale (CAS, CASS, ȘOMAJ, etc.) stabilite la sumele de bani achitate cu titlu de drepturi speciale conform Contractului Colectiv de munca valabil pe anul 2009, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
S-a susținut că în perioada anilor 2007-2009, pârâta a beneficiat și a încasat conform contractelor colective de muncă valabile pe anii 2007-2009, drepturi speciale la care UAT . reținut contribuțiile CAS, CASS, șomaj și celelalte contribuții aferente la bugetul de stat apreciind că aceste drepturi nu fac parte din categoria drepturilor salariale.
S-a arătat că în urma controlului de audit extern efectuat de Camera de Conturi Tulcea prin deciziile emise s-a constatat că aceste drepturi speciale fac parte din categoria drepturilor de natura salarială, că nu trebuiesc impozitate conform Codului fiscal și că la ele urmează ca UAT . toate contribuțiile la acestea către bugetul de stat, plus penalități de întârziere majorări, dobânzi și beneficiu nerealizat până la recuperarea acestora, în acest sens Camera de Conturi Tulcea stabilind masuri de recuperare a prejudiciului creat prin deciziile emise.
S-a precizat că UAT . aceste decizii ale Camerei de Conturi Tulcea, însă contestațiile au fost respinse de instanțele de judecată ca fiind nefondate.
S-a învederat că ordonatorul principal de credite al UAT . de îndeplinire a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi Tulcea prin deciziile emise și rezultatul contestațiilor formulate, a emis Dispoziția nr. 88/06.05.2014 pentru efectuarea unui audit intern având ca obiective stabilirea întinderii prejudiciului/pierderea efectivă și beneficiul nerealizat creat prin plata unor accesorii, aferent avantajelor acordate angajaților sub formă de drepturi speciale pentru fiecare salariat (funcționari publici și personal contractual, pe anii 2007-2010), recuperarea prejudiciului produs și recuperarea efectivă a acestui prejudiciu în condițiile legii și actualizarea prejudiciului cu valoarea prejudiciului nerealizat până la recuperarea integrala.
Se precizat că prin raportul de audit intern nr. 2803/20.05.2014 înregistrat la Primăria Comunei Murighiol sub nr. 3345/16.06.2010 s-a stabilit în sarcina pârâtei un prejudiciu în sumă totală de 3917 lei.
Se susținut că UAT . către bugetul de stat contravaloarea contribuțiilor sociale (CAS, CASS, ȘOMAJ, etc.) stabilite la sumele de bani acordate angajatului sub formă de drepturi speciale pe anii 2007-2010 mai puțin penalități, majorări de întârziere și dobânzi care cad în sarcina angajatului și angajatorului.
Prin raportul de audit intern s-a stabilit întinderea prejudiciului, persoanele de la care trebuie recuperat.
După stabilirea întinderii prejudiciului UAT . cu art. 270 alin. 3 din Codul Muncii a comunicat pârâtei întinderea prejudiciului și recuperarea acestuia prin acord, însă pârâta a refuzat să dea curs acestei propuneri.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 270 din Codul Muncii raportat la art. 1073-1074 din Vechiul cod civil (art. 1350, 1506 și următoarele din Noul Cod civil).
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând în esență că drepturile achitate de reclamantă în anii 2008 și 2009 constatate de Curtea de Conturi, au fost exonerate de la plată conform art. 1 și 2 din Legea nr. 84/2012 și art. 2 alin.1) și art. 3 alin.1) din Legea nr. 124/2014.
Prin sentința civilă nr. 368 din 4 martie 2015, Tribunalul Tulcea a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca fiind prescrisă.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Față de excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a reținut că pârâta are calitatea de fost salariat al Unității A. Teritoriale . cu care a avut încheiat contract individual de muncă.
Aceasta a beneficiat în anii 2007, 2008 și 2009 de drepturi speciale conform contractului colectiv de muncă, la care reclamanta nu a reținut contribuțiile C.A.S., C.A.S.S., șomaj și celelalte contribuii aferente la bugetul de stat.
Urmare misiunii de audit efectuate în perioada 03 octombrie – 11 noiembrie 2011, s-a constatat de către Camera de Conturi Tulcea că U. A. Teritorială . nu a stabilit, reținut, înregistrat și plătit contribuțiile datorate bugetului consolidat, aferente drepturilor speciale plătite în baza contractelor colective de muncă.
Prin decizia nr. 32/2013, Camera de Conturi Tulcea a hotărât aplicarea unor măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora.
Potrivit art. 254 alin. 1 din Codul muncii: „Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.”
Art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii prevede însă că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în răspunderea patrimonială a salariaților față de angajator.
Or, având în vedere că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3917 lei reprezentând prejudiciu cauzat în perioada 2007-2009, însă cererea de chemare în judecată a formulat-o abia la data de 12 noiembrie 2014, instanța, având în vedere prevederile legale de mai sus, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta U. A. Teritorială . a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele:
Având în vedere că s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3917 lei reprezentând prejudiciu creat în perioada 2007 – 2009, iar cererea de chemare în judecată s-a formulat la data de 12.11.2014, instanța a admis excepția dreptului material la acțiune și a respins cererea ca prescrisă.
Apreciază că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă nu este întemeiată, întrucât suma de 3917 lei solicitată reprezintă penalități, majorări și dobânzi neachitate, calculate pentru plata cu întârziere a contribuțiilor sociale, respectiv CAA, CASS, Șomaj, etc., având natura juridică a unor drepturi accesorii. Însă, din raportul de inspecție fiscal nr. F-TL-516 din 19.12.2012 și prin Decizia de impunere nr. F.TL.541 din 19.12.2012 au fost stabilite cu exactitate contribuțiile datorate de angajator și angajați față de bugetul consolidat al statului aferente acestora, în sumă totală de 330.117 lei, din care: 109.388 lei contribuții angajator, 65.794 lei contribuții angajat și 154.935 lei accesorii. Rezultă deci, că data de la care a început să curgă termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 este data de 19.12.2012 care reprezintă data nașterii dreptului la acțiune, atât pentru drepturile principale (contribuții sociale), cât și pentru drepturile accesorii (penalități, majorări, dobânzi), astfel că termenul de prescripție al dreptului la acțiune nu s-a îndeplinit.
Prin Decizia nr. 32/27.05.2013 Camera de Conturi Tulcea prin auditul extern efectuat la stabilirea prejudiciului a ținut cont de raportul de inspecție fiscală din 19.12.2012 întocmit de D.G.F.P. Tulcea, la care prin măsurile dispuse și termenul de împlinire a stabilit că unitatea controlată să calculeze întinderea prejudiciului, persoanele vinovate și calcularea dobânzii la venitul nerealizat. Ținând cont de aceste măsuri, U.A.T. Murighiol prin raportul de audit intern nr. 2803/20.05.2014 a calculat întinderea prejudiciului și persoanele de la care trebuie recuperate. Apreciază că în opinia lor dreptul material la acțiune s-a năsut la data de 20.05.2014, cânt UAT Murighiol a cunoscut întinderea exactă a prejudiciului și persoanele de la care urmează să fie recuperate sau data de 19.12.2012, când D.G.F.P. Tulcea a calculat că la aceste drepturi speciale acordate să fie plătite contribuții sociale către bugetul de stat plus accesorii.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Apelul este nefondat.
Obiectul cererii de față îl reprezintă recuperarea sumelor reprezentând contribuții CAS, CASS și șomaj pe care unitatea nu le-a virat la bugetul de stat în perioada în care a acordat reclamantei drepturi salariale speciale, conform contractului colectiv de muncă, în perioada 2007-2009.
În motivarea cererii, reclamanta s-a raportat la dispozițiile art. 256 codul muncii care dispun că „(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.”
În soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune, instanța de fond s-a raportat la dispozițiile art.268 alin.1 litera c, din același cod care prevăd următoarele:
„(1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;”
În cazul de față, data nașterii dreptului la acțiune este considerată data la care trebuiau achitate aceste contribuții deoarece la acea dată s-au achitat și drepturile salariale la care trebuiau calculate sumele pretinse.
În mod corect s-a soluționat această excepție prin raportare la perioada 2007-2009 și nicidecum la data de 19.12.2012 la care s-a întocmit raportul de inspecție fiscală sau 20.05.2014 când s-a întocmit raportul de audit intern deoarece nu se pune problema unui calcul incorect al contribuțiilor și care a fost finalizat în 2012, ci chiar a stabilirii acestei obligații pe care însăși unitatea a omis să și-o îndeplinească la acea dată.
Potrivit art. 2503 Cod civil “Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.”
In raport de toate aceste dispoziții legale, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza în mod legal și temeinic, astfel că în bază art. 480 Cod procedură civilă va respinge că nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 368/2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă U. A. TERITORIALĂ MURIGHIOL PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna Murighiol, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 368 din 4 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă L. V., domiciliată în Tulcea, ., ., ., județul Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: Șt.R.
Red.dec.Jud.M.B.
25.11.2015 – 4 ex.
Emis 2 .
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 528/2015. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 577/2015.... → |
|---|
