Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia nr. 1004/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1004/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 9044/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1004/2014
Ședința publică de la 27 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.xx.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta intimată C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. C., M.K., nr.14, D., împotriva sentinței civile nr.7337/20.11.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare T. M. R. C., Arh.dan N., nr.12, jud. D., având ca obiect contestație privind alte drepturi de asigurări sociale
La apelul nominal făcut în ședință au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat următoarele: apelul a fost declarat și motivat în termen legal, precum și lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.411 cod pr.civ., după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul D. prin sentința civilă nr.7337 de la 20.11.2013 a admis acțiunea formulată de contestatoarea T. M. R., având CNP_, cu domiciliul in C., . nr. 12, județul D., in contradictoriu cu intimata C. JUDETEANA DE PENSII D., cu sediul in C., .. 14, județul D., a anulat decizia nr._/25.04.2013 emisă de intimată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatoarea beneficiază din 1995 de pensie de invaliditate grad. II, conform deciziei nr._/13.03.1995, emisă de intimată.
Prin decizia contestată nr._/25.04.2013 s-a constituit in sarcina sa un debit de 4928 lei, reprezentând sume încasate necuvenit in perioada 01.05._10, ca urmare a faptului că a încasat pensia de invaliditate, deși aceasta trebuia suspendată conform art. 92 lit. g din Lg 19/2000, având in vedere că se regăsea într-una din situațiile prevăzute de art. 5 alin.1 pct. I, II, si IV din Lg 19/2000, prin aceea că realiza venituri din desfășurarea unor activități din profesii libere si comerciale.
Instanța a constatat, din adev.nr.405/24.07.2013 (pag.16), că în perioada 01.01._12, ce include perioada reținută prin decizia de debit-01.05._10, contestatoarea a avut calitatea de distribuitor independent al societății FOREVER LIVING PRODUCTS ROMANIA, a obținut si încasat bonusuri din vânzări de pe urma cumpărăturilor efectuate, fără însă a fi angajata cu contract individual de munca.
Din cuprinsul adeverinței nr. 447/07.08.2013, reiese ca reclamanta este distribuitor al acestei societăți si ca nu a încasat venituri in perioada 01.01._12, motiv pentru care FOREVER LIVING PRODUCTS ROMANIA, in vederea modificării informațiilor prezentate in declarația 112, a emis si transmis declarații rectificative 112 către ANAF, Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, București.
Din probatoriul administrat, instanța a constatat ca petenta nu a desfășurat activitate zilnica, cu program de lucru fix, care sa aibă caracterul unei activități profesionale, desfășurată ca o profesie, care presupune o anumita calificare, anumite cunoștințe de specialitate, anumite competente, condiții care să determine aplicabilitatea art. 92 alin. 1, lit. g din legea nr. 19/2000.
Ca urmare, bonusurile încasate de pe urma cumpărăturilor efectuate nu au caracterul unor venituri din activități profesionale, realizate din prestarea unei munci zilnice, cum este munca in baza unui contract individual de muncă, munca aleșilor locali (primar,viceprimar care desfășoară zilnic activitate in funcțiile în care au fost aleși) munca celor care îndeplinesc funcții de conducere în baza unui mandat (cum este directorul unei societăți a cărui activitate se desfășoară zilnic, nu sporadic), sau chiar munca administratorului asociației de proprietari care este zilnică, cu program fix.
Potrivit art. 92 din legea 19/2000, ,,Plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care: g)beneficiarul unei pensii de invaliditate de gradul I sau II se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II și IV lit. b)-f).", iar potrivit art.5 din legea 19/2000, ,,În sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:
Activitatea contestatoarei nu se încadrează în prevederile art. 5 alin. 1 pct.I, II și IV literele b-f din Lg 19/2004 și, deci, nu impunea suspendarea plătii pensiei de invaliditate a contestatorului.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că pensia de invaliditate a fost încasată în mod corect de contestatoare în cursul anului 2010, instanța a admis acțiunea si a anulat decizia de debit contestată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata C. Județeană de Pensii D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că instanța de fond în mod eronat a constatat că hu pot fi aplicate dispozițiile art.92 alin.1 lit.g din legea 19/2000, întrucât reclamanta nu a desfășurat activitate zilnică, cu program fix, care să aibă caracterul unei activități profesionale, desfășoară ca o profesie, care presupune o anume calificare, anume cunoștințe de specialitate în cadrul societății Forever Living Products România unde a avut calitatea de distribuitor independent.
Arată că în ceea ce privește suspendarea pensiei de invaliditate, art.92 alin.1 lit.g din Legea 19/2000 modificată de art.1 pct.5 din legea 209/2009 prevede că pentru orice persoană aflată în situația art.5 din aceeași lege pensia de invaliditate se suspendă.
Mai arată că întrucât conform art.54 lit.b din Legea 19/2000, gradul II de invaliditate se caracterizează prin pierderea totală a capacității de muncă, iar pensia de invaliditate de gradul II constituie un venit de înlocuire pentru pierderea totală a capacității de muncă, prin art.92 alin.1 lit.g din Legea 10/2000 s-a instituit imperativ sancțiunea suspendării plății pensiei atunci când beneficiarul acesteia realizează și venituri din activități independente, indiferent de cuantumul acestora.
D. fiind faptul că la data desfășurării activității în cadrul societății Forever reclamanta avea calitatea de distribuitor independent, era în vigoare Legea 209/2009, aceasta era atât beneficiara a pensiei de invaliditate gradul II, cât și a unor venituri din activitate independentă, astfel în baza prevederilor art.92 alin.1 lit.g din Legea 19/2000 s-a reținut că operează sancțiunea de imputare a sumelor încasate.
Susține că CJP a emis decizia de debit nr._/25.04.2013, conform prevederilor art.179 alin.4 din Legea nr.263/2010- „sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii și al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu…” Reclamanta nu a depus cerere în acest sens către CJP, nici în conformitate cu prevederile art.,119 din Legea 263/2010, conform căruia, reclamanta avea obligația să comunice în termen de 15 zile, orice schimbare în situația proprie de natura să conducă la modificarea condițiilor în funcție de care i-a fost stabilită sau i se plătește pensia.
Consideră că decizia de debit nr._/25.04.2013 este legală și temeinică fiind emisă cu respectarea prevederilor art.179 din Legea 263/2010, fiind încălcate prevederile art.5, 119 și 92 din Legea 19/2000.
Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta T. M. R. ca netemeinică și nelegală.
În drept invocă prevederile art.466-483 Cod pr.civilă.
Analizând apelul formulat se constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Hotărârea primei instanțe este legală și temeinică fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, nefiind susceptibile de anulare sau schimbare prin prisma dispozițiilor art.466-483 Cod pr.civilă.
În mod corect prima instanță a constatat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.92 alin.1 lit.g din Legea 19/2000, reclamanta desfășurând activitate zilnică fără program fix și, care nu are caracterul unei activități profesionale cu o anumită calificare și respectiv cu cunoștințe de specialitate.
În speță, reclamanta este beneficiară de pensie de invaliditate gradul II realizând în anul 2010 un venit brut dintr-o profesie liberală fără însă a încălca prevederile art.92 alin.1 lit.g din Legea 19/2000.
Mai mult, reclamanta nu se regăsește în niciuna dintre situațiile prevăzute la art.5 alin.1 pct.I, II și IV lit.b-f din același act normativ.
Reclamanta nu a lucrat, în perioada vizată cu contract individual de muncă și, în realitate condițiile de acordare a pensiei nu au încetat să subziste, iar activitatea desfășurată de către reclamantă în cadrul firmei FOREVER LIVING PRODUCTS ROMANIA nu era una zilnică, cu program fix și nu avea caracterul unei activități profesionale, iar veniturile provenite din această activitate erau reprezentate atât de consumul de medicamentație naturistă pe bază de plante pe care reclamanta le avea în calitate de consumator fidel, cât și din reduceri din preț, sume de bani pe care firma le-a returnat acesteia în baza recompensării sale ca și consumator fidel.
Prin urmare, indemnizația plătită nu a avut caracterul unor venituri din activități profesionale, realizate din prestarea unei munci zilnice, cum este munca în baza unui contract individual de muncă.
Conform art.5 din Legea 19/2000 „în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:
(1) persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă și funcționarii publici;
II. persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la pct. I;
IV. persoanele care se află în una dintre situațiile următoare:
a) asociat unic, asociați, comanditari sau acționari;
b) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management;
c) membri ai asociației familiale;
d) persoane autorizate să desfășoare activități independente;
e) persoane angajate în instituții internaționale, dacă nu sunt asigurații acestora;
f) alte persoane care realizează venituri din activități profesionale;"
Având în vedere aceste dispoziții legale coroborate cu situația de fapt și legală a reclamantei în speța de față rezultă că activitatea acesteia nu se încadrează în prevederile art.5 alin.1 pct.I, II și IV lit.b-f din Legea 19/2000 și prin urmare, nu se impunea suspendarea plății pensiei de invaliditate acordată reclamante-contestatoare.
În consecință, prin prisma dispozițiilor art.466-483 Cod pr.civilă, Curtea constată ca nefondat apelul declarat de intimata C. Județeană de Pensii D., urmând să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C ID E
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta intimată C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., cu sediul în C., M. K., nr.14, județul D., împotriva sentinței civile nr.7337/20.11.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare T. M. R., domiciliată în C., Arhitect D. N., nr.12, județul D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2014
Președinte, I. V. | Judecător, F. D. | |
Grefier, N. D. |
25.04.2014
Red.jud.I.V.
4 ex/AS
j.f.M.I.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 4255/2014.... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1532/2014.... → |
|---|
