Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 2605/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2605/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 5866/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 2605
Ședința publică de la 19 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-pârâtă Societatea C. E. Oltenia SA, cu sediul în Tg. J., ., nr.5, jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr.429 din 03.03.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. M., domiciliat în Motru, str. ., ., . și cu intimata-pârâtă S. D. Minieră Tg. J. – M. Motru, cu sediul în Tg. J., .. 1-15, județul Gorj, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat P. D., pentru intimatul-reclamant S. M., lipsind apelanta-pârâtă Societatea C. E. Oltenia SA Tg. J. și intimata-pârâtă S. D. Minieră Tg. J. – M. Motru.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care învederează instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen, apelanta-pârâtă a solicitat judecarea în lipsă, conform art.411 Cod pr. civ., intimatul-reclamant S. M. a depus întâmpinare, înregistrată sub nr._ din 19.05.2014, împuternicire avocațială nr._/15.05.2014, emisă de Baroul Gorj, chitanța nr.96/15.05.2014, reprezentând onorariu apărător, apelanta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat P. D., pentru intimatul-reclamant S. M., solicită respingerea apelului, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică și admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată. Solicită plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamantul S. M., în contradictoriu cu pârâtele SOCIETATEA C. E. OLTENIA S.A. ȘI S. D. MINIERĂ TG-J. - M. MOTRU, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr. 470/5670/21.05.2013 emisă de Directorul Sucursalei D. Minieră Târgu-J., obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute din salariul de bază, cu titlul de sancțiune, precum și la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței nr. 34/04.06.2013, iar în cazul în care se va trece peste această excepție, a solicitat să fie anulată ca netemeinică decizia de sancționare.
În motivare, reclamantul a arătat că, la data de 25.06.2012, prin decizia nr. 201/1092/25.06.2012, a fost numit în funcția de șef sector - Sectorul Independent L. -M. Motru - S. D. Minieră Târgu-J., iar prin decizia nr. 470/5670/21.05.2013, emisă de Directorul General al Sucursalei D. Minieră Târgu-J., i-a fost aplicată o sancțiune disciplinară, constând în reducerea salariului de bază cu 10% pe două luni, decizie care i-a fost comunicată la data de 28.05.2013.
În ceea ce privește nelegalitatea deciziei contestate, s-a arătat că angajatorul nu a procedat la descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, fiind încălcate dispozițiile art.252 alin.2 lit. a din Codul muncii.
S-a mai arătat că la baza emiterii deciziei de sancționare se regăsește ancheta prealabilă disciplinară obligatorie pentru sancțiunea dispusă, însă reclamantul s-a arătat nevinovat, precizând că nu are cunoștință de existența unor reglementări interne cu privire la activitatea de emitere a comenzilor și recepționare a mesei calde, fapt reținut de însuși organul de control în Raportul de control nr.463/19.04.2013 și mai mult, prin același raport, organul de control reține că nici în fișele postului nu s-a specificat responsabilitatea fiecărei persoane în parte privind modul de comandare a mesei, precum și verificarea concordanței între numărul de posturi efective și numărul meselor comandate și servite.
S-a învederat că la o dată ulterioară emiterii deciziei de sancționare, prin adresa nr.1411/03.06.2013, pârâtele au transmis tuturor unităților din subordine, implicit și Minei Motru procedura operațională ”asigurare și servire masă caldă salariați – cod PO – MRU – 001”, urmare a măsurii dispuse de Corpul de Control Tehnico – Economic al S.C. C. energetic Oltenia S.A., situație în care pârâtele se află sub incidența adagiului „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.
A susținut reclamantul că în acest context este fără putință de tăgadă că la data emiterii deciziei de sancționare, respectiv la data de 21.05.2013, nu exista o reglementare internă expresă privind modul de comandare a mesei, precum și verificarea concordanței între numărul de posturi efective și numărul meselor comandate și servite.
De altfel, s-a arătat că în decizia contestată pârâtele nu au arătat motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Reclamantul a precizat că aceste încălcări ale legii se circumscriu dispozițiilor art. 252 alin. 2 lit. b și c din Codul muncii.
De asemenea, s-a arătat că un alt motiv de nelegalitate, care duce la nulitatea absolută a deciziei de sancționare se referă la faptul că angajatorul nu a indicat temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică, cerință imperativă prevăzută de art. 252 alin. 2 lit. d din Codul muncii.
În ceea ce privește netemeinicia deciziei, a arătat reclamantul că materialul întocmit de corpul de control a vizat perioada aprilie 2012-februarie 2013, ori așa cum a arătat, deține această funcție începând cu data de 25.06.2012.
Cu privire la cuprinsul deciziei, s-a învederat că angajatorul nu a indicat în concret prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul individual de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat.
A mai susținut reclamantul că pârâtele nu pot dovedi faptul că recepționarea în plus a unui număr de 6127 mese ar constitui o abatere disciplinară, care să impună sancționarea salariatului potrivit normelor interne și, pe de altă parte, apare paradoxală atitudinea pârâtelor care afirmă în „Raportul de control" nr. 463/19.04.2013 producerea unui prejudiciu, constând în recepționarea în plus a unui număr de 6127 mese, însă nu s-a acționat în sensul angajării răspunderii materiale a salariatului, ci în sensul angajării răspunderii disciplinare, prin diminuarea salariului de bază.
În drept, reclamantul a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 231 coroborat cu dispozițiile art. 252 alin.2 lit. a-d din Legea nr. 53/2003-Codul Muncii, modificată și completată prin Legea nr. 40/2011.
Societatea C. E. Oltenia S.A., prin S. D. Minieră Tg-J., a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu următoarele considerente:
Cu privire la nulitatea absolută a dispoziției contestate, s-a arătat că abaterea disciplinară este condiția necesară și suficientă, unicul temei pentru declanșarea răspunderii disciplinare, care se exprimă prin aplicarea sancțiunilor disciplinare și de aceea pentru a stabili dacă o faptă poate fi considerată abatere disciplinară, astfel încât să atragă răspunderea disciplinară, este necesar să fie analizate elementele constitutive, asemănătoare ca structură cu cele ale infracțiunii, respectiv obiectul, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă.
Întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare - cauza - declanșează efectul, respectiv răspunderea disciplinară. Astfel, fapta ilicită, respectiv abaterea disciplinară trebuie să se afle într-o legătură de cauzalitate cu rezultatul dăunător.
A susținut pârâta că, dacă sunt probate elementele constitutive ale abaterii disciplinare, respectiv înfrângerea obligațiilor de serviciu și vinovăție, rezultatul dăunător și legătura de cauzalitate se prezumă.
S-a învederat că art.247, alin. 2 din Codul muncii definește abaterea disciplinară ca fiind „ o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici".
Că, descrierea faptei se găsește în preambulul deciziei, are inclusiv datele săvârșirii faptei, respectiv aprilie 2012 - februarie 2013, aceasta fiind o abatere cu caracter continuu.
A considerat pârâta că motivul invocat de reclamant este neîntemeiat, având în vedere că dispoziția contestată face referire la constatările din Raportul de control nr. 463/19.04.2013 întocmit de Corpul de Control al Directorului General al Complexului E. Oltenia, raport ce este parte integrantă a deciziei de sancționare.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că prin dispoziția Directorului Sucursalei D. Minieră Tg-J. nr 435/30.04.2013 a fost numită comisia de cercetare disciplinară, ce a reținut ca sarcinile ce nu sunt prevăzute în fișa postului au fost reglementate printr-o . dispoziții emise de conducerea Minei Motru, decizii interne cu forța obligatorie potrivit Contractului Colectiv de Munca și Regulamentului intern.
Că, prin dispoziția directorului Minei Motru, având nr. 130/3103 din 10.06.2011, s-a dispus „comanda zilnică de hrana caldă acordată salariaților să se întocmească în funcție de posturile programate, iar eventualele suplimentari să se fac doar cu comanda suplimentară" și art. 2 din dispoziție, stabilește în mod clar, precis și concret faptul că responsabilitatea pentru emiterea comenzii de hrana cade în sarcina numărului de porții de mese se efectuează de către gospodarul unității în baza necesarului transmis de către conducătorii formațiilor de lucru, deci în mod indubitabil cădea și în sarcina reclamantului.
Referitor la susținerea reclamantului, că ar fi deținut funcția începând cu 25 06.2012, pârâta a precizat că materialul întocmit de către Corpul de Control a vizat perioada aprilie 2012- februarie 2013, deci și perioada în care acesta era șef sector - Sectorul Independent L. - M. Motru.
A considerat pârâta că au fost încălcate prevederile dispoziției nr. 130/3103 din 10.06-2011, întrucât necesarul de hrană caldă trebuia întocmit în funcție de posturile programate pentru următoarea zi și nu ținându-se cont de posturile programate cu o zi în urmă.
Comisia de cercetare disciplinară, luând în considerare cele menționate, a înlăturat apărările formulate de către reclamant, ținându-se cont și de atribuțiile date prin dispoziția nr. 130/3103/10.06.2011 a Directorului Minei Motru, dispoziție de care reclamantul ar fi trebuit să aibă cunoștință, fiind persoană cu funcție de conducere.
De altfel, s-a mai arătat că abaterea disciplinară este acea faptă culpabilă săvârșită de către salariat în legătură cu munca sa, nu numai în legătură cu exercitarea propriu-zisă a obligațiilor de serviciu din fișa postului.
A mai susținut pârâta că fapta a fost săvârșita cu vinovăție, sunt întrunite condițiile abaterii disciplinare, reclamantul nerespectând prevederile art. 206, alin 1 din CCM: „ abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu muncă și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În concluzie, având în vedere această stare de fapt și de drept, s-a solicitat instanței respingerea acțiunii și menținerea deciziei ca temeinică și legală.
În drept, a fost întemeiată întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă, prevederile Codului Muncii și a tuturor actelor invocate.
În probatoriu, a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar de către ambele părți.
Prin sentința civilă nr. 429 din 03.03.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis contestația formulată de către reclamantul S. M., în contradictoriu cu pârâtele SOCIETATEA C. E. OLTENIA S.A. și S. D. MINIERĂ TG-J.- M. MOTRU.
S-a constatat nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr.470/5670/21.05.2013, emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele reținute în baza deciziei mai sus menționate, precum și la plata către reclamant a sumei de 1000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 470/5670/21.05.2013, emisă de directorul Sucursalei D. Minieră Tg.-J., reclamantul S. M. – șef sector L. - M. Motru, a fost sancționat disciplinar cu sancțiunea de reducere a salariului de bază cu 10% pe două luni, potrivit art.248 alin.1 lit. c din Codul muncii, reținându-se că fapta constituie abatere disciplinară conform art.206 alin.3 din contractul colectiv de muncă.
În preambulul deciziei de sancționare s-a arătat că la emiterea acesteia s-a avut în vedere Raportul de control nr.463/19.04.2013, întocmit de către Corpul de Control Tehnico – Economic al S.C. C. energetic Oltenia S.A., din care reiese faptul că, în urma controlului gestionar de fond efectuat la M. Motru în perioada 03.04 – 16.04.2013, s-a constatat existența unor deficiențe, respectiv „ comandarea și recepționarea unui număr de mese în plus, prin neverificarea concordanței dintre mesele servite pentru personalul Minei Motru și numărul posturilor aferente personalului prezent la serviciu, în perioada aprilie 2012 – februarie 2013”, precum și raportul de cercetare disciplinară nr.6700/27.06.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. 2 din Codul muncii, republicat, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
„ a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplica;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competenta la care sancțiunea poate fi contestată ” .
În speță, însă decizia de sancționare a reclamantului nu cuprinde elementele prevăzute de art. 252 lit. a, b și c, sub sancțiunea nulității, respectiv descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încălcate de salariat și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Astfel, angajatorul nu a arătat în concret fapta care constituie abatere disciplinară pentru care reclamantul a fost sancționat disciplinar, data la care a fost săvârșită această faptă și atribuțiile, responsabilitățile din fișa postului și contractul individual de muncă, ce au fost încălcate de către reclamant, elemente necesare pentru stabilirea vinovăției acestuia. De asemenea, deși s-a invocat Regulamentul intern, nu se precizează prevederile din acest regulament care au fost încălcate de către reclamant și nici prevederile din contractul colectiv de muncă încălcate.
În preambulul deciziei de sancționare se face referire la Raportul de control nr.463/19.04.2013, întocmit de către Corpul de Control Tehnico – Economic al S.C. C. energetic Oltenia S.A., raport prin care s-a constatat existența unor deficiențe pe o anumită perioadă de timp, respectiv aprilie 2012 – februarie 2013, fără să se individualizeze în concret fiecare dintre deficiențele constatate și fără să se precizeze atribuțiile și obligațiile care nu au fost respectate de reclamant, faptele săvârșite de către acesta, datele la care au fost săvârșite aceste fapte.
De asemenea, în decizia de sancționare nu au fost menționate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant în timpul cercetării disciplinare prealabile, menționate în nota explicativă din data de 12.04.3013, în condițiile în care s-a reținut în decizie că salariatul a adus unele justificări și argumente în legătură cu deficiențele constatate. Ori, în această situație trebuia să se arate motivele pentru care au fost înlăturate justificările și argumente reclamantului în legătură cu deficiențele constatate, respectiv motivele pentru care apărările salariatului nu sunt de natură să înlăture răspunderea disciplinară.
Ori, dispozițiile legale menționate impun precizarea tuturor acestor elemente în decizia de sancționare, sub sancțiunea nulității, tocmai pentru a se preveni sancționarea abuzivă a salariaților de către angajator, care are o poziție dominantă în raporturile de muncă, între acesta și salariat existând raporturi de subordonare.
În ceea ce privește termenul de aplicare a sancțiunii disciplinare, instanța a reținut că angajatorul a respectat termenul de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, termen care se calculează de la data înregistrării la registratura unității a raportului final de cercetare disciplinară prealabilă, conform deciziei în interesul legii nr. 16/12.11.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în speță data la care a fost înregistrat raportul de cercetare disciplinară prealabilă nr. 5617/20.05.2013, respectiv de 20.05.2013.
În decizia de sancționare însă nu s-a menționat data săvârșirii faptelor, pentru a se verifica dacă angajatorul a respectat dispozițiile art. 252 alin.1 din Codul muncii, republicat, privind termenul de maxim 6 luni de la data săvârșirii faptei, în care angajatorul putea să aplice sancțiunea disciplinară. Nu este suficientă menționarea perioadei în care au fost constatate anumite deficiențe, în condițiile în care nu au fost precizate faptele săvârșite de către reclamant și datele la care au fost săvârșite aceste fapte.
Prin urmare, decizia de sancționare contestată a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative, fiind lovită de nulitate, conform dispozițiilor art. 252 alin. 2 din Codul muncii, republicat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-pârâtă Societatea C. E. Oltenia S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare arată că prin cererea formulată petentul S. M. a contestat decizia nr. 470/5670/21.05.2013 - nr. Registrul special, decizie prin care a fost sancționat cu "reducerea salariului cu 10% pe două luni" conform art. 248, alin. 1, lit. c din Codul Muncii, fapta constituind, în conformitate cu prevederile art. 206, alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă, abatere disciplinară, a cărui anulare o solicită, ca fiind netemeinică și nelegală.
Prin sentința civilă nr. 429 pronunțată în data de 03.03.2014, Tribunalul Gorj, în mod eronat, a admis contestația formulată de către petent. În acest sens a fost anulată dispoziția nr. 470/21.05.2013, emisă de către Societatea C. E. Oltenia SA.
S-a reținut în mod greșit de către instanța de fond faptul că petentul S. M. nu avea ca atribuție ținerea unei evidențe a meselor servite pentru personalul Minei Motru și numărul de posturi aferente personalului prezent la serviciu în perioada aprilie 2012 - februarie 2013, acesta reglementând activitatea internă și stabilind în concret persoanele responsabile efectiv cu această atribuțiune, menționând chiar în fișele posturilor acestor persoane această responsabilitate, precum și întocmirea dispozițiilor interne care reglementau procedura de urmărire a executării acestor contracte încheiate cu prestatorii de servicii în ceea ce privește masa caldă.
De asemenea, s-a reținut că nu există nicio faptă ilicită sub aspect disciplinar.
În acest context arată că, urmare a Raportului de Control înregistrat sub nr. 563/19.04.2012, Directorul General al Sucursalei D. Minieră a emis Decizia nr. 470/5670/21.05.2013 prin care reclamantul a fost sancționat cu reducerea salariului cu 10% pe două luni, ca urmare a faptului că au fost comandate și recepționate un număr mai mare de porții de hrană, raportat la numărul personalului prezent la serviciu.
Prin dispoziția Directorului Sucursalei D. Minieră cu nr. 435/30.04.2013 a fost numită comisia de cercetare disciplinară ce a reținut că sarcinile ce nu sunt prevăzute în fișa postului au fost reglementate printr-o . dispoziții emise de către conducerea Minei Motru, decizii interne cu forță obligatorie potrivit CCM și Regulamentului Intern.
Art. 247, alin. 2 din Codul Muncii definește abaterea disciplinară ca fiind "o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici".
Potrivit art. 2 din dispoziția directorului Minei Motru nr. 130/3103/10.06.2011 s-a stabilit în mod clar, precis și concret faptul că responsabilitatea pentru emiterea comenzii de hrană caldă în sarcina Departamentului RUA, conducerii sectoarelor și persoanelor cu atribuții în întocmirea comenzilor de hrană de la nivelul subunităților.
Comisia de cercetare disciplinară luând în considerare cele menționate a înlăturat apărările formulate de către petent, ținându-se cont și de atribuțiile de serviciu având în vedere faptul că petentul ar fi trebuit să aibă cunoștință de prevederile dispoziției 130/3103/10.06.2011, acesta deținând funcția de șef sector în cadrul Sectorului Independent L. - M. Motru și implicit fiind cel care întocmea comanda de masă.
La baza situațiilor meselor comandate și decontate nejustificativ în perioada 01.04._13 a stat situația meselor comandate și servite în perioada 01.04._13, situație însușită de conducerea subunității.
Situația meselor comandate și servite în perioada 01.04._13 a fost întocmită în baza facturilor fiscale reprezentând contravaloarea mesei calde și proceselor verbale de recepție, iar numărul de posturi a reieșit clar din formularele 1 - 3 salarii. Având în vedere faptul că, contestatorul era angajat în funcția de șef sector avea obligația de a verifica concordanța dintre numărul de posturi, numărul de mese comandate și facturile decontate.
Abaterea disciplinară este acea faptă culpabilă săvârșită de către salariat în legătură cu munca sa, nu numai în legătură cu exercitarea propriu - zisă a obligațiilor de serviciu din fișa postului.
Având în vedere dispozițiile art. 247, alin. 2 din Codul Muncii și art. 206, alin. 1 din CCM, consideră că sunt întrunite condițiile abaterii disciplinare.
În concluzie, având în vedere motivele de fapt și de drept menționate, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței, în sensul respingerii contestației formulate, ca fiind netemeinică și nelegală.
În drept, își întemeiază apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din Cod pr. civ., Codul Muncii și CCM.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apelanta-pârâtă pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare.
Apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 477 alin. 1 C.proc.civ. instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite expres sau implicit de către apelant.
Textul consacră o regulă restrictivă cu privire la devoluțiunea apelului, instanța de apel fiind limitată să cerceteze cauza numai cu referire la motivele indicate în cererea de apel, partea neatacată din hotărâre intrând în puterea lucrului judecat.
Reținând aceste argumente, Curtea observă că apelanta a criticat aprecierile instanței legate de neîntrunirea condițiilor abaterii disciplinare însă, acestea nu au legătură cu ceea ce s-a hotărât în primă instanță, din dispozitivul si considerentele sentinței apelate rezultând că s-a constatat nulitatea absolută a deciziei de sancționare pentru nerespectarea dispozițiilor legale imperative prevăzute de art. 252 alin. 2 lit. a, b și c din Codul muncii, în sensul că deciziei îi lipsesc anumite mențiuni obligatorii.
Chiar dacă s-ar considera că referirile apelantei la activitatea comisiei de cercetare disciplinară ar reprezenta, în realitate, o critică implicită cu privire la nelegala aplicare a dispozițiilor art. 253 lit. c din C. Muncii, deși pertinentă, această critică este nefondată .
Astfel, corect a reținut prima instanță că decizia de sancționare nu cuprinde elementul prevăzut de art. 253 lit. c din C. Muncii, respectiv motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Cu toate că în decizia de sancționare se consemnează că salariatul a adus unele justificări și argumente în legătură cu deficiențele constatate, nu rezultă că au fost analizate, prin înlăturarea lor motivată, așa cum prevede textul legal evocat, or această omisiune a angajatorului atrage nulitatea absolută a deciziei de sancționare.
Aplicarea sancțiunii nulității pentru motivele de nelegalitate enunțate face de prisos analizarea deciziei în fondul său, astfel că în mod corect prima instanță nu a verificat în ce măsură pretinsa faptă ilicită întrunea condițiile unei abateri disciplinare care să justifice măsura disciplinară aplicată, situație pe deplin aplicabilă si în apel.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 C.proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 451, 453 C.proc.civ. apelanta va fi obligată la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatul S. M., potrivit chitanței avocațiale atașată la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă Societatea C. E. Oltenia SA, cu sediul în Tg. J., ., nr.5, jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr.429 din 03.03.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. M., domiciliat în Motru, str. ., ., ., județul Gorj și cu intimata-pârâtă S. D. Minieră Tg. J. – M. Motru, cu sediul în Tg. J., .. 1-15, județul Gorj, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Obligă apelanta-pârâtă Societatea C. E. Oltenia SA, către intimatul S. M., la 1500 lei cheltuieli de judecată.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2014.
Președinte, E. B. | Judecător, G. I. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. E. B.
Tehn. E.O.
5 ex./30.06.2014
Jud fond A. B.
| ← Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 506/2014. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 109/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
