Obligaţie de a face. Decizia nr. 3403/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3403/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 9317/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3403
Ședința publică de la 19 Septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: M. M.
Judecător: S. A. C.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-pârâtă ., cu sediul în Târgu Jiu, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1059/28.04.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă N. E., domiciliată în V., Andreești, nr. 380, jud. Gorj, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă N. E., lipsă fiind apelanta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care constată, potrivit art. 482 raportat la art. 244 Noul Cod proc. civ., încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Intimata-reclamantă pune concluzii de respingere a apelului și de menținere drept temeinică și legală a sentinței atacate.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1059/28.04.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta N. E., CNP_, cu domiciliul în Comuna V., ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. G. S.R.L, înregistrată în registrul comerțului sub nr.J_, C.U.I._, cu sediul în Tg.J., ., ., ..
S-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei drepturile salariale aferente perioadei 01.03._13.
A fost obligată pârâta să achite contribuțiile de asigurări sociale, șomaj și sănătate, aferente drepturilor salariale ale reclamantei din perioada 03.05._13, către bugetul de stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
În perioada în litigiu, respectiv mai 2011-septembrie 2011, reclamanta a fost angajată la societatea pârâtă, respectiv S.C. C. G. S.R.L., cu contract individual de muncă, în funcția de lucrător comercial.
Prin acțiune reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata contribuțiilor lunare, respectiv C.A.S., șomaj și sănătate, pentru perioada 03 mai 2011 - 8 septembrie 2013, precum și plata salariului pe perioada 01 martie 2013-8 septembrie 2013.
În conformitate cu prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii republicat, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar la alin.2 lit. f se prevede că angajatorul este obligat să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii.
Potrivit art. 159 alin.1 și 2 din Codul muncii republicat:
„(1) Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
(2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.”
Așa cum rezultă din prevederile art.160 din Codul muncii republicat, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile sporurile, precum și alte adaosuri, iar la art.161 se prevede că salariile se plătesc împotriva oricăror alte obligații ale angajatorilor.
La art. 168 alin. 1 din Codul muncii republicat se prevede că plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte acte justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.166 alin.4 din Codul muncii republicat, „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”.
Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosarul de fond de reclamantă, respectiv contractul individual de muncă, adeverința de salariat și fișele fiscale, instanța a reținut că reclamanta a prestat activitate la societatea pârâtă în perioada în litigiu, fiind salariata acesteia, însă pârâta nu a i-a plătit drepturile salariale cuvenite și nu a achitat contribuțiile de asigurări sociale, șomaj și sănătate, aferente drepturilor salariale ale reclamantei din perioada 03.05._13, către bugetul de stat, fapt ce rezultă din adeverința nr. 6300 din 17.09.2013 emisă de C.J.P. Gorj.
În conflictele de muncă sarcina probei incumbă angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, conform celor stipulate de art.272 din Codul muncii republicat.
Pârâta nu a făcuta dovada susținerilor sale, în sensul că reclamanta nu a desfășurat activitate în perioada în litigiu, neavând nicio relevanță în cauză faptul că societatea a fost declarată inactivă.
Din analiza dispozițiilor legale invocate de către pârâtă, respectiv art.78 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală(forma în vigoare la data emiterii Ordinului nr.2073/19.05.2011, prin care s-a aprobat lista cu contribuabilii declarați inactivi, între care și societatea pârâtă), precum și art.11 alin.1 1 din Legea nr.571 /2003 privind Codul fiscal la care se face trimitere prin art. 78 din O.G. 92/2003, precum și modificările legale ulterioare, instanța reține că declararea inactivă a societății pârâte are relevanță în ceea ce privește stabilirea obligațiilor de plată a impozitelor și taxelor prevăzute de Codul fiscal.
Prin urmare, declararea pârâtei ca inactivă nu a avut ca efect suspendarea, întreruperea sau încetarea raporturilor de muncă ale salariaților .
Ori, așa cu s-a comunicat prin adresa înaintată la dosarul de fond, pe perioada în litigiu nu s-a suspendat contractul individual de muncă al reclamantei, contract care a încetat începând cu data de 25.04.2014, conform deciziei de concediere nr.3/10.04.2014 și adresei nr.7/25.04.2014 emisă către I.T.M. Gorj.
Față de considerentele expuse, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale aferente perioadei 01.03._13.
De asemenea, pârâta a fost obligată să achite contribuțiile de asigurări sociale, șomaj și sănătate, aferente drepturilor salariale ale reclamantei din perioada 03.05._13, către bugetul de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtă ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile sunt următoarele:
Pârâta nu a făcut dovada susținerilor sale, în sensul că reclamanta nu a desfășurat activitate în perioada în litigiu, neavând nicio relevanță în cauză – faptul că societatea a fost declarată inactivă.
Analizând dispozițiilor legale invocate de către pârâtă, respectiv art. 78 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (forma în vigoare la data emiterii Ordinului nr.2073/19.05.2011, prin care s-a aprobat lista cu contribuabilii declarați inactivi, între care și societatea pârâtă), reține că declararea inactivă a societății pârâte are relevanță în ceea ce privește stabilirea obligațiilor de plată a impozitelor și taxelor prevăzute de Codul fiscal...fără a se ține cont de faptul că o societate devenită inactivă fiscal nu mai are cod valid TVA, deci nu mai poate emite facturi, iar administratorii societăților inactive, care desfășoară activitate pot răspunde penal pentru întocmirea și plata acestor facturi, dar și pentru efectuarea altor plăți.
În acest sens se invocă prev. art. 12 alin. (3) din HG 495/2007, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 78 alin. (5) din OG 92/2003 privind C.Pr.Fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Ord. 819/2008.
Se susține că apelanta pârâtă ., în perioada mai 2011 – până în prezent nu a desfășurat nici un fel de activitate și din acest motiv apreciază că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă este lipsită de temeinicie și mai mult, aceasta nu ar fi desfășurat activitate în favoarea societății, fără a beneficia de salariu.
Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
În drept invocă dispoz. art. 466-471 C.pr.civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Apelul este nefondat și se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Criticile apelantei converg spre ideea că declararea către organele fiscale a inactivității societății, în raport de dispozițiile legale de drept fiscal ar atrage o eventuală suspendare a aplicabilității prevederilor codului muncii, fără a fi invocat și un temei legal în acest sens.
Ori, prima instanță a reținut în mod corect că în dreptul muncii – iar litigiul de față având ca obiect drepturi salariale aparține de această ramură de drept -, sarcina probei îi revine angajatorului.
Chiar dacă de principiu nu se poate dovedi o faptă negativă – neprestarea vreunei activități de reclamant -, totuși, apelanta putea dovedi o faptă pozitivă contrară sau să explice într-un mod pertinent de ce nu a fost suspendat contractul de muncă al reclamantei – conform disp. art. 52 lit. c codul muncii – sau de nu s-a dispus chiar și desfacerea contractului de muncă, în cazul în care angajatul nu presta nicio activitate și, deci nu aducea niciun profit societății.
De altfel, când societatea a constatat că menținerea contractului de muncă al reclamantei nu mai este necesară a dispus desfacerea acestuia, iar până la acest moment, nu se prezintă decât aspecte care sunt relevante în raportul cu organele fiscale, fără a fi deci opozabile angajaților care invocă dispozițiile unui contract de muncă valabil încheiat.
Prin urmare, potrivit disp. art. 480 NCPC, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă ., cu sediul în Târgu Jiu, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1059/28.04.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă N. E., domiciliată în com. V., ., jud. Gorj, având ca obiect obligația de a face.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 Septembrie 2014.
Președinte, M. M. | Judecător, S. A. C. | |
Grefier, A. Golașu |
Red.Jud.A..S.C.
Tehn.I.C./ex.4/30 09 2014
Jud.Fond/A.B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 3107/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
