Reorganizare a angajatorului cu reducere a numărului de posturi. Concediere. Legalitate.
| Comentarii |
|
Atunci când, cu prilejul restructurării/reorganizării unui angajator însoţită de reduceri de personal, pentru reîncadrarea personalului din vechea structură organizatorică se procedează la ţinerea unui concurs iar după desfăşurarea acestuia rămân posturi neocupate din noua structură organizatorică, determinat de faptul că salariaţii nu au obţinut un punctaj minim impus, concedierea dispusă are o dublă cauză, reducerea de personal şi necorespunderea profesională. Acest mod de lucru contravine dispoziţiilor din Codul muncii, întrucât cele două cauze de concediere au regim juridic distinct.
Prin cererea formulată la data de 26.01.2012 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 520/104/2012 contestatorul D.I. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.J.C. Olt, solicitând instanţei anularea deciziei de concediere nr. 1608/28.12.2011.
La data de 02.04.2014, reclamantul şi-a precizat cererea în sensul că a solicitat admiterea contestaţiei, anularea deciziei nr.1608/28.12.2011 şi repunerea în situaţia anterioară emiterii acesteia, motivat de faptul că decizia a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor art. 75 alin. 1 Codul muncii. O altă susţinere a reclamantului se referă la faptul că postul nu a fost desfiinţat şi nici ocupat la concurs.
în cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentinţa civilă nr. 666 din 22 mai 2014, pronunţată de Tribunalul Olt - Secţia I Civilă Complet Specializat în Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr. 520/104/2012*, s-a respins contestaţia formulată de reclamantul D.I., împotriva deciziei nr. 1608/28.12.2011 emisă de pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Olt a constatat şi reţinut următoarele aspecte:
Reclamantul fost angajat în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii începând cu data de 01.11.2001 în funcţia de inspector de specialitate, gradul n, conform contractului individual de muncă nr. 7/0129/2001 (fila 177).
Prin H.G. nr. 1157 din 25.11.2011 a fost modificată H.G. nr. 1335/2010 în sensul că numărul maxim de posturi aprobat pentru Inspectoratul de Stat în Construcţii a fost de 750 -prin restructurarea şi desfiinţarea în condiţiile legii a unui număr de 125 de posturi. în baza acestor modificări ale H.G. nr. 1335/2010 a fost emis Ordinul nr. 2973 din 29.11.2011 de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului prin care s-a aprobat structura organizatorică a Inspectoratului de Stat în Construcţii.
Prin decizia nr. 897 din 29.11.2011 emisă de Secretariatul General al I.S.C. în baza
H. G. nr. 1157/2011 s-a aprobat Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului/examen în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică. Potrivit art. 1 alin. 4 din acest Regulament, încetarea raporturilor de muncă determinată de reducerea posturilor se va face cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
în acest sens, la data de 29.11.2011 reclamantul a fost notificat asupra faptului că
I. S.C. a fost legal desfiinţată ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 93/2011 şi a H.G. nr. 1157/2011 şi că s-a înfiinţat Compartimentul Control şi Inspecţie pentru calitatea Lucrărilor de Construcţii Olt din cadrul Direcţiei Regionale în Construcţii Sud - Vest Oltenia, care prevede 7 posturi de inspector de specialitate ce se vor ocupa prin concurs. De asemenea, pentru a se încadra în noua schemă de personal ce conţine 7 posturi de execuţie ca inspector de specialitate, trebuie să promoveze un concurs/examen organizat la nivel naţional, iar cererea de înscriere la acest concurs organizat în data de 05.12.2011 urma să fie transmisă angajatorului în termen de 3 zile lucrătoare de la data comunicării notificării.
Prin cererea formulată la data de 30.11.2011 (fila 159 dosar iniţial), reclamantul a solicitat înscrierea la concursul organizat pentru ocuparea postului de inspector de specialitate. Cererea a fost formulată ca urmare a notificării nr. 12138/29.11.2011 emisă de angajator prin care i s-a adus la cunoştinţă că postul său a fost desfiinţat şi că în statul de funcţii, în cadrul Compartimentului Control şi Inspecţie pentru calitatea Lucrărilor de Construcţii Olt din cadrul Direcţiei Regionale în Construcţii Sud - Vest Oltenia, există şapte posturi de inspectori în specialitate.
Ulterior reclamantul a primit notificarea nr. 13515/19.12.2011 prin care i s-a adus la cunoştinţă faptul că notificarea nr. 12138/29.11.2011 constituie preaviz şi că la expirarea acestuia contractul său de muncă va înceta potrivit prevederilor art. 65 şi art. 75 alin. 1 din Codul muncii.
Prin decizia nr. 1608 din 28.12.2011, s-a dispus ca începând cu data de 03.01.2012 contractul individual de muncă al reclamantului încetează în conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. 1 din Codul Muncii.
Potrivit art. III alin. 2 din OUG nr. 93/2011 şi art. II alin. 1 din HG nr. 1157/2011, încadrarea personalului în noua structură organizatorică se face numai prin promovarea unui concurs/examen, cadrul legal de organizare si desfăşurare a acestuia fiind prevăzut de Regulamentul aprobat prin decizia secretarului general nr. 897/2011.
Art. 1 alin. 6 din regulament prevede că pentru ipoteza în care în cadrul unei structuri supuse reorganizării sau restructurării din cadrul ISC există un post sau posturi de aceeaşi categorie, clasă si/sau grad profesional, ocupat de un singur angajat sau de un număr de angajaţi inferior numărului de posturi existent, acesta/aceştia vor susţine proba de examen, fiind admişi angajaţii care au obţinut nota finală minim 7.
Participând la concurs, reclamantul a obţinut calificativul respins.
Cu toate că posturile scoase la concurs nu au fost ocupate în totalitate, nota obţinută de acesta fiind sub 7, nu a permis ocuparea celor rămase vacante.
Edificatoare în acest sens sunt şi prevederile art. 4 al. 4 din Regulamentul aprobat prin decizia 897/2011 potrivit căruia posturile rămase neocupate se declară vacante, urmând să se comunice candidatului care a obţinut nota finală imediat inferioară, dar cel puţin nota minimă 7.
Nu a putut fi reţinută de către instanţă susţinerea reclamantului potrivit căreia acesta nu avea obligaţia parcurgerii procedurii privind participarea la concurs, deoarece din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 1 si art. 3 din Regulament rezultă că nu sunt supuşi procedurii de concurs doar acei salariaţi care provin din structuri total desfiinţate, respectiv acei salariaţi, pentru care nu mai există posturi de aceeaşi categorie, clasă si/sau grad profesional cu posturile ocupate anterior, pentru care se dispune încetarea contractului de muncă.
Potrivit prevederilor art. n al. 2 din HG nr. 1157/2011 procedurile legale de restructurare şi reorganizare a ISC trebuiau aplicate în termen de minim 30 de zile de la intrarea în vigoare a HG nr. 1157/2011, respectiv începând cu 28.11.2011, când s-a publicat în Monitorul Oficial.
Astfel, procedura de reorganizare şi restructurare la nivelul ISC trebuia desfăşurată înăuntrul termenului de 30 de zile.
Neobţinând nota minimă cerată de regulament, angajatorul a fost în imposibilitate de a proceda la angajarea reclamantului pe unul din cele 7 posturi de inspector de specialitate, fapt care a dus la încetarea contractului său individual de muncă.
Nu au putut fi reţinute afirmaţiile reclamantului referitoare la faptul că a fost concediat atât pentru motive imputabile cât şi pentru motive ce nu ţin de persoana sa, respectiv urmare a nepromovării concursului (art. 61 lit. d) şi ca urmare a desfiinţării postului (art. 65), deoarece concedierea a fost motivată pe faptul desfiinţării postului ocupat de salariat în temeiul art. 65 din Codul muncii. De altfel, în decizie se prevede expres care sunt motivele care determină concedierea.
Este de menţionat că decizia de concediere nu a avut ca temei doar prevederile art. 65 alin. 1 din Codul muncii, ci este şi consecinţa aplicării unor dispoziţii cu caracter special (OG 63/2001, OG. 93/2011, HG 1335/2011 modificată prin HG 1557/2011, Ordinul 2973 /29.11.2011 al MDRT), redate în cuprinsul deciziei atacate.
De altfel, aplicarea coroborată a acestor prevederi este statuată în Regulament, la art. 4
alin. 1.
în concluzie, pârâtul a respectat prevederile art. III din OUG 93/2011 potrivit cărora încetarea contractelor individuale de muncă, urmare a reorganizării si restructurării ISC, are loc cu respectarea termenelor şi procedurilor legale, încadrarea în noua structură fiind posibilă numai prin concurs, în limita posturilor aprobate.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul D.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în motivarea recursului, contestatorul a susţinut, în esenţă, următoarele:
Dreptul de a contesta decizia de concediere şi de a beneficia de repunerea în situaţia anterioară trebuie să fie analizat în raport de normele legale invocate de către angajator-art. 65 din Codul muncii, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 din Codul muncii care reglementează concedierea pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului.
Era necesar ca instanţa să analizeze, în raport de temeiul de drept invocat de intimatul angajator, art. 65, art. 74 alin. 5, art. 75/77 din Codul muncii, legalitatea şi temeinicia deciziei de concediere, respectiv dacă decizia de concediere a fost emisă pentru motive ce ţin de persoana salariatului - art. 61 din Codul muncii sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului - art. 65 din Codul muncii.
Deşi intimatul pârât a invocat o restructurare efectivă şi reală, instanţa nu a constatat că postul ocupat a fost desfiinţat, astfel încât temeiul legal invocat în decizia de concediere este contrar motivelor de fapt reţinute de angajator.
Motivarea instanţei în sensul că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea condiţiilor legale este contrară argumentelor reţinute anterior în condiţiile în care a analizat concedierea pe motive care ţin de persoana salariatului, conform art. 61 din Codul muncii, respectiv rezultatele obţinute la examenul concurs.
Instanţa de fond a reţinut susţinerile şi motivările angajatorului, referitoare la concediere pe motive care ţin de persoana salariatului - art. 61 lit. d) din Codul muncii.
în raport de motivarea referitoare la rezultatele examenului/concursului organizat în data de 05.12.2011 se deduce că decizia de concediere a fost emisă în baza unui alt temei de fapt şi de drept, respectiv art. 61 din Codul muncii potrivit cu care angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în următoarele situaţii: d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.
Dacă angaj atomi ar fi constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 61 lit. d) din Codul muncii coroborate cu dispoziţiile 4 alin. 1 Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică a I.S.C. aprobat prin decizia nr. 897/29.11.2011, era obligatoriu ca decizia de concediere să fie emisă în conformitate cu procedura prevăzută de aceste norme.
Nicio concediere iniţiată în baza unor norme speciale cu rang inferior nu se poate realiza în afara condiţiilor speciale prevăzute în Codul muncii.
în speţă, decizia de concediere conţine un temei de drept contrar motivelor de fapt, fiind aplicabile dispoziţiile art. 77 din Codul muncii;
Intimatul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII - I.S.C, a depus întâmpinare prin care a arătat, în esenţă, următoarele:
Recurentul susţine că după intrarea în vigoare a OUG nr.93/2011 a fost încadrat în mod incontestabil în noua structură organizatorică înfiinţată - Direcţia Regională în Construcţii Sud - Vest Oltenia, iar postul ocupat la această entitate juridică la data emiterii deciziei de concediere a existat, nu a fost desfiinţat şi există şi în prezent.
Faţă de aceste susţineri ale recurentului s-a menţionat că, în vederea înscrierii la concurs/examen (şi numai pentru acest motiv), prin decizia nr. 1168/22.12.2011 (care a constatat încetarea aplicabilităţii deciziei nr. 1006/14.12.2011), recurentul, căruia i se desfiinţase funcţia de conducere de şef serviciu din cadrul Inspectoratului Judeţean în Constmcţii Olt, a fost reîncadrat în funcţia de execuţie de inspector de specialitate gr. I în cadrul Direcţiei Regionale în Constmcţii Sud - Vest Oltenia, post care i-a fost alocat în vederea susţinerii concursului.
în cadml C.C.I.C.L.C. Olt au fost prevăzute 7 posturi de inspector de specialitate, care urmau să fie ocupate prin concurs.
Art. III alin.(2) din OUG nr.93/2011 prevede că:„(l) încetarea contractelor individuale de muncă drept urmare a aplicării prevederilor art. I se face cu respectarea termenelor şi a procedurilor prevăzute de legislaţia muncii şi protecţiei sociale în vigoare."
Sub acest aspect, s-a solicitat să se observe că articolul respectiv nu conţine dispoziţii speciale privind modul de acordare a dreptului de preaviz, ci doar reiterează dreptul salariatului de a beneficia de preaviz anterior concedierii.
Desfiinţarea locului de muncă a fost una efectivă şi a avut o cauză reală şi serioasă, în sensul că au fost reduse posturile, iar încadrarea personalului în noua stmctură se făcea după promovarea concursului/examenului.
în Regulamentul aprobat prin Decizia nr.897/2011, la art.4, se prevede că„ personalul contractual din stmcturile suspuse restmcturării/reorganizării, care nu se prezintă la examen, este considerat respins, fiind asimilat personalului care nu a promovat examenul, urmând a fi concediat..
De la data primirii sub semnătură a notificării anterior menţionată, 30.11.2011, a curs termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare. în cazul în care recurentul nu se înscria la concurs sau nu îl promova urma să fie concediat.
S-a solicitat să se observe că hotărârea instanţei de fond nu este contradictorie, ci este rezultatul unei analize atente, corecte şi logice a motivelor de fapt şi de drept care au determinat concedierea.
La baza încetării contractului individual de muncă au fost avute în vedere acte administrative cu caracter normativ, producătoare de efecte juridice, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada anulării lor.
Nu s-a putut reţine lipsa unui motiv temeinic al concedierii câtă vreme instituţia intimată, în calitate de angajator a fost pusă în situaţia de a pune în aplicare acte administrative care vizau reorganizarea instituţiei.
Menţiunea din decizia de concediere nr. 1608/28.12.2011 referitoare la rezultatul obţinut la concursul din 05.12.2011 trebuie analizată în raport cu întregul conţinut al acesteia şi prin prisma tuturor actelor normative pe care le-a invocat I.S.C., în calitate de angajator, în decizie şi prin care s-a reglementat restructurarea instituţiei intimate, care au fundamentat desfiinţarea Inspectoratului în Construcţii Olt şi, implicit, desfiinţarea posturilor de şef serviciu şi inspectori de specialitate din cadrul acestuia, dar care au stabilit, totodată, înfiinţarea noilor posturi de inspectori de specialitate ale Compartimentului Control şi Inspecţie pentru calitatea lucrărilor de construcţii Olt şi modalitatea de încadrare a personalului pe aceste posturi şi, astfel interpretată decizia de concediere, nu poate conduce la concluzia că motivul concedierii recurentului ar fi fost cel prevăzut de art. 61 lit. d) din Codul muncii, necorespunderea profesională.
Concursul a fost organizat pentru încadrarea pe posturile de execuţie de inspectori de specialitate din cadrul Compartimentului Control şi Inspecţie pentru calitatea lucrărilor de construcţii Olt, iar nepromovarea concursului, aşa cum s-a arătat, nu presupune necorespunderea profesională a contestatorului pentru postul de inspector de specialitate, ci pregătirea profesională superioară a altor concurenţi, respectiv a celor care au fost declaraţi admişi pentru aceleaşi posturi.
De asemenea, s-a mai solicitat să se constate că prevederile art. 68 - 73 nu se aplică salariaţilor din instituţiile publice şi autorităţile publice, iar concedierea, pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, s-a realizat în baza prevederilor legale menţionate în preambulul deciziei contestate.
Curtea apreciază recursul ca fiind fondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Unitatea intimată a fost supusă restructurării urmare a adoptării OUG 93/2011, fiind redus şi numărul salariaţilor (potrivit H.G. nr. 1157/2011, numărul maxim de posturi aprobat pentru Inspectoratul de Stat în Construcţii a fost de 750 - fiind restructurate şi desfiinţate un număr de 125 de posturi).
în vederea ocupării noilor scheme de personal prin art. in alin. 2 din OUG nr. 93/2011 şi art. II alin. 1 din HG nr. 1157/2011 s-a prevăzut că încadrarea personalului în noua structură organizatorică se face numai prin promovarea unui concurs/examen. Cadrul legal de organizare şi desfăşurare a acestuia a fost prevăzut de Regulamentul aprobat prin decizia secretarului general nr. 897/2011.
Avându-se în vedere pregătirea de bază a recurentului, urmare restructurării şi desfiinţării postului de conducere de şef serviciu, acesta a fost reîncadrat pe postul de execuţie de inspector de specialitate (prin deciziile nr. 1006/14.12.2011 şi respectiv nr. 1168/22.12.2011), post deţinut anterior celui de şef de serviciu (conform menţiunilor din cartea de muncă - filele 22- 32 dosar fond). Recurentul i-a revenit, însă, obligaţia de a participa la concursul organizat pentru ocuparea noilor posturi de inspector de specialitate, întrucât numărul de posturi era mai mic în raport cu numărul salariaţilor ce au ocupat posturi de acest fel în vechea structură. Această concluzie a instanţei este determinată de înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile intimatei în sensul că, în vederea participării la concurs, recurentului i-a fost alocat un post de inspector de specialitate. Astfel fiind, nu prezintă relevanţă în cauză faptul că recurentul a ocupat anterior restructurării postul de şef de serviciu, post ce a fost desfiinţat, câtă vreme a fost reîncadrat pe post de inspector de specialitate
Faptul că numărul de posturi de inspector de specialitate a fost mai mic decât numărul salariaţilor ce ocupau posturi de acest fel în vechea structură rezultă fără dubiu din situaţia întocmită (fila 161 dosar primă instanţă) privind rezultatele concursului organizat pentru ocuparea noilor posturi, concurs la care - la nivelul subunităţii din Olt - au participat 10 salariaţi pentru un număr de 7 posturi. Probatoriul administrat dovedeşte fără echivoc că a existat, la nivelul Inspectoratului de Stat în Construcţii, precum şi la nivelul subunităţii din Olt, o desfiinţare de locuri de muncă, inclusiv de natura celui ocupat de recurent conform pregătirii sale de bază.
Cât priveşte modul concret în care angaj atomi a operat reducerea de personal, este fondată critica formulată de recurent, în sensul că decizia de desfacere a contractului său de muncă este contradictorie. O atentă analiză a acesteia confirmă susţinerea recurentului în sensul că decizia de concediere are în realitate două temeiuri juridice, respectiv atât art. 65 din Codul muncii (care reglementează concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului) cât şi art. 61 din acelaşi cod (prin care s-a reglementat concedierea pentru motive ce ţin de persoana salariatului), temeiuri juridice care se exclud, având regimuri juridice distincte. Această concluzie se impune în cauză în condiţiile în care după organizarea concursului şi concedierea recurentului au rămas 3 posturi de inspector de specialitate neocupate din cele 7 prevăzute în noua structura organizatorică a subunităţii din judeţul Olt.
Potrivit art. 65 din Codul muncii „concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.”
Art. 61 lit. d din Codul muncii prevede că angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului „în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat”.
Decizia de concediere contestată în speţă are următorul conţinut:
- „începând cu data de 03.01.2012 contractul individual de muncă.. . al domnului D. I. încetează în conformitate cu dispoziţiile art. 65 afin. 1 din Codul muncii.. .., urmare a restructurării şi reorganizării Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C.” - art.l din decizie;
- „încetarea contractului individual de muncă a fost determinată de rezultatul obţinut la examenul/concursul organizat în data de 05.12.2011,...” - art. 2 alin. 3 din decizie.
Se observă că temeiul juridic menţionat în decizie pentru concediere este art. 65 afin. 1 din Codul muncii. Se face trimitere, însă, şi la rezultatul obţinut de recurent la concursul organizat în vederea încadrării în noua structură, fără a se detalia acest aspect. Din înscrisurile depuse precum şi din susţinerile intimatei nu rezultă nota efectiv obţinută de recurent şi poziţia pe care acesta s-a clasat, ci doar că a fost respins pentru că nu a obţinut nota minimă 7. Impunerea unui prag minim, a unei note de minim 7, a făcut ca din cele 7 posturi de inspectori de specialitate doar 4 să fie ocupate, trei dintre acestea rămânând vacante. Recurentului i s-a refuzat încadrarea pe unul din aceste 3 posturi cu motivarea că nu a obţinut nota minimă 7 la concurs.
Rezultă din modul menţionat mai sus în care s-a procedat că, în realitate, prin organizarea concursului nu s-a urmărit doar păstrarea în noua schemă de personal a salariaţilor cei mai competenţi din vechea structură (ceea ce ar fi constituit un criteriu de departajare între aceştia), ci şi verificarea pregătirii profesionale a salariaţilor din vechile structuri şi înlăturarea celor care nu obţineau nota minimă impusă, chiar dacă astfel o parte din posturile din noua organigramă rămâneau neocupate. Această înlăturare echivalează, în realitate, cu o concediere pentru necorespundere profesională, deci pentru motive ce ţin de persoana salariatului, dacă posturile din noua structură nu au putut fi ocupate integral, ci au rămas vacante (cel puţin parţial).
In raport de cele expuse se impune concluzia că atunci când, cu prilejul restructurării/reorganizării unui angajator însoţită de reduceri de personal, pentru reîncadrarea personalului din vechea structură organizatorică se procedează la ţinerea unui concurs iar după desfăşurarea acestuia rămân posturi neocupate din noua structură organizatorică determinat de faptul că salariaţii nu au obţinut un punctaj minim impus concedierea dispusă are o dublă cauză, reducerea de personal şi necorespunderea profesională. Acest mod de lucru contravine dispoziţiilor din Codul muncii, întrucât cele două cauze de concediere au regim juridic distinct.
Susţinerea intimatei în sensul că desfacerea contractului de muncă al recurentului nu a fost dispusă doar în temeiul Codului muncii, ci şi a normelor special emise în acest sens (OUG nr. 93/2011, HG nr. 1157/2011 şi Deciziei secretarului general nr. 897/2011 pe bază de concurs/examen - conform menţiunilor din art. 2 alin. 2 din decizia ce face obiectul litigiului) nu poate conduce la o altă concluzie în cauză. Singurul act normativ care a reglementat şi reglementează cauzele de desfacere a contractului de muncă este Codul muncii. Dacă prin emiterea unei decizii de concediere, dispusă în aplicarea unor alte acte normative, se aduce atingere prevederilor acestui Cod, se impune anularea deciziei în baza art. 80 din Codul muncii.
Sentinţa civilă nr. 155/08.05.2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova - secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 1321/54/2012*, depusă la dosar în recurs, nu prezintă relevanţă în soluţionarea litigiului, întrucât chestiunile analizate în acel litigiu vizează alte aspecte decât cele reţinute mai sus ca fiind motiv de nulitate a deciziei de concediere contestată în speţa de faţă.
Având în vedere că instanţa reţine întemeiată critica prin care s-a invocat caracterul contradictoriu al deciziei de concediere prin prisma temeiului acesteia, este de prisos a se mai analiza critica ce vizează nelegalitatea deciziei sub aspectul modului în care a fost acordat dreptul de preaviz.
Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă şi 312 Cod procedură civilă va fi admis recursul şi modificată sentinţa în sensul admiterii contestaţiei. Va fi anulată decizia de concediere şi se va dispune repunerea contestatorului în situaţia anterioară emiterii actului, conform art. 80 alin. 1 din Codul muncii. (Decizia nr. 1489 din 29 Octombrie 2014 - Secţia I Civilă, rezumat judecător Paraschiva Belulescu)
| ← Contract colectiv de muncă. Diurnă în străinătate. | Suspendarea contractului de muncă din iniţiativa... → |
|---|
