Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 575/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 575/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 2874/101/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 575
Ședința publică de la 18 Martie 2014
Președinte: - Florența C. C.
Judecător: - L. M. L.
Judecător: - N. D.
Grefier: - A. P.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 11 martie 2014, privind judecarea recursului formulat de reclamanții Ș. Ș. D., Ș. I. împotriva sentinței civile nr. 120/29.10.2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR (actual MINISTERUL AFACERILOR INTERNE), C. DE CONTESTAȚII P. DIN C. MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR (actual MINISTERUL AFACERILOR INTERNE), având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea de concluzii scrise de către recurenții reclamanți Ș. Ș. D., Ș. I., la data de 18.03.2014, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 11 martie 2014, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 29.03.2011 s-a înregistrat la această instanță contestația formulată de reclamantul Ș. I. V. împotriva deciziei nr._/29.12.2010 emisă de intimata C. de P. a Ministerului Administrației și Internelor solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei hotărâri în baza art. 150 alin. 3 și 4 din Legea nr. 263/2010, precum și la acordarea pensiei militare de stat pentru perioada lucrată în cadrul Ministerul Administrației și Internelor.
Prin sentința nr. 136/17.05.2011 Tribunalul M., în considerarea dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Prin sentința civilă nr._/05.12.2011 pronunțată în dosar_/3/2011 Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului M., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.
Prin decizia nr. 3277/11.05.2012 ÎCCJ a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M., dosarul fiind reînregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 17.07.2012.
La termenul din 25.09.2012 la dosarul cauzei s-a depus, prin avocat, certificatul de deces nr._/02.02.2012 privind pe reclamantul Ș. V. și la solicitarea apărătorului reclamantului s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de reclamanți, a moștenitorilor numitului Ș. V., respectiv soția supraviețuitoare Ș. I. și fiul Ș. Ș. D., solicitare încuviințată de către instanță.
La termenul din 29.01.2013 reclamanții au solicitat introducerea în cauză în calitate de intimată a Comisiei de Contestații P. din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, solicitare admisă de către instanță.
Prin sentința nr. 45/19.03.2013 pronunțată de Tribunalul M., a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Ș. V. și continuată de reclamanții moștenitori Ș. Ș. D. și Ș. I., în contradictoriu cu C. de P. a Ministerului Administrației și Internelor și C. de Contestații P. din cadrul Ministerului Administrației și Internelor
S-a reținut în considerentele sentinței că prin decizia nr._/29.12.2010 emisă de C. de P. a Ministerului Administrației și Internelor s-a respins cererea de pensionare a numitului Ș. V. în conformitate cu prevederile art. 54 alin. 1 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva deciziei susmenționate a formulat contestația de față numitul Ș. V. solicitând totodată ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată C. de P. a Ministerului Administrației și Internelor să emită hotărârea prevăzută de art. 150 alin. 3 și 4 din Legea nr. 263/2010, susținând că deși s-a adresat Comisiei de contestații pensii a Ministerului Administrației și Internelor în termen legal de 30 de zile cu contestație împotriva deciziei nr._/29.12.2010, nu a primit niciun răspuns.
Urmare a decesului reclamantului s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor săi, la cererea apărătorului acestora și au fost citați reclamanții Ș. Ș. D. și Ș. I. în calitate de fiu, respectiv de soție supraviețuitoare a defunctului Ș. V..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții Ș. Ș. D. și Ș. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au arătat că instanța de fond în mod netemeinic si nelegal, a admis excepția lipsei calității procesuale active a acestora si a respins contestația formulata de defunctul S. I. V. si continuata de reclamanți in contradictoriu cu intimații C. de Contestații P. din cadrul Ministerului Administrației si Internelor si C. de P. Sectoriala a Ministerului Administrației si Internelor.
Prin decizia nr. 6635/17 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a admis recursul declarat de reclamanții Ș. Ș. D. și Ș. I. (moștenitori-Ș. I. V.) împotriva sentinței nr. 45/19.03.2013 pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele C. de P. Sectorială Ministerului Administrației și Internelor și C. de Contestații P. din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel C. a reținut că în mod greșit prima instanța a respins acțiunea formulată de reclamanți, reținând în mod eronat excepția lipsei calității procesuale active a acestora în calitate de moștenitori ai autorului defunct Ș. V..
S-a reținut această excepție pe baza considerentelor că reclamantul Ș. V., anterior decesului, nu avea încă stabilit un drept la pensia militară de stat și nici nu avea de încasat drepturi de pensie care i s-ar fi cuvenit înainte de această dată, drepturi care să fie plătite moștenitorilor acestuia.
S-a arătat că aceste considerente ale primei instanțe sunt greșite întrucât în situația în care se va stabili că defunctul avea dreptul la o pensie militară, conform cererii sale, de la data depunerii cererii și până la data decesului acestuia, sumele stabilite cu titlu de pensie se cuvin a fi plătite moștenitorilor acestuia.
Acest lucru rezultă din prevederile art.104 alin.1 din Legea nr.263/2010 privind sistemul militar de pensii, potrivit cărora pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege iar potrivit art.102 sumele neîncasate de către pensionar reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul și/sau după caz, drepturile restante la pensie, cuvenite și neîncasate până la deces, se plătesc moștenitorilor.
Sumele stabilite cu titlu de pensie reprezintă un drept de natură patrimonială, iar în cazul decesului persoanei fizice, moștenitorii acestuia se subrogă în drepturi pentru sumele neîncasate.
Calitatea procesuală activă presupune o identitate între reclamant și cel îndreptățit în raportul juridic dedus judecății, în cazul de față reclamanții fiind îndreptățiți să primească drepturile restante la pensie în cazul în care cererea formulată de autorul defunct va fi găsită ca întemeiată.
S-a mai reținut că în cauză, cererea pentru acordarea pensiei militate de stat a fost formulată de reclamantul Ș. V. în anul 2010, iar decesul său a intervenit în anul 2012, astfel încât prima instanță trebuia să analizeze dacă autorul moștenitorilor - reclamanți era îndreptățit sau nu la această pensie în raport de cele susținute și de probele administrate, pe perioada cuprinsă între data formulării cererii și data decesului.
În loc să analizeze acest aspect, prima instanță a reținut excepția lipsei calității procesuale active a moștenitorilor reclamanți, fără a analiza temeinicia și legalitatea cererii formulate de autorul defunct.
Nepronunțându-se astfel, asupra fondului cauzei s-a reținut că se impune casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca Tribunalul M. să analizeze cererea dedusă judecății sub acest aspect.
S-a arătat că instanța de fond cu ocazia rejudecării trebuie să stabilească dacă autorul reclamanților, în prezent decedat era îndreptățit sau nu la acordarea pensiei militare de stat pe perioada cuprinsă între data formulării cererii și data decesului.
În rejudecare cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.120 din 29 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Ș. V. și continuată de reclamanții moștenitori Ș. Ș. D. și Ș. I..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/29.12.2010 emisă de C. de P. a Ministerului Administrației și Internelor s-a respins cererea de pensionare a numitului Ș. V., cerere formulată în temeiul Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, reținându-se în cuprinsul deciziei că cel în cauză are un titlu de pensie dobândit în sistemul public, fiind beneficiar de pensie pentru pierderea capacității de muncă conform deciziei nr._/ 15.10.1999 și că, întrucât prin acest titlu de pensie stabilit solicitantului în sistemul public s-a valorificat întreaga vechime realizată de acesta, inclusiv perioadele de vechime în serviciu prevăzute la articolul 17 din Legea nr. 164/2001, dispozițiile art. 20 alin. 2 din acest act normativ nu îi sunt aplicabile.
Împotriva deciziei sus menționate reclamantul Ș. V. a formulat contestație în termenul prevăzut de lege, contestație care a fost înregistrată la C. de Contestații P. a Ministerului Administrației și Internelor sub nr. 3.826.693/27.06.2011.
Față de împrejurarea că nu a primit nici un răspuns de la C. de Contestații P., la data de 29.03.2011 reclamantul Ș. V. s-a adresat instanței cu acțiunea dedusă judecății, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei C. de P. a Ministerului Administrației și Internelor să emită hotărârea prevăzută de art. 150 alin. 3 și 4 din Legea nr. 263/2010, contestând totodată și decizia nr._/29.12.2010 prin care i-a fost respinsă cererea de pensionare și solicitând obligarea pârâtei să-i acorde pensia militară de stat pentru perioada lucrată în cadrul Ministerului de Interne.
La data de 01.02.2012 reclamantul Ș. V. a decedat, așa cum reiese din certificatul de deces nr. 6/02.02.2012 (fila 5 dosar) și, urmare acestui fapt s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor săi, reclamanții Ș. Ș. D. și Ș. I., în calitate de fiu, respectiv de soție supraviețuitoare, la cererea apărătorului acestora.
Reclamanții Ș. Ș. D. și Ș. I. au motivat în fapt și în drept calitatea lor, în raport de dreptul pretins prin acțiune, invocând prevederile art. 104 și 120 din Legea nr. 263/2010 și susținând că în cazul în care se va stabili că defunctul avea dreptul la pensie militară, sumele stabilite cu titlu de pensie se cuvin a fi plătite moștenitorilor acestuia, sumele respective reprezentând un drept de natură patrimonială, iar în cazul decesului persoanei fizice, moștenitorii acestuia i se subrogă în drepturi.
Referitor la dreptul autorului reclamanților la acordarea pensiei militare de stat pe perioada cuprindă între data formulării cererii și data decesului, instanța a constatat următoarele:
Reclamantul Ș. I. V., în prezent decedat, s-a adresat Ministerului Administrației și Internelor – Direcția Financiară C. de P. la data de 16.12.2010 cu cerere prin care a solicitat înscrierea sa la pensie de stat, cerere care i-a fost respinsă prin decizia nr._/29.12.2010 emisă de Ministerul Administrației și Internelor – C. de P.
Conform mențiunilor din decizia sus menționată cererea de pensionare a fost soluționată prin prisma prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, act normativ care era în vigoare la data formulării cererii de către reclamant.
Potrivit dispozițiilor art.52 alin.2 din Legea nr.164/2001 „pentru personale care îndeplinesc condițiile de pensionare ulterior datei ieșirii din rândul cadrelor militare în activitate sau ulterior decesului susținătorului pensia se stabilește și se plătește cu începere din prima zi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea, împreună cu actele necesare, la organul de pensii”.
Art. 196 lit. b din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede că la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat republicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr. 784/14.10.2002 cu modificările și completările ulterioare, iar în conformitate cu prevederile art. 193 alin. 1, 2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice acest act normativ a intrat în vigoare la data de 01.01.2011.
Raportând dispozițiile legale sus menționate la speța dedusă judecății, Tribunalul a reținut că în perioada 18.06._74 reclamantul Ș. I. V., în prezent decedat, a fost militar în termen, în perioada 15.09._78 a fost elev la Școala Militară, iar în perioada 11.08._89 a fost cadru militar în activitate, fiind trecut în rezervă la data de 31.05.1989, conform mențiunilor din carnetul de muncă.
Totodată, în cuprinsul deciziei nr._/29.12.2010 s-a menționat că din actele prezentate în dosarul de pensionare rezultă că reclamantul a fost militar în cadrele permanente ale MAI de la 11.08.1978 la 31.05.1989, că la trecerea în rezervă a avut gradul de plutonier, iar după ieșirea din cadrele permanente a realizat stagii de cotizare. S-a menționat că solicitantul este beneficiar de pensie de invaliditate în sistemul public de pensii conform deciziei nr._/15.10.1999 emisă de C. Județeană de P. M..
Prin urmare, reclamantului Ș. I. V. i-au încetat raporturile de serviciu la data de 31.05.1989, iar la data de 16.10.2010 s-a adresat Ministerului Administrației și Internelor C. de P. cu cerere prin care a solicitat înscrierea la pensie de stat, în temeiul Legii nr.164/2001.
Analizând dreptul autorului reclamanților la acordarea pensiei militare de stat pe perioada cuprinsă între data formulării cererii și data decesului, instanța a apreciat că față de dispozițiile art. 52 alin. 2 din Legea nr. 164/2001 coroborate cu prevederile art. 193 și 196 din Legea nr. 263/2010, cererea formulată de reclamantul Ș. I. V. privind acordarea pensiei militare de stat, nu poate fi primită.
Astfel, chiar dacă la data formulării cererii acesta ar fi îndeplinit condițiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 164/2001 de acordare a unei astfel de pensii, stabilirea și plata pensiei ar fi trebuit să fi fost efectuate cu începere din data de 01.01.2011 (prima zi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea) or, la această dată de 01.01.2011, Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, în temeiul căreia a fost formulată cererea de pensionare, a fost abrogată.
Cum, reclamantului Ș. I. V. nu i se putea stabili un drept la pensia militară de stat, se constată că acestuia nu i se cuvine nici plata drepturilor de pensie militară de stat pe perioada cuprinsă între data formulării cererii și data decesului.
Prin urmare, nici cererea moștenitorilor acestuia, reclamanții Ș. Ș. D. și Ș. I. în calitate de fiu, respectiv de soție supraviețuitoare a autorului Ș. I. V., cerere întemeiată pe dispozițiile art. 104 și 120 din Legea nr. 263/2010, nu poate fi primită.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Ș. V. și continuată de reclamanții Ș. Ș. D. și Ș. I. în contradictoriu cu C. de P. a Ministerului Administrației și Internelor și C. de Contestații P. din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții Ș. Ș. D., Ș. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că, deși instanța de fond a reținut aplicabilitatea în cauză a disp.art.52 alin.2 din Legea 164/2001, conform cărora, pentru persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare ulterior datei ieșirii din rândul cadrelor militare în activitate sau ulterior decesului susținătorului, pensia se stabilește și se plătește cu începere din prima zi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea, împreună cu actele necesare, la organul de pensii, cu toate acestea nu a avut în vedere că cererea de acordare a pensiei militare de stat a fost formulată de către defunctul Ș. I. V. la data de 16.10.2010, așa cum s-a reținut chiar în considerentele hotărârii recurate.
În aceste condiții, recurenții au susținut că stabilirea și plata pensiei ar fi trebuit să fi fost efectuate cu începere de la data de 01.11.2010, deoarece aceasta este prima zi a lunii următoare celei la care a fost depusă cererea.
Au menționat recurenții că defunctul Ș. I. V. a depus cererea în luna octombrie 2010, iar luna următoare este noiembrie 2010 și nicidecum ianuarie 2011, cum a reținut instanța de fond și, mai mult decât atât, C. de P. a Ministerului Administrației si Internelor, prin decizia nr.160 082/29.12.2010 a respins cererea de pensionare a defunctului Ș.. I. V., deciziei emisă, așadar, tot în cursul anului 2010 și tot sub imperiul Legii 164/2001.
Față de motivele invocate, au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In drept, și-au întemeiat recursul pe disp. art. 299 și urm. c. proc. civ.
Intimata C. Sectorială de P. a Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, se constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr.164/2001, lege sub imperiul căreia a fost formulată cererea de pensionare de către autorul reclamanților.
Potrivit art.52 alin.1 și 2 din Legea nr.164/2001:
„ (1) Drepturile de pensie se stabilesc și se plătesc astfel:
a) de la data încetării plății soldelor cadrelor militare sau, după caz, a soldei sau pensiei susținătorului decedat, dacă cererea, împreună cu toate actele necesare, a fost depusă la organul de pensii în cel mult 90 de zile de la data ivirii acestor situații;
b) din prima zi a lunii următoare celei în care cererea, împreună cu actele necesare, a fost depusă la organul de pensii peste termenul prevăzut la lit. a).
(2) Pentru persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare ulterior datei ieșirii din rândul cadrelor militare în activitate sau ulterior decesului susținătorului pensia se stabilește și se plătește cu începere din prima zi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea, împreună cu actele necesare, la organul de pensii.”
În speță, aplicabile sunt dispozițiile alineatului 2 al art.52, întrucât autorul Ș. I V. a considerat că îndeplinea condițiile de pensionare și a formulat o cerere în acest sens după ieșirea din rândul cadrelor militare în activitate.
Sub acest aspect, trebuie avut în vedere și faptul că art.52 alin.2 din actul normativ invocat prevedea nu numai că plata se făcea începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea, ci faptul că însuși dreptul solicitantului la pensie se stabilea începând cu data respectivă, acest drept neexistând, așadar, anterior acestui moment, încă de la data formulării cererii.
Așa cum reiese din înscrisul de la fila 44 din dosarul de fond, autorul reclamanților a formulat cerere pentru acordarea pensiei militare de stat la data de 02.12.2010, astfel încât în raport de disp. art.52 alin.2 din Legea nr.164/2001, în vigoare la acea dată, dreptul acestuia la pensie se stabilea abia de la 01.01.2011. Cum la data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea nr.263/2010, care a abrogat Legea nr.164/2001 ( art.196 lit.a) și a prevăzut pentru cadrele militare numai pensia din sistemul public stabilită pe principiul contributivității, rezultă că autorul reclamanților nu era îndreptățit la acordarea pensie speciale în temeiul Legii nr.164/2001, întrucât dreptul său nu s-a născut sub imperiul acesteia în perioada cât era în vigoare, ci ulterior abrogării acesteia, un astfel de drept la pensie specială nefiind recunoscut de legea nouă.
Cât privește data formulării de către autor a cererii pentru acordarea pensiei speciale, Curtea constată că, deși în motivarea sentinței atacate, se menționează că aceasta ar fi 16.10.2010, în realitate singura cerere depusă la dosar este datată 02.12.2010 ( înregistrată la C. de P. din cadrul M.A.I. la 17.12.2010 ), avocatul reclamanților confirmând, de altfel, în ședința publică din 11.03.2014, în prezența părții asistate, că aceasta este singura cerere formulată de autor, neexistând o alta anterioară datei de 01.12.2010.
D. urmare, în raport de situația de fapt prezentată și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea apreciază că decizia nr.160.082/29.12.2010 emisă de C. de pensii din cadrul M.A.I., prin care s-a respins cererea autorului Ș. I. V. de acordare a pensiei militare de stat, este legală și temeinică, în mod corect fiind respinsă contestația împotriva acesteia de către instanța de fond.
În ceea ce privește aplicarea principiului ultraactivității legii civile, Curtea constată că, prin cererea de recurs, nu s-a criticat soluția instanței de fond sub acest aspect, iar invocarea unor astfel de critici prin concluziile orale din ședința publică de la 11.03.2014 este tardivă, depășind termenul prevăzut de art.303 alin.1 rap. la art.301 C.pr.civ.,. acestea neputând fi primite nici ca motive de ordine publică în condițiile în care vizează doar interpretarea și aplicarea legii la situația de fapt dedusă judecății.
Având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții Ș. Ș. D., Ș. I. împotriva sentinței civile nr. 120/29.10.2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR (actual MINISTERUL AFACERILOR INTERNE), C. DE CONTESTAȚII P. DIN C. MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR (actual MINISTERUL AFACERILOR INTERNE).
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2014.
Președinte, Florența C. C. | Judecător, L. M. L. | Judecător, N. D. |
Grefier, A. P. |
Red.jud.Gl.C.C.
Tehn.MC/2 ex.
Data red.02.04.2014
j.f. M.I.
| ← Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... | Recalculare pensie. Decizia nr. 297/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
