Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Decizia nr. 5612/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5612/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 5612/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5612
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. L. N. A.
Grefier M. V. A.
*********************
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul C. D., cu domiciliul în Motru, C. R. Motru, nr. 48, Județul Gorj, împotriva sentinței nr. 3019 din 26 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în Rovinari, Cartier Vîrț, nr. 157, Județul Gorj, având ca obiect
contestație decizie suspendare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant C. D., asistat de avocat A. M., intimata pârâtă ., reprezentată de consilier juridic N. D. Flavian.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelul este declarat și motivat în termenul legal, după care;
Avocat A. M. pentru apelantul reclamant, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv emiterea unei adrese către intimata pârâtă, să depună la dosar Hotărârea Consiliului de Administrație al ., prin care s-a aprobat suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului, cât și Hotărârea Consiliului de Administrație prin care s-a aprobat sesizarea Parchetui de pe lângă Judecătoria Tg. J. din data de 31 martie 2013, a depus la dosar Actul constitutiv al Societății comerciale pe acțiunii M. S. SA.
Consilier juridic N. D. Flavian pentru intimata pârâtă ., s-a opus administrării probei cu emiterea unei adrese.
A susținut că potrivit Contractului de mandat, la punctul 5.2 Obligațiile mandatarului, potrivit pct. 5.2.10 se prevede că „ Mandatarul angajează, promovează și concediază personal salariat, în condițiile legii”, are aceste atribuții. Prin mandatul încheiat, directorului general i s-au delegat competențe legale de a concedia salariații în condițiile legii, cu atât mai puțin directorul general, în baza mandatului are competența și de a emite decizii de suspendare a salariaților în condițiile legii.
Curtea, a respins proba solicitată, apreciind ca fiind suficiente probele administrate în cauză.
Consilier juridic N. D. Flavian pentru intimata pârâtă ., a susținut că, litigiul penal se află pe rolul Judecătoriei Tg.J., dar nu s-a pronunțat încă o hotărâre.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat A. M. pentru apelantul reclamant C. D., a expus oral motivele de apel în raport de care a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. A precizat că susține doar schimbarea sentinței, nu și teza subsidiară.
A solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat și cheltuielile de transport.
Consilier juridic N. D. Flavian pentru intimata pârâtă ., a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra apelului civil de față
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr. 3019 de la 26.06.2015 a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul C. D., cu domiciliul în Motru, ., nr. 48, județul Gorj, având CNP_, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Rovinari, cartier Vârț, nr. 157, județul Gorj.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că, în fapt, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze reclamantul C. D. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună constatarea nulității Deciziei de suspendare a contractului individual de muncă nr.l496/112/30.11.2015,emisă de directorul general al S.C.M. S. S.A, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit de perioada suspendării contractului individual de muncă,până la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței ce se va pronunța în această cauză și repunerea părților în situația anterioară datei suspendării contractului individual de muncă, respectiv 23.08.2013.
A susținut în esență că nu sunt precizate în preambulul deciziei de suspendare hotărârea consiliului de administrație în acest sens și de asemenea directorul general al S.C.M. S. S.A., respectiv G. G. G. nu are competența legală de a dispune suspendarea contractului individual de muncă al directorului economic fără aprobarea prealabilă a Consiliului de administrație al societății.
Reclamantul este angajatul . în funcția de director economic fiind încadrat în baza contractului individual de muncă nr.3690 din 04.11.2003 și numit în funcția de director economic prin decizia nr.318 din 19.10.2006.
În urma raportului de audit nr.4873/22.03.2013, . a formulat o plângere penală împotriva reclamantului nr._/04.07.2013, în baza căreia, la P. de pe lângă Judecătoria Tg-J., s-a constituit dosarul penal nr.4155/P/2013 pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 248, 249, 253, 291 Cod Penal.
Prin decizia nr.1639 din 23.08.2014 emisă de . s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului C. D. în temeiul art.52 alineat 1 litera b din codul muncii și art.82 alineat 1 litera b din contractul colectiv de muncă.
Prin Ordonanța de clasare emisa in Dosarul nr. 4155/P/2013 P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. a dispus clasarea cauzei fata de suspectul C. D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. la art. 287 alin.l Cod penal, art. 298 din Cod penal, art. 301 alin.l din Cod penal, art.323 din Cod penal si art. 43 din Legea 82/1991 rap. la art. 321 din Cod penal.
Urmare a acestei ordonanțe, . a emis decizia nr.108/1494/30.01.2015 prin care s-a dispus că începând cu data de 30.01.2015 încetează suspendarea contractului individual de muncă al salariatului C. D., contract suspendat prin decizia nr.1639 din 23.08.2013. La data de 04.02.2015 reclamantul a formulat cerere pentru acordarea drepturilor salariale de care a fost lipsit pe toată perioada suspendării contractului individual de muncă, respectiv 23.08._15(fila 44 din dosar).
Ulterior, prin rechizitoriul din data de 07.01.2015 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a dispus, alături de alți inculpați, trimiterea în judecată a inculpatului C. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.297 alineat 1, art.321, art.323, toate cu aplicarea art.35 alineat 1 și art.38 alineat 1 cod penal, fiind comunicat și înregistrat la . sub nr.1056 din 22.01.2015(fila 37 din dosar).
În baza acestui rechizitoriu, . a emis decizia nr.112/1496/30.01.2015 prin care s-a dispus începând cu data de 30.01.2015 suspendarea contractului individual de muncă al salariatului C. D. în temeiul art.52 alineat 1 litera b din codul muncii și art.82 alineat 1 litera b din contractul colectiv de muncă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Potrivit art. 52 alin. 1 lit. b Codul Muncii, în cazul în care angajatorul a formulat o plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
În cauză, s-a constatat că reclamantul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 07.01.2015 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a dispus, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.297 alineat 1, art.321, art.323, toate cu aplicarea art.35 alineat 1 și art.38 alineat 1 cod penal.
Astfel, pârâta, în calitatea sa de angajator al reclamantului, a înțeles să uzeze de dreptul său prevăzut de Codul Muncii și, prin decizia nr.1496 din 30.01.2015 ce face obiectul prezentei contestații, a suspendat contractul individual de muncă al reclamantului C. D..
Suspendarea din funcție a salariatului care a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută este o măsură legală care protejează angajatorul față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale ale acestuia.
În speța de față faptele pentru care a fost trimis în judecată reclamantul au legătură cu funcția acestuia, așa cum rezultă din conținutul rechizitoriului întocmit, astfel că angajatorul a hotărât în mod legal, să-i suspende reclamantului contractului individual de muncă pe perioada judecării definitive a cauzei penale.
Nu au putut fi astfel reținute nici susținerile reclamantului în sensul nulității deciziei de suspendare contestată, pe motiv că în preambulul acesteia nu este menționată hotărârea consiliului de administrație cu privire la această suspendare și lipsa de competență legală a disectorului general de a dispune suspendarea sa din funcția de director economic.
Conform prevederilor art.35 din OUG nr.109/2011 consiliul de administrație deleagă conducerea societății unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general, la nivelul societății pârâte fiind numit în funcția de director general G. G. G., semnatarul deciziei contestate de reclamant.
Potrivit Ordonanței 109/2011 coroborat cu prevederile Legii 31/1990 a societăților comerciale, director al întreprinderii publice poate fi doar persoana căreia i s-a încredințat conducerea societății in baza unui contract de mandat încheiat intre directorul general si Consiliul de Administrație.
S-a constatat astfel că între Consiliul de Administrație si directorul general al . s-a încheiat Contractul de Mandat nr 2852/25.02.2014, în care la pct. 5.2.- 5.2.10 se prevede că „Mandatarul angajează, promovează, si concediază personal salariat, in condițiile legii...". Prin urmare, în măsura în care directorului general i se recunoaște dreptul de a concedia personal salariat cu atât mai mult acesta poate dispune măsura suspendării contractelor individuale de muncă ale salariaților. În această categorie intră și reclamantul C. D. devreme ce își desfășoară activitatea în cadrul . în baza unui contract individual de muncă(fila 25 din dosar) și nu în baza unui contract de mandat, doar existența acestui din urmă contract impunând luarea unei astfel de măsuri de către consiliul de administrație. Prin urmare, nu se poate reține că directorul general nu a avut competența legală de a dispune suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului.
Din aceleași considerente nu s-a putut reține nici nulitatea deciziei de suspendare pentru lipsa din preambulul acesteia a hotărârii consiliului de administrație. De altfel, normele instituite pentru suspendarea contractului individual de muncă nu impun anumite condiții de formă pentru decizia de suspendare, a căror nerespectare să atragă nulitatea absolută, astfel că, chiar și în situația în care măsura suspendării contractului individual de muncă s-ar fi dispus printr-o hotărâre a consiliului de administrație, absența acesteia din preambulul deciziei nu ar fi constituit nicidecum un motiv de nulitate.
Față de cele ce preced, instanța a constatat că decizia atacată a fost în mod legal întocmită fiind aplicabile situației de fapt ipoteza textului legal reținut de pârâtă, motiv pentru care a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de reclamantul C. D..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Împotriva hotărârii mai sus-menționate a promovat calea de atac a apelului, apreciind că-și găsesc aplicabilitate în cauză dispozițiile art.466 și următoarele Cod pr.civilă, întrucât sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în contradicție cu înscrisurile existente la dosar și totodată instanța de fond interpretând greșit actul dedus judecății nu a cercetat fondul cauzei, iar probatoriul administrat a fost unul insuficient atât în raport de obiectul cererii, cât și de motivele invocate.
Arată că, interpretând dispozițiile legale, rezultă că numirea și revocarea din funcție a directorului economic al societății este un atribut exclusiv al Consiliului de administrație, iar directorul general pune în aplicare hotărârile adoptate de Consiliul de Administrație. În baza principiului simetriei, funcția fiind dobândită prin numire, în baza voinței concurente a Consiliului de Administrație și a directorului general, în același mod poate fi și suspendată.
Apreciază că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, în condițiile în care nici o dispoziție legală sau vreun act normativ special nu recunoaște prerogativa conducătorului societății pârâte de a dispune asemenea măsuri, ci doar stabilește competențele diferitelor organe.
Opinează că, în absența înscrisului din care să rezulte că s-a hotărât suspendarea contractului său individual de muncă din funcția de director economic, aveau relevanță motivele invocate sub aspectul legalității deciziei, fiind întemeiate, în condițiile în care directorul general prin decizia civilă nr.1496/30.01.2015 nu a adus la îndeplinire Hotărârea Consiliului de Administrație, ci și-a derogat atribuții suplimentare ce nu se circumscriu funcției pe care o îndeplinea.
Consideră că instanța trebuia să analizeze motivul invocat privind nelegalitate deciziei emise de o persoană care nu avea competență în acest sens, tocmai prin raportare faptul că numai Consiliul de Administrație putea dispune suspendarea contractului său de muncă de vreme ce, potrivit dispozițiilor inserate la Cap. VII, pct.B din actul constitutiv al societății, acesta era singurul care avea atribuții în privința angajării și concedierii personalului.
O altă critică se referă la faptul că instanța reține în mod eronat că nulitatea deciziei de suspendare a fost invocată prin prisma nenominalizării hotărârii Consiliului de Administrație în preambulul înscrisului atacat, ci aceasta s-a susținut prin prisma adoptării unei asemenea măsuri de către un organ necompetent, motiv întemeiat pentru a lipsi de efecte juridice un înscris încheiat de o persoană fără atribuții.
Învederează că nulitatea înscrisului atacat și legalitatea măsurii dispusă de angajator au fost solicitate a fi verificate tocmai pentru nerespectarea de către societatea pârâtă a normelor prevăzute în regulamentul de organizare și funcționare, respectiv a atribuțiilor organului colectiv de conducere (Consiliul de Administrație), ce pot fi asimilate acelor acte normative speciale în materie și care au fost încălcate și nicidecum nu au vizat verificarea condițiilor de formă pentru decizia de suspendare.
Mai arată că, deși în susținerea motivelor invocate prin contestație a solicitat instanței de judecată să-i încuviințeze probatoriul menționat prin cererea de chemare în judecată și care era pertinent în raport de obiectul acțiunii, fără o motivare solid argumentată instanța de fond, la primul termen de judecată i l-a respins, soluționând cauza, fără a fi antamat fondul ei.
În acest context, pentru ipoteza în care se va reține teza subsidiară expusă în preambulul motivelor de apel, de admiterea apelului, anularea hotărârii și reținerea spre rejudecare a cauzei, evocând fondul, solicită să i se încuviințeze probatoriul solicitat, să se dispună emiterea unei adresa către pârâtă, prin care să comunice hotărârea Consiliului de administrație al . prin care s-a aprobat suspendarea contractului său individual de muncă, cât și Hotărârea Consiliului de Administrație prin care s-a aprobat sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J. din data 31.03.2013.
Solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat, cu consecința obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept a invocat prevederile art.466 și următoarele Cod pr.civilă.
În baza art.411 alin.2 Cod pr.civilă solicită judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 14.10.2015 intimata . Rovinari a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate, argumentând detaliat aplicarea corectă de către instanța de fond, a dispozițiilor art.142, și art.143 din Legea nr.31/1990 a societăților comerciale cu privire la administrarea societăților, cât și cele ale OUG 109/2011 privind guvernanta corporativă a întreprinderilor publice.
In drept și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile NCPC, Codului muncii, Legii 31/1990 a societăților comerciale R si OUG 109/2011 privind guvernanta corporatistă a întreprinderilor publice.
Apelantul depune răspuns la întâmpinarea formulată de intimată.
Apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.52 alin.1 lit.b Codul muncii, în cazul în care angajatorul a formulat o plângere penală împotriva salariatului sau acesta din urmă a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Instituția suspendării contractului individual de muncă, astfel cum este ea reglementată de acest text de lege, este prevăzută ca o posibilitate lăsată la latitudinea angajatorului, care odată ce sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text și anume existența unei plângeri penale formulată de angajator împotriva salariatului sau trimiterea în judecată a acestuia pentru fapte incompatibile cu funcția deținută, acesta poate uza sau nu de această posibilitate.
Cât privește forma pe care o îmbracă această măsură pe care o poate lua angajatorul, desigur că ea trebuie să îmbrace forma scrisă și să fie comunicată salariatului pentru ca acesta să o poată eventual contesta, în speța de față, angajatorul emițând decizia în formă scrisă pe care a și comunicat-o salariatului.
Cât privește motivele suspendării, acestea sunt definite, așa cum s-a arătat, chiar de către legiuitor, astfel că angajatorul nu trebuie decât să precizeze care dintre variante a condus la aplicarea măsurii, fapt ce s-a întâmplat și în speță, angajatorul arătând în decizie că motivul suspendării este rechizitoriul din data de 07.01.2015 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Tg-J., prin care s-a dispus, alături de alți inculpați, trimiterea în judecată a inculpatului C. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.297 alineat 1, art.321, art.323, toate cu aplicarea art.35 alineat 1 și art.38 alineat 1 cod penal, fiind comunicat și înregistrat la . sub nr.1056 din 22.01.2015(fila 37 din dosar).
Această simplă menționare este suficientă pentru valabilitatea ca formă a deciziei.
Cât privește valabilitatea ca fond a acesteia, atât timp cât salariatul nu dovedește că toate cele menționate nu sunt reale, respectiv, că nu a fost trimis în judecată sau că faptele pentru care a fost trimis nu sunt din cele incompatibile cu funcția deținută, decizia este una legală.
În speță contestatorul nu a făcut o asemenea dovadă.
De altfel, criticile de nelegalitate a sentinței apelate, formulate de apelant, se referă la interpretarea dispozițiilor Legii nr.31/1990 a societăților comerciale cu privire la administrarea societăților, cât și a OUG 109/2011 privind guvernanta corporativă a întreprinderilor publice.
Sunt nefondate susținerile din apel referitoare la nerespectarea dispozițiilor legale privind competența emitentului deciziei de suspendare a contractului individual de muncă.
În cauză, apelantul a fost angajat la . în temeiul contractului individual de munca 3690/04.11.2003, iar prin Decizia nr. 318/19.10.2006 a fost numit director economic al ..
Așadar, raporturile de muncă între apelant și intimata . s-au desfășurat în baza Codului muncii, fapt pentru care nu are incidența principiul simetriei invocat prin apelul formulat, cu privire lacompetenta Consiliului de Administrație al . de a-i emite decizia de suspendare.
În ceea ce privește competenta directorului general al . de a emite decizia de suspendare a apelantului, sunt relevante atât dispozițiile art.143 alin.(1) din Legea nr.31/1990 potrivit cărora „Consiliul de administrație poate delega conducerea societății unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general”, cât și dispozițiile art.142 alin.(5) –„ În înțelesul prezentei legi, director al unei societăți pe acțiuni este numai acea persoană căreia i-au fost delegate atribuțiile de conducere a societății în conformitate cu alin.(1). Orice altă persoană, indiferent de denumirea tehnică a postului ocupat în cadrul societății, este exclusă de la aplicarea prezentei legi cu privire la directorii societății pe acțiuni”.
Atribuțiile de conducere ale societății se deleagă, conform OUG 109/2011 prin încheierea unui contract de mandat între Consiliul de Administrație al societății și directorul general.
În prezenta cauză, între directorul general al . și Consiliul de Administrație s-a încheiat contractul dle mandat 2852/25.02.2014, în care, la pct. 5.2.-5.2.10 se prevede ca " Mandatarul angajează, promovează și concediază personal salariat, în condițiile legii".
Prin urmare, critica apelantului cu privire la inexistența unei prevederi legale în temeiul căreia directorul general al societății are competenta de a emite decizia de suspendare a contractului individual de muncă al apelantului este nefondată, cu atât mai mult cu cât, dacă prin mandatul încheiat, directorului general i s-au delegat competențe legale de a concedia salariații ., în condițiile legii, directorul general al MINPRSET S. SA, în baza mandatului, are competențe și de a emite decizii de suspendare a salariaților în condițiile legii.
Față de considerentele expuse, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul C. D., cu domiciliul în Motru, ., nr. 48, Județul Gorj, împotriva sentinței nr. 3019 din 26 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în Rovinari, Cartier Vîrț, nr. 157, Județul Gorj.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Noiembrie 2015.
Președinte, A. M. | Judecător, M. L. N. A. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.A.M.
4 ex/AS/18.12.2015
j.f.M.V.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 93/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 6023/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
