Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1033/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1033/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 7039/63/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1033
Ședința publică de la 23 IUNIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE- R. M.
Judecător- A. M.
Judecător- S. P.
Grefier- F. I.
***
Pe rol, fiind judecarea recursului declarat de contestatorul C. Ș., împotriva sentinței civile nr.5153 din 19.09.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat că, prin încheierea de ședință din data de 4 martie 2013, judecata cauzei a fost suspendată și că, potrivit referatului întocmit de grefă la data de 4 iunie 2014 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării.
Constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberare.
C UR T E A
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.5153 din 19.09.2012, pronunțată de Tribunalul D., s-a respins acțiunea formulată de contestatorul C. C. Ș., cu domiciliul în C., ., ., ., jud. D., cu domiciliul procesual ales la Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în rezervă și în retragere – Filiala C., cu sediul în C., .. 84, jud. D., în contradictoriu cu intimata C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor, cu sediul în București, .. 3, Sector 4.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a constatat următoarele:
Asupra excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului D., invocată din oficiu, instanța a reținut că obiectul prezentului dosar îl constituie o contestație formulată împotriva unei decizii de pensie, emisă de intimatul C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor, prin care a fost recalculată pensia militară de serviciu a contestatorului, decizie emisă în baza legii 119/2010, iar potrivit art. 1 din legea 119/2010 pe data intrării în vigoare a acestei legi, pensiile militare de stat (pensiile de serviciu ale militarilor) au devenit pensii în înțelesul legii 19/2000, iar potrivit art. 7 din legea 119/2010 „procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare”.
S-a apreciat că deoarece decizia contestată este emisă în baza legii 119/2010 contestația se judecă în conformitate cu prevederile acestei legi, care face trimitere la procedura de contestare reglementată de legea 19/2000.
Potrivit art. 156 din Legea 19/2000 „cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”
Având în vedere aceste dispoziții, precum și faptul că se constată o decizie de pensie emisă de un alt organ decât CNPAS sau casa teritorială de pensii, respectiv o decizie a Casei de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor, instanța competentă să soluționeze litigiul este instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului.
Cum în cauza de față intimata C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor, își are sediul în București, competența revine Tribunalului București Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
În consecință, prin sentința nr. 5841/13.04.2011 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D. și, în temeiul art.158 C.p.c., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Prin sentința nr. 2701/21.03.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2011 Tribunalul București la rândul său a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Prin decizia nr. 3955/31.05.2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D..
După soluționarea conflictului negativ de competență cauza a fost înregistrată la Tribunalul D. sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Contestatorul a beneficiat de pensia de serviciu, acordată conform Legii nr. 164/2001 și după . Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor a fost emisă decizia de pensie nr._/27.12.2010 - supusă contestației pendinte - prin care a fost efectuată recalcularea pensiei, ce a avut drept consecință reducerea cuantumului acesteia.
Dispoziții legale incidente:
Legea 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor.:
- art. 1 lit. a, b: „Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii in interesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si Alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare: a) pensiile militare de stat; b) pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor;
- art. 3 alin 3: „ (3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.”;
- art. 4 alin 1 lit. a: „ 1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile in evidența cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează: a) într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b);
HG 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
- art. 1 "pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează conform algoritmului de calcul utilizat de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri".
- art. 2 alin 1 "recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează prin determinarea stagiilor de cotizare și punctajelor medii anuale, pe baza veniturilor realizate lunar de către beneficiari și stabilirea cuantumului fiecărei pensii".
Analizând decizia atacată prin prisma dispozițiilor legale interne, incidentă în cauză, așa cum au fost redate mai sus, instanța a constatat că decizia nr._/27.12.2010 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, cu atât mai mult cu cât, prevederile ce au stat la baza recalculării pensiei, au fost declarate constituționale prin deciziile nr. 871/28.06.2010 și nr. 873/28.06.2010 ale Curții Constituționale.
Astfel conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor cuvenite sau aflate în plată, pensiile de serviciu ale militarilor, alături de alte pensii serviciu, au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 așa cum a fost modificata și completată ulterior. Recalcularea acestora s-a realizat prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr.l9/2000 și respectându-se metodologia stabilită prin Hotărârea de Guvern nr. 735/21.07.2010.
Referitor la critica privind încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, ce reglementează principiul neretroactivității legii, potrivit căruia “legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile” instanța a constatat că această critică a făcut și obiectul unor excepții de neconstituționalitate soluționate de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 871/28.06.2010 și 873/28.06.2010 prin care a statuat că nu există o încălcare a art. 15 alin. (2) din Constituție, respectiv a principiului neretroactivității legii .
Astfel în decizia 873/28.06.2010 Curtea Constituțională a reținut că "în principiu, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementata printr-o lege speciala, are doua componente, si anume pensia contributiva si un supliment din partea statului. Partea contributiva a pensiei de serviciu se suporta din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suporta din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment tine de politica statului in domeniul asigurărilor sociale si nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat in art. 47 alin. (2) din Constituție.
Pensiile speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de câtre legiuitor in considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar daca exista o rațiune suficient de puternica spre a duce in final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, in cazul de fata, o atare rațiune este, așa cum a rezultat din expunerea de motive a legii criticate, atât grava situație de criza economica si financiara cu care se confrunta statul (bugetul de stat si cel al asigurărilor sociale de stat), cat si necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din acest sistem".
Având in vedere acestea, Curtea a constatat ca in conceptul de “drepturi câștigate” pot intra doar prestațiile deja realizate pana la . noii reglementari. Prin urmare, numai daca legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestații deja încasate s-ar fi încălcat dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție. In acest sens este si Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, prin care Curtea a statuat ca “o lege nu este retroactiva atunci când modifica pentru viitor o stare de drept născuta anterior si nici atunci când suprima producerea in viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decât sa refuze supraviețuirea legii vechi si sa reglementeze modul de acțiune in timpul următor intrării ei in vigoare, adică in domeniul ei propriu de aplicare”. In concluzie, Curtea a constatat ca dispozițiile Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor nu contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii".
Referitor la critica privind încălcarea art. 20 din Constituție, raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, Curtea Constituțională a reținut ca, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, “Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale”. Noțiunea “bun” utilizata de acest text are o semnificație autonoma, putându-se considera ca pensia este un bun care intra sub protecția acestui text.
Având in vedere insa cele doua componente ale pensiei de serviciu, precum si faptul ca a doua componenta, adică suplimentul din partea statului, se acorda numai in măsura in care exista resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea parții contributive, nu poate avea semnificația unei exproprieri. Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in hotărârea pronunțata in Cauza Muller contra Austriei, 1972, a subliniat faptul ca, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări sociale, “acest text nu poate fi interpretat in sensul ca acea persoana ar avea dreptul la o pensie .”.
Astfel Curtea Europeana in cauza Muller v. Austria a stabilit ca nu exista in convenție un drept general la pensie de stat de bătrânețe. In schimb, ar putea exista un drept de proprietate de a primi un ajutor dintr-o schema de securitate sociala, obligatorie sau voluntara, cu condiția ca cel care o pretinde sa îndeplinească condițiile necesare care pot fi in mod legitim impuse de stat, in condițiile paragrafului doi al Articolului 1 din Protocolul nr 1. Cu toate astea, dreptul respectiv nu poate fi interpretat ca garantând beneficiarului primirea unei pensii de o anumita valoare (vezi Dumanovski v. FYROM). Prin urmare, statele au dreptul de a modifica suma plătită, in acord cu o politica economica rezonabila".
Curtea definește conceptul convențional de "bun", stabilind că acesta are un înțeles autonom, distinct de înțelesul din dreptul intern. Astfel, "bun" poate fi orice drept sau interes, chiar și o datorie, însă subliniază că trebuie analizate circumstanțele concrete ale cazului, în întregul lui, pentru a vedea dacă există un interes substanțial protejat de art.1 al Protocolului 1.
Curtea consideră totodată că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficiu prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare (Kechko contra Ucrainei (8.11.2005) .
per a contrario, daca aceste dispoziții legale nu mai sunt in vigoare nu mai exista obligația plații pensiei de serviciu. Ori, în cazul de față, prevederile Legii 164/2001 care îndreptățeau contestatorul la pensia de serviciu, au fost abrogate tacit prin adoptarea legii 119/2010, care la art. l lit. a,b a prevăzut ca: „ Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: a) pensiile militare de stat; b) pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor" și deci obligația statului privind plata pensiei de serviciu nu mai există.
Curtea susține că nu se exclude dreptul statului de a adopta, în domeniul civil, prevederi legale noi care să reglementeze drepturi ce decurg din vechea legislație. Dimpotrivă statul se bucura de o larga marja de apreciere pentru a determina oportunitatea si intensitatea politicilor sale in acest domeniu, modificările legislative fiind în competența de apreciere a statului.
S-a apreciat ca aceasta marja este si mai mare atunci când necesitatea intervenției statului rezulta din consecințele pe care criza economica internaționala le produce asupra deficitului bugetar, când se bazează pe motive economice sau sociale, iar din nota de fundamentare a HG 735/2010, se poate observa ca motivele ce au determinat adoptarea acestor acte normative sunt motive de natura economice, necesare pentru continuarea eforturilor de reducere a cheltuielilor bugetare și în anul 2010, pentru diminuarea dezechilibrelor existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile creează premisele de bază ale relansării economice.
Curtea constata ca nu este rolul sau de a verifica in ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsita de orice temei. {Wieczorek c. Poloniei, hotărâre din 8 decembrie 2009, par. 59 sau Mellacher c. Austriei, hotărâre din 19 decembrie 1989, Series A nr. 169, par. 53).
În speță, intervenția statului s-a făcut prin lege, așa cum cere art. 1 din Protocolul adițional. Pe de altă parte Curtea stabilește că dacă scopurile avute în vedere sunt justiția socială și bunăstarea economică a statului, aceste scopuri sunt considerate legitime. În ce privește principiul proporționalității acesta presupune existența unui echilibru just între scopul vizat și mijloacele folosite și există acest echilibru dacă persoana nu trebuie să suporte o sarcină excesivă. Ori în cazul de față nu s-a făcut dovada că reclamantul a suportat o sarcină excesivă în raport de situația concretă și personală în care se află, proporționalitatea măsurii neputându-se aprecia la modul general.
Contestatorul a invocat încălcarea dreptului de proprietate ca urmare a diminuării, prin lege a cuantumului pensiei, aspect asupra căruia CEDO s-a pronunțat printr-o . decizii, reținând că o astfel de ingerința nu este de tipul "privării de proprietate"" (a se vedea, spre exemplu, o hotărârea recenta - Aizupurua Ortiz c. Spaniei, 2 februarie 2010, unde pierderea unei pensii complementare este analizata din perspectiva regulii generale privind dreptul la respectarea bunurilor). Curtea nu analizează situația reducerii pensiilor sau salariilor ca si cum ingerința ar fi o "privare de proprietate". In consecința, lipsa despăgubirii pentru ingerința nu conduce, eo ipso, la incalcarea art. 1 al Protocolului nr. 1.
Mai mult, în materie de pensie, Curtea accepta reduceri substanțiale ale cuantumului pensiei si/sau ale altor beneficii de asigurări sociale fără a ajunge la concluzia incalcarii articolului 1 al Protocolului nr. 1: aprox. 43% (T. c. Suediei -reducere de la 8625 coroane la 4950 coroane - neincalcare); aprox 38% (Jankovic c Croația* 12 octombrie 2000); 5% (Lenz c. Germaniei); pierderea statutului de veteran cu avantajele ce decurgeau din acesta (10% din salariul mediu lunar; reduceri de 50% din prețul transportului, consumului de electricitate, căldura, gaz etc, 50% din prețul asigurării pentru automobile - Domalewski c. Polonia* 15 iunie 1999); reducerea cu 66% a pensiei principale (reclamantul mai primea alte 2 pensii, si reducerea fusese necesara pentru ca suma celor 3 pensii sa nu depășească un plafon maximal stabilit de lege pentru pensile publice - Callejas c. Spaniei* 18 iunie 2002); reduceri intre 30 si 50% din cuantumul unei alocații speciale pentru văduve (A. C. Goudswaard-V. Per Lans c. Olandei* decizie de inadmisibilitate din 22 septembrie 2005).
In unele spețe referitoare la drepturi de pensie sau alte beneficii financiare, Curtea a apreciat că, în anumite condiții reducerea cuantumului acestor drepturi sau neacordarea pentru viitor nu reprezintă o încălcare a art. 1 din Protocol (Domalewski contra Poloniei, Scwengel contra Germaniei, Trickovic contra Sloveniei sau Predojewic contra Sloveniei).
În cauza Stec și alții împotriva Regatului Unit, 2006, CEDO a stabilit că art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție nu vizează un drept de a dobândi proprietatea în sistemul regimului de securitate socială. Este la libera apreciere a statului de a decide cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială sau de a alege tipul sau cuantumul beneficiilor pe care le acordă în oricare dintre aceste regimuri. Singura condiție impusă statelor este aceea de a respecta art. 14 din Convenție privind nediscriminarea.
De altfel aceeași a fost interpretarea pe care a dat-o Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în motivarea deciziei de inadmisibiliate pronunțată la 07.02.2012 în cauzele conexate A. M. F., Judita V. T., E. T., M. M. Oi L. G. impotriva României (nr._/11,_/11,_/11,_/11,_/11), prin care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat neincalcarea de către Statul roman a dispozițiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale in pensii in sistemul public, in temeiul Legii nr. 119/2010.
Reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțiala, constituia o modalitate de a integra aceste pensii in regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul si a corecta diferendele existente intre sistemele de pensie. Ca si Curtea Constituționala a României, Curtea de la Strasbourg a constatat ca aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
Reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv si nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite in temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate in timpul anilor de serviciu. In ceea ce privește diferența de tratament, in raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat ca o diferență este discriminatorie, in sensul art. 14 din Convenție, in cazul in care nu are nici o justificare obiectiva si rezonabila. In speță, Curtea a reținut faptul ca foștii polițiști se bucura in continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru dine, de asemenea, de marja de apreciere a statului. Aceasta diferența nu este una lipsita de justificare, iar Curtea Constituționala a concluzionat ca natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.
Masurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea sa suporte o sarcina disproporționata si excesiva, incompatibila cu dreptul de proprietate si nu au fost in mod nejustificat discriminate in comparație cu alți pensionari.
Pe scurt, CEDO susține ca exista, in anumite condiții, un drept la pensie si ca acest drept poate fi asimilat dreptului de proprietate, dar ca nu exista nici un drept la un anumit cuantum al pensiei, cuantum care poate creste sau poate scădea in funcție de „politica economica rezonabila" a guvernului."
Față de cele arătate instanța, a respins acțiunea întrucât măsura recalculării pensiei de serviciu cuvenită contestatorului a fost una legala, ea producându-și efectele doar de la data intrării în vigoare a Legii nr. l19/2010.
Opinia asistenților judiciari a fost conformă cu hotărârea și considerentele prezentate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul C. Ș., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin încheierea de ședință din data de 4 martie 2013, Curtea de Apel C. a suspendat judecata cauzei potrivit art. 242 alin. 1 pct. 1 Cod Procedură Civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
Având în vedere referatul Serviciului arhivă, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, în vederea constatării perimării recursului .
Excepția perimării este fondată.
Potrivit art. 248 Cod Procedură Civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Având în vedere că în speță de la data de 4 martie 2013, când cauza a fost suspendată, a trecut mai mult de un an, timp în care cauza a fost lăsată în nelucrare, fără ca partea interesată să fi făcut cerere de repunere pe rol, urmează a se constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul formulat de contestatorul C. Ș., împotriva sentinței civile nr.5153 din 19.09.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. A. M. S. P.
Grefier,
F. I.
Red.jud.R.M.
Teh.F.I./2ex/24.06.2014
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 297/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3073/2014.... → |
|---|
