Suspendarea contractului de muncă din iniţiativa angajatorului. Debutul cercetării disciplinare prealabile.
Comentarii |
|
Momentul începerii cercetării prealabile disciplinare este acela al emiterii deciziei de numire a comisiei sau a persoanei care va efectua în mod efectiv verificări în legătură cu fapta săvârşită de salariat susceptibilă să atragă sancţionarea sa disciplinară.
Până la acest moment, angajatorul nu poate să dispună în mod unilateral suspendarea contractului de muncă al salariatului, întrucât ar săvârşi un abuz de drept.
Suspendarea contractului de muncă trebuie să se întemeieze pe criterii obiective, deduse dintr-o aparenţă minimă de natură să contureze premisele unei abateri disciplinare, să fie dispusă cu bună credinţă, în scopul asigurării garanţiei efectuării unei cercetări prealabile corecte.
In condiţiile în care însă măsura suspendării contractului de muncă s-a dispus anterior debutului procedurii disciplinare prealabile,aceasta este afectată de nelegalitae.
Prin sentinţa civilă nr. 4373 din 27 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi - Secţia de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr. 5823/101/2013, în opinie majoritară, s-a respins contestaţia formulată de contestatorul C.M..
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele :
Potrivit art. 52 alin.l Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile legii. Alte dispoziţii legale în ceea ce priveşte condiţiile sau limitarea duratei de suspendare a contactului individual de muncă nu sunt stabilite de lege.
Prin urmare, suspendarea poate să înceapă din momentul în care este declanşată procedura cercetării disciplinare prealabile, iar acest moment este cel al sesizării Comisiei de disciplină, conform art. 53 din Regulamentul Intern şi se realizează prin referatul preşedintelui executiv al BCR (fila 36 dosar), la data de 4.04.2013.
Nu poate fi reţinută susţinerea reclamantului că nu a avut cunoştinţă de împrejurarea că este cercetat disciplinar, de vreme ce i se aduce la cunoştinţă acest aspect cu prilejul notei explicative pe care reclamantul o dă în data de 8.04.2013, iar în aceeaşi zi se emite şi decizia de suspendare contestată. împrejurarea că reclamantul cunoştea faptele pentru care era cercetat disciplinar rezultă şi din corespondenţa pe care acesta o poartă cu Preşedintele executiv în data de 12.04.2013.
Prin urmare, având în vedere declanşarea mecanismului intern de cercetare disciplinară prealabilă, angajatul având la dispoziţie dispoziţiile legale precitate a emis decizia privind suspendarea contractului individual de muncă. Această decizie nu a avut ca temei doar simpla iniţiere a procedurii de cercetare disciplinară, ci s-a întemeiat şi pe prevederile art. 59 din Regulamentul Intern al băncii, având în vedere poziţia reclamantului în cadrul unităţii, care ar fi putut periclita buna desfăşurare a cercetării disciplinare.
S-a reţinut deci că măsura dispusă nu este excesivă, ci se bazează pe criterii obiective, este dispusă cu bună credinţă şi este necesară pentru a asigura o cercetare prealabilă corectă a abaterii disciplinare.
Faţă de cele ce preced, apreciind că decizia de suspendare contestată a fost emisă legal de către pârâtă, instanţa, cu majoritate, a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, petitul privind plata despăgubirilor solicitate nemaimpunându-se a fi analizat, de vreme ce petitul principal este găsit neîntemeiat de instanţă.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorul C.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Contestatorul a arătat că instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea unei contestaţii împotriva unei decizii de suspendare a contractului individual de muncă pe perioada cercetării disciplinare, decizie emisă de către angajator anterior convocării în vederea efectuării cercetării disciplinare şi anterior stabilirii componenţei Comisiei de cercetare disciplinară a faptelor de care a fost acuzat.
în considerentele sale, instanţa de fond menţionează că suspendarea contractului individual de muncă ar putea să înceapă din momentul în care este declanşată procedura cercetării disciplinare prealabile, iar acest moment ar fi cel al sesizării Comisiei de disciplină. Din probatoriul administrat şi analizat de către instanţa de fond, aceasta a reţinut că sesizarea ar fi fost postată prin intermediul Portalului IT al Băncii în data de 2.04.2013, situaţie ce nu corespunde realităţii. în mod eronat, instanţa a preluat fără să verifice susţinerile intimatei pârâte potrivit cărora în data de 2.04.2013 s-a fi postat prin intermediul IT Portalul Băncii sesizarea Comisiei de disciplină cu privire la faptele săvârşite şi că acest înscris este depus la dosarul cauzei.
La dosar a fost depusă sesizarea postată prin intermediul Portalului la data de
26.04.2013, data generată automat pe pagina a doua a acestui document, chiar dacă pe prima pagină, în scopul de a induce în eroare instanţa, se menţionează : data înregistrării sesizării ar fi fost 2.04.2013. De altfel, chiar Comisia de disciplină, în Raportul final, menţionează că cercetarea disciplinară a avut la bază sesizarea din 26.04.2013.
Potrivit art. 53 din Regulamentul Intern, sesizarea Comisiei de disciplină este adresată preşedintelui Comisiei de disciplină şi este transmisă secretariatului Comisiei prin intermediul IT portalul băncii; trebuie să cuprindă anumite elemente. în lipsa acelor elemente, printre care şi cel referitor la autorul faptei şi a probelor, Preşedintele nu dă curs sesizării şi va solicita completarea documentelor informaţiilor lipsă.
Instanţa de fond afirmă că se declanşase mecanismul intern de cercetare disciplinară prealabilă, deşi nici acesta nu se declanşase, în condiţiile în care sesizarea a fost postată pe Portalul Băncii în data de 26.04.2013, iar componenţa Comisiei de disciplină a fost stabilită ulterior acestei postări, şi nu face nicio analiză a dispoziţiilor art.251 din Codul muncii sub acest aspect, deşi respectarea acestora este imperativă..
Instanţa de fond a răspuns succint şi criticilor apelantului referitoare la nemotivarea deciziei de suspendare, apreciind că atâta timp cât nu există dispoziţii legale exprese referitoare la conţinutul acesteia, ea este legală şi temeinică în orice condiţii, angajatorul având posibilitatea de a suspenda contractul individual de muncă pe perioada cât durează cercetarea disciplinară. Contestatorul arată că nu a solicitat însă constatarea nulităţii acestei decizii pentru vicii de formă, ci doar a făcut aprecieri asupra unor elemente pe care ar fi trebuit să le cuprindă, în respectarea principiului bunei credinţe, statuat de art. 8 din Codul muncii. Decizia este nelegală deoarece a fost emisă înaintea începerii efectuării cercetării disciplinare.
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca angajatorul să dispună suspendarea contractului individual de muncă pe perioada cercetării disciplinare a salariatului, dar această măsură trebuie să fie întemeiată, nu subiectivă şi arbitrară. Mai mult, principiul bunei-credinţe, care ar trebui să guverneze raporturile de muncă este încălcat de către angajator, iar abuzul de drept din partea acestuia este mai mult decât evident.
Chiar dacă angaj atomi are facultatea de a dispune suspendarea raportului de muncă pe perioada efectuării cercetării disciplinare, potrivit art. 52 alin. (1) lit. a) din Codul Muncii, fără nici o altă formalitate, el nu poate abuza de acest drept şi nu poate dispune suspendarea înainte de începerea procedurii disciplinare.
Apelul este fondat.
Potrivit art. 52 alin.l lit. a din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului pe durata cercetării disciplinare, în condiţiile legii.
Potrivit art. 251 alin.l Codul muncii, nicio sancţiune disciplinară nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare.
Prin urmare, cu toate că măsura suspendării contractului de muncă este lăsată exclusiv la latitudinea angajatorului, ea nu poate fi dispusă oricând şi în mod subiectiv arbitrar, ci cu respectarea principiului bunei credinţe şi doar după ce a fost demarată cercetarea disciplinară prealabilă, această măsură neavând caracterul unei sancţiuni îndreptată împotriva salariatului cu privire la care există suspiciunea săvârşirii unei abateri disciplinare.
Aspectul esenţial care se impunea fi lămurit în cauză este acela al datei de la care a început cercetarea disciplinară prealabilă.
în speţă, angaj atomi a susţinut că debutul cercetării disciplinare a fost marcat de solicitarea preşedintelui executiv al BCR, postată pe portalul IT al băncii la data de 4.04.2013, adresată persoanelor responsabile din cadml Direcţiei Resurse Umane şi Direcţiei Anti fraudă, în vederea iniţierii de investigaţii referitoare la acuzaţiile aduse reclamantului, printr-o „ sesizare” anonimă din data de 2.04.2013.
Pe de altă parte, reclamantul a pretins că cercetarea disciplinară a început la data de
26.04.2013, când prin adresa nr. 36, preşedintele comisiei de disciplină a stabilit, conform atribuţiilor Regulamentului intern al pârâtei, componenţa comisiei de disciplină pentm cercetarea prealabilă a abaterilor disciplinare a salariaţilor convocaţi pentm şedinţa din
7.05.2013.
Momentul începerii cercetării prealabile disciplinare este acela al emiterii deciziei de numire a comisiei sau a persoanei care va efectua în mod efectiv verificări în legătură cu fapta săvârşită de salariat susceptibilă să atragă sancţionarea sa disciplinară.
Până la acest moment, angaj atomi nu poate să dispună în mod unilateral suspendarea contractului de muncă al salariatului, întmcât ar săvârşi un abuz de drept.
Suspendarea contractului de muncă trebuie să se întemeieze pe criterii obiective, deduse dintr-o aparenţă minimă de natură să contureze premisele unei abateri disciplinare, să fie dispusă cu bună credinţă, în scopul asigurării garanţiei efectuării unei cercetări prealabile corecte.
Reclamantului i-a fost suspendat contractul de muncă prin decizia nr. 1086/8.04.2013, emisă de angajator, în baza solicitării formulate de Departamentul Relaţii de Muncă, Politici şi Proceduri din Cadrul direcţiei Resurse Umane, înregistrată sub nr.7137/5.04.2013.
Anterior, la data de 2.04.2013, conducerea intimatei a fost sesizată în legătură cu săvârşirea de către reclamant a unor fapte cu potenţial de abatere disciplinară. în temeiul acestei sesizări, la aceeaşi dată, preşedintele executiv al băncii a postat pe portalul IT al băncii sesizarea comisiei de disciplină.
La data de 4.04.2013, s-a solicitat declanşarea unei cercetări prealabile cu privire la faptele pretins a fi fost săvârşite de reclamant, iar prin adresa nr. 7137/5.04.2013, Preşedintele Executiv al BCR a dispus suspendarea contractului de muncă, potrivit art.59 lit b. din Regulamentul Intern al băncii, motivată de posibilitatea ca cercetarea disciplinară să fie afectată din cauza funcţiei ocupată de reclamant în cadrul băncii, aceea de director judeţean retail la sucursala judeţul Mehedinţi.
La data de 8.04.2013, o comisie din cadrul BCR a efectuat o investigaţie internă în legătură cu faptele sesizate, ocazie cu care reclamantul a dat o notă explicativă, iar în aceeaşi zi fiind emisă decizia de suspendare supusă controlului judecătoresc în prezenta cauză.
Nu poate fi primită susţinerea intimatei, potrivit căreia cercetarea disciplinară prealabilă a început la data de 4.04 2013, când preşedintele executiv al băncii a dispus ca persoanele anume desemnate să efectueze o investigaţie referitoare la prezumtivele abateri disciplinare săvârşite de salariat în data de 2.04.2013, întrucât, deşi aceste persoane apar a fi nominalizate în anexa ordinului preşedintelui executiv al băncii nr.13/21.01.2013 ca membrii componenţi ai comisiei de disciplină, nu au făcut parte din componenţa comisiei efectiv delegată în scopul efectuării cercetării disciplinare a reclamantului, aşa cum rezultă din adresa nr. 36/26.04.2013 (fila 89 dosar fond). Desemnarea efectivă a comisiei de disciplină s-a efectuat în conformitate cu prevederile art. 53 din Regulamentul Intern, prin sesizarea făcută de directorul entităţii funcţionale, însoţit de probele şi analiza de specialitate a datelor relevante, precum şi de punctul de vedere al salariatului supus controlului.
Aceasta înseamnă că nota explicativă întocmită de reclamant la data de 8.04.2013 nu a fost dată după începerea cercetării prealabile, ci a constituit doar un aspect prealabil demarării acesteia, aşa cum impune alin.6 din art. 53 din regulamentul Intern.
Un argument suplimentar care susţine această concluzie este acela că subsecvent desemnării componenţei comisiei de disciplină, reclamantul a dat o nouă explicativă, de această dată în cadrul procedurii cercetării prealabile, la data pentru care a fost convocat, respectiv 7.05.2013.
în consecinţă, cercetarea prealabilă disciplinară a început la data de 26.04.2013, când a fost nominalizată componenţa comisiei de disciplină însărcinată cu verificarea pretinselor abateri disciplinare săvârşite de reclamant, astfel că măsura suspendării contractului de muncă, potrivit art. 52 alin.l lit. a din codul Muncii, dispusă anterior acestui moment, este lipsită de temei legal.
Cercetarea prealabilă a fost finalizată prin emiterea unei decizii de sancţionare disciplinară nr. 1663/20.05.2013, prin care angajatul a fost sancţionat cu retrogradarea din funcţie pe o durată de 60 zile, care a fost contestată într-un dosar distinct, şi respinsă prin sentinţa pronunţată în dosarul nr. 7126/101/2013 al Tribunalului Mehedinţi, iar la data de 31.05.2013 raporturile de muncă dintre părţi au încetat prin acord, potrivit art. 55 lit.b din Codul Muncii.
în condiţiile în care însă măsura suspendării contractului de muncă s-a dispus la data de 8.04.2013, anterior debutului procedurii disciplinare prealabile, care a avut loc la data de
26.04.2013, Curtea apreciază ca fiind fondate crlticile formulate de apelantul reclamant, sentinţa primei instanţe fiind afectată de nelegalitate.
Potrivit ari. 480 Cod procedură civilă, s-a admis apelul, s-a schimbat sentinţa, s-a admis contestaţia, cu consecinţa anulării deciziei nr. 1086/8.04.2013 şi a obligării intimatei la plata unor despăgubiri echivalente cu drepturile salariale aferente perioadei 8.04.2013-20.05.2013 (data emiterii deciziei de sancţionare disciplinară).
(Decizia civilă nr. 289/4.02.2014 - Secţia I civilă, rezumat judecător Oana Ghiţă)
← Reorganizare a angajatorului cu reducere a numărului de... | Restituirea plății nedatorate de către salariat. Termen de... → |
---|