Conflict de competenţă. Sentința nr. 93/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 93/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 93/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINTA Nr. 93/2015
Ședința din camera de Consiliu de la 05 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. G.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea conflictului negativ de competență ivit între Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului M. și Secția A II -A Civilă de C. Administrativ Și Fiscal din cadrul aceleiași instanțe, în soluționarea cauzei privind petentul P. C. și intimatul . ORȘOVA, având ca obiect conflict de competență.
La apelul nominal, făcut în Camera de Consiliu, au lipsit părțile.
Procedura, conform dispozițiilor art.135 alin.4 Cod pr.civ., legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care;
Curtea, din oficiu, invocă dispozițiile prevăzute de art.132 alin 1 si.3, raportat .la art.135 alin.1 Cod.pr.civ., și apreciind cauza în stare de judecată a trecut la soluționarea cauzei.
CURTEA:
Asupra conflictului negativ de competență de față.
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 21.04.2015 și înregistrată sub nr._ reclamantul P. C. a chemat în judecată pe pârâta S.C. ȘANTIERUL N. SA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună repunerea în termen în vederea Anularii Hotărârii Consiliului de Administrație nr.6/10.12.2014 și a Deciziei Conducerii Executive nr.6 din 18.03.2015 a Șantierului N. Orșova, anularea preavizului nr.803 din 18.03.2015, repunerea părților în situația anterioara, respectiv reîncadrarea în munca a reclamantului pe funcția deținută anterior, acordarea unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate pentru perioada de la încetarea efectiva a contractului individual de munca și până la data reîncadrării, acordarea unor daune morale în cuantum de 30.000 lei pentru abuzul decizional și de drept la care a fost supus și acordarea cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că potrivit contractului individual de munca pe perioada nedeterminata nr.2148/28.10.1997 este salariat al societății parate, iar din anul 2008 este director executiv cu remunerație bruta lunara in suma de 12.500 lei.
A arătat ca din data de 17.12.2014 a fost in concediu de odihna si concediu fără plata pana in data de 17.03 2015, când a revenit la locul de munca, așa cum rezulta si din decizia nr.5/18.03.2015, prin care se constata încetarea suspendării contractului individual de munca.
A precizat că în perioada suspendării contractului individual de munca a fost plecat din tara, iar in lipsa sa s-a comunicat subsemnatului o adresa intitulata "comunicarea nr.248/20.02.2015”, prin care i se aduce la cunoștință că s-a luat o hotărâre in cadrul unei ședințe a Consiliului de Administrație a Șantierului N. Orșova prin care s-a aprobat noua organigrama potrivit căreia se desființează postul de director de producție ocupat de acesta.
A susținut că această comunicare a fost primită de către un vecin care i-a pus-o la dispoziție când s-a întâlnit după întoarcerea în țară, nefiind însoțită de nici un act care sa ateste ca cele consemnate in cuprinsul sau sunt reale.
A menționat ca in decembrie 2014 a promovat o acțiune în instanță privind obligarea intimatei societăți la plata unor drepturi salariale reținute ilegal, acțiune ce a fost admisa in cadrul dosarului cu numărul_ al Tribunalului M. iar potrivit acestor acte s-a dispus concedierea pe temeiul desființării locului de munca urmare noii organigrame.
A arătat că potrivit art.65 Codul Muncii rezulta ca pentru a se desființa un loc de munca sunt necesare condiții esențiale ce trebuie întrunite pentru ca desființarea locului de munca sa fie efectiva, sa fie o cauza reala si serioasa.
A invocat faptul că actele contestate sunt lovite de nulitate absoluta deoarece nu se respecta prevederile art. 76 din Codul Muncii, deoarece nu cuprinde motivele concedierii, este nelegala si netemeinica, deoarece reorganizarea este una formala, nefiind determinate de lipsa de utilitate a postului de director operațional in condițiile in care atribuțiile acestuia sunt exercitate in continuare de către o alta persoana.
A susținut că aspectele enunțate ca motiv al concedierii sunt numai o aparenta a legalității, in realitate fiind masuri abuzive care țin de persoana sa, deoarece a solicitat drepturi salariale reținute de către unitate in mod ilegal.
In ceea ce privește reducerea cheltuielilor invocate ca motiv al reorganizării, a arătat ca sunt menținuți in cadrul șantierului doi maiștrii care au ieșit la pensie, continuarea activității acestora fiind ilegala deoarece nu au aprobarea sa in calitate de director de producție, fiind vorba despre maiștrii A. G. si Vrasir losif, acest aspect încălcând si contractual colectiv de muncă, ultima prelungire a activității celor doi efectuându-se in 08.03.2015.
A arătat că potrivit raportului anual al administratorilor, conform Legii 297/2004 a Regulamentului CNVM nr.1/2006 si a ordinului MFP nr.1286/01.10.2013 pentru exercițiul financiar 2014 - document cu caracter public al Șantierului N. Orșova, societatea are profit net înregistrat de 4.404.700 lei.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Codului Muncii.
La data de 29.05.2015 pârâtul S.C. ȘANTIERUL N. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, in principal, ca inadmisibila, iar, in subsidiar, ca nefondată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pe cale de excepție a invocat necompetenta funcționala a Secției de contencios - administrativ si fiscal în soluționarea prezentului litigiu.
Prin încheierea de ședință din 29.06.2015 a fost admisă excepția necompetenței funcționale a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului M..
Pentru a pronunța această soluție, s-au reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul urmărește anularea preavizului prin care i se aduce la cunoștință încetarea pentru viitor a contractului de muncă, reîncadrarea în muncă precum și acordarea unor despăgubiri egale cu salariile indexate și daune morale.
Prin urmare, instanța a reținut că deși în topografia cererii de chemare în judecată capătul principal de cerere este repunerea în termen pentru anularea hotărârii consiliului de administrație, în fapt capătul principal de cerere este reprezentat de reîncadrarea sa în muncă și acordarea unor drepturi de natură salarială.
Or, așa cum reiese din contractul individual de muncă de la fila 14 din dosar, reclamantul nu are calitatea de funcționar public, ci de personal contractual la o societate pe acțiuni, situație în care competența de soluționare a cauzei aparține secției conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului M., în temeiul dispozițiilor articolului 95 din NCPC coroborate cu cele ale articolului 208 din Legea dialogului social cu numărul 62/2011, iar faptul că în cadrul acestui litigiu se solicită și anularea unei hotărâri a consiliului de administrație nu poate atrage competența altei secții, nici pentru acest capăt, întrucât și acesta se subsumează unui litigiu în domeniu conflictului individual de muncă.
Urmare a declinării dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ *.
Tribunalul M., prin sentința civilă nr.4075 de la 29 septembrie 2015, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M. - Secția a II a de C. Administrativ și Fiscal și a înaintat dosarul la Curtea de Apel C. pentru regulator de competență.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin acțiunea dedusă judecății reclamantul a solicitat că prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună repunerea în termen în vederea Anularii Hotărârii Consiliului de Administrație nr.6/10.12.2014 si a Deciziei Conducerii Executive nr.6 din 18.03.2015 a Șantierului N. Orșova, anularea preavizului nr.803 din 18.03.2015, repunerea părților în situația anterioara, respectiv reîncadrarea în munca a reclamantului pe funcția deținută anterior, acordarea unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate pentru perioada de la încetarea efectiva a contractului individual de munca și până la data reîncadrării, acordarea unor daune morale în cuantum de 30.000 lei pentru abuzul decizional și de drept la care a fost supus
Potrivit art. 266 Codul muncii „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
De asemenea, în art.267 Codul muncii se prevede că „pot fi părți în conflictele de muncă:
a)salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă; b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice -, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod; c) sindicatele și patronatele; d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă”.
Raportând dispozițiile legale citate care reglementează scopul jurisdicției muncii și părțile în conflictele de muncă la situația de fapt din speță se constată că reclamantul contestă legalitateaHotărârii Consiliului de Administrație nr.6/10.12.2014 si a Deciziei Conducerii Executive nr. 6 din 18.03.2015 a Șantierului N. Orșova și pe cale de consecință reintegrarea sa la locul de muncă deținut anterior concedierii.
S-a constatat că acțiunea prin care se urmărește anularea Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 6/10.12.2014 și a Deciziei Conducerii Executive nr. 6/18.03.2015, deci având ca obiect anularea unor acte interne de organizare ale profesionistului este de competența funcționala a Secției a II- a Civile, fiind vorba despre un litigiu între o persoana fizică și un profesionist.
Având în vedere considerentele anterior expuse s-a apreciat că litigiul de față nu este un conflict de muncă, astfel că Tribunalul M. Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, nu este competent material în cauză, s-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului M. Secția a II a de C. Administrativ și Fiscal.
Față de faptul că, anterior, Tribunalului M. Secția a II a de C. Administrativ și Fiscal și-a declinat competența în favoarea Tribunalului M. Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost înaintat dosarul Curții de Apel C. în vederea soluționării conflictului.
La data de 12.10.2015, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel C., sub nr._ /2014.
Cu privire la conflictul negativ de competență în a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 135-136 NCPC, Curtea constată următoarele:
Prin cerere de chemare în judecată, reclamantul a învestit instanța cu soluționarea mai multor cereri, și anume: anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 6/18.03.2015 emisă de Șantierului N. Orșova, anularea hotărârii Consiliului de administarție nr. 6/10.12.2014, anularea preavizului acordat nr. 803/18.03.2015, precum și repunerae părților în situația anterioară desfacerii contractului de muncă.
Deși prin întâmpinarea formulată la data de 27 mai 2015, intimata a invocat excepțoia disjungerii în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea hotărârii Consiliului de administrație nr6/10.12.2014 și ulterior, declinarea competenței de soluționare a acestui petit în favoarea Secției de C. Administartiv și Fiscal a Tribunalului M., în competența căreia intră și litigiile cu profesioniști, nici instanța inițial sesizată, nici instanța învestită ca urmare a primei declinări, nu au pus în discuția părților această excepție și nu au soluționat-o.
În soluționarea prezentului conflict de competență, Curtea va examina care dintre cererile deduse judecății prin acțiunea introductivă are caracter principal, întrucât potrivit art. 123 alin.1 Cod pr. Civ., operează prorogarea legală de competență în favoarea instanței competente pentru cererea principală, chiar dacă cererile accesorii, adițioanle sau incidentale ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești., cu excepția cererilor vizate de art. 120 cod pr. Civ., respectiv cererile în materiae de insolvență sau concordat preventiv.
Rațiunea soluției adoptată prin art. 123 Cod pr. Civ. este justificată prin necesitatea ca litigiul să fie judecat în mod unitar, de către o singură instanță, chiar dacă s-ar încălca norme absolute de competență, cum sunt normele de competență materială sau de competență teritorială exclusivă.
Prorogarea legală de competență prevăzută de art. 1 are loc și în cazurile în care competența de soluționare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secții specializate sau a unui complet specializat. ( art. 123 alin.2 Cod pr. Civ).
Textul vizează cazul în care reclamantul își valorifică prin aceeași cerere de cheamre în judecată mai multe pretenții, care ar putea determina competențe difeite, caz în care instanța competentă să rezolve capătul principal se va pronunța și asupra capetelor de cerere aceesorii, chiar dacă, formulate separat, acestea ar fi dost de competența unei alte instanțe. În speță, cererea având ca obiect anularea Hotărării Consiliului de administrație, dacă ar fi fost formulată pe cale separată, ar fi fost de competența secției specializată în judecarea litigiilor cu profesioniști, iar celelate capete de cerere cad sub jurisdicția muncii, în condițiileart. 266 Codul muncii, de competența secției specializate în soluționarea conflictelor de muncă.
Curtea apreciază ca având caracter principal cererea având ca obiect anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, întrucât celelalte petite au fie un caracter accesoriu ( cererea de anulare a preavizului, cererea de repunere în situația anterioară), fie sunt formulate pentru justificarea caracterului nelegal a concedierii ( cererea având ca obiect anularea parțială a hotărârii consiliului de administrație, în ceea ce privește aprobarea noii organigrame și desființarea postului de director de producție).
Nulitatea hotărârii Consiliului de administrație a fost invocată drept cauză de nulitate a măsurii de desfacerea contractului de muncă, alături de alte neregularități ale procedurii de concediere, enumerate și dezvoltate prin acțiunea introductivă, subsumate încălcării dispozițiilor art. 65 și 76 Codul muncii. Ca atare, cererea de anulare a Hotărării Consiliului de administrație nu are caracter principal, în raport cu celelate cereri, câtă vreme nu a fost invocată în mod exclusiv drept cauză de nulitate a măsurii concedierii, iar petitul vizând nulitatea măsurii de desfacere a contractului de muncă, precum și petitele cu caracter accesoriu acestuia, nu depind în integralitate de modul de soluționare a cererii de anulare a Hotărării Consiliului de administrație.
De altfel, chiar reclamantul a indicat ca temei de drept al acțiunii dispozițiile Codului muncii, fără a face nicio referire la prevederile legale care reglementează raporturile dintre profesioniști.
Potrivit art. 266 Codul muncii jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.
În consecință, având în vedere și împrejurarea că finalitatea urmărită de titularul cererii de cheamrte în judecată este aceea de a supune controlului judecătoresc decizia de desfacere a contractului de muncă și de a obține desființarea acesteia și repunerea părților în situația anterioară, Curtea apreciază, că acest petit are caracter principal, urmând a stabili, conform art. 136 cod pr. Civ., competența funcțională de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale din cadrul Tribunalului M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGI
HOTĂRÂȘTE
Stabilește competența funcțională de soluționare a cauzei privind pe petentul P. C., domiciliat în Dr.Tr.S., ..110, județul M., în contradictoriu cu intimata . ORȘOVA, cu sediul în Orșova, ., județul M.,în favoarea Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale din cadrul Tribunalului M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Noiembrie 2015
Președinte, O. C. G. | ||
Grefier, N. D. |
Red.jud.O.C.G.
4 ex/AS/6.11.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Decizia nr.... → |
|---|
