Obligaţie de a face. Decizia nr. 3086/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3086/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 15723/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3086
Ședința publică de la 04 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea apelul declarat de apelantul contestator M. M. cu domiciliul în C.,.. 104, .. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 2243 din 15.04.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. cu sediul în C.,.. 14, județul D., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul contestator M. M., lipsind intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termen, după care,
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Apelantul contestator M. M. a solicitat admiterea apelului în sensul admiterii acțiunii, în raport de concluziile scrise pe care le-a depus la termenul de față.
A precizat că a fost asociat unic și singurul salariat la societatea . și că a plătit contribuțiile de asigurări sociale pentru perioada pentru care a fost înștiințat de DGFP D., dovezile fiind atașate la dosar.
A mai arătat că DGFP D. i-a eliberat o adeverință prin care se confirmă achitarea integrală a CAS, dar C. Județeană de Pensii D. nu i-a validat integral vechimea în muncă.
S-a susținut că vechimea în muncă se calculează în funcție de CAS achitat și nu în raport de declarația de asigurare pe care nu a depus-o, cum greșit s-a reținut.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin acțiunea înregistrată la 22 noiembrie 2013 reclamantul M. M. a chemat în judecată intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., solicitând să se constate că perioada 02.02.2000 – 31.12.2006 nu a fost înregistrată ca vechime în muncă și să fie obligată intimata la înregistrarea acestei perioade de timp.
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale,, prin sentința civilă nr. 2243 din 15.04.2014, a respins acțiunea formulată de contestatorul M. M. în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Analizând potrivit art. 248 NCPC excepțiile invocate prin întâmpinare de către pârâtă, instanța a constatat ca întemeiată excepția lipsei de interes și ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii D. și inadmisibilității.
Referitor la excepția lipsei de interes, instanța, față de prevederile art. 32 NCPC, a constatat că interesul reprezintă una dintre condițiile pe care titularul unei cereri trebuie să le justifice .
Prin adeverința nr. 210/07.01.2014(filele 42-46), pârâta i-a recunoscut ca stagiu de cotizare perioadele 01.01.2003 – 31.07.2003, 01.01.2004 – 31.12.2006, în care reclamantul a figurat ca asigurat. Prin urmare, în privința perioadelor menționate în adeverința nr. 210/07.01.2014, reclamantul nu justifică un interes (folos practic ,material sau moral).
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii D. motivată pe inexistența unui contract de asigurare. Susținerea pârâtei nu a fost reținută de instanța, deoarece potrivit dispozițiilor art. 5 pct. IV lit. a în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii"…..persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puțin 3 salarii medii brute pe economie, și care se află în una dintre situațiile următoare….asociat unic, asociați, comanditari sau acționari".
Data fiind admiterea excepției lipsei de interes instanța a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive doar in perioadele 02.02._03 respectiv 31.07._04. Salariul mediu brut pe economie aferent anilor 2000 a fost de 2876 645 ;2001 a fost de 4_ lei(Legea 191/2001) ;2002 a fost de 5 582 000 lei(Legea 744/2001); 2003 a fost de_(Legea 632/2002) .Din înscrisurile depuse de reclamant la dosar (filele 8-11), rezultă că venitul obținut pentru fiecare cei 3 ani menționați mai sus a fost mai mare decât valoarea a cel puțin 3 salarii medii brute pe economie .
În esență, Legea 19/2000 a creat un regim dublu de asigurări sociale :obligatoriu, prin efectul legii, pentru persoanele care își desfășoară activitatea în situațiile prevăzute la art. 5 alin. 1 și facultativ, în temeiul contractului de asigurare dacă nu realizează venitul brut menționat de lege .
Prin urmare, având în vedere că veniturile obținute de reclamant au fost de 8_ în anul 2000,_ 000 în anul 2001,_ în anul 2002,_ în anul 2003 instanța a constatat că reclamantul a fost asigurat obligatoriu în temeiul legii și nu avea obligația de a încheia contract de asigurare, singura obligație a reclamantului fiind cea reglementată de art. 6 din Legea 19/2000 de a depune declarația nominală la C. Județeană de Pensii D. .
Referitor la excepția inadmisibilității cererii pentru neindicarea temeiului de drept, instanța a reținut că din conținutul acțiunii și al cererii precizatoare rezultă implicit că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii 19/2000, astfel că instanța a respins această excepție .
Analizând pe fond acțiunea reclamantului instanța a constatat că acțiunea având ca obiect recunoașterea ca stagiu de cotizare (vechime în muncă) a perioadelor 02.02._03 respectiv 31.07._04 este neîntemeiată.
Din carnetul de muncă (poz. 43) al reclamantului rezultă că la data de 02.02.2000 a încetat contractul de asigurare socială . Având în vedere că venitul obținut de reclamant era mai mare decât valoarea a cel puțin 3 salarii medii brute pe economie, reclamantul avea obligația de a depune lunar o declarație de asigurare la CJP D. conform modelului prevăzut în Anexa la Normele Metodologice, aprobate prin Ordinul 315/2000 al MMFPS .
Din probatoriul administrat nu a rezultat că reclamantul și-a îndeplinit această obligație . Cele 2 dispoziții de plată 260/01.08.2000, 261/22.08.2000 cuprind mențiunea plății contribuției de asigurări sociale pentru 2 salariați(filele 6-7) . Susținerea reclamantului că a fost singurul salariat al . nu a fost reținută de instanță. Legea 30/1990 în forma inițială nu reglementa dreptul asociatului unic de a avea și calitatea de salariat in cadrul societății. . Legii 441/2006 care a modificat Legea 30/1990 a conferit asociatului unic posibilitatea de a fi și salariat (art. 196 ind. 3 alin. 3 ) .
Prin urmare, având în vedere că reclamantul nu a dovedit că a depus declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul de stat pentru perioadele 02.02._03 respectiv 31.07._04 iar adeverința nr. 1349/2901 . 2007 eliberată de DGFP D. confirmă executarea obligațiilor doar pentru perioada recunoscută ca stagiu, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că a fost asociat unic la ., a fost înștiințat de DGFP D. de existența obligațiilor la bugetul de stat, a achitat integral aceste obligații, așa cum se confirmă prin adeverința 1349/2007. S-a solicitat ca în recurs să se dispună ca intimata CJP D. să precizeze datele de identificare ale salariaților, perioada pentru care a achitat CAS.
La data de 19 iunie 2014 intimata CAS D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și invocând excepția lipsei calității sale procesual pasive și excepția inadmisibilității acțiunii.
Apelul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
Prin întâmpinarea depusă în primă instanță, intimata a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive și excepția inadmisibilității acțiunii, ambele excepții fiind respinse de prima instanță. Cum intimata nu a declarat apel, reiterarea celor două excepții în calea de atac nu mai este posibilă, pentru că dezlegarea dată de prima instanță a intrat în puterea lucrului judecat iar apelantului nu i se poate înrăutăți situația în propria cale de atac, fiind în acest sens dispozițiile art. 481 cod procedură civilă.
De asemenea, potrivit art. 477 cod procedură civilă, judecata în apel este limitată de criticile formulate de apelant iar în speță se constată că apelantul nu a criticat modul de soluționare a excepției lipsei sale de interes în promovarea acțiunii pentru perioada de timp menționată în adeverința 210/7.10.2014, ci doar aspecte de fond legate de inexistența obligației sale de a depune declarațiile de asigurare în perioada 2.02._06.
Instanța de apel apreciază că nu sunt fondate criticile.
Astfel, după ce calitatea de asigurat obligatoriu a reclamantului a încetat, adică după data de 2.02.2000, acesta trebuia să se asigure facultativ, în temeiul unui contract de asigurare, potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea 10/2000, în vigoare în perioada de timp respectivă. Reclamantul era asociat unic iar potrivit art. 5 alin. 1 pct. IV lit. a) din Legea 19/2000 și art. 2 din OUG 41/2000 îi incumba obligația de a încheia o declarație de asigurări sociale pentru ca stagiile realizate să constituie vechime în muncă.
Legea prevedea expres obligația de a plăti contribuțiile la asigurările sociale de stat și cea pentru pensia suplimentară, precum și obligația de a depune lunar declarația de asigurare la direcția generală de muncă și protecție socială, fiind în acest sens dispozițiile art. 2 alin 2 din OUG 41/2000. În condițiile alineatului 9 din acest text, doar perioadele pentru care s-au plătit contribuțiile pe bază de declarație de asigurare constituie vechime în muncă.
Actele invocate de reclamant fac dovada că societatea comercială al cărei asociat unic era a achitat contribuțiile de asigurări sociale, însă nu fac dovada depunerii declarațiilor de asigurare cerute de lege, după cum s-a arătat.
Susținerea reclamantului apelant în sensul că a achitat datoriile la bugetul de asigurări sociale după cum a fost înștiințat de DGFP D. nu duc la admiterea cererii sale, cât timp legea stabilea obligații în sarcina reclamantului, iar nu a organului fiscal iar dovada depunerii declarațiilor nu a fost făcută.
În plus, așa cum s-a reținut și de prima instanță adeverința invocată de reclamant, eliberată de DGFP D., face dovada executării obligațiilor doar pentru perioada de timp deja recunoscută ca stagiu.
Constatând că sentința atacată este dată î cu aplicarea corectă a legii, potrivit art. 480 cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorul M. M. cu domiciliul în C.,.. 104, .. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 2243 din 15.04.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. cu sediul în C.,.. 14, județul D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2014
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | |
Grefier, A. C. |
Red.jud.G.I.
Jud.fond C.D.P.
Teh.red. A.G./4 ex
Data:10.09.2014
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3073/2014.... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1558/2014.... → |
|---|
