Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1558/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1558/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-07-2014 în dosarul nr. 3371/104/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1141
Ședința publică de la 02 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. P.-P.
Judecător - E. S.
Judecător - M. M.
Grefier - V. R.
X.X.X
Pe rol judecarea recursului declarat de contestatoarea C. F. împotriva sentinței civile nr. 1558 din 28 septembrie 2011, pronunțată de tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii O., având ca obiect contestație la decizia de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței că prin încheierea de ședință din data de 1 februarie 2012, cauza a fost suspendată potrivit dispozițiilor art. 244 Cod Pr.Civilă, iar prin referatul întocmit de grefa secției la data de 4 iunie 2014, dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, cu propunerea de perimare, după care:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1558 din 28 septembrie 2011, pronunțată de tribunalul O., în dosar nr._, s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea C. F. împotriva decizie nr._/26.07.2011 emisă de C. Județeană de Pensii O..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 26.07.2011 a fost emisă pe numele contestatoarei decizia de revizuire a pensiei de serviciu nr._ prin care acesteia i-a fost modificat cuantumul pensiei ca urmare a aplicării OUG 59/2011.
În ceea ce privește faptul că decizia ar încălca art.1 din Protocolul nr.1 Adițional la Convenția EDO, Tribunalul apreciază că dreptul la pensie al contestatoarei face parte din activul său patrimonial și este garantat de stat, nu însă și dreptul la un anumit cuantum al pensiei, asupra căruia, așa cum a reținut Curtea EDO, statul poate interveni în considerarea dreptului său suveran de a-ți stabili politicile fiscale și economice. De altfel, Comisia a făcut diferența între sistemele sociale care acordă persoanei, prin plata contribuțiilor, o parte individualizată care poate fi determinată în orice moment și sistemele în care contribuțiile plătite și beneficiile care urmează a fi încasate este mult mai puțin vizibilă, ceea ce face ca „bunul” reprezentând dreptul la pensie să fie mai greu definibil ( cauza Mazurek c. Franța).
Pentru a constitui un „bun” în sensul Convenției, dreptul la pensie trebuie să reflecte o așteptare legitimă a beneficiarului la plata unor sume determinate, calculate în raport de contribuția avută în timp la constituirea fondului de pensii. Obligația de a contribui la un sistem de securitate socială poate da naștere unui drept de proprietate la o fracțiune din patrimoniul astfel constituit ( cauza Muller c. Austria), în cazul în care există o relație directă între totalul cotizațiilor vărsate și pensia obținută (deci cotizantul are un drept asupra unei fracțiuni identificabile și exigibile din fondurile disponibile).
Este adevărat că în jurisprudența Curții EDO s-a reținut și faptul că dreptul la pensie, fondat pe muncă, poate, în anumite circumstanțe, să fie asimilat dreptului de proprietate (cauza T C Suediei). În această situație însă, dreptul garantat de art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție „nu este dreptul de a primi o anumită sumă, întrucât aceasta poate fi supusă unor schimbări datorate în special modificărilor legislative”. Prin urmare, modificările privind cuantumul pensiei nu afectează dreptul de proprietate, „bunul” garantat fiind dreptul la pensie.
Revizuirea pensiilor speciale, având ca efect reducerea cuantumului acestora, constituie o ingerință, în sensul jurisprudenței Curții EDO. Această ingerință este însă prevăzută de lege și urmărește un scop legitim respectiv diminuarea cheltuielilor bugetare, instituirea unui regim egalitar de pensii având la bază principiul contributivității și eliminarea inechităților din sistem, măsura fiind determinată și de situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul.
Verificând proporționalitatea măsurii, instanța reține că în măsura în care Curtea EDO, sesizată fiind cu o cerere în care se invocă încălcarea dreptului de proprietate ca urmare a diminuării prin lege a cuantumului pensiei, va intra în analiză proporționalitatea ingerinței, testul aplicat fiind cel din jurisprudența anterioară în materie. O primă subliniere este aceea că o astfel de ingerință nu este de tipul privării de proprietate. În consecință lipsa despăgubirii pentru ingerință nu conduce automat la încălcarea art. 1 Protocolul 1. Cu alte cuvinte, ingerința nu se analizează prin prisma celei de-a doua fraze din primul alineat al art. 1 din Protocolul 1 cea care prevede că „nimeni nu poate fi lipsit e proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică” ci prin prisma primei fraze a primului alineat, care consacră acea regulă generală privind dreptul la respectarea bunurilor și care implică din partea statelor o obligație corelativă generală, negativă de abținere de la încălcarea acestui drept. Având în vedere că nu este vorba de o privare de proprietate, testul de proporționalitate nu va consta în verificarea acordării de către stat a unei despăgubiri adecvate, ci se va analiza în concret în ce măsură persoana este lipsită în totalitate de mijloace de subzistență (cauza Azinas c. Cipru) sau dacă măsura este discriminatorie (cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei).
Statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu, iar autoritățile judiciare naționale sunt mai bine plasate în aprecierea caracterului suficient sau insuficient al mijloacelor de subzistență, prin raportare atât la indicatori de tipul salariului mediu sau minim pe economie, cât și la nivelul veniturilor altor categorii de pensionari.
Tribunalul a constatat că, în urma revizuirii, pensia contestatoarei este în cuantum de 1016 lei situându-se peste nivelul pensiei medii la nivel de țară, în cuantum de aproximativ 700 lei, și cu mult peste nivelul pensiei minime de 350 lei stabilită pentru anul 2011 prin art. 7 Lg 118/2010 privind unele măsuri necesare restabilirii echilibrului bugetar. Dacă se raportează pensia contestatoarei la nivelul salariilor persoanelor în activitate, se constată că salariul mediu brut pe economie stabilit pentru anul 2011 este de 2022 lei conf art. 15 Lg 287/2010, ceea ce înseamnă un salariu minim brut pe țară pentru anul 2011 de 1414 lei, iar salariul minim brut pe țară pentru anul 2011 a fost fixat la 670 lei, prin art. 1 HG 1193/2010.
În consecință nu se poate considera că nivelul pensiei contestatoarei, astfel cum a fost revizuit, ar lipsi-o de mijloacele de subzistență.
Referitor la argumentul privind încălcarea principiului neretroactivității, instanța a reținut că OUG 59/2011 nu dispune pentru trecut și nu intervine asupra unor drepturi dobândite, pensiile încasate în temeiul legii vechi nefiind afectate. Procesul de revizuire privește doar cuantumul pensiei de care va beneficia contestatoarea pe viitor, așadar, prestațiile viitoare, acesteia nefiindu-i revizuite drepturile dobândite anterior în baza altei legi. De altfel, plata pensiei reprezintă o prestație periodică, iar statul, în virtutea dreptului său suveran de a dispune cu privire la modalitatea de organizare a sistemului de asigurări sociale, poate oricând interveni pentru viitor, asupra cuantumului pensiei, așa cum a mai făcut-o de-a lungul timpului, cu ocazia fiecărei recalculări.
Aceste aspecte au fost confirmate în mod constant și în doctrină, reținându-se că efectele produse în timp ale unei situații juridice vor fi cele stabilite de legea în vigoare la momentul la care se realizează fiecare efect în parte. Asadar, legea nouă nu poate reglementa efectele produse de o situație juridică înainte de ., dar se va aplica efectelor produse de aceeași situație juridică după ., în baza principiului aplicării imediate a legii noi.
În ceea ce privește încălcarea puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 201/2011, instanța reține că în jurisprudența sa Curtea EDO arată că se poate concepe ca o hotărâre judecătorească să-și piardă forța legală atunci când se schimbă cadrul legal (cauza Bulgakova c Rusiei).
În privința drepturilor de creanță ce trebuie achitate lunar-cazul din prezenta speță - chiar Curtea a arătat că acestea se pot modifica în timp și o hotărâre judecătorească nu poate garanta că nu există asemenea schimbări în viitor, chiar dacă asemenea schimbări sunt în dezavantajul beneficiarilor (cauza Sukhobokov c Rusiei). Numai în situația în care modificarea cadrului legislativ se face în mod retroactiv, afectând așadar situații intrate în puterea de lucru judecat (spre exemplu se micșorează pensiile retroactiv, astfel încât din pensiile deja primite în baza hotărârii judecătorești, beneficiarii trebuie să restituie un cuantum) apare o problemă din pricina efectului etroactiv al legii care afectează efectele intrate în puterea de lucru judecat ale hotărârii.
În speță, instanța a constatat că OUG 59/2011 nu a avut o aplicare retroactivă, astfel încât nu a fost încălcată puterea de lucru judecat a sentinței invocate de contestatoare.
Pentru aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată contestația.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea C. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul este perimat.
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 1 februarie 2012, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod pr. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 Cod pr. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.
Constatând că, de la data încheierii de suspendare, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, instanța, în baza art.248 și urm. Cod procedură civilă, Curtea urmează a constata perimat recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de contestatoarea C. F. împotriva sentinței civile nr. 1558 din 28 septembrie 2011, pronunțată de tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii O..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2014.
Președinte, M. P.-P. | Judecător, E. S. | Judecător, M. M. |
Grefier, V. R. |
Red.jud. E.S.
Tehn.MC/2 ex.
Data red.-08.07.2014
j.f. L.A.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 3086/2014. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Sentința nr. 79/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
