Anulare act. Decizia nr. 670/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 670/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 203/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 670
Ședința publică de la 03 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător C. S.
Judecător G. I.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul I. Ș. C. împotriva sentinței civile nr. 5653/18.09.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. P. C. (G. Zăcăminte Brădești), G. P. Stoina (PSV Company S.A.) prin ROVIGO SPRL și CII V. M., S. P. (OMV P. S.A.), S. de P. Stoina.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul I. Ș. C. și consilier juridic M. M. pentru intimata S. P. (OMV P. S.A.) lipsind intimații S. P. C. (G. Zăcăminte Brădești), G. P. Stoina (PSV Company S.A.) prin ROVIGO SPRL și CII V. M., S. de P. Stoina.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Contestatorul I. Ș. C. a depus o precizare ce vizează decizia atacată și hotărâri judecătorești pronunțate în cauze avute în contradictoriu cu pârâta.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra contestației în anulare de față.
Contestatorul I. Ș. C. a invocat dispozițiile prevăzute de art. 317 și art. 318 Cod procedură civilă, atât eroarea materială cât și omisiunea instanței de a se pronunța asupra unor motive de recurs.
S-a susținut că motivele 5,6 și 9 de recurs nu au fost menționate în considerentele deciziei și instanța nu le-a cercetat.
S-a precizat că din eroare, instanța de recurs a reținut că nu s-ar fi motivat modul în care instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
De asemenea, instanța s-a pronunțat în legătură cu un înscris care nu există la dosarul cauzei, de care nu are cunoștință și pe care nu a fost indicat pentru anulare în cererea introductivă.
A mai arătat că persoana care a fost angajată pe postul său după concediere există în unitate și-l ocupă în continuare.
A solicitat admiterea contestației în anulare, casarea deciziei contestate și fixarea unui termen în vederea rejudecării recursului. În susținere a depus concluzii scrise.
Consilier juridic M. M., pentru intimata S. P. (OMV P. S.A.), a pus concluzii de respingere a contestației în anulare, pentru motivele arătate prin întâmpinare.
A susținut că prin motive contestatorul nu a invocat nicio neregularitate procedurală în sensul dispozițiilor art. 317 Cod procedură civilă, iar instanța de recurs a răsouns tuturoe argumentelor invocate de contestator în susținerea motivelor de recurs.
Referitor la criticile privind sentința instanței de fond apreciază că este inadmisibilă contestația în anulare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin sentința civilă nr. 5653 din 18 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/63/2011, s-a admis excepția invocată de pârâta . privind lipsa capacității de folosință a pârâtei S. P. C. și, în consecință, s-a respins acțiunea față de aceasta din urmă.
S-au respins celelalte excepții invocate de pârâte .
S-a respins acțiunea precizată formulată de reclamant I. Ș. C. în contradictoriu cu pârâtele, G. P. STOINA (PSV COMPANY S.A.) prin ROVIGO SPRL ȘI CII V. M., S. P. (OMV P. S.A.), S. DE P. STOINA, prin care s-a solicitat anularea tuturor actelor subsecvente emiterii deciziei 873/12.03.1997 prin care a fost anulat contractul de muncă al reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I. Ș. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În primul motiv de recurs s-a susținut că instanța de fond nu a ținut seama de interesul reclamantului în anularea înscrisurilor solicitate, ce au fost folosite în multe litigii în care au fost respinse acțiunile formulate de reclamant, acesta urmărind să solicite ulterior revizuirea acestor hotărâri judecătorești, în cazul în care vor fi declarate false aceste înscrisuri.
În cel de al doilea motiv de recurs reclamantul a susținut că instanța de fond s-a pronunțat în legătură cu unele înscrisuri, care nu au fost depuse la dosar(nr.601/1999, nr.1022/1999, nr.931/1999), susținând că acestea privesc modificarea organigramelor prin transferarea unor posturi între societățile chemate în judecată, luându-se în mod greșit act de către instanță, prin încheierea de ședință din 11 septembrie 2013, că aceste înscrisuri sunt deja depuse la dosarul cauzei, din cele 12 înscrisuri nominalizate prin cererea introductivă și precizări, fiind depuse doar șase, fără ca instanța să insiste a se depune și celelalte înscrisuri.
Cea de a treia critică din recurs vizează faptul că instanța s-a pronunțat în legătură cu înscrisul nr.1022/1999, care nu exista la dosarul cauzei, nefiind indicat prin cererea formulată de reclamant, aspect ce dovedește faptul că instanța nu a consultat înscrisurile invocate.
În privința reținerii caracterului de acte administrative ce nu au ca efect nașterea, modificarea sau stingerea unor drepturi și obligații, recurentul a susținut că înscrisurile invocate au avut astfel de consecințe, în sensul că au avut o existență de sine stătătoare și au produs efecte juridice până în urmă cu un an, când s-a constatat prin sentințe penale definitive că reprezentanții societăților pârâte nu l-au integrat în postul deținut anterior, refuzând în mod repetat să pună în executare decizia de reintegrare a Curții de Apel Pitești.
S-a invocat producerea prin înscrisurile contestate, a unor efecte juridice, în defavoarea reclamantului, precum și încălcarea principiului”rezoluto iure dantis, rezolvitur ius accpientis”, în sensul că dacă actul inițial a fost anulat, actele subsecvente acestuia sunt nule de drept.
Ultimele critici din recurs, vizează omisiunea instanței de a se pronunța în legătură cu modificările din carnetul de muncă de la pozițiile nr.53,54,55 și 56 și în privința încălcării dispozițiilor art.261 alin.1 Cod pr.civ., arătând că în cuprinsul hotărârii nu sunt expuse argumentele juridice care au condus la respingerea acțiunii, sentința fiind lovită de nulitate absolută.
Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5,7 și 9 Cod pr.civ., coroborate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod pr.civ.
Curtea de Apel C. – Secția I Civilă prin decizia civilă nr. 9684 din 09.12.2013 a respins recursul ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Obiectul acțiunii formulată de reclamant l-a reprezentat anularea următoarelor înscrisuri: decizia nr.874/12.03.1997, privind organizarea unui concurs pentru ocuparea postului de consilier juridic; adresa nr.867/26.02.1999 emisă de S. P. C., trimisă GPS Stoina pentru reintegrarea reclamantului; adresa nr.601 emisă de S. de P. Stoina cu privire la persoanele care urmau să fie transferate la această unitate; adresa nr.931/4.03.1999, emisă de S. P. C., prin care i s-a adus la cunoștință reclamantului că urmează a fi transferat la GPS Stoina; adresa nr.1223/1.04.1999, emisă de S. P. C., privind soluționarea cererii de reintegrare; adresa nr.1564/29.04.1999, emisă de S. P. C., prin care i s-a comunicat reclamantului că a fost reintegrat la GPS Stoina unde urmează se prezinte în vederea reintegrării; adresa nr.2206/P/23.04.1999, emisă de S. P. trimisă către GPS Stoina pentru reintegrarea reclamantului pe post; adresa nr.1138/7.05.1999, emisă de G. Petro-Service Stoina prin care intimata a arătat în întâmpinare că i s-a adus la cunoștință reclamantului faptul că a fost reintegrat pe post; adresa nr.3491/15.09.1999, emisă de S. P. C., prin care i s-a adus la cunoștință reclamantului că a fost reintegrat; adresa nr._/16.11.1999, emisă de G. Petro-Service Stoina, prin care intimata a arătat în întâmpinare că se confirmă de către emitent faptul preluării postului de jurist de la S. Stoina; adresa nr.3084/17.11.1999, emisă de G. Petro-Service Stoina, prin care intimata a arătat în întâmpinare că se comunică reclamantului faptul că a pierdut calitatea de salariat întrucât nu s-a prezentat să preia postul și adresa nr.1022/18.04.2000, emisă de G. Petro-Service Stoina prin care intimata a arătat în întâmpinare că reprezintă răspunsul acestei unității în dosarul nr.4391/2000 al Judecătoriei C., prin care confirmă preluarea postului de consilier juridic de la S. Stoina.
Prin aceeași acțiune reclamantul a solicitat și anularea mențiunilor din carnetul de muncă de la pozițiile 53-56 privind anularea contractului individual de muncă, reintegrarea și transferul la G. Petro- Service Stoina.
Examinând cu prioritate, în temeiul art.137 Cod pr.civ., motivul de recurs, în care se invocă incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.5 Cod pr.civ., s-a constatat că recurentul nu a indicat acte îndeplinite cu neobservarea formelor legale, neputându-se reține această critică din recurs.
În privința justificării interesului în promovarea cererii de chemare în judecată, s-a constatat că instanța de fond nu a reținut ca fiind lipsită de interes acțiunea promovată de reclamant.
În promovarea acțiunii, reclamantul a indicat numărul și data emiterii înscrisurilor a căror anulare a solicitat-o, fără a depune la dosar astfel de înscrisuri, situație în care majoritatea înscrisurilor au fost depuse de către unitatea intimată în ședința publică din 2 iulie 2012( filele 88-112, dosar fond). Intimata a justificat imposibilitatea identificării celorlalte înscrisuri în arhivă, astfel că, în mod corect instanța de fond a procedat la analizarea înscrisurilor, în raport de conținutul celor depuse și de apărările invocate de intimată și necontestate de reclamant, raportat la considerentele hotărârilor judecătorești depuse în dosarul de fond.
Au fost considerate nefondate criticile din recurs în care se critică sentința sub aspectul caracterului de act intern al adreselor emise de intimată și sub aspectul producerii unor efecte juridice de înscrisurile a căror anulare este cerută, critici evidențiate la punctele 2-7 din recurs, în contextul în care prin decizia nr.873/12.03.1997, emisă de P. SA, s-a dispus anularea contractului individual de muncă al reclamantului, însă prin decizia nr.220/R/21.01.1999 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr.4654/1998, instanța de judecată a dispus reintegrarea și plata drepturilor prevăzute de art.136 din Legea nr.10/1972(Codul muncii vechi).
S-a arătat că înscrisurile a căror anulare o solicită reclamantul prin acțiunea precizată reprezintă acte cu caracter administrativ de informare între unitățile intimate și reclamant, vizând în realitate modalitatea de punere în executare a hotărârii judecătorești de reintegrare, în privința cărora reclamantul nu a făcut dovada existenței unui motiv de nulitate.
Împrejurarea că aceste înscrisuri au fost depuse în dosarele în care s-au soluționat litigiile derulate între părți, litigii finalizate prin hotărâri judecătorești a căror soluție a fost nefavorabilă reclamantului, nu justifică existența vreunui motiv de nulitate a acestor înscrisuri.
A fost considerat nefondat motivul de recurs în care se invocă încălcarea principiului de drept ”resoluto iure dantis, resolvitur ius accpientis”, având în vedere că înscrisurile invocate de reclamant sunt acte unilaterale, cu caracter individual emise de emitent în vederea executării unei hotărâri judecătorești, nepunându-se problema incidenței acestui principiu, fiind înscrisuri au caracter administrativ, emise în scopul de informare, în privința cărora nu s-a făcut dovada existenței vreunui motiv de nulitate.
Examinând considerentele sentinței de fond s-a constatat că instanța s-a pronunțat și în privința capătului de cerere privind anularea mențiunilor din carnetul de muncă de la pozițiile 53,54,55 și 56, fiind evident faptul că nu s-a făcut dovada vreunui motiv de nulitate a acestor mențiuni, în raport de data consemnării acestora în carnetul de muncă, raportată la înscrisurile deținute de intimată. De altfel, reclamantul a mai solicitat și anterior anularea acestor mențiuni din carnetul de muncă, litigii finalizate prin hotărârile judecătorești depuse în dosarul de fond, prin care s-a respins o astfel de cerere, pentru autoritate de lucru judecat, conform sentinței civile nr.116/2003 a Tribunalului D.,(pag.2) rămasă definitivă și irevocabilă.
S-a concluzionat că pronunțarea sentinței de fond, s-a realizat în raport de situația de fapt și de drept expusă în considerentele hotărârii, fiind respectate prevederile art.261 alin.1 Cod pr.civ., invocate în recurs.
La data de 03.02.2014 I. Ș. C. a formulat contestație în anulare împotriva acestei hotărâri, invocând dispozițiile art. 317, 318 cod procedură civilă.
În motivarea contestației s-a arătat că între părți s-au purtat mai multe litigii, fiind făcut un scurt istoric al acestora, s-a arătat care au fost cele 10 motive distincte de recurs formulate de recurent împotriva sentinței de fond, și s-a susținut că instanța de recurs nu a răspuns criticilor formulate.
Contestatorul a susținut că instanța nici nu a reprodus conținutul criticilor, că a reținut greșit că îi revenea sarcina de a depune la dosar unele înscrisuri, că s-a pronunțat asupra unor înscrisuri, deși nu a luat cunoștință de ele, că unele înscrisuri sunt false, aspect care nu a fost reținut de instanță.
S-a arătat că instanța nu a reținut motivele pentru care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 cod procedură civilă, critică expusă la motivul 2 de recurs, că deși a solicitat anularea a 12 înscrisuri, la dosar au fost depuse doar 6 dintre acestea, că au fost menționate în încheierea de ședință lucruri neadevărate.
S-a susținut că motivele 5,6 și 9 de recurs nu au fost menționate în considerentele deciziei și instanța nu le-a cercetat, nu a cercetat nici critica privind modificările din carnetul de muncă.
Contestatorul a concluzionat că înscrisurile a căror anulare o cere stau la baza unor hotărâri judecătorești irevocabile, că adevărata stare de fapt este cea reținută de instanțele penale și a criticat faptul că înainte de închiderea dezbaterilor a fost prezent în sala de judecată, a solicitat să se consemneze prezența sa, dar nu s-a consemnat acest aspect, nici cererile formulate.
S-a arătat că potrivit practicii CEDO instanța trebuie să analizeze concret toate cererile formulate de părți, aspecte de care nu s-a ținut seama.
La data de 5.03.2014 intimata . formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare.
Contestația în anulare nu este fondată, urmând să fie respinsă pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 317 și 318 cod proc. civ., contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate promova pentru patru motive expres prevăzute de lege și anume: lipsa de procedură cu părțile la data judecării recursului, încălcarea normelor imperative de competență a instanțelor, nepronunțarea instanței pe unul din motivele de recurs, săvârșirea unei greșeli materiale în judecarea recursului.
În afara acestor motive stricte, părțile nu pot solicita anularea hotărârilor judecătorești irevocabile pentru motive de fond, care ar presupune reluarea judecății și stabilirea unei alte situații de fapt sau de drept, pentru că s-ar încălca astfel principiul securității raporturilor juridice și autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești irevocabile.
Acest principiu trebuie respectat chiar în ipoteza în care partea nemulțumită ar susține că s-au săvârșit erori de judecată și ar pune în discuție legalitatea unei hotărâri. Concluzia se desprinde și din practica instanței europene de contencios al drepturilor omului, care a afirmat constant că unul din elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul siguranței raporturilor juridice, potrivit căruia soluția definitivă pronunțată de instanțe la orice controversă nu trebuie să mai fie rejudecată ( Hotărârea din 8 nov. 2007 în cauza R. c. României) iar anularea unei hotărâri judecătorești definitive nu poate fi justificată numai pe pretinsa apreciere injustă a probelor de către instanța care a statuat în ultimă instanță ( Hotărârea din 15 nov. 2007 în cauza Belasin c. României).
În cauza P. contra României, Hotărârea din 27 ian. 2009, Curtea a reținut că respectarea dreptului la un proces echitabil și a principiului securității raporturilor juridice impune ca nicio parte să nu poată solicita desființarea unei decizii definitive și executorii într-o cale extraordinară de atac cu singurul scop de a obține reexaminarea cauzei și o nouă hotărâre cu privire la același litigiu.
Reținând aceste argumente, se constată că în speță contestatorul nu a invocat în motivarea contestației niciunul dintre motivele prevăzute de art. 317 cod procedură civilă, deși a indicat ca temei de drept al cererii sale și acest text.
Singurul motiv pentru care legea dă posibilitatea formulării unei contestații în anulare, care a fost dezvoltat în cerere, îl constituie omisiune a instanței de recurs de a se pronunța pe unele critici.
O parte din susținerile contestatorului sunt reluări ale unor critici de fond, care sunt de natura unei alte căi de atac, nicidecum a contestației în anulare. Fac parte din această categorie, deci nu vor fi analizate, referirile la cele reținute de instanța de recurs cu privire la sarcina probei, la omisiune a intimatei de a depune la dosar unele înscrisuri, exemplele privind unele litigii dintre părți, modul în care instanța a analizat unele acte sau, în opinia părții, a ignorat alte acte, a încălcat obligația de a lua cunoștință despre conținutul înscrisurilor, că unele acte sunt false iar starea de fapt reținută nu este cea corectă.
Constituie efectiv motiv al contestației în anulare, prevăzut de art. 318 cod procedură civilă, referirile la omisiunea instanței de a analiza susținerile din recurs privind incidența dispozițiilor art. 304 pct. 5 cod procedură civilă, privind criticile din motivele 5,6,și 9 ale cererii de recurs și privind modificările carnetului de muncă.
Omisiunea de cercetare se referă la neanalizarea unui motiv de nelegalitate sau netemeinicie, iar nu a unei critici de fapt, a unui argument, instanța de recurs având posibilitatea să grupeze susținerile recurentului, răspunzând chiar printr-un argument comun mai multor critici. Art. 318 c.p.c. este aplicabil doar în ipoteza în care instanța a ignorat total un motiv de recurs, căruia nu i-a dat nicio dezlegare, nu și atunci când, grupând mai multe critici pe probleme de drept, a dat un răspuns comun, deoarece instanța are obligația de a analiza motivele de recurs în considerarea dispozițiilor art. 304/1 cod proc. civilă, stabilind dacă starea de fapt și normele de drept au fost corect reținute de prima instanță.
În speță, instanța de recurs a reținut că unul din motivele de recurs vizează aspecte care țin de incidența dispozițiilor art. 304 pct. 5 cod procedură civilă ( fila 4, alineat 7 din decizie ) și a răspuns criticilor. Modul în care motivul de recurs a fost analizat și nemulțumirile legate de interpretarea normei de drept nu pot constitui motiv pentru promovarea contestației în anulare, cât timp, așa cum s –a arătat, doar ignorarea totală a unui motiv de nelegalitate sau netemeinicie poate duce la incidența dispozițiilor art. 318 cod procedură civilă.
Criticile grupate de recurent sub nr. 5,6 și 9 din motivele de recurs nu constituie aspecte propriu zise de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței, ci doar poziția părții față de importanța unor acte și efectele lor juridice .
Instanța de recurs a răspuns criticilor care vizau nelegalitatea actelor, în ansamblul lor, arătând că acestea reprezintă acte cu caracter administrativ, de informare între părți, că ele au fost deja depuse și analizate în litigii soluționate irevocabil, în acest mod fiind grupate mai multe susținerile ale recurentului într-un singur motiv de nelegalitate sau netemeinicie.
Susținerile de la punctul 9 din motivele de recurs vizează erori materiale simple strecurate în considerentele sentinței primei instanțe, ținând de tehnoredactarea sentinței, nicidecum de legalitatea acesteia. Ca urmare, instanța de recurs nu avea obligația de modifica sentința, partea interesată putând solicita primei instanțe, în procedura prevăzută de art. 281 cod procedură civilă, îndreptarea erorilor, care nu afectau sentința pe fond și nu se cereau corectate în căile de atac.
Prin urmare, nefiind o critică vizând legalitatea sau temeinicia sentinței, nu poate constitui motiv al contestației în anulare faptul că instanța de recurs nu a analizat-o.
În ce privește motivul 8 de recurs, se constată că recurentul a criticat sentința deoarece prima instanță nu s-ar fi pronunțat în legătură cu modificările din carnetul de muncă. În legătură cu acest aspect nu s-au adus critici de fond, doar critici vizând nepronunțarea instanței iar Curtea de Apel s-a pronunțat expres prin alineatul5 de la fila 5 a deciziei, arătând că instanța s-a pronunțata supra capătului de cerere vizând anularea mențiunilor din carnetul de muncă. Curtea a adăugat că nu s-a făcut dovada vreunui motiv de nulitate a a cestor mențiuni, că reclamantul a mai solicitat și anterior anularea lor, fiind pronunțate hotărâri judecătorești irevocabile.
Referirile contestatorului la consemnările din încheierile de ședință sau din practicau deciziei din recurs nu constituie motive pentru promovarea contestației în anulare, motivele expres pentru care partea putea să declare calea extraordinară de atac fiind deja expuse.
De asemenea, nu interesează în această etapă procesuală care este starea de fapt reținută de instanțe, deoarece în contestația în anulare nu s e rejudecă fondul cauzei, ci pot fi invocate doar neregularități exprese, care nu țin de modul în care legea a fost aplicată și starea de fapt reținută.
În concluzie, se apreciază că instanța de recurs a analizat pe larg criticile cu care a fost investită, astfel că, nefiind incidente dispozițiile art. 318 cod procedură civilă, contestația în anulare se va respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul I. Ș. Constabtin împotriva deciziei civile nr. 9684 din 09.12.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă, în dosar nr._/63/2011, în contradictoriu cu intimatele S. P. C. (G. ZĂCĂMINTE BRĂDEȘTI), G. P. STOINA (PSV COMPANY S.A.) prin ROVIGO SPRL ȘI CII V. M., S. P. (OMV P. S.A.), S. DE P. STOINA, S. DE P. STOINA PARTE DIN GRUPUL DE ZĂCĂMINTE BRĂDEȘTI.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2014.
Președinte, E. B. | Judecător, C. S. | Judecător, G. I. |
Grefier, A. C. |
Red.jud.G.I.
Jud.rec.A.M./S.P./R.M.
Teh.red. A.G./2 ex
Data: 09.04.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
