Recalculare pensie. Decizia nr. 515/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 515/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 8757/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 515
Ședința publică de la 26 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte: - P. B.
Judecător: - T. R.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul D. E., cu domiciliul în Dr.Tr.S., .. 4, ., . și cu adresa de corespondență în Dr.Tr.S., .. 8,județul M., împotriva sentinței numărul 134 din data de 08 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII M., cu sediul în Dr.Tr. S., b.dul C. I, nr. 3, județul M., având ca obiect recalculare pensie- decizie nr._/29.10.2012
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat următoarele:
- apelul apare declarat peste termenul prevăzut de dispozițiile art. 155 alin. 1 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, coroborat cu art. 156 din același act normativ și cu dispozițiile art. 468 Noul Cod procedură civilă;
- la data de 25.02.2014, prin serviciul registratură din cadrul instanței, s-au depus motivelde apel formulate de apelantul reclamant D. E., înregistrate sub nr. 8606, prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă;
- depunerea la dosarul cauzei, prin serviciul registratură din cadrul instanței, de concluzii scrise formulate de intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII M., înregistrate sub nr. 8454/24.02.2014, prin care a solicitat și judecarea în lipsă.
Curtea, luând act de cererile privind judecata în lipsă potrivit art. 223 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă formulate de apelantul reclamant D. E. și de intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII M. și constatând cauza în stare de soluționare a luat în examinare apelul de față sub aspectul excepției tardivității, în raport de dispozițiile art. 155 alin. 1 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, coroborat cu art. 156 din același act normativ și cu dispozițiile art. 468 Noul Cod procedură civilă.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
1. Prin sentința nr. 134 din data de 08 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_ s-a respins excepția invocată de către pârâtă.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul D. E. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii M..
Pentru a pronunța această sentință, din analiza actelor dosarului instanța a constatat următoarele:
Reclamantul D. E. este beneficiarul pensiei pentru limită de vârstă conform deciziei nr._/29.010.2012, decizie prin care i-a fost stabilit, începând cu data de 24.08.2012, un cuantum al pensiei de 798 lei aferent unui punctaj mediu anual de 1,_ puncte.
Analizând conținutul deciziei de acordare a pensiei pentru limită de vârstă s-a constatat că, datele care au condus la stabilirea drepturilor de pensie au fost vârsta la data pensionării de 60 ani, redusă cu 5 ani pentru activitate desfășurată în condiții speciale, deosebite de muncă, un total stagiu de cotizare realizat de 43 ani 11 luni și 12 zile.
Anterior emiterii deciziei de acordare a pensiei pentru limită de vârstă reclamantul a fost beneficiarul pensiei de invaliditate potrivit deciziei nr.1-_/14.12.2001, drept de care a beneficiat până în luna noiembrie 2009, conform susținerilor acestuia, susțineri necombătute de pârâtă, urmare a neprezentării la revizuirea medicală periodică.
La data de 13.08.2002 prin adresa nr._ emisă de pârâtă, urmare a scrisorii înaintate de către reclamant, i-a fost comunicat acestuia că, poate beneficia de pensie limită de vârstă prin reducerea vârstei standard de pensionare cu 4 ani și 10 luni la vârsta de 61 ani, în anul 2011 potrivit art.167 alin.1 și art.42 alin.1 din Legea 19/2000, cu condiția ca la acea dată acest act normativ să mai fie în vigoare.
Același răspuns i-a fost comunicat reclamantului de către pârâtă prin adresa nr.99/13.10.2004 ca urmare a cererii înaintate Ministerului Muncii și Solidarității Sociale.
Prin cererea înregistrată sub nr._/31.08.2009 reclamantul a solicitat pârâtei să îi fie acordată pensia pentru limită de vârstă conform art.167 din Legea 19/2000, iar prin răspunsul nr._/_/11.01.2009 pârâta a comunicat acestuia că în urma verificării dosarului de pensie acesta poate beneficia de pensie pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei de 61 ani, în baza Legii 19/2000 dacă acest act normativ va mai fi în vigoare, ulterioarele petiții cât și răspunsul dat acestora urmând să fie clasat în conformitate cu prevederile OUG 27/2002.
Referitor la petitul prin care reclamantul a solicitat recalcularea pensiei de limită de vârstă prin stabilirea drepturilor începând cu data de 24.04.2010 prin luarea în considerare a reducerea vârstei de pensionare prin luarea în considerare a reducerii vârstei de pensionare conform perioadelor lucrate în grupele I și II de muncă cu 7 ani și 4 luni instanța l-a constatat neîntemeiat urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Din conținutul anexei la decizia prin care reclamantului i-a fost acordată pensia pentru limită de vârstă s-a constatat că, acesta a realizat un stagiu complet de cotizare de 43 ani 11 luni și 12 zile din care în condiții normale de muncă 4 ani 9 luni și 18 zile, în condiții de grupa I 9 ani 10 luni și 24 zile, în condiții de grupa a II a de muncă 13 ani 2 luni și 7 zile, un stagiu aferent grupelor de muncă de 8 ani și un nr. de 8 ani și 23 zile ca perioadă asimilată.
Perioadele de activitate desfășurate de reclamant în grupa I și II de muncă, evidențiate de pârâtă în decizia de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, au fost însușite și de către acesta întrucât pe baza acestora își întemeiază argumentarea reducerii vârstei standard de pensionare.
În raport de prevederile art.41 alin.1 din Legea 19/2000 pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc cumulativ la data pensionării condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiu minim de cotizare realizat în sistemul public.
Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani și 65 de ani pentru bărbați, atingerea acestora urmând a se realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii prin creșterea vârstelor de pensionare de la 57 de ani pentru femei și de la 62 de ani pentru bărbați conform eșalonării prevăzute în anexa 3, potrivit alin.2 al art.41 din lege.
Analizând anexa 3 la lege, raportat la data formulării de către reclamant a cererii de acordare pensiei pentru limită de vârstă, respectiv 31.08.2009, s-a constatat că, vârsta standard pe care trebuia să o aibă acesta împlinită și din care operau reducerile de vârstă pentru activitatea desfășurată în grupa I și II de muncă, era de 63 ani și 5 luni.
Potrivit art.42 din Legea 19/2000 pentru perioada de activitate pe care reclamantul a desfășurat-o în condițiile grupei a II de muncă respectiv 13 ani 2 luni și 7 zile putea să beneficieze de reducerea vârstei standard de pensionare prevăzută în anexa 3 la lege și menționată mai sus cu 2 ani și 5 luni, iar pentru activitatea desfășurată în grupa I de muncă respectiv 9 ani 10 luni și 24 de zile putea beneficia, potrivit prevederilor art.1671, de reducerea vârstei standard de pensionare cu 4 ani și 10 luni.
Cum, la momentul formulării cererii, raportat la data nașterii, reclamantul avea împlinită vârsta de 57 de ani și 6 zile față de vârsta de 61 ani pe care ar fi trebuit să o aibă împlinită prin aplicarea reducerii pentru perioada desfășurată în grupa II de muncă(63ani 5 luni-2ani 5 luni) sau vârsta de 58 ani și 7 luni pe care ar fi trebuit să o aibă împlinită prin aplicarea reducerii pentru perioada desfășurată în grupa I de muncă(63 ani 5 luni- 4 ani 10 luni), nu putea beneficia de pensie pentru limită de vârstă întrucât, chiar dacă avea stagiu complet de cotizare realizat nu îndeplinea condiția de vârstă.
În ceea ce privește susținerile reclamantului de reducere a vârstei standard de pensionare prin cumularea reducerii de vârstă prevăzută în tabelul nr.1 al art.42 cu reducerea de vârstă prevăzută în tabelul nr.4 al art.1671 din lege instanța le-a constatat neîntemeiate întrucât la alin.5 al art.1671 legiuitorul a prevăzut că reducerea vârstelor standard de pensionare în baza tabelului nr.4 nu poate fi cumulată cu celelalte reduceri prevăzute de prezenta lege, deci și cu cele prevăzute la tabelul nr.1, sau de legile cu caracter special.
În raport de cele arătate mai sus, instanța a respins și petitul privind acordarea retroactivă a drepturilor de pensie solicitate de reclamant începând cu data de 01.01.2010, întrucât la acea dată, așa cum s-a arătat, dreptul de pensie limită de vârstă al reclamantului nu era deschis.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin apărările formulate în întâmpinare, instanța a respins-o pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederile Legii 263/2010, respectiv art.149-153, deciziile de pensionare emise în temeiul acestei legi sunt supuse, în caz de contestare, unei proceduri administrative prealabile obligatorie, respectiv sunt contestate la Comisia Centrală de Contestații din cadrul CNPP, hotărârile emise de această comisie putând fi atacate în instanță, contestarea deciziilor direct în instanță fiind inadmisibilă.
În speța dedusă judecății obiectul cauzei nu îl reprezintă contestarea deciziei de pensionare pentru limită de vârstă emisă reclamantului sub nr._/29.10.2012, ci recalcularea pensiei de limită de vârstă prin stabilirea drepturilor începând cu data de 24.04.2010, dată la care Legea 263/2010 nu era în vigoare, cerere pe care de altfel și-a întemeiat-o în drept pe prevederile Legii 19/2000 .
Față de cele arătate mai sus instanța urmează a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant precum și excepția invocată de pârâtă.
2. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul D. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Apelul este tardiv si se va respinge ca atare, in baza art. în baza art. 480 alin. 1 teza I Noul Cod de procedură civilă, pentru considerentele ce se vor arăta in continuare:
Potrivit prevederilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă.
Dispozițiile legii 263/2010 referitoare la procedura de soluționare a contestațiilor privind sistemul pensiilor publice se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă, potrivit disp. art. 156.
Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, potrivit disp. art. 468 alin. 1 Noul Cod procedură civilă.
În speță, se constată că apelantul reclamant a primit sentința la data de 02.12.2013, conform dovezii de comunicare aflată la fila 59 dosar fond, apelul a fost înaintat la Tribunalul M. la data de 15 ianuarie 2014, conform datei înscrisă pe plicul aflat la fila 4 dosar apel.
Termenul de apel, calculat potrivit art. 181 alin. 1 pct. 2, alin. 2 Noul Cod procedură civilă, expira la data de 03 ianuarie 2014 zi lucrătoare, astfel că cererea de apel depusă la 15 ianuarie 2014, s-a formulat cu depășirea acestui termen.
În conformitate cu art. 185 Noul Cod de procedură civilă – când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul când legea dispune altfel, iar în conformitate cu art. 186 Noul cod procedură civilă partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierease datorează unor motive temeinic justificate.
Având în vedere că legea nu dispune altfel, dar și faptul că partea nu a dovedit depășirea termenului ca urmare a vreunei împiedicări în sensul legii, Curtea constată că operează sancțiunea decăderii, astfel că va respinge acest apel ca fiind tardiv în baza art. 480 alin. 1 teza I Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 468 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă cu referire la art. 155 – 156 din legea specială.
Apelul fiind soluționat pe cale de excepție, instanța nu va mai analiza motivele de nelegalitate și netemeinicie privind schimbarea sentinței și care vizează celelalte aspecte ale litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.248 Noul Cod de procedură civilă soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul D. E., cu domiciliul în Dr.Tr.S., .. 4, ., . și cu adresa de corespondență în Dr.Tr.S., .. 8,județul M., împotriva sentinței numărul 134 din data de 08 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII M., cu sediul în Dr.Tr. S., b.dul C. I, nr. 3, județul M., ca tardiv.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 februarie 2014.
Președinte, P. B. | Judecător, T. R. | |
Grefier, S. C. |
Red.jud.T.R.
Tehn. S.C. 4 ex.
18.03.14
Jud.fond: G.R.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Hotărâre din 03-06-2014,... | Contestaţie decizie de pensionare. Hotărâre din 22-05-2014,... → |
|---|
