Contestaţie decizie de pensionare. Hotărâre din 22-05-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 3840/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2100/2014
Ședința publică de la 22 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. – Președinte Instanță
Judecător M. C. Ț.
Grefier D. S. O.
x.x.x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul F. I., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 5224 din 05.12.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 2, . și C. L. DE PENSII GORJ, cu sediul în Tg.J., județul Gorj, având ca obiect „contestație decizie de pensionare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru apelantul reclamant, avocat B. C. A., lipsind intimatele pârâte.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal și faptul că sa depus întâmpinare din partea intimatei pârâte C. Județeană de Pensii Gorj, după ce s-a încheiat procedura scrisă, după care, reprezentantul apelantului reclamant primește un exemplar al întâmpinării, precizând că nu mai are cereri de formulat.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, apreciază că nu se mai impune a se pronunța cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului și, potrivit art. 482 raportat la art. 244 NCPC, constată cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Avocat B. C. A., susține oral motivele invocate în cererea de apel, în raport de care, pune concluzii de admitere a acestuia, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, pentru efectuarea unei expertize de specialitate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.5224 de la 05.12.2013 a respins contestația formulată de petentul F. D. I. cu domiciliul în ., județul Gorj, CNP_ în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de Pensii Gorj cu sediul în Tg-J., .. Gorj, cod Fiscal_ și C. Națională de Pensii Publice București – Comisia Centrală de Contestații cu sediul în București, .,sector 2 și a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Petentul F. I. a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă prin cererea nr._ din 30.10.2012 .
Prin decizia nr._ din 06.09.2011, intimata a respins cererea petentului de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, deoarece nu îndeplinește prevederile art.52 din legea 263/2010, în sensul că vârsta la data solicitării este mai mare decât vârsta standard redusă conform art.55 din Legea nr.263/2010, iar grupa de muncă din adeverința nr.3934/2006 nu se valorifică până la prezentarea documentelor verificate. S-a motivat de asemenea că nu se valorifică grupa de muncă pentru perioada 01.03._01 cât a fost paznic .
Împotriva acestei decizii petentul a formulat contestație în conformitate cu dispozițiile art.149 din Legea nr.263/2010 la Comisia Centrală de contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice .
Prin Hotărârea nr.5398 din 12.08.2013 intimata Comisia Centrală de Contestații a respins contestația petentului F. I. întrucât petentul nu a îndeplinit condiția privind împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzută de lege, de 64 de ani.
În conformitate cu dispozițiile art.1 din HG nr.1223/1990 privind încadrarea în grupa a II a de muncă, în vederea pensionării a unor locuri de muncă sau activități din construcții montaj „ personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de munca sau activitățile cu condiții de munca nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de munca în vederea pensionării, pentru întreaga perioada efectiv lucrată după 18 martie 1969.
Art.2 din același act normativ prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă, se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități.
Aceste prevederi coroborate dispozițiile pct.7 din Ordinul MMOS nr.50/1990, rezultă că esențial pentru încadrarea unei persoane în grupa a II a de muncă o reprezintă condițiile de muncă în care această activitate se desfășoară, executarea ei cel puțin 70% din programul de lucru, în condiții nocive, grele sau periculoase ducând la această încadrare în grupă superioară de muncă.
Ori, perioada 01.03._01 în care petentul și-a desfășurat activitatea ca paznic în cadrul . nu presupune lucru efectiv alături de personalul muncitor de bază în condiții de șantier, deci în mod corect nu a fost valorificată în grupa a II a de muncă potrivit prevederilor HG nr.1223/1990 și adeverinței nr.3310/25.05.2006 eliberată de ..
În ceea ce privește perioadele 07.02._75 și 11.12._90 în care petentul și-a desfășurat activitatea ca lăcătuș, presator și reglor în cadrul . SA instanța a constatat următoarele:
Potrivit art 3 din Ordinul 50/1990 beneficiază de încadrarea în grupele I si II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute în anexele nr. 1 si 2.
Nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupele I si II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
Astfel, această activitate ca și lăcătuș, presator și reglor nu presupune lucru efectiv alături de personalul muncitor de bază conform prevederilor de la poziția 30 din anexa 1 la Ordinul MMOPS nr.50/1990 și adeverinței nr.3934/18.05.2006 eliberată de CN Romarm SA -. SA. La pozițiile 22,23,24 și 25 din carnetul de muncă activitatea desfășurată în aceste perioade a fost încadrată în grupa a II a de muncă, iar în adeverința nr.3934/18.05.2006 se menționează se anulează încadrarea activității în grupa a IIa de muncă înregistrată în mod eronat la pozițiile mai sus menționate .
Pentru ca activitatea desfășurată de petent să fie valorificată în grupa I de muncă trebuiau să existe documente din care să rezulte că această activitate s-a desfășurat în topitorie și a lucrat cu aliaje cu peste 50 % plumb precum și documente care să ateste nominalizarea petentului în grupa I de muncă, documente care să fie întocmite anterior datei de 01.04.2001, când actul normativ care reglementa încadrarea în fostele grupe I și II de muncă au fost abrogate de dispozițiile art.198 din Legea 19/2000.
Mai mult decât atât din analiza adeverinței nr.2347 din 23.10.2013 eliberată de Compania Națională Romarm Sa – Filiala . Sa depusă la dosarul cauzei de petent (fila 48), a rezultat fără echivoc că în perioadele în litigiu 07.02._75 și 11.12._90 petentul a avut meseria de lăcătuș, presator, reglator și a fost încadrat în grupa a II a de muncă, în procent de 100% conform nominalizării efectuate prin pontaje/state de plată.
S-a precizat de asemenea că temeiul încadrării în grupa a II a de muncă în procent de 100% îl reprezintă Ordinul 50/1990 anexa nr.2 pct.49.
Având în vedere considerentele expuse și dipsozițiile legale evocate, instanța a respins contestația petentului F. I. ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul F. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că în fapt, în perioada 08.01._90 și-a desfășurat activitatea la fabrica armament și muniție-UM Sadu, iar în perioada 12.09.1990-până în prezent la . ultima perioadă beneficiind în mai multe rânduri și de ajutorul de șomaj, totalizând un stagiu de cotizare de 40 de ani, 10 luni și 18 zile, conform anexei la decizia nr._ a CJP Gorj înregistrată sub nr._ din 28.11.2012.
Arată că în perioadele 07.02._75 si 11.12._90, a lucrat în sectorul special al unității, la fabricarea munițiilor, unde a executat elemente din plumb ale acestora,conform ADEVERINȚEI NR.3934 din 18.05.2006 eliberata de CN "ROMARM" SA- Filiala .., prin care se arata ca " Procesul de prelucrare al plumbului de puritate 99% de la topirea acestuia si pana la presarea lui in elemente, se încadrează conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990, ANEXA 1 pct 30, in grupa I de muncă, în procent de 100%.
Prin aceiași adresa . anulează încadrarea in grupa a II-a de munca înregistrată în mod eronat la pozițiile 22, 23, 24 si 25 din carnetul de munca . Nr._.
Mai arată că în perioada 01.09._01 a fost încadrat pe postul de paznic la . Tg-J. beneficiind de grupa a II-a de munca in procent de 70 %, conform adeverinței nr. 5855 din 18.09.2013 activitatea depusă desfășurându-se in condiții grele: noaptea, ploi, zăpezi, noroi, vânt, viscol si ger si periculoase, trebuind să apere de infractori averea unității ce se ridica la zeci de miliarde: utilaje, material, combustibil etc.cu o bâtă câțiva câini maidanezi cărora le aducea mâncare de acasă.
În aceste condiții s-a adresat CJP Gorj cu solicitarea de a ieși la pensie la limită de vârsta, insa prin Decizia nr._ din 28.11.2012, CJP Gorj i-a respins cererea, nevalorificând nici una dintre aceste trei (3) perioade lucrate in grupa I a de munca la . si grupa a II a de munca la .>
Susține că a contestat decizia mai sus amintita, CNP Publice menținând punctul de vedere al CJP Gorj.
În cursul judecării contestației, Tribunalul Gorj i-a solicitat o noua adeverință de la UM SADU.
De această data, dând dovada de incoerenta această instituție i-a eliberat adeverința nr. 2347 din 23.10.2013, prin care arata ca în perioadele mai sus amintite a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/1990 anexa nr.2, pct.49.
În aceste condiții, Tribunalul Gorj trebuia să manifeste rol activ și să dispună din oficiu efectuarea unei expertize de specialitate pentru a se elucida dacă este vorba de grupa I, sau grupa a II-a de muncă, fiind lipsit de posibilitatea de a-i se asigura apărarea (șomer-400 lei/lunar-ajutor).
Contrar așteptărilor, Tribunalul Gorj, nesusținând punctul de vedere al instanțelor i-a respins contestația, apreciind că nu se încadrează nici în grupa I și nici în grupa a II a de munca
Susține ca cei care au lucrat împreună cu el, la aceiași secție, în același loc de munca si aceiași perioada beneficiază deja de pensie la limita de vârsta prin valorificarea grupei I de muncă.
Solicită admiterea apelului si casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare.
În drept, invocă dispozițiile art 480 Cod procedură civilă, Ordinul nr.50/1990, Legea 263/2010 si HG nr. 1223/1990.
S-a procedat la regularizarea cererii de apel, potrivit dispozițiilor art. XV din Legea nr. 2/2013.
Astfel, la data de 03.04.2014 intimata C. Județeană de Pensii Gorj a depus întâmpinare în dosarul nr._, ce are ca obiect apelul numitului F. I. împotriva sentinței nr. 5224/05.12.2013 prin care a fost respinsa acțiunea, sentința fiind temeinică si legala, pentru următoarele motive:
În fapt, petentul a contestat decizia nr._/28.11.2012, prin care a fost respinsă cererea de înscriere la pensie limita de vârsta, nemulțumit de faptul ca nu au fost valorificate perioadele 07.02._75 si 11.12._90 ca fiind lucrate în grupa I de munca si perioada 01.03._01 în grupa II de muncă.
Urmare contestației depuse, CJP Gorj a înaintat contestația cu întreg dosarul de pensionare la Comisia Centrala de Contestații in vederea soluționării, așa cum prevede art. 149, alin 1 din Legea 263/2010, fiind emisa Hotărârea nr. 5398/12.08.2013, prin care a fost respinsa contestația ca fiind neîntemeiată.
Instanța de fond, in mod corect nu a dispus valorificarea adeverinței nr. 3934/2006, la calculul punctajului mediu anual deoarece in aceasta adeverință unitatea angajatoare încadrează perioadele 07.02._75 si 11.12._90 in grupa I de munca, contrar operațiunilor făcute de aceeași unitate la pozițiile 22, 23, 24 si 25 din carnetul de munca, unde încadrează aceeași perioada in grupa a II-a de munca.
În aceste perioade petentul a desfășurat activitate ca lăcătuș, presator si reglor
SADU SA. activități ce nu presupun lucru efectiv alături de personalul muncitor de bază, așa cum dispune poz.30 din anexa 1 la Ordinul MMOS nr.50/1990.
Poziția 30 din anexa 1 la Ordinul MMOS 50/1990 se referă la „ măcinarea, prăjirea, aglomerarea, șarjarea precum și topirea minereurilor sau a concentratelor de plumb. Rafinarea termică a plumbului, inclusiv cupelarea. Elaborarea aliajului plumb-cadmiu. Activitatea de producție în stațiile pilot cu profil de pirometalurgie neferoasă. Elaborarea aliajelor cu peste 50 % plumb. Topirea aliajelor cu peste 50 % plumb și turnarea de piese din aceste aliaje în proces de fabricație industrială. Topirea, elaborarea și rafinarea metalelor neferoase in incinta uzinelor din metalurgia plumbului. Sudura in plumb. Obținerea pe cale industriala a miniului de plumb, a ceruzei și a litargei, toate operațiile din cadrul procesului tehnologic, precum si ambalarea acestora. Vopsirea la dublul fund al navelor."
Așa cum a arătat si la instanța de fond, această perioada pentru a putea fi valorificată în grupa I de munca este necesar ca petentul sa prezinte documente din care să rezulte ca activitatea desfășurata a fost in topitorie si a lucrat cu aliaje cu peste 50 % plumb, documente in baza cărora s-a făcut modificarea de încadrare de la grupa a II a de muncă la grupa I de muncă, precum si documente privind nominalizarea petentului în grupa I de munca, documente întocmite anterior datei de 01.04.2001, dată la care actele normative care reglementau încadrarea în fostele grupe I si II de muncă au fost abrogate in baza art.198 din Legea 19/2000.
Având în vedere ca petentul nu a depus aceste documente, atât CJP Gorj, cât și Comisia Centrala de Contestații, în mod corect au procedat la valorificarea acestor perioade în condiții normale de munca
Referitor la activitatea desfășurata de petent in perioada 01.03._01, în meseria de paznic in cadrul ., de asemenea nu poate fi valorificata in grupa II de munca, deoarece această activitate nu presupune lucru efectiv alături de personalul muncitor de bază în condiții de șantier, așa cum prevede HG 1223/1990.
Din examinarea actului normativ menționat mai sus coroborat cu prevederile pct.7 din Ordinul MMOS 50/1990, rezulta ca esențial pentru încadrarea activității unei persoane în grupa II de munca o reprezintă condițiile de munca in care această activitate se desfășoară, executarea ei cel puțin 70% din programul de lucru, în condiții nocive, grele sau periculoase ducând la această încadrare in grupa superioara de muncă.
Pentru aceste motive, solicită respingerea apelului, și menținerea ca legala si temeinică a sentinței Tribunalului Gorj.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și motivele de apel, Curtea constată că apelul este nefundat, față de următoarele considerente.
Prin cererea introductivă, apelantul reclamant a solicitat, în esență, obligarea intimatei să valorifice la stabilirea drepturilor de pensie adeverințele nr. 3934/18.05.2006 eliberată de CN Romarm SA - Filiala . SA și respectiv nr.3310/25.05.2006 eliberată de ., care atestă încadrarea în grupa I în perioada 07.02.1973 – 25.06.1975, 11.12.1976 – 10.09.1990 și respectiv în grupa II de muncă în perioada 01.03.1997 – 01.03.2001.
Potrivit dispozițiilor art. 477 alin. 1 NCPC, instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.
Analizând sentința apelată prin prisma limitelor efectului devolutiv al apelului, va reține instanța că apelantul a arătat, în primul rând, în ceea ce privește activitatea desfășurată în perioada 07.02.1973 – 25.06.1975, 11.12.1976 – 10.09.1990, că instanța ar fi trebuit să dispună, din oficiu, efectuarea unei expertize de specialitate pentru a stabili dacă activitatea desfășurată se încadrează în grupa I sau în grupa a II–a de muncă, față de conținutul contradictoriu al adeverințelor nr. 3934/18.05.2006 (care face referire la grupa I de muncă) și respectiv nr. 2347/23.10.2013 (care menționează că activitatea desfășurată s-a încadrat în grupa a II a de muncă), ambele eliberate de CN Romarm SA - Filiala . SA.
Astfel, în primul rând, apelantul, deși a beneficiat de apărare calificată, nu a solicitat instanței administrarea acestei probe, nici în fața primei instanțe și nici în apel.
În al doilea rând este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 254 alin.5 NCPC, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.
În același timp însă, potrivit dispozițiilor art. 254 alin. 6 NCPC, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Legiuitorul a prevăzut astfel expres imposibilitatea cenzurării, în căile de atac, a lipsei de rol activ a instanței, în ceea ce privește omisiunea de a dispune din oficiu suplimentarea probatoriului, astfel încât, față de aceste dispoziții legale, criticile cu privire la acest aspect nu vor putea fi primite.
Referitor la activitatea desfășurată ca paznic în cadrul ., în perioada 01.03.1997 – 01.03.2001, apelantul nu a înțeles să critice aprecierea primei instanțe în sensul că, pentru a beneficia de încadrare în grupa II de muncă potrivit HG nr. 1223/1990, acesta trebuia să lucreze efectiv alături de personalul muncitor de bază în condiții de șantier.
În ceea ce privește criticile referitoare la faptul că alți colegi, aflați în aceeași situație, ar beneficia de pensie pentru limită de vârstă prin valorificarea grupei I de muncă, va reține Curtea că apelantul nu a depus la dosar înscrisuri (adeverințe, carnet de muncă, hotărâri judecătorești) din care să rezulte aceste aspecte.
Mai mult decât atât, va reține Curtea că acțiunea apelantului reclamant trebuia respinsă și datorită faptului că cele două adeverințe depuse de acesta nu întruneau, sub aspect formal toate condițiile pentru a putea fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie.
Astfel, potrivit art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau II de muncă sunt valorificate numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
De asemenea, potrivit art. 126 alin.1 din HG nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr.14, numai în baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive.
Potrivit art. 126 alin. 4 din HG 257/2011, adeverințele eliberate anterior intrării în vigoare a Ordinului ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr. 590/2008 (pentru aprobarea procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000), prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează la stabilirea și/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul prevăzut la alin. 1.
Ori, atât adeverința nr. 3934/18.05.2006 eliberată de CN Romarm SA - Filiala . SA, cât și adeverința nr. 3310/25.05.2006 eliberată de . sunt incomplete, necuprinzând nici o mențiune cu privire meseria sau funcția pe care a avut-o apelantul, în perioadele menționate, în cadrul celor două unități.
Ori, o asemenea mențiune era esențială pentru verificarea de către casa de pensii, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 158 alin.2 din Legea nr. 263/2010, a legalității încadrării apelantului în grupa I și respectiv II de muncă, în condițiile în care atât Ordinul MMOS nr. 50/1990 cât și HG nr. 1223/1990 fac referire la nominalizarea personalului în grupe de muncă în funcție de activitățile desfășurate.
Este adevărat că, în cursul judecării cauzei în primă instanță, apelantul a depus la dosar adeverința nr. 2347/23.10.2013 eliberată de CN Romarm SA - Filiala . SA și nr. 5855/18.09.2013 eliberată de ., care cuprind și mențiuni cu privire la funcție/meserie. Aceste adeverințe au fost însă eliberate ulterior emiterii Deciziei nr._/28.11.2012 a Casei Locale de Pensii Gorj și respectiv Hotărârii nr. 5398/12.08.2013 a Comisiei Centrale de Contestații, nefiind astfel depuse la dosarul de pensionare; ori, obiectul prezentei cauze vizează cenzurarea refuzului intimatelor de a valorifica, la stabilirea drepturilor de pensie, cele două adeverințe eliberate în anul 2006. Adeverințele eliberate ulterior, în 2013, fiind adeverințe noi, cu mențiuni suplimentare, pentru valorificarea lor apelantul reclamant are posibilitatea de a formula o nouă cerere de pensionare pentru limită de vârstă.
Față de aceste considerente, va reține Curtea că în mod corect intimata nu a valorificat vechimea în grupa I și a II a de muncă atestată de adeverințele nr. 3934/18.05.2006 eliberată de CN Romarm SA - Filiala . SA și respectiv nr.3310/25.05.2006 eliberată de ., astfel încât, în baza art. 480 alin. 1 NCPC, va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul F. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul F. I., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 5224 din 05.12.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 2, . și C. L. DE PENSII GORJ, cu sediul în Tg.J., județul Gorj.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2014
Președinte, M. C. | Judecător, M. C. Ț. | |
Grefier, D. S. O. |
Red-.jud.M.C.Ț.
5 ex/AS
j.f.S.V.U.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 515/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Recalculare pensie. Decizia nr. 3400/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
