Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4055/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4055/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 4057/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr.4055
Ședința publică de la 3 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE- M. L.
Judecător- S. P.
Grefier- F. I.
***
Pe rol, fiind judecarea apelului declarat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNT”S. HARET” D., cu sediul în C., ..6, județul D., în numele membrilor de sindicat P. T., M. M., B. C. M., C. F. și S. A., împotriva sentinței civile nr.3357 din 3 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G.”I. Ț.”, cu sediul în C., ..52, județul D..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținutul motivelor de apel, apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 411 pct.2 teza 2 NCPC, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă, raportat la art. 394 Cod procedură civilă și art. 482 Cod procedură civilă, constată încheiată cercetarea procesului și a trecut la soluționarea apelului.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr.3357 din 3 iunie 2014 a respins cererea formulată de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI "S. HARET" D. pentru P. T., M. M., B. C.-M., C. F.,S. A. în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. "I. Ț.” C..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt salariații unității pârâte, fiind cadre didactice și susțin că din 13 mai 2011 reîncadrarea salarială în baza Legii nr. 63/2011 trebuia să se facă cu luarea în considerare a creșterilor salariale prevăzute de Legea nr. 221/2008, așa cum s-a stabilit și prin hotărârea judecătorească obținută.
Ca urmare a faptului că angajatorul nu a procedat în acest fel li s-a stabilit un salariu mai mic decât cel cuvenit.
Astfel la aplicarea Legii nr.63/2011 s-a plecat de la un cuantum greșit și că în mai 2011 salariul său trebuia să se raporteze la creșterile salariale prevăzute de Legea nr.221/2008.
Instanța a constatat potrivit dispozițiilor art. 157 Legea nr.53/2003 „(2) Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative”.
Pornind de la dispozițiile citate din Codul muncii, rezultă că pentru personalul plătit din fonduri publice, salarizarea acestora stă sub semnul legii, spre deosebire de angajații din mediul privat ale căror raporturi de muncă sunt guvernate de negocieri individuale sau colective așa cum prevede alin. 1 al art. 157 Codul muncii .
Legea 63/2011 nu a prevăzut raportarea la salariul avut în momentul intrării sale în vigoare, ci a prevăzut o nouă încadrare, cuantumul brut al salariilor fiind stabilit în anexa acestei legi.
Nu a existat o formulă de calcul care să se raporteze la salariul avut până la acea dată.
Astfel potrivit art.1 din Legea nr.63/2011 s-a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege".
Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, după caz. Indemnizațiile de conducere specifice sunt prevăzute în anexa nr. 4. Sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum și metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute în anexa nr. 5. Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de prezenta lege se calculează în funcție de salariile de încadrare prevăzute în anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, în conformitate cu metodologia prevăzuta în anexa nr. 5, cu luarea în considerare a indemnizației de conducere prevăzuta în anexa nr. 4, daca este cazul. În alineatul 7 se precizează că dispozițiile art. 8, 9, 12 si 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și cele ale art. 22, 25—30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice se aplică în mod corespunzător și pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, salarizat potrivit prevederilor prezentei legi, dar aceste prevederi nu se referă la salariul de încadrare.
Pentru anul 2012, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 283/2011 privind aprobarea OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, dispoziții care prevăd expres faptul că începând cu ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.
Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, după caz din Legea nr. 63/2011 și nu se raportează la legile anterioare.
Cuantumul salariului din decembrie 2009 calculat prin aplicarea creșterilor salariale prevăzute de Legea nr.221/2008 a avut influență asupra drepturilor salariale ale personalului din învățământ în perioada 01.01._11, perioadă în care salariile personalului din învățământ s-au calculat în conformitate cu Legea nr. 330/2009, respectiv Legea nr. 285/2010.
După 13.05.2011 au fost aplicate prevederile Legii nr.63/2011 așa cum am arătat mai sus care au stabilit un cuantum fix al salariului de încadrare, iar nu o formulă de calcul care să se raporteze la salariile anterioare.
În aceste condiții, susținerea apelantului în sensul că drepturile salariale calculate cu aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 i s-ar cuveni și după data de 13.05.2011 este nefondată, întrucât se susține aplicarea ultraactivă a legii vechii pentru o perioadă ulterioară datei ieșirii ei din vigoare.
Pretențiile reclamantului pentru perioada ulterioară datei de 13.05.2013 nu își găsesc temeiul nici în dispozițiile Deciziei nr. 11/2012 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât această decizie nu are în vedere perioada ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 și nici nu interpretează dispozițiile acestei legi, ci ale celor anterioare.
În plus, dispozițiile legilor de salarizare, așa cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost corect aplicate de angajator, după pronunțarea hotărârilor judecătorești în contradictoriu cu reclamantul prin care a fost obligat la reîncadrarea salarială.
În consecință, salariul reclamantului pentru anul 2011 a fost recalculat corect deoarece a avut ca punct de plecare reîncadrarea impusă de instanțe, inclusiv prin aplicarea prevederilor art.1 din Legea nr.285/2010, potrivit cu care începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Prin urmare, deși inițial angajatorul, în perioada de început a anului 2011 a procedat doar la o majorare cu 15% a salariilor din octombrie 2010, ulterior a făcut reîncadrarea corectă.
Trebuie avut în vedere că după . Legii nr. 63/2011, art. 6 din acest act normativ a prevăzut că orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială se abrogă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI S. HARET D., în numele membrilor de sindicat P. T., M. M., B. C. M., C. F. și S. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că judecătorul fondului face o greșită aplicare a dispozițiilor legale aplicabile și o greșită apreciere a situației de fapt, astfel:
În primul rând, în chiar cererea introductivă de instanță, s-a făcut referire la Legea nr. 63/2011 privind salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar.
Însă, așa cum chiar Tribunalul a reținut, Legea nr. 63/2011 face trimitere inclusiv la celelalte acte normative în materia salarizării în vigoare în anul 2011. În consecință, așa cum s-a arătat deja în cererea de chemare în judecată (și cum chiar Tribunalul D. a consfințit prin sentințele pronunțate deja), conform prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, raportate la cele ale art. 3 si art. 30 din Legea nr. 330/2009 și la Legea nr. 221/2008, în tot cuprinsul anului 2011 salariile personalului didactic și didactic auxiliar trebuiau calculate prin aplicarea valorii de 400 lei a coeficientului de multiplicare.
În egală măsură, instanța de judecată a ignorat faptul că, chiar în cuprinsul Legii nr. 63/2011 - Anexa 5, Capitolul I, art. 11 alin. (2) - se prevede că, la stabilirea salariilor personalului didactic potrivit noii legi, compensațiile tranzitorii se pot acorda doar persoanelor care la data de 31.12.2010 beneficiau de drepturi salariale la un nivel superior, pentru care se acordă aceste compensații.
Ori, din moment ce, la data de 31.12.2010, membrilor de sindicat reprezentați li s-a consfințit de către Tribunalul D., Curtea de Apel C. și Înalta Curte de Casație și Justiție, salarizarea în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008, același nivel de salarizare trebuia asigurat și în anul 2011.
În consecință, judecătorul fondului a făcut o interpretare eronată a prevederilor legale aplicabile.
Ulterior anului 2011, actele normative în materia salarizării aplicabile în anii 2012, 2013 și 2014 (art. unic pct. 2 II. din Legea nr. 283/2011, ale art. 2 din OUG nr. 84/2012 și ale art. 1 alin. (4) din OUG nr. 103/2013), au făcut trimitere la dispozițiile Legii nr. 63/2011.
Pentru identitate de rațiune, față de argumentele prezentate la pct. 2, era obligatorie calcularea salariilor la nivelul celor stabilite de Legea nr. 221/2008, la care trebuia raportat salariul în conformitate cu prevederile anterior invocate.
Tribunalul a ignorat și practica depusă la dosar - sentințe definitive și irevocabile - prin care s-au admis cererile formulate de organizațiile sindicale și s-au acordat până la zi drepturile salariale cuvenite membrilor de sindicat în baza Legii nr. 221/2008.
În acest sens. Tribunalul Argeș, făcând aplicarea art. 11 alin. (2) din Anexa 5, Capitolul I, a admis cererea inclusiv în ceea ce privește plata diferențelor salariale aferente perioadei 13.05._13 (data pronunțării sentinței).
În mod constant, Tribunal Argeș, după ce a reiterat dispozițiile din Legea nr. 63/2011 privind modul de calcul al salariului de bază, a concluzionat: „Cum este și firesc, drepturile salariale astfel determinate nu pot fi inferioare celor de care reclamanții beneficiau până la . noii legi" (cu referire la anul 2011). Pentru anii ulteriori, Tribunalul a reținut aceleași dispoziții invocate în prezenta acțiune la pct. 2 și urm. A reținut de asemenea, în raport de dispozițiile art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii și art. 162 alin. (3) din Codul muncii, că „angajatorul trebuie să își îndeplinească obligația contractuală de a plați salariul reclamanților așa cum o fost majorat prin OG nr. 15/2008 aprobată prin Legea nr.221/2008".
Față de ignorarea practicii depuse la dosar, ceea ce generează o situație discriminatorie, de punere în inferioritate a membrilor de sindicat în raport cu colegii lor în județul Argeș, apreciază că judecătorul fondului nu și-a exercitat nici rolul activ.
Pentru toate considerentele detaliate mai sus și în raport de dispozițiile legale și de principiile de drept, apreciază că sentința apelata este netemeinică și nelegală, iar instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ.
În consecință, pentru argumentele prezentate, a solicitat instanței să admită apelul astfel cum a fost formulat și să modifice sentința apelată și pe fond să admită acțiunea astfel cum a fost formulată.
În drept, a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile art. 193 alin. (1) și (2), art. 266 și urm și art. 483 alin. (2), art. 517 alin. (4) din C. pr. civ., raportat la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, ale art. 3 lit. c) și art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, ale art. 5 și art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010, ale art. 3 lit. c) și art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, ale art. unic pct. 2 II. din Legea nr. 283/2011, ale art. 2 din OUG nr. 84/2012 și ale art. 1 alin. (4) din OUG nr. 103/2013 și ale art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011.
Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.
Apelul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate, a apărărilor formulate, a dispozițiilor art.479 alin.(1), teza a II-a C.pr.civ., constată că nu subzistă nici motive de ordine publică și nici alte motive care să poată duce la schimbarea sau anularea acesteia.
Astfel, nu sunt întemeiate criticile apelantului privind aplicarea greșită a dispozițiilor legale aplicabile și a aprecierii greșite a situației de fapt, de către prima instanță, în condițiile în care hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, așa cum prevede art.425 C.pr.civ.
În acest sens, instanța a reținut judicios că, la data de 01.01.2010, având ca temei legal Legea nr.330/2009, s-a procedat la reîncadrarea întregului personal din unitatea școlară, în baza art.30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 care stabilește că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009. Acest articol a fost coroborat și cu prevederile art. 5 alin. 6 din OUG nr.1/2010 care prevede că: „Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai – decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009”.
Așadar, când s-a procedat la reîncadrarea personalului din unitatea școlară conform prevederilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010, s-au avut în vedere salariile de bază stabilite conform OUG nr. 41/2009, fără să se țină seama de salariile pe care reclamanții ar fi trebuit să le aibă în mod corect conform hotărârilor judecătorești ce vizau aplicarea OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
În cursul anului 2008, salariile de bază ale personalului didactic din învățământ au fost majorate prin Ordonanța Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, conform căreia, începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost stabilită la 400,00 lei, aceasta urmând a fi valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ca urmare a constatării, prin decizii succesive pronunțate de Curtea Constituțională, a neconstituționalității modificărilor aduse Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, așa cum aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la data de 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Instanțele de judecată au dat câștig de cauză salariaților și prin hotărâri judecătorești au obligat unitățile școlare să calculeze drepturile salariale ale reclamanților rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008 și să plătească acestora diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008, până la data de 31.12.2009.
La data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare, Legea-cadru nr. 330/2009, iar noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
În ce privește salariile pentru anul 2011, instanța reține că au continuat să fie calculate greșit doar până la data de 13.05.2011, deoarece au avut ca punct de plecare salariul din luna octombrie 2010. Astfel, potrivit art.1 din Legea nr.285/2010 s-a prevăzut că "Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%". Așadar în prima parte a anului 2011 s-a procedat doar la o majorare cu 15% a salariilor din octombrie 2010, salarii care așa cum am arătat fuseseră greșit stabilite.
Cu privire la drepturile salariale solicitate după 13.05.2011, instanța de apel reține că începând cu această dată a intrat în vigoare Legea nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ care a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege".
În atare situație este nefondată susținerea apelantului în sensul că drepturile salariale ar fi trebuit să fie calculate prin raportare la salariul din decembrie 2009, calculat cu aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 221/2008.
Cuantumul salariului din decembrie 2009 astfel calculat a avut influență asupra drepturilor salariale ale personalului din învățământ în perioada 01.01._11, perioadă în care salariile personalului din învățământ s-au calculat în conformitate cu Legea nr. 330/2009, respectiv Legea nr. 285/2010.
Legea nr. 63/2011 a reglementat un alt sistem de salarizare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, stabilind expres că doar dispozițiile sale sunt aplicabile și doar în raport de acestea se calculează salariile din 2011.
În aceste condiții, susținerea în sensul că drepturile salariale calculate cu aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 i s-ar cuveni și după data de 13.05.2011 este nefondată, întrucât se susține aplicarea ultraactivă a legii vechii pentru o perioadă ulterioară datei ieșirii ei din vigoare.
Nefondată este și susținerea că pretențiile reclamantului pentru perioada ulterioară datei de 13.05.2013 și-ar găsi temeiul în dispozițiile Deciziei nr. 11/2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât această decizie nu are în vedere perioada ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 și nici nu interpretează dispozițiile acestei legi, ci ale celor anterioare.
În privința hotărârilor judecătorești depuse de către reclamant ca practică judiciară și invocate și în apel, se reține că în legislația română precedentul judiciar nu constituie izvor de drept și nu poate constitui, prin el însuși, motiv de admitere a acțiunii, în absența unei legislații care să confirme dreptul dedus judecății.
Astfel, în ceea ce privește sentințele civile invocate ca practică judiciară, acestea sunt hotărâri judecătorești de speță, neavând caracter obligatoriu pentru modul de soluționare a altor spețe, întrucât, în sistemul de drept român, practica judiciară nu este izvor de drept, precum în sistemul anglo-saxon, respectiv cel al common law.
Singurele excepții când precedentul judiciar capătă statutul de izvor de drept, fiind obligatoriu pentru instanțele de judecată, sunt cele reprezentate de deciziile date de către Înalta Curte de Casație și Justiție (I.C.C.J.) în materia „recursului în interesul legii” (cale extraordinară de atac prin care se urmărește asigurarea interpretării și aplicării unitare a legilor pe întreg teritoriul țării) și deciziile Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea: unui text de lege, a unei legi în ansamblul ei, a unei ordonanțe ori a regulamentelor Parlamentului.
Cum, în cauză, sentințele civile nu fac parte din cele două categorii de excepții, susținerea apelantului privind discriminarea și egalitatea de tratament, va fi înlăturată ca fiind nefondată.
Așadar, Curtea apreciind că sentința atacată este legală și temeinică, o va păstra și potrivit art. 480 Cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat, menținându-se sentința apelată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNT”S. HARET” D., cu sediul în C., ..6, județul D., în numele membrilor de sindicat P. T., M. M., B. C. M., C. F. și S. A., împotriva sentinței civile nr.3357 din 3 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G.”I. Ț.”, cu sediul în C., ..52, județul D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 3 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
M. L. S. P.
Grefier,
F. I.
Red.jud.M.L.
Jud.fond C.Uncheașu
Teh.red. A.G./4 ex
Data:12.11.2014
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 14-10-2014, Curtea de... | Anulare act. Decizia nr. 670/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
