Răspunderea patrimonială. Răspunderea angajatului vinovat de plata sumelor nedatorate, în raport cu răspunderea angajatului care a încasat suma nedatorată.
| Comentarii |
|
Chiar dacă în Codul Muncii nu există o reglementare expresă privind răspunderea subsidiară, coroborând prevederile art. 254 şi 256 din acelaşi cod, rezultă că antrenarea răspunderii patrimoniale a angajatului vinovat de plata sumelor nedatorate, are caracter subsidiar, în raport cu răspunderea angajatului care a încasat suma nedatorată.
Tribunalul Mehedinţi - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, prin sentinţa civilă nr. 4988 din 21.10.2013 a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta C. V.
A respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul LICEUL TEORETIC T. L. ORŞOVA în contradictoriu cu pârâtele G. S. şi C. V.
A obligat reclamantul la 300 lei cheltuieli de judecată, către pârâta G. S.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
în conformitate cu art. 137 Cod procedură civilă (aplicabil prezentului litigiu ) instanţa s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor.
Astfel, s-a constatat că excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta C.V., având în vedere sentinţa nr. 3335/04.06.2013 a Tribunalului Mehedinţi dată în dosarul nr. 3549/101/2012, este nefondată.
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 3549/101/2012, reclamantul LICEUL TEORETIC T. L. ORŞOVA a solicitat obligarea pârâtei C.V. la restituirea unei sume de bani încasate necuvenit în temeiul art. 256 Codul Muncii , sancţiunea fiind admiterea în parte, respectiv, pârâta a fost obligată la restituirea sumei nete în cuantum de 14.020 lei, reprezentând premii acordate cu titlul de premiere pentru perioada 2010 şi 2011 şi sumei de 6.639 lei, reprezentând contribuţii datorate de pârâtă către bugetul de stat.
Prin prezentul litigiu se solicită obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat unităţii şcolare, prin aprobarea plăţii unor premii elevilor sportivi, în condiţii de nelegalitate, în temeiul art. 254- 255 Codul Muncii.
Autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de părţi, cauză şi obiect, condiţie neîndeplinită în cazul de faţă, având în vedere că obiectele celor două litigii sunt diferite.
Astfel, în primul litigiu s-a solicitat restituirea unor sume de bani încasate necuvenit de către salariat, în temeiul art. 256 Codul Muncii, iar în prezentul litigiu, antrenarea răspunderii patrimoniale a salariatului pentru paguba produsă angajatorului din vina şi în legătură cu munca sa conform art. 254 Codul Muncii.
Pe fond, s-a constatat acţiunea neîntemeiată..
Pârâta G. S., angajată a unităţii şcolare reclamante, a îndeplinit în perioada 16.02.2010 -09.05.2011 funcţia de director al unităţii şcolare, iar pârâta C.V., în aceeaşi perioadă, a îndeplinit funcţia de administrator financiar, cu atribuţii financiar contabile.
în calitatea pe care o avea, pârâta G. S. a angajat şi ordonanţat la plată premiile în calitate de angajator către participanţii la competiţiile sportive Regatele Gainesville din perioada 01.05.2010 -23.05.2010.
Pârâta C.V. a acordat vize de control financiar pentru plata premiilor respective.
în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Mehedinţi, s-a constat că plata premiilor pentru participanţii la aceste competiţii s-a efectuat în condiţii de nelegalitate, cu încălcarea HG 1447/2007.
în perioada 01.05.2010 -23.05.2010 şi 22.11.2010 - 06.11.2010 Secţia de Kaiac -canoe a liceului s-a deplasat la Gainesville-Georgia pentru a participa la Regatele Gainesville.
Pentru rezultatele obţinute la cele două competiţii, unitatea şcolară a plătit elevilor sportivi premii în sumă de 31.770 lei, iar antrenorilor, tehnicienilor şi celorlalţi specialişti din cadrul colectivului tehnic, premii în sumă de 108.520 lei.
Premiile pentru elevii sportivi au fost acordate în baza art. 29, alin.2 HG 1447/2007 pentru aprobarea Normelor financiare pentru activitatea sportivă, potrivit căreia sportivii clasaţi pe locurile I, n şi III în competiţiile interne prevăzute de art. 25 din HG 1447/2007, pot primi, din partea organizatorului, premii în bani/ obiecte.
Regatele Gainesville nu sunt competiţii interne, ci competiţii internaţionale, competiţii care nu se regăsesc nici între cele enumerate de art. 25 din HG 1447/2007.
Pentru recuperarea prejudiciului cauzat din cauza plăţilor nelegale, reclamantul a acţionat conform Deciziei 3/28.02.2012 a Camerei de Conturi Mehedinţi.
Astfel, de la salariaţii unităţii, respectiv, antrenori, tehnicieni şi alţi specialişti din cadrul colectivului tehnic, s-a solicitat restituirea sumelor încasate necuvenit, în temeiul art. 256 Codul Muncii.
în ceea ce priveşte premiile acordate elevilor, s-a solicitat acoperirea prejudiciului prin atragerea răspunderii patrimoniale a celor două pârâte din prezentul litigiu.
în situaţia de faţă, în sarcina celor două salariate există o răspundere patrimonială subsidiară. Chiar dacă Codul Muncii nu reglementează expres răspunderea subsidiară, ea este o formă specifică a răspunderii patrimoniale reglementate de art. 254 Codul Muncii. Ea este posibilă în temeiul art. 256 Codul Muncii, care reiterează normele şi principiile plăţii lucrului nedatorat.
Răspunderea patrimonială subsidiară este supusă regulilor generale referitoare la răspunderea patrimonială sub aspectul condiţiilor de existenţă indisolubilă, fie cu răspunderea unei alte persoane care a produs direct paguba, fie cu obligaţia altor persoane faţă de unitate.
Şi din punct de vedere temporar, răspunderea subsidiară intervine ulterior răspunderii principale.
Ca atare, nu poate fin antrenată direct răspunderea patrimonială a celor două pârâte pentru recuperarea prejudiciului, atâta timp cât nu s-a acţionat în nici un fel pentru recuperarea premiilor încasate de la părinţi ori ocrotitori legali.
Susţinerea reclamantului, că nu se poate recupera prejudiciul de la elevii minori iar părinţii acestora nu au nici o culpă în acest sens sau nu au posibilităţi materiale de restituire, nu are nici un suport legal, deoarece recuperarea premiilor acordate nelegal are la bază principiul îmbogăţirii fără just temei, şi nu răspunderea delictuală.
Starea de pasivitate a reclamatului în recuperarea sumelor acordate nelegal elevilor sportivi, nu justifică antrenarea răspunderii patrimoniale a celor două salariate şi nici nu s-a făcut dovada că acţiunea directă împotriva beneficiarilor plăţii nedatorate nu mai poate fi exercitată.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul LICEUL TEORETIC T. L. ORŞOVA şi pârâta G. S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în motivare, reclamantul arată că din verificările efectuate de către reprezentanţii Camerei de Conturi Mehedinţi, s-a constatat ca premiile pentru elevii - sportivi , au fost acordate in baza dispoziţiilor art.29 alin.2 din HG nr. 1447/2007, privind aprobarea Normelor financiare pentru activitatea sportiva, care prevede ca: „Sportivii clasaţi pe locurile I, II, şi m in competiţiile interne neprevăzute la art.25 din actul normativ citat, pot primi din partea organizatorilor un premiu in bani sau in obiecte , in valoare de pana la 300 lei, 220 lei şi 150 lei/persoana”.
Sub acest aspect, organele de control au constatat ca aceste premii au fost acordate nelegal, dat fiind faptul ca articolul respectiv ( vezi art.29 din HG nr. 1447/2007 ) se refera la competiţiile interne, iar potrivit art.3 alin.4 din HG nr. 1447/2007 „competiţie sportiva interna” - reprezintă - competiţie sportiva la care conform regulamentului de desfăşurare , pot participa numai sportivi din cadrul structurilor sportive din România .
în concluzie, acordarea premiilor s-a făcut pentru competiţii internaţionale, care nu se regăsesc in cadrul cap.V, lit.A, art.25 , lit. i. respectiv „cupe europene intercluburi” şi art.29 din HG nr. 14472007, competiţii pentru care premierea nu se face de către cluburile sportive.
Mai mult decât atât, „Regatele Gainesville ( SUA )” sunt competiţii internaţionale care nu se regăsesc nici la literele „a - jocuri olimpice , a1 - jocuri olimpice de tineret, b - jocuri paralimpie, c-campionate mondiale- cupe mondiale interţări, ale art.25 din HG nr. 1447/2007, competiţii pentru care premiile se acorda de Comitetul Olimpic şi Sportiv Roman, Autoritatea Naţionala pentru Sport şi Tineret şi Federaţiile Sportive.
Potrivit cap.V, lit.B, art. 32 şi 33 din HG nr. 1447/207, premiile în bani pentru antrenori, tehnicieni şi alţi specialişti din cadrul colectivului tehnic se stabilesc şi se acorda pentru contribuţia adusa la realizarea performantelor obţinute de către sportivi in competiţiile sportive prevăzute la art.25 din HG nr.1447/2007. Auditul financiar a reţinut ca împrejurările şi cauzele care au determinat producerea acestui prejudiciu, au avut loc in principal datorita funcţionarii defectuoase a activităţii de control intern, exercitării unei activităţi necorespunzătoare de către managementul entităţii, precum şi interpretării eronate a actelor normative enumerate mai sus.
In acest sens s-a reţinut în speţa incidenţa dispoziţiilor art.7 din OG_nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv , care prevede următoarele: „Controlul financiar preventiv consta in verificarea sistematica a proiectelor de operaţiuni care fac obiectul acestuia .... Din punctul de vedere al legalităţii şi regularităţii; încadrării in limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament, după caz, stabilite potrivi legii.
Paratele, prin calitatea pe care o aveau , respectiv de director şi administrator financiar au aprobat angajarea, lichidarea, ordonanţarea, plata şi înregistrarea cheltuielilor acordate elevilor, drept pentru care se fac răspunzătoare de crearea acestui prejudiciu. Pârâta G. S., in calitate de director, a angajat şi ordonanţat la plata premiile in calitate de angajator. Pârâta C.V., in calitatea de administrator financiar cu atribuţii financiar contabile, a acordat viza de control financiar preventiv in condiţii de nelegalitate,
Pârâta G. S., in calitate de director, avea şi calitatea de ordonator de credite şi a angajat şi ordonanţat la plată premiile, iar pârâta C. V. îndeplinea funcţia de administrator financiar cu atribuţii financiar contabile , care a acordat viza de control financiar preventiv în condiţii de nelegalitate.
Reclamanta, prin răspunsul depus la dosarul cauzei, învederează instanţei ca elevii care au beneficiat şi încasat sumele de bani cu titlu de premieri, sunt minori iar părinţii acestora nu au posibilităţi materiale şi financiare sa restituie aceste sume de bani.
Insa, potrivit dispoziţiilor art.254 din Codul muncii, salariaţii răspund conform principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale din vina şi in legătura cu munca lor. In speţa sunt incidente dispoziţiile art.254 din Codul muncii.
Art.253 alin.3 din Codul muncii prevede ca angajatorul va recupera suma aferenta de la salariatul vinovat potrivit art.254 şi următoarele, din acelaşi cod.
Din probele administrate in cauză, rezultă clar şi cu certitudine vinovăţia celor doua parate, având in vedere notele de relaţii, raportul Camerei de Conturi Mehedinţi, ordonanţarea de plată şi statele de plată.
Având in vedere ca organul de control fiscal a constatat ca sumele pretinse constituie prejudiciu creat la bugetul de stat şi ţinând cont de faptul ca procesul verbal de constatare şi Decizia nr. 3/2012 nu au fost contestate şi nici anulate de vreo instanţa de judecata, constituind dovezi certe şi concludente , impun recuperarea acestor sume pe calea instanţei judecătoreşti de la persoanele vinovate .
însă, in dovedirea şi susţinerea celor invocate, se impune efectuarea unei expertize contabile care sa stabilească şi să constate în ce bază au fost acordate şi încasate sumele pretinse a fi restituite, cine a aprobat şi avizat acordarea acestor sume, ce reprezintă aceste sume şi daca au fost încasate legal, având in vedere actul de control care a stabilit cu certitudine vinovăţia celor doua parate-intimate. Sub acest aspect, pentru o soluţie clara şi legala se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanţe, in vederea administrării unei expertize contabile.
Pârâta G. S. a arătat că şi-a angajat apărător care a participat la şedinţele de judecata, a studiat şi xeroxat întreg dosarul, a solicitat probe şi a formulat concluzii orale şi scrise. Pentru întreaga activitate depusa in dosar, instanţa, fără motivare, a redus onorariul de avocat, deşi acesta nu era costisitor, reducându-1 la suma infima de 300 lei. Onorariul poate fi redus, însă, atunci când este redus trebuie sa o facă cu respectarea onorariilor minimale prevăzute in tabloul onorariilor avocaţiale, in raport de valoarea pricinii sau de munca prestata de avocat. Or, daca ar fi consultat valoarea onorariilor minimale, instanţa ar fi putut observa faptul ca doar redactarea unei cereri, întâmpinări sau a unor concluzii era, de acum 5 ani, 250 lei.
Or, in prezenta speţa, raportat la activitatea avocatului, valoarea pricinii, participarea la judecată şi reprezentarea pârâtei G. S., formularea de cereri de probatorii, formularea de concluzii orale şi scrise, onorariu acordat este de-a dreptul patetic şi e o reala jignire adusa activităţii avocatului.
Curtea, examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs, a actelor şi lucrărilor dosarului, a dispoziţiilor legale în materie, precum şi a prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, a constatat că recursul declarat de reclamant, nu este fondat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:
Astfel, în speţă, prima instanţă a respins acţiunea cu motivarea că, în situaţia de faţă, în sarcina celor două salariate există o răspundere patrimonială subsidiară; chiar dacă Codul Muncii nu reglementează expres răspunderea subsidiară, ea este o formă specifică a răspunderii patrimoniale reglementate de art. 254 Codul Muncii şi este posibilă în temeiul art. 256 Codul Muncii, care reiterează normele şi principiile plăţii lucrului nedatorat; şi din punct de vedere temporar răspunderea subsidiară intervine ulterior răspunderii principale; ca atare, nu poate fi antrenată direct răspunderea patrimonială a celor două pârâte pentru recuperarea prejudiciului, atâta timp cât nu s-a acţionat în nici un fel pentru recuperarea premiilor încasate, de la părţi ori ocrotitori legali, recuperarea premiilor acordate nelegal, de la cei care le-au primit, având la bază principiul îmbogăţirii fără just temei, şi nu răspunderea delictuală.
Prin urmare, instanţa nu a examinat şi nu s-a pronunţat sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de fond a răspunderii pârâtelor, ci numai în sensul că răspunderea acestora poate fi antrenată subsidiar, după antrenarea răspunderii beneficiarilor acestor premii, personal sau prin ocrotitorii legali.
Ca atare, toate criticile şi susţinerile recurentului reclamant, privind condiţiile în care s-au acordat aceste premii şi vinovăţia pârâtelor, ce se cere a se constata şi prin expertiză, şi care ar atrage răspunderea acestora pentru prejudiciul cauzat angajatorului, în temeiul art. 253 alin. 3 şi art. 254 din Codul Muncii, nu interesează ca şi motive de recurs, întrucât exced aspectelor supuse examinării de către prima instanţă.
Ca şi critici de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei recurate, interesează numai rezolvarea dată speţei de către Tribunal, respectiv, dacă răspunderea pârâtelor, are, sau nu, caracter subsidiar, respectiv, dacă reclamantul trebuie să facă demersuri pentru recuperarea prejudiciului, în primul rând, de la beneficiarii premiilor, ca şi plată nedatorată, şi numai în subsidiar, de la salariaţii consideraţi vinovaţi de producerea prejudiciului, în speţă, pârâtele, considerate vinovate de plata premiilor.
Or, sub acest aspect, recurentul reclamant nu a formulat, în mod clar, critici de negalitate şi netemeinicie a sentinţei; însă, cum prin motivarea recursului, se susţine că acţiunea trebuia admisă, în raport şi de prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este investită să se pronunţe asupra soluţiei şi motivării sentinţei şi reţine că rezolvarea dată cauzei, de către Tribunal, este corectă.
Aceasta, deoarece, într-o astfel de situaţie, prevederea răspunderii salariaţilor pentru prejudiciul cauzat angajatorului, are justificare numai în măsura în care prejudiciul nu poate fi recuperat, în urma exercitării căilor legale, de la persoanele care au beneficiat de sumele în discuţie; în acest caz, angajatorul are dreptul să se îndrepte împotriva salariatului considerat vinovat de producerea pagubei şi, în acest cadru procesual, instanţa urmează să examineze şi să se pronunţe în concret, în fiecare cauză în parte, cu privire la îndeplinirea condiţiilor legale pentru răspunderea salariatului faţă de angajator.
Prin urmare, reţinerea, de către prima instanţă, a caracterului subsidiar al cererii de răspundere a pârâtelor, pentru plata premiilor în discuţie şi, respectiv, respingerea acţiunii reclamantului, cu această motivare, este o soluţie legală şi temeinică, aşa încât, recursul reclamantului nu este fondat.
în ceea ce priveşte recursul paratei G. S., care vizează reducerea onorariului de avocat, de către prima instanţă, acesta este fondat.
Astfel, chiar dacă art. 274 alin.3 Cod procedură civilă, permite judecătorului să micşoreze onorariile avocaţilor, textul impune şi unele condiţii sub acest aspect, respectiv, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale şi când constată, motivat, că sunt nepotrivit de mari faţă de valoarea pricinii sau munca îndephnită de avocat.
în speţă, Tribunalul a redus onorariul avocatului pârâtei G. S., de la 750 lei, la 300 lei, obbgând, astfel, reclamantul numai la 300 lei cheltuieli de judecată, fără nici o justificare legală.
Curtea apreciază că onorariul de 750 lei pentru asistenţă juridică - asigurată, în speţă, prin prezenţa avocatului la mai multe termene de judecată, depunerea de concluzii, atât orale, cât şi scrise - în raport de valoarea actuală a onorariilor avocaţiale, dar şi de complexitatea şi valoarea pricinii, nu este nepotrivit de mare şi, ca atare, nu se justifica reducerea, respectiv, apbcarea textului citat.
Prin urmare, constatând, în cauză, o greşită apbcare a art. 274 ahn.3 Cod procedură civilă, fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, s-a reţinut de către Curte că recursul pârâtei este fondat, în sensul de a se recunoaşte, în favoarea pârâtei recurente, dreptul la plata integrală a onorariului de avocat, de 750 lei, ca şi cheltuieli de judecată în sarcina reclamantului.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, s-a respins recursul declarat de reclamant şi s-a admis recursul declarat de pârâta G. S., sentinţa fiind modificată în parte, în sensul obligării reclamantului la 750 lei cheltuieli de judecată, în loc de 300 lei, către pârâta G. S., fiind menţinute restul dispoziţiilor.
(Decizia nr.453/04 martie 2014 Secţia I-a Civilă, rezumat judecător Paula Păun)
| ← Restituirea plății nedatorate de către salariat. Termen de... | Desfacere contract individual de muncă. Despăgubiri. Repunerea... → |
|---|
