Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 506/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 506/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 9546/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 506
Ședința publică de la 25 Februarie 2014
Președinte: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Grefier A. P.
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 5352/20.11.2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M. în numele membrului de sindicat M. P. E., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., jud. M., având ca obiect obligație de a face L.285/2010 (01.01._11).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelantul pârât I. ȘCOLAR JUDEȚEAN M., prin consilier juridic A. R., lipsind intimata reclamantă U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelul este declarat și motivat în termenul legal, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic A. R., pentru apelantul pârât I. ȘCOLAR JUDEȚEAN M., a pus concluzii de admiterea apelului, potrivit motivelor formulate în scris, modificarea sentinței civile pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
CURTEA
Asupra apelului de față:
La data de 03.10.2013 s-a înregistrat la instanță acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământ M. în numele reclamantului membru de sindicat M. P. E. prin care a chemat în judecată pe pârâtul I. Școlar Județean M., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtului la încadrarea reclamantului pe perioada 01.01.2011 – 13.05.2011 conform Legii nr. 285/2010 și Normelor metodologice de aplicare a acestei legi, luându-se în considerare salariul de bază din luna octombrie 2010, cuvenit conform sentinței nr. 1606/08.03.2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ ; de asemenea s-a solicitat să fie obligat pârâtul să emită o nouă decizie de reîncadrare și să plătească diferențele salariale rezultate din noua reîncadrare și salariile efectiv încasate pe perioada 01.01._11, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
În fapt, reclamantul a arătat că are calitatea de angajat al pârâtului care începând cu luna ianuarie 2011 nu a efectuat încadrarea corectă în raport cu salariul din luna octombrie 2010, salariu stabilit conform Legii nr. 330/2009 cu respectarea Legii nr. 221/2008 majorat cu 15% conform art.4 din Legea nr. 285/2010.
Conform Legii nr. 285/2010 începând cu 01.01.2011 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază / salariilor funcției de bază /indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, s-au majorat cu 15%. Începând cu aceeași dată, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte potrivit legii din salariul brut, au fost majorate cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Potrivit art.4 al.3 din Legea nr. 285/2010 se prevede „că personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează începând cu 01.01.2011 pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea – cadru în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31.12.2010”.
Așa fiind, unitatea pârâtă trebuia să îl reîncadreze pe reclamant în raport de aceste dispoziții legale, dar a aplicat numai Legea nr. 285/2011 fără a ține cont de Sentința nr. 1606/08.03.2013 pronunțată de Tribunalul M..
Prin acțiune s-a mai arătat că în urma soluționării recursului în interesul legii prin Decizia nr. 3/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit modalitatea de interpretare și aplicare a Legii nr. 221/2008, fiind evident că la data reîncadrării salariale a membrului de sindicat conform Legii nr. 285/2010, unitatea pârâtă a avut în vedere salariile încasate de acesta și nicidecum salariile cuvenite acestuia ca urmare a reîncadrării conform Legii nr. 330/2009.
De asemenea, au fost invocate și dispozițiile art.1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană, cât și practica CEDO în materie.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 17,23,25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.1 din Protocol, art.1, 4,20 din Carta Social Europeană, Constituția României, Legile nr. 284/2010, 285/2011, Ordinul nr. 77/2011.
În apărare, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât începând cu data de 01.01.2011 s-a procedat la reîncadrarea reclamantului conform Legii nr. 285/2010 respectând legislația aflată în vigoare la acea dată.
Din oficiu s-au solicitat relații de la pârât pentru a comunica dacă reclamantul începând cu data de 01.01.2011 a fost încadrată potrivit Legii nr. 285/2010; dacă s-a emis vreo decizie de reîncadrare în baza Legii nr. 285/2010; în caz afirmativ să o înainteze în copie și să facă dovada comunicării acesteia; modul de calcul al drepturilor salariale după emiterea deciziei de reîncadrare și dacă la reîncadrarea pe Legea nr. 285/2010 s-au avut în vedere dispozițiile Legii nr.330/2009.
La data de 15.11.2013 pârâtul a depus răspuns la relațiile solicitate din care rezultă că începând cu data de 01.01.2011 reclamantul a fost reîncadrată conform Legii 285/28.12.2010 în baza dispoziției nr. 205/24.03.2011.
Pârâtul a depus la dosar dispoziției nr. 205/24.03.
Prin sentința nr.5352 din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământ M.- CUI_, cu sediul în Tr. S., ., jud. M. pentru membru de sindicat – reclamantul M. P. E., în contradictoriu cu pârâtul I. Școlar Județean M. – CUI_, cont bancar nr. RO 64 TREZ__ deschis la Trezoreria Dr. Tr. S., cu sediul în Dr. Tr. S., ., jud. M..
S-a dispus anularea dispoziției nr.205/24.03.2011 emisa de pârât.
S-a dispus reîncadrarea reclamantului conform Legii 285/2010 și a Normelor metodologice de aplicare a Legii 285/2010, luându-se în considerare salariul de bază din luna octombrie 2010, cuvenit conform sentinței civile nr.1606/08.03.2013, pronunțată de Tribunalul M. și emiterea unei decizii de reîncadrare.
A fost obligată pârâta la plata diferențelor dintre drepturile salariale rezultate din noua reîncadrare și salariile efectiv încasate pe perioada 01.01._11, sume ce urmează a fi actualizate la data plății efective .
S-a reținut că reclamantul M. P. E. este personal didactic și în perioada 01.01.2011 – 13.05.2011 și-a desfășurat activitatea la pârâtul I. Școlar Județean M. (conform relațiilor comunicate de unitatea școlară).
Prin acțiunea dedusă judecății formulată de USLI M. în numele reclamantului membru de sindicat M. P. E. s-a solicitat obligarea pârâtului I. Școlar Județean M. la încadrarea salarială pe perioada 01.01._11, conform Legii nr. 285/2010 în raport de salariul de bază din luna octombrie 2010 stabilit conform Legii nr. 330/2009, obligarea pârâtului la plata actualizată a diferențelor de drepturi salariale pe aceeași perioadă și la emiterea unei noi decizii de reîncadrare.
Analizând solicitările reclamantului s-a reținut că potrivit art. 1 al.1, 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice „Începând cu 01.01.2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%; începând cu 01 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15% în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”.
Potrivit art. 4 alin.3 din Legea 285/2010, „personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 01.01.2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31.12.2010.”
Prin Ordinul 42/77/13.01.2011 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor Publice au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010.
Potrivit acestor norme, Anexa 1, pct. I „ În aplicarea art. 33 din Legea - cadru 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și a art. 4 alin.3 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prin act administrativ, personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010, pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute, stabilindu-se clase de salarizare.”
Punctul II din aceleași norme reglementează stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011.
În acest sens se prevede că în aplicarea articolului 1 din Legea 285/2010, la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15%, după cum urmează: S= salariul de bază brut corespunzător funcției din luna iunie 2010; S1 = salariul de bază brut corespunzător funcției în perioada iulie - decembrie 2010; va fi stabilit prin înmulțirea salariului de bază brut din luna iunie 2010 cu 75% [S1 = S * (1 - 25%)];
S2 = salariul de bază brut corespunzător funcției în perioada ianuarie - decembrie 2011 (salariul de bază la reîncadrare conform Legii nr. 285/2010); va fi stabilit prin înmulțirea salariului de bază brut din perioada iulie - decembrie 2010 cu 115% [S2 = S1 * (1 + 15%)].
În raport de dispozițiile Legii 285/2010, unitatea școlară pârâtă a procedat la calcularea drepturilor școlare ale reclamantului pe perioada 01.01.2011 – 13.05.2011 conform OG nr. 15/2008 și Legii nr. 118/2010, fără a aplica prevederile Legii nr. 221/2008, majorat cu 15% conform Legii nr. 285/2010; de asemenea, pârâtul a emis dispoziția nr. 205/24.03.2011 (conform adresei emisă de pârât).
Analizând reîncadrarea salarială dispusă de unitatea școlară, instanța a constatat că nu respectă prevederile legale anterior enunțate.
În acest sens s-a reținut că prin sentința nr. 1606/08.03.2013 pronunțată de Tribunalul M., irevocabilă prin respingerea recursului, s-a dispus reîncadrarea salarială a reclamantului pe perioada 01.01._10 potrivit Legii 330/2009, luând în considerare salariul de bază aferent lunii decembrie 2009 rezultat din aplicarea Legii 221/2008.
Referitor la reîncadrarea salarială a reclamantului pe perioada 01.01._10, s-a constatat că unitatea școlară nu a procedat la reîncadrarea salarială a reclamantului (așa cum rezultă din sentința nr. 1606/08.03.2013).
Față de procedeul adoptat de pârât referitor la reîncadrarea salarială a reclamantului pe perioada 01.01._10, Tribunalul a reținut că până la data de 31.12.2009 salarizarea personalului din învățământ a fost reglementată de OG 15/2008.
Potrivit art. 1 lit. b și a OG 15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 se stabilea o creștere a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel că în anumite intervale de timp se asigură o creștere a drepturilor salariale cu 16 % mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
OG 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei începând cu data intrării în vigoare a legii, ceea ce asigură creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar cu aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Referitor la modalitatea de interpretare și aplicare a Legii 221/2008, s-a constată că Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3/2011 a admis recursul în interesul legii și a constatat că dispozițiile OG 15/2008 astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea 221/2008 constituie temei legal pentru diferențele dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la 01.10.2008 – 31.12.2009.
În fapt, nici prevederile Legii 221/2008 și nici dispozițiile sentinței nr. 1606/08.03.2013 pronunțată de Tribunalul M. nu au fost aplicate.
Așa fiind, la data reîncadrării salariale a reclamantului conform Legii 285/2010, unitatea școlară pârâtă a avut în vedere salariile încasate de reclamant în luna octombrie 2010 și nicidecum salariile cuvenite acestuia ca urmare a reîncadrării conform Legii 330/2009, cu luarea în considerare a salariilor calculate conform Legii 221/2008, așa cum rezultă și din adresa emisă de pârât.
Urmare a reîncadrării conform Legii 330/2009 stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă, drepturile salariale cuvenite reclamantului care ar fi trebuit să fie avute în vedere de unitatea școlară în aplicarea Legii 285/2010, sunt diferite de cele avute în vedere începând cu data de 01.01.2011.
Față de cele expuse s-a dispus reîncadrarea salarială a reclamantului conform Legii 285/2010 și a Normelor metodologice de aplicare a legii, luându-se în considerare salariul de bază din luna octombrie 2010 cuvenit conform sentinței 1606/08.03.2013 a Tribunalului M. și emiterea unei decizii de reîncadrare.
De asemenea, a fost obligat pârâtul la plata diferențelor dintre drepturile salariale rezultate din noua reîncadrare și salariile efectiv încasate pe perioada 01.01._11.
Pentru o dreaptă și justă despăgubire a reclamantului drepturile bănești datorate de pârât, au fost actualizate cu indicele de inflație, devalorizarea monetară făcând ca valoarea obligațiilor bănești la data efectuării plății să fie diferită de cea existentă la momentul când drepturile respective erau datorate.
Față de faptul că pârâta a emis dispoziția nr. 205/24.03.2011 care încalcă reglementările legale susmenționate s-a dispus anularea acesteia.
Procedând astfel, se dă satisfacție și respectării dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, care prevede că: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”.
În practica CEDO s-a statuat că noțiunea de „bunuri”, în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, cuprinde atât „bunuri actuale”, cât și valori patrimoniale inclusiv în anumite situații bine stabilite creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o „speranță legitimă” în exercitarea efectivă a dreptului său.
Or, reclamantului stabilindu-i-se drepturile salariale prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, acesta poate pretinde cel puțin o „speranță legitimă” cu privire la realizarea drepturilor sale referitor la drepturile salariale.
Mai mult decât atât, în speță, nu s-a dovedit că ingerința în dreptul reclamantului cu privire la respectarea drepturilor salariale s-a făcut în limitele reglementate de art.1 din Protocolul adițional la Convenție.
Astfel, potrivit art.1 din Protocol, privarea de un bun se poate face dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică.
Pentru ca o ingerință să fie „legală” aceasta trebuie, pe de o parte, să fie prevăzută de lege, asigurându-se astfel principiul supremației legii, principiu fundamental într-o societate democratică, iar pe de altă parte să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamantului (cauza V. contra României).
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul I. Școlar Județean M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In primul rând susținerile reclamantului cum că reîncadrarea nu s-a
făcut în mod corect începând cu 01.01.2011 potrivit Legii 285/2010 au fost considerate
neîntemeiate.
S-a arătat ca aceste reîncadrări s-au făcut corect de către
unitatea pârâtă începând 01.01.2011 respectând legislația aflata in vigoare la aceea data..
Petentul in acțiunea sa mai face vorbire de faptul că reîncadrarea conform Legii 285/2010 începând cu data de 01.01.2011 s-a făcut fără a ține cont de sentința civilă nr. 1606/08.03.2013 din dosarul_ pronunțata de Tribunalul M..
S-a considerat că unitatea pârâtă a făcut corect reîncadrarea potrivit Legii 285/2011 întrucât la data de 01.01.2011 hotărârea judecătorească sus menționată nu fusese pronunțată și ca atare nu este întemeiat motivul pentru care reclamantul face precizarea că nu s-a ținut cot de această hotărâre judecătorească, când la data respectivă nu era pronunțată aceea hotărâre judecătorească. De observat este faptul ca sentința civila menționată mai sus a fost pronunțată la data de 08 .03.2013, o data ulterioara datei de 01.01.2011 când reîncadrarea pe Legea 285/2010 fusese făcuta deja de către 1SJ M..
Așadar obligarea pârâtei la emiterea unei alte decizii de reîncadrare ar fi neîntemeiată în sensul ca se consideră ca unitatea pârâtă a respectat legislația în vigoare, când a fost făcută reîncadrarea respectiv începând cu data de 01.01.2011 până la data de 13.05.2011 atunci când a intrat în vigoare Legea 63/2011.
D. urmare, a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de către petent.
Apelul este nefondat.
Prin O.G. nr.15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit. b și c, s-a stabilit o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr.221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Guvernul României, prin O.U.G. nr.136/2008, privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, modifică unele prevederi ale O.G. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament .
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.O. al României, partea I, nr.804/2 decembrie 2008.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de Parlament încalcă articolul 1 alin.4, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din Constituție .
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.115 alin.6 coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din Legea fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art.1 alin.5, potrivit cărora „în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie".
Ulterior, Guvernul emite O.U.G. nr.151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O. partea I, nr.759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art.1 pct. 1 modifică denumirea O.G. nr.15/2008, prin art.1pct.2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a O.G. nr.15/2008
Curtea Constituțională, prin decizia nr.842/2 iunie 2009, publicată în M.O. - Partea I, nr.464/6 iulie 2009, a constatat neconstituționalitatea art.1 pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza O.U.G. nr.136/2008.
Este important de reținut, ca o situație de fapt, că, Curtea, prin decizia nr.989/30 iunie 2009, a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art.1 pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art.2 și 3 din O.U.G. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
Atât prin dispozițiile art.2 și 3 din O.U.G. nr.1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și 3 din O.U.G. nr.31/2009 și dispozițiile art.2 din O.U.G. nr.41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art.1 pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse O.G. nr.15/2008, prin dispozițiile art.1pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art.31 alin.3, fraza a II-a din Legea nr.47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte .
S-a mai reținut că Guvernul, în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art.31 alin.3 din Legea nr.47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență (nr.31/2009 și 41/2009) cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale .
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern O.G. nr.15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, în prezent O.G. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea nr.221/2008 .
A privi altfel lucrurile, înseamnă a nu respecta considerentele Curții Constituționale și a nu pune în aplicare voința Parlamentului cu privire la domeniul reglementat, a ignora afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.
Se dă astfel satisfacție și respectării dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, care prevede că „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
În practica C.E.D.O. s-a statuat că noțiunea de „bunuri", în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, cuprinde atât „bunuri actuale" cât și valori patrimoniale inclusiv în anumite situații bine stabilite creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficiență în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o „speranță legitimă" în exercitarea efectivă a dreptului său .
Or, reclamanta, fiind beneficiara dispozițiilor O.G. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, poate pretinde cel puțin o „speranță legitimă" cu privire la realizarea dreptului ei referitor la creșterile salariale .
De altfel, această „speranță legitimă" își găsește justificarea și în desele modificări legislative prin intervenția Guvernului, care prin ordonanțe succesive a căutat să contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ .
Mai mult decât atât, în speță nu s-a dovedit că ingerința în dreptul reclamantului cu privire la respectarea drepturilor sale salariale s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate de art.1 din Protocolul adițional la Convenție. Astfel, potrivit art.1 din Protocol, privarea de un bun se poate face dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică .
Pentru ca o ingerință să fie „legală" aceasta trebuie, pe de o parte să fie prevăzută de lege, asigurându-se astfel principiul supremației legii, principiu fundamental într-o societate democratică, iar pe de altă parte să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamantei.
Or, în cauză se constată că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de Guvern și care se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamantei încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament .
Prin urmare, față de aceste ultime considerente, instanța de recurs constă că demersurile legislative ale Guvernului în domeniul salarizării din învățământ sunt în contradicție și cu dispoziții ale Convenției Europene ale Drepturilor Omului .
În atare situație, având în vedere dispozițiile art.20 alin.2 din Constituția României, în doctrina juridică s-a subliniat în mod judicios că în ordinea juridică internă a României, Convenția are forță constituțională și supralegislativă, ceea ce înseamnă că în cazul unui conflict între dispozițiile Convenției și o normă internă, prevalează dispozițiile Convenției.
Așadar, Convenția este integrată blocului de constituționalitate, care, având forță juridică constituțională, înlătură direct forța unei norme naționale aflate în incompatibilitate cu dispozițiile Convenției .
Această normă rămâne practic fără aplicare, iar în virtutea principiului supremației Convenției, judecătorul național este obligat să aplice direct dreptul comunitar .
Pentru aceste considerente, Curtea constată că ultimele două ordonanțe de urgență, nr.31/2009 și 41/2009 sunt lipsite de efect juridic chiar dacă Curtea Constituțională, în condițiile art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, a fost pusă în imposibilitatea de a se pronunța asupra neconstituționalității lor, dat fiind abrogarea acestora, potrivit art.48 pct. 16 al Capitolului VI - Dispoziții finale din Legea cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitară (a se vedea deciziile Curții Constituționale nr.105 și 106/4 februarie 2010 ).
Pe de altă parte această problemă de drept privind dreptul personalului cu funcții didactice de a primi diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit OG 15/2008 aprobată prin Legea nr.221/2008 și drepturile efectiv încasate, a fost clarificată prin Decizia nr.3/2011 pronunțată de ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțe în conformitate cu disp.art.330 7 Cod pr. civilă.
În consecință față de cele arătate, în baza art.480 al.1 Cod pr.civ., apelul declarat de pârât, se va respinge ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 5352/20.11.2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M. în numele membrului de sindicat M. P. E., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., jud. M.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2014.
Președinte, N. D. | Judecător, Florența C. C. | |
Grefier, A. P. |
Red.jud.N.D.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.L.V.E.
13.03.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 2605/2014.... → |
|---|
